Traditionalismul

Traditionalismul se opune modernismului, considerand creatiile acestora ca degradante

fata de cele demult consacrate. Asa cum sugereaza si numele, traditionalismul promoveaza
traditia perceputa ca o insumarea a valorilor arhaice romanesti; incercari de conservare a valorilor
traditiei romanesti se regasesc in activitatea samanatorismului si a poporanismului, curente
care s-au manifestat pregnant in primele decenii ale sec XX. Samanatorismul accentueaza
viziunea idilica asupra trecutului si asupra unui sat atemporal, conform conceptiei lui Nicolae
Iorga. Curentul din jurul revistei Samanatorul ( Bucuresti, 1901-1910 ) condusa de Alexandru
Vlahuta, George Cosbuc, Nicolae Iorga si A.C.Popovici, vedea satul ca pe locul deplinei armonii
sociale, cotrastand cu civilizatia urbana, necomforma cu spiritual national. Orasul era considerat
un loc al pierzaniei , iar personajele traitoare aici sufereau din cauza instrainarii de satul natal.
Poporanismul se contureaza in jurul revistei Viata Romaneasca ( Iasi, 1906-1916,
1920-1921 ) condusa de Garabet Ibraileanu, promoveaza democratia rurala avandu-i colaboratori
pe M.Sadoveanu, G.Calinescu, Gala Galaction.
Gandirismul i-a grupat in jurul revistei Gandirea ( Cluj 1921 , Bucuresti 1924 )
condusa de Nichifor Crainic, Cezar Petrescu, Adrian Maniu, Gib Mihaescu.
Conceptia lui N.Crainic expusa in liniile cele mai importante in eseul critic Iisus in tara mea are
valoare programatica pentru traditionalismul gandirist.
Idei vehiculate:
- constatarea ca influenta straina (Franceza) tinde sa duca la deznationalizarea culturii romane
- lipsa marilor creatii cauzata de faptul ca Din framantarea intelectualitatii noastre lipseste
aluatul gandului religios
- promovarea cerului spiritualitatii romane, adica ortodoxia
- autohtonizarea religiei ortodoxe, perceptarea intr-un spirit national ca si in folclor

- cultivarea folclorului pe care il investigheaza in zonele lui magice cu bogat fond mitic:
descantecele, bocetul, obiceiurile, ritualurile

Colaboratorii revistei Gandirea vor fi, insa, receptivi si la curente moderne L.Blaga, Ion Pillat,
Adrian Maniu sau Vasile Voiculescu.
Trasaturile traditionalismului
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.

Intoarcerea la origini
Ideea ca mediul citadin este periculos pentru puritatea sufletelor
Promovarea problematicii taranului
Accentul se pune pe etic, etnic si social
Se cultiva universul patriarhal al satului
Repromovarea istoriei si folclorului ca izvoare de inspiratie sociala
Cultivarea motivelor religioase, ilustrarea uneori in spirit exagerat a afilierii la ortodoxie

Vasile Voiculescu, In gradina Ghetsemani

( 1884-1963 )
Poet prozator cu vocatia certa a scrisului, este medic de formatie, profesie pe care o practica cu
pasiune. Adept al gndirismului, profeseaza in lirica sa credintele ortodoxismului romanesc.
Opera sa cuprinde: Poezii : Din tara zimbrului, 1918
Prg 1921
Poeme cu ingeri, 1927
Destin, 1933
Urcu, 1937
Intrezariri, 1939
Postum: Ultimele sonete ale lui Shakespeare in
traducere imaginara
Proza : Capul de zimbru, 1966
Zahei orbul, 1970
Teatru : La pragul minunii, 1934
Umbra, 1935

Fala ursului, 1943

Poezia In gradina Ghetsemani face parte din volumul Prg, primul volum semnificativ
din opera lui Vasile Voiculescu. Punctul de plecare al poeziei are la baza Evanghelia Sf.Luca,
scena biblica ilustrata fiind cea a rugaciunii lui Iisus in gradina de la poalele Muntelui maslinilor,
rugaciune inaltata lui Dumnezeu pentru a fi izbavit Se ruga zicand: Parinte, de voiesti, treac de
la Mine acest pahar. Iar un inger din cer s-a aratat Lui si-L ntrea, iar el fiind n chin de moarte
mai staruitor se inchina; si sudoarea lui s-a facut picaturi de sange care picurau pe pamant. Si
ridicandu-se din rugaciune i-a aflat pe ucenicii lui adormiti in intristare. Motivul biblic devine,
astfel, la Voiculescu un suport metafizic in fata aspiratiei lui spre Dumnezeu. Rugaciunea lui Iisus
are loc in Gradina Ghetsemani inainte de arestarea lui de catre escorta inarmata condusa de Iuda
care il tradeaza sarutandu-l, fiind apoi inspaimantat de apropierea Patimilor predestinate Fiului
de catre Tata pentru a ispasi omenirea de pacate.
Compozitional poezia e alcatuita din patru catrene organizate in jurul ipostazei duale a lui
Iisus: cea de om si cea de Fiu al lui Dumnezeu (natura teandrica).
Prima strofa sintetizeaza dramatismul interior al lui Iisus care lupta cu soarta, constient
fiind de menirea sa, aceea de a lua asupra lui pacatele omenirii(Paharul).Natura teandrica a lui
Iisus, opozitia uman-divin este sugerata cu ajutorul imaginilor vizuale sudori de sange
exprimand omenescul, iar chipu-i alb ca varul exprimand puritatea divinul.Latura umana
domina in aceasta prima strofa,suferinta lui Iisus capatand proportii cosmce.
Strofa a II-a debuteaza cu porunca divina data fiului de a prelua asupra lui pacatele
omenirii: O mana ne-ndurata tinand grozava cupa/ Le cobora-nbiindul si i-o ducea la gura.
Seteauriasa sugereza dorinta lui Iisus de a se sacrifica prin patimire si de a-si implini destinul,
chiar daca din cauza slabiciunii umane nu vroia s-atinga imfama bautura
In strofa a III-a, metaforele apa ei verzuie, veninul groaznic sugereaza chinurile pe
care Iisus le va indura pentru mierea si dulceata , expresii ale mantuirii oamenilor prin forta
divina. Teama de moarte il face pe Iisus sa se impotriveasca cu ultima putere batandu-se cu
moartea uitase de viata.

In ultima strofa suferintele lui Iisus sunt apocaliptice.Aceste stari sunt redate de poet cu
ajutorul elementelor naturii Se framantau maslinii/ Pareau ca vor sa fuga din loc sa nu-l mai
vada. Ultimul vers al poeziei anticipeaza chinurile lui Iisus in urma tradarii lui Iuda si uliii de
seara dau roate dupa prada.
La nivel stilistic plasticitatea limbajului rezida in utilizarea metaforelor: paharul grozava
cupa , imfama bautura, veninul groaznic , sugerand chinurile lui Iisus pentru izbavirea
omenirii, in vreme ce mierea , dulceata exprima fericirea ce va cuprinde omenirea dupa
izbavirea de pacate; personificarile se framantau maslinii , pareau ca vor sa fuga ofera
dimenisuni cosmice zbuciumului divin.
La nivel prozodic intalnim o maniera clasica, traditionala data de rima incrucisata, ritmul
iambic si masura de 14 silabe.