Introducere in Termodinamica

D. I. Palade
August 19, 2014

Contents
1 Introducere
1.1 De la Planck la Einstein . . .
1.1.1 Sarcina . . . . . . . .
1.1.2 Masa . . . . . . . . . .
1.1.3 De ce termodinamica?
1.1.4 Miscarea browniana .
1.2 Elemente de baza:denitii . .
1.3 Concluzii . . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

5
. 5
. 6
. 6
. 8
. 9
. 9
. 10

2 Principiul 0 al termodinamicii
11
2.1 Principiul 0 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
2.2 Temperatura empirica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
2.3 Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
3 Principiul I al termodinamicii

15

4 Principiul II al termodinamicii

17

CONTENTS

Chapter 1

Introducere
1.1 De la Planck la Einstein
In stadiul actual al zicii, grosier vorbind materia poate  tratata in functie
de scala (dimensiunile) de interes. Cele mai mari scale de care putem vorbi
sunt cele de dimensiunile galaxiilor, milioane de ani lumina, dimensiuni care
nici macar nu pot  intelese de mintea umana si la care teoria relativitatii
generalizata (Einstein) functioneaza. Coborand pe scala ajungem la asa numita
lume macroscopica in care functioneaza destul de bine mecanica clasica a lui
Newton. Corpurile pot  aproximate cu puncte in miscare sau solide rigide,
etc...Masini oameni, planete, pana la purici, bacterii chiar...
Atunci cand mergem si mai jos si ajungem in domeniul micrometri-nanometri,
chestii dubioase incep sa se intample care nu mai pot  explicate de stiintele
clasice. Aceasta se petrece deoarece la acea dimensiune, mecanica clasica in sine
este gresita si avem nevoie de mecanica cuantica. In principiu aceasta merge
pana jos de tot: quarci.
Dar ce constituienti de interes gasim la ecare scala.
Cosmologic: atunci cand vorbim de dimensiuni f mari ne intereseaza

plasme dense si foarte extinse spatial, sau corpuri (stele, planete) care
sunt gandite ca un intreg.

Macroscopic: ...
Molecular: la nivel molecular, ne intereseaza desigur moleculele, grupuri

de molecule, atomi

atomic: electroni, nucleu...etc

Deci din ce e facuta materia? Pai, de la chimie se stie ca daca iei o bucata
de er spre exemplu si incepi sa o maruntesti o sa reusesti sa o maruntesti pana
undeva. Chiar daca incepi sa folosesti tehnici avansate de "maruntire" la un
moment dat trebuie sa te opresti pentru ca ajungi la molecula si acolo deja,
5

CHAPTER 1.

INTRODUCERE

Figure 1.1
ceea ce ai tu, nu mai are aceleasi proprietati ca bucata de er macroscopica (de
un cm cub sa zicem). Molecula la randul ei este formata din 1, 2 sau mai multi
atomi de er. vorbind ca la piata, iti poti imagina un atom ca o minge sferica iar
atomii se leaga intre ei prin niste "franghii" care de fapt sunt electroni: legaturi
valente, covalente, ionice...
1.1.1

Sarcina

Acum, ecare atom este facut dintr-un nucleu si electroni. Electronii se spune ca
sunt incarcati negativ, iar nucleul pozitiv. Nucleul la randul sau este format din
neutroni si protoni. Protonii sunt pozitivi iar neutronii nu au sarcina. Se noteaza
numarul de electroni cu Z si este egal cu numarul de protoni, iar numarul de
neutroni cu N . Neutroni + protoni = nucleoni(A).
A=N +Z

Datorita faptului ca electronii au sarcina |e| si protonii |e| sarcina totala a

unui atom neutru:
Z(|e|) + Z|e| = 0
1.1.2

Masa

Ca masa, electronii au undeva la me = 9.1 1031 kg iar nucleonii (si protonii

si neutronii au cam aceeasi masa) mp = 1.67 1027 kg . In faza actuala, lumea
cunoaste cele mai grele elemente ca avand cam 100 si ceva de protoni deci,
implicit, 100 si ceva de electroni. Asta inseamna ca daca ii calculezi masa unui

1.1.

