Capitolul 2

Economia internaional n timpul

Rzboiului Rece
Economia mondiala a fost intotdeauna influentata de tulburarile politice si razboaiele care au
avut loc de-a lungul timpului. Razboiul Rece a fost unul dintre cele mai importante razboaie care a
marcat evolutia economiei mondiala, in aceasta perioada economia divizandu-se in cele doua
sisteme- economia comunista si cea capitalista, a lumii libere. Pe parcursul Razboiului Rece,
marile puteri capitaliste au cooperat intre ele, astfel infiintandu-se Banca Mondiala si Fontul Monetar
International.
Evolutia economiei internationale postbelice si Razboiul Rece sunt profund legate. Dupa
terminarea celui de-al Doilea Razboi Mondial, a fost inregistrata o perioada de 25 de ani de maxima
prosperitate. Astfel, Europa Occidentala a inregistrat in anii 50 o crestere economica de 4,5% , iar in
anii 60 o crestere de 5%. In timp ce Japonia inregistra o crestere economica incredibila de 10% ,
SUA au ramas ceva mai in urma, cu o crestere de 3%-4% .
Aceasta crestere economica s-a bazat mai ales pe anumiti factori favorabili, deopotriva
economici si politici : completarea raportului dintre cerere si oferta, conducerea americana ce
promova ocuparea complete a fortei de munca, institutiile internationale ce ofereau un cadru sigur.
O serie de evenimente nefavorabile a avut loc la inceputul anilor 70 (razboiul din Vietnam, criza
petrolului din 1973) ducand la oprirea brusca a avantului economic, economiile industriale avansate
intrand intr-o perioada de stagflatie, caracterizata printr-o imbinare nemaintalnita intre o rata scazuta a
cresterii economice, o rata crescuta a somajului si o rata foarte ridicata a inflatiei.
Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial SUA si-au asumat statutul de lider politic si economic,
angajandu-se sa creeze o economie mondiala stabila si prospera. Cele mai importante grupuri de
interese economice au realizat ca o economie mondiala stabila le aduce si lor, in mod individual, o
multime de avantaje. Schimbarea de mentalitate si de gandire politica a dus la punerea bazelor unei
economii mondiale liberale.
Daca in primii ani de dupa razboi economiile nationale erau in general inchise, noua
economia mondiala presupunea impunerea trecerii la economii nationale deschise,astfel, capacitatea
guvernelor de a promova politici economice expansioniste sa devina mai limitata. Desi cresterea
economica si extinderea protectiei sociale au fost considerate complementare si nu contradictorii, la
sfarsitul deceniului opt, in conditiile proliferarii unor ideologii politice mai conservatoare, oamenii au
inceput sa-si puna problema costurilor protectiei sociale si chiar sa dea vina pe aceasta pentru
neajunsurile stagflatiei. Asa incat, atunci cand conditiile favorabile aflate la baza consensului intern
au inceput sa se risipeasca, n anii 70, fundamentele politice ale unei economii mondiale deschise au
inceput si ele sa se clatine, cel putin n Statele Unite ale Americii si Europa Occidentala.

Sistemul Bretton Woods

Sistemul Bretton Woods a avut ca scop principal promovarea si dezvoltarea economiei
mondiale. Conferina de la Bretton Woods s-a desfurat in anul 1944 i a constituit o expresie de
gndire a sistemului american si britanic.Dei cei implicai au fost n numr mic i au existat
nenelegeri ntre negociatori, conferina s-a bucurat de succes.gsindu-se n cele din urm principiile
care sa stea la baza institutiilor componente ale SBW.
Una dintre reguli este aceea c schimbul de mrfuri i celelalte activitti economice trebuie
supuse unor reguli asumate de toat lumea.Principiile fundamentale ale Sistemului Bretton Woods:
principiul nediscriminrii---care presupune liberalizarea comerului prin negocieri multilaterale
consultarea cu FMI ---atunci cnd este vorba despre o modificare major
promovarea unor politici de stabilizare economica si asisten social.
Principiile fundamentale i instituiile care se bazau pe ele au creat cadrul propice in care s
se dezvolte economia internaional dup rzboi.De-a lungul timpului sistemul Bretton Woods s-a
modificat ca reacie la realitile economice i politice.Un exemplu n acest sens ar putea fi prbuirea
economiei japoneze i a economiilor europene,prin care au trecut n anii de dinaintea Planului
Marshall.
Planul Marshall a influenat realiile dintre americani i vest-europeni,Statele Unite i-au folosit
rezervele financiare pentru a ajuta la reconstruirea economiilor europene si pentru a stopa
expansiunea sovietic.De aici a rezultat o cooperare intraeuropeana prin intermediul OCEE--Organizaia pentru Cooperare Economic European i OCDE---Organizaia pentru Cooperare i
Dezvoltare Economic.De asemenea,SUA a ajutat i la reconstruirea economiei japoneze i la
integrarea ei n sistemul occidental.
Instituiile eseniale pentru succesul timpuriu al economiei internaionale au fost: FMI
(Fondul Monetar Internaional)--- care administra sistemul monetar internaional i GATT (Fondul
Monetar Internaional / General Agreement on Tariffs ans Trade)--- care conducea sistemul comercial
internaional.

