Oamenii au cinci simturi cu ajutorul carora experimenteaza

lumea nconjuratoare, simturile fiind uneltele cu care nvatam si comunicam.

Handicapul de auz apartine unei categorii mai ample de handicapuri cele senzoriale (din care face parte si deficienta de vedere) si reprezinta
diminuarea sau pierderea totala sau partiala a auzului. Prin instalarea unui
deficit auditiv, activitatea si relatiile individului cu lumea nconjuratoare sunt
puternic perturbate
Pierderea auzului naintea vrstei de 2-3 ani are drept consecinta mutitatea.In
cazul n care degradarea auzului se produce dupa achizitia structurilor
verbale si nu se intervine n sens recuperator, se instaleaza un proces de
involutie la nivelul ntregii activitati psihice.
O ureche cu acuitate normala poate sa suplineasca surditatea celeilalte. Din
punct de vedere statistic, unul din zece oameni sufera, ntr-o masura mai mare
sau mai mica, de tulburari ale auzului.
Dup gradul deficiutului de auditiv identificm:
-hipoacuzie uoara o pierdere de auz de 20-40 dB
-hipoacuzie medie-o pierdere de auz de 40-70 dB
-hipoacuzie sever-o pierdere de auz de 70-90dB
-anacuzie(surditate)-o pierdere de auz de peste 90 dB
n handicapul de auz intervin mai multe cauze:
a) cauze prenatale - care intervin pe perioada sarcinii si constau n maladii
infectioase ale gravidei, tulburari ale metabolismului, afectiuni endocrine,
hemoragii, ingerarea de substante toxice (de ex. alcool),
incompatibilitatea factorului Rh (mama-fat), traumatisme fizice etc;
b) cauze perinatale (neonatale) - constnd n leziuni anatomofiziologice n timpul nasterii, hemoragii, anoxie sau asfixie albastra etc;
c) cauze postnatale - de natura toxica sau traumatica (infectii - otita,
rujeola, stari distrofice, accidente, lovituri la nivelul urechii, expuneri
ndelungate la stimuli auditivi foarte puternici - ex. muzica ascultata
tare la casti etc)
Audiometria = o tehnica cu grad ridicat de precizie n diagnosticarea
handicapului de auz care poate fi folosita dupa vrsta de 3 ani, constnd n
masurarea acuitatii auditive separat pentru fiecare ureche n parte si ntocmirea
audiogramei (grafic reprezentnd comparativ acuitatea auditiva a ambelor
urechi). Pe baza studierii audiogramei se poate depista tipul deficientei de auz
si se va urmari compensarea acolo unde este cazul.