DE LA PLANCK LA EINSTEIN

Figure 1.2

CHAPTER 1.

INTRODUCERE

atom o sa vezi ca masa electronilor, practic nu conteaza (ai avea nevoie de vreo
2000 de electroni doar ca sa alcatuiesti masa unui proton!!!)
De multe ori chimistii, indca sunt o specie inferioara, folosesc ca unitate de
masura, 1u = mp adica masa unui proton (nucleon) si zic ca masa totala a unui
atom este egala cu numaru de nucleoni (A) ori 1u. Sau mai rau, vorbesc doar
de numarul de masa A.
Totusi, chiar si ei si-au dat seama ca daca un proton are masa de ordinul
1027 chiar si molecule mari cu 10 atomi nu pot avea o masa mai mare de
undeva la 1024 . Si totusi, ei fac experimente cu solutii pe care le pun intr-un
borcan...adica macar cateva grame....pai asta inseamna ca intr-un borcan au un
numar atat de mare de molecule incat nu pot discuta de numarul moleculelor
ci, in schimb, au facut urmatoarea chestiune: cum sa vorbeasca de numar de
particule cand el este asa de mare 1025 ? SImplu, inventeaza o noua unitate de
masura: MOLUL.
Def: Molul este unitatea de masura pentru "cantitatea de substanta" (ce
e asta?) care contine un numar de particule (molecule) egal cu numarul lui
avogadro (NA ).
NA = 6.022 1023

Si atunci, problemel clasice de chimie a 7-a zic ca daca ai o masa m de sare

de exemplu sa ii spui cati moli ( ) si cate molecule are. Pai e clar din denitia
molului ca daca vrei sa stii cati sunt trebuie sa imparti numarul total la numarul
lui Avogadro. Dar cum tu nu stii numarul total, iei masa si o imparti la masa
unei molecule (=masa molara, ). Iar pentru numarul de particule(molecule)
inmultesti numarul de moli cu NA .
=

N = NA
1.1.3

De ce termodinamica?

In problemele de clasa a 7-a la mecanica inveti cum poti calcula despre un

corp cam tot....forte, viteza, acceleratie, etc..Deja daca ai 2 corpuri nu mai stii
ce si cum sa faci. E complicat matematic si este necesara tratarea cu derivate
partiale....etc. Daca ai 3 corpuri nici nu exista solutie analitica in general care
sa descrie miscarea lor (atunci cand ele interactioneaza-gen 3 planete). Pentru
mai multe corpuri tot ce se poate face este sa folosesti calculatorul. Dar pana
la cat de multe? Ei bine, cele mai performante calculatoare actuale pot trata
problema a cateva mii de corpuri (particule) punctiforme si sa le calculeze viteza
si pozitie. In principiu viteza si pozitia e tot ce vrei de la un corp punctiform.
Pai daca asta e tot ce vrem, de ce avem nevoie de o stiinta care sa se numeasca
termodinamica si sa complice lumea? De ce nu calculam cu mecanica clasica de
la Newton incoace toate fortele, viteze si pozitiile particulelor dintr-un gaz sa
zicem? Simplu: NU putem.

1.2.

ELEMENTE DE BAZA:DEFINITII

De ce nu putem? Pentru simplu motiv ca asa cum am zis anterior, tu ai

nevoie sa studiezi corpuri, lichide, gaze care au cateva grame cel putin, iar asta
inseamna un numar de particule de ordinul numarului lui Avogadro. Dar asta
e o sarcina imposibila si probabil va  intotdeauna.
Si atunci baietii au zis: ei bine, nu putem noi sa facem calcule pentru toate
particulele dar atunci cand ai un sistem cu proprietati relativ omogene (densitate, temperatura, etc..) nu se poate sa e o diferenta foarte mare intre proprietatile particulelor si atunci mai bine studiem chestii globale la ele, sau medii
ale proprietatile lor.
Si aici exista doua abordari. Prima care nu te intereseaza:
1. Mecanica/Termodinamica statistica care pleaca de la niste descrieri cuantice sau clasice ale interactiei dintre atomi si molecule si apoi se fac calcule
complicate care se mediaza si reies niste legi si ...bla bla
2. Termodinamica simpla care pleaca de la niste premize direct macroscopice,
nu discuta ce se intampla la nivel microscopic ci postuleaza un set de
axiome despre niste cantitati si lucreaza cu alea
In esenta cele doua abordari sunt echivalente, dar Statistica este considera
"mai fundamentala".
1.1.4

Miscarea browniana

In ceea ce ma priveste eu nu cred in haos. Adica, orice sistem respecta un set

de legi xe si exacte e ca le cunoastem sau nu. Se poate ca unele sisteme, cum
sunt cele mai termodinamice, sa aiba atat de multi consituenti incat ceea ce
observam noi sa para ca e o chestie haotica dar e asa doar deoarece nu suntem
in stare sa tinem cont de toate elementele.
Asa apare si miscarea browniana. Brown a observat ca daca punea intr-o
solutie de apa sa zicem, niste particule de polen...ele pareau sa se miste haotic
fara nici o regul. Asta se petrece deoarece particulele de polen se ciocneste de
moleculele de apa foarte repede si de foarte multe intr-un timp scurt si pare sa o
ia aleatoriu in directii diferite. Practic asta se presupune ca se intampla intr-un
gaz/lichid, particulele se misca oarecum aleatoriu.

1.2 Elemente de baza:denitii

1.

reprezinta un set de entitati macroscopice care pot

schimba energie intre ele chiar daca nu schimba materie sau nu interactioneaza intr-un mod macroscopic vizibil.
Prin entitate macroscopica intelegem o regiune din spatiu care contine un
numar foarte mare de subsisteme (entitati) identice de ordinul numarului
lui Avogardo NA . Then the interaction by some ordered. Interactia acestui sistem cu sisteme externe, campuri electrice, magnetice, alte corpuri,
gravitational, etc. va afecta toate elentele sistemului nostru.
Sistemul termodinamic

10

CHAPTER 1.

INTRODUCERE

Totodata, modicarile se fac in principiu doar la nivel de energie. Aceasta

este o consecinta, nespusa, a faptului ca de obicei sistemel termodinamice
studiate sunt xate intr-un sistem de referinta. La intrebarea cum se face
acest schimb de energie: acesta poate , dupa cum am spus, in modul clasic, prin campuri electrice, lucru mecanic, nu stiu ce, sau poate  printr-un
mod cumva ascuns, special. Acest mod nu este exista in mecanica sau electricitate, optica, etc. si se bazeaza tocmai pe ce am discutat: nu putem
face calcule explicite asupra fenomenelor la nivel microscopic dar putem
admite miscari dezordoante(browniene) care sa intretina schimbul de energie intre sistemul nostru si exterior, sau intre parti ale subsistemului.
Se poate face aici o paralela cu reactiunea normala. Atunci cand doua
corpuri se preseaza unul pe altul apare reactiunea normala. Aceasta este o
consecinta a fortelor electrice dintre suprafetele lor, dar ne este foarte greu
sa calculam asa ceva asa ca am inventat ceva mult mai simplu: reactiunea.
Asa si aici, sistemul poate schimba energie (caldura) cu un alt sistem, dar
nu ne uitam exact cum o face ci doar cata schimba.
O alta denitie este : Un sistem termodinamic este o colectie de entitati
macroscopice care schimba energie prin interactie termica.
2. Exteriorul, sau mediul unui sistem termodinamic reprezinta restul universului, toate corpurile care nu sunt incluse in sistem.
3. Un sistem termodinamic simplu este un sistem termodinamic format din
parti macroscopice omogene si izotropice, neutre din punct de vedere
chimic sau electric.
Aceasta denitie este relativ simplicata si in realitate nu exista asa ceva
ind o idealizare. Totusi, un numar sucient de clase de sisteme se incadreaza in caracterizare.
Caracteristicle unui astfel de sistem se masoare de obicei prin: pressure
(P), volume (V), temperature (T) and mass (m)
4.

reprezinta orice schimbare a

starii in care se aa sistemul. In esenta, aceste schimbari se reecta in
modicarea uneia sau a mai multe marimi caracteristice.
Transformarea sau procesul termodinamic

1.3 Concluzii
Fara sa o mai frecam prea mult, orice din lumea asta este un sistem termodinamic. Problema este ca de obicei (la mecanica spre exemplu) ne intereseaza
fenomene precum miscarea lui ca intreg, fenomene ce nu ii implica structura
moleculara si implicit schimbarile la acel nivel sunt nule. Daca in schimb ai in
gas in niste vase si il incalzesti nu are ce altceva sa te intereseze decat partea
termodinamica ce tine, inca odata, de miscarea constituientilor interni. Asa
cum vom vedea aceasta se reprezinta prin temperatura, caldura, etc...

Chapter 2

Principiul 0 al termodinamicii
2.1 Principiul 0
Asa cum am discutat, interactia termica, permite prin intermediul miscarii
browniene si a proceselor microscopice (pe care nu le studiem direct) sa aiba
loc transportul de energie de la un sistem termodinamic la altul (sau in cadrul
aceluiasi sistem) fara sa avem interactii clasice in sensul de forte, etc. Dar ca
sa putem da o descriere calitativa a acestui transfer de energie avem nevoie de
o caracteristica a sistemului, un parametru. Cel mai natural parametru despre
care vorbim inca din copilarie este temperatura. Spunem fara jena ca un corp
este mai cald decat altul sau mai rece. Dar daca ne gandim mai adanc, de fapt
principalul motiv pentru care noi apreciem corpurile ca ind reci sau calde, este
unul dat de senzatia ziologica pe care o creaza corpul omului prin intermediul
pielii, terminatiilor nervoase...un proces complicat. Pentru o descriere stiintica,
avem nevoie sa denim o marime zica/parametru. Pentru aceasta s-a introdus
Principiul 0 care ne deneste temperatura si ne arata cum functioneaza aceasta.
Sa plecam de la doua sisteme termodinamice A si B aate in contact termodinamic. In esenta, contactul termodinamic se prezinta ca un contact zic de
volum: doua corpuri care se "ating". Exista si alte genuri de contacte termodinamice, dar aceasta este imaginea esentiala pe care trebuie sa o avem despre
contact termodinamic. Cele doua
la randul lor un singur sisS sistem formeaza
S
tem termodinamic compus A B . Daca A B este in echilibru termodinamic
atunci spunem ca sistemele A si B sunt in echilibru relativ. Mai mult, daca
cele doua sisteme nu interactioneaza prin nimic altceva decat interactie termodinamica spunem ca A si B sunt in echilibru termic.

Principiul 0 are 2 propozitii:

1. Echilibrul termodinamic al unui sistem situat in niste conditii externe este
unic. Aceasta inseamna ca daca avem spre exemplu un gaz si il fortam
sa stea intr-un vas de volum xat si sa zicem temperatura externa xata,
exista o singura temeperatura si presiune pe care gazul o poate atinge in
11

12

CHAPTER 2.

PRINCIPIUL 0 AL TERMODINAMICII

starea de echilibru. Nu se poate intampla sa lasi sistemul sa se potoleasca

si uneori sa aiba o temperatura si alteori alta temperatura. Marimile
caracteristice la echilibru reprezinta un set UNIC de numere.
2. Relatia de echilibru termodinamic este TRANZITIVA: daca avem 3 sisteme in echilibru termodinamic dupa cum urmeaza: A in echilibru cu B si
B in echilibru cu C atunci putem spune ca si A este in echilibru cu C . Este
analog cu tranzitivitatea egalitatii la matematica. Mai mult, la echilibru
termodinamic exista o functie care caracterizeaza cuplajul de sisteme si
este nula: f (A, B) = 0.

2.2 Temperatura empirica

Sa consideram un sistem termodinamic xat notat cu X . Sa notam cu X un
parametru macroscopic care sa descrie sistemul (ca o marime zica). Ca exemplu sa consideram un lichid care se aa intr-un tub foarte ingust. Pentru orice
sistem X with the value X exista un set de alte sisteme A, A0 , A00 , A000 ... care
se aa in echilibru termodinamic cu X si comform principiului 0 : f (X , A) =
f (X , A0 ) = ... = 0. Altfel spus, un sistem X se numeste termometru, iar
X temperatura empirica, si pentru ecare astfel de cuplaj exista o multime
(innita) de sisteme externe care sunt sau ar putea  in echilibru termic cu X .
In cazul exemplului cu lichidul dintr-un tub subtire, X poate  lungimea
coloanei de lichid (care atunci cand este incalzit creste...ca intr-un termometru
normal).
Problema este ca daca folosim ca termometre sisteme diferite si marimi
diferite ca temperaturi empirie, este posibil ca aceasi stare termodinamica sa
dea ca rezultat temperaturi diferite, ceea ce e gresit. SI atunci s-a facut urmatoarea conventie:
Temperatura empirica se deneste ca :
TX =

X
273.15K
X3

Unde X3 este punctul triplu al apei. Practic inseamna asa: daca ai un

termometru X si il pui in contact termic cu o masa foartea mare de apa la
punctul triplu (intre apa si gheata-0 grade celsius) si apoi masori marimea X
obtii X3 . Dupa cum am zis in exemplu poate  lungimea coloanei de lichid...sa
zicem 12cm. Apoi pui termometrul in contact cu un alt corp a carui temperatura
nu o stii dar vrei sa o ai si masurand lungimea obtii X , sa zicem 14cm. Atunci
temperatura TX :
14cm
273.15K = 318K = 55o C
12cm
Legatura dintre K kelvin si C celsius este aceea ca :
TX =

t(C) = T (K) 273.15

2.3.

CONCLUZII

13

Asta ca valoare absoluta. Ca diferenta dintre doua temperaturi (interval) :

t = t2 t1 = (T2 273.15) (T1 273.15) = T2 T1 = T

Deci diferenta de temperatura in grade celsius este egala cu cea in grade

Kelvin. Practic 1K = 1o C , dar doar ca DIFERENTA.

2.3 Concluzii
Desi ar parea ca cele doua propozitii ale principiului 0, tranzitivitatea si unicitatea nu au nimic de-a face cu denitia temperaturii, acestea sunt de fapt
esentiale, doar nu am vrut sa intru in detalii tehnice.
In esenta temperatura poate  inteleasa ca o marime zica, un parametru
(scalar, nu vector) care descrie o stare termica de echilibru. Din punct de vedere
microscopic, temperatura este o masura a agitatiei termice. In orice corp, sistem, chiar si in solide (o piatra spre exemplu) moleculele se misca, brownian
sau nu. Tu, ind un om macroscopic nu vezi acea miscare dar ea exista. Cu cat
e mai mare temperatura cu atat vitezele moleculelor din sistem sunt mai mari.
Ca sa denesti cantitativ temperatura ai nevoie de o referinta (aproape ca
un sistem de referinta si o unitate de masura). Aceasta se face prin conventia de
mai sus care tine loc de lege si unitate de masura, instrumentul este termometrul.
Tot din punct de vedere microscopic, schimbul de energie si deci de temperatura intre doua corpuri se face astfel: sa zicem ca pui in contact termic,
adica unul langa altul, o piatra rece si una calda. In zona de contact, meleculele
care se misca le "lovescc/imping" pe cele din cele din cealalta piatra. Ca niste
ciocniri. Desi moleculele dintr-o piatra nu se duc in cealalta, energia lor se duce.
Ca la clasa a 7-a unde daca un corp cu viteza mai mare loveste elastic unul cu
viteza mai mica, rezultatul e ca cele doua corpuri vor avea amandoua viteza
undeva la mijloc. Astfel se face transferul de energie de la cel cu temperatura
mai mare la cel cu mai mica.
Asa se atinge echilibrul termodinamic: pui doua corpuri cu temperatura T1
si T2 , T1 > T2 in contact termic si in timp, ele vor atinge o temperatura de
ECHILIBRU: T1 > Techilibru > T2 .

14

CHAPTER 2.

PRINCIPIUL 0 AL TERMODINAMICII

Chapter 3

Principiul I al termodinamicii

15

16

CHAPTER 3.

PRINCIPIUL I AL TERMODINAMICII

Chapter 4

Principiul II al
termodinamicii

17