Delegaia SBW

Sistemul monetar internaional al cursurilor fixe

Sistemul monetar a fost cel mai important regim al SBW,acesta trebuie s ofere cantiti
cantiti suficiente de rezerve monetare care s permit rilor membre s menin cursurile de schimb
ale monedelor lor la valori predeterminate; i totodat erau luate decizii pentru a preveni inflaia i
devalorizarea la nivel global.
Stabilizarea sistemului monetar se poate realiza prin ancorarea fiecrei monede naionale de
un activ nemonetar, n general acest activ era aurul, ns politicile monetare ale statelor membre erau
ancorate prin legarea monedei lor la dolar.Acest sistem monetar a durat pn la nceputul anilor 70 i
a avut un succes extraordinar.
Principiile pe care se baza sistemul erau urmtoarele:
cursuri de schimb fixe sau ancorate, dar suficient flexibilitate
un credit de rezerv sigur,n cazul unor probleme de pli la nivel internaional
acordul ntre rile membre de a-i ancora moneda naional de aur (in valoare de 35 de dolari
uncia) sau de dolar
aprobarea de ctre FMI a unor modificri ale cursului de schimb
rezerve monetare disponibile pentru rile cu deficit.
Dolarul american a devenit cheia de bolt a sistemului monetar internaional.Dei FMI era
responsabil cu meninerea rezervelor,n realitate acumularile de rezerve ale guvernelor membre au
rezolvat problemele.Dolarul avea un rol foarte important deoarece conferea Statelor Unite dreptul
seniorului, acest lucru inseamn c cek care furniza valuta unei economii se bucura de anumite
privilegii.Un exemplu n acest sens este faptul c preedintele Franei,Charles de Gaulle n anii 60
contesta hegemonia dolarului deoarece acesta oferea SUA privilegii extravagante;doar pentru c
aceast ar tiprea dolari pentru a finana rzboaiele, ea i putea permite s cumpere ntreprinderi i
din alte pri i s intre adnc n datorii fr s se team de consecine.Accelerarea inflaiei provocate
de rzboiul din Vietnam din anii 60 a dus n cele din urm la abandonarea sistemului cursurilor fixe.
Diminuarea ncrederii n dolar a determinat i intensificarea speculaiilor cu aur,iar ulterior au aprut
o serie de ncercri de a reface ncrederea n sistem.
America a avut ntotdeauna un partener principal care s ajute la meninerea dolarului
i,implicit, a poziiei sale internaionale.La nceput, acest partener a fost Marea Britanie.ns n anii
90 cooperarea nneoficial dintre bncile centrale american,german i japonez a susinut rolul
internaional al dolarului.Aceast cooperare a continuat n mare msur datorit fricii de ce ar putea
s se ntmple cu sistemul economic i politic internaional dac sistemul monetar s-ar prbui.
Regimul comercial
Conflictul dintre negociatorii americani si britanici de la Bretton Woods au determinat
apariia regimului comercial.Scopul negociatorilor americani era s obin liberalizarea comerului i
deschiderea pieelor strine,ns britanicii erau ngrijorai de criza dolarului.Compromisul final
americano-britanic a fost acela de a crea Organizaia Internaional a Comerului---OIC.n 1950
GATT a devenit principala organizaie comercial la nivel mondial,scopul su era s promoveze un
comer mai liber i mai echitabil.Dei a avut un succes remarcabil, GATT nu a avut autoritatea de a
interveni n privina agriculturii,serviciilor,drepturilor de proprietate intelectuala,uniunilor vamale sau
a altor aranjamente comerciale prefereniale.Astfel,n 1995 a fost nlocuit cu Organizaia Mondial a
Comerului---OMC, ale crei responsabiliti sunt mult mai largi i care,spre deosebire de GATT, este
cu adevrat o organizaie internaional,nu doar un secretariat.
n ciuda limitrii mandatului su GATT a jucat un rol important n reducerea restriciilor
asupra comertului internaional, acesta era ntemeiat pe principiile nediscriminrii, reciprocitii
necondiionate i transparenei(de exemplu: utilizarea tarifelor formale si publicarea reglementrilor
comerciale).
n perioada postbelic au existat o serie de acorduri privind reducerea barierelor tarifare.n
timpul Rundei Kennedy(1963-1967) s-a convenit ca exporturile din rile mai puin dezvoltate s se
bucure de un tratament preferenial.Urmtoarea iniiativ a fost Runda Tokyo(1973-1979) timp n
care s-a interzis subvenionarea exporturilor i s-au eliminat anumite disciminri privitoare la

achiziiile publice;ns runda nu a reuit s rezolve divergena dintre americani i europeni cu privire
la agricultur,s satisfac rile slab dezvoltate sau s elimine barierele netarifare.Cu toate acestea, a
avut loc o cretere rapid a comerului internaional,iar exporturile au devenit un element mult mai
important al economiilor naionale, ajungnd chiar pn la 50% din PIB.
Tabelul 2.1. Cronologia comerului
1948 Intr n vigoare, provizoriu, Acordul General pentru Tarife i Comer (GATT) i
este elaborat proiectul Cartei Organizaiei Internaionale a Comerului (OIC).
1950 Carta OIC este respins.
1955 SUA determin excluderea din sfera GATT a anumitor politici n domeniul agricol.
1947-1961 Primele runde ale negocierilor comerciale reduc tarifele cu 73 de procente.
1963-1967 Runda Kennedy a negocierilor GATT.
1973-1979 Runda Tokyo a negocierilor GATT.
1974 Acordul Multifibr restrnge importurile de textile.
1986 Lansarea Rundei Uruguay la Punta del Este.
1994 La Marrakech, minitrii din rile GATT convin asupra actului final al Rundei
Uruguay i asupra instituirii Organizaiei Mondiale a Comerului (OMC).
1995 Este creat OMC.

Limitele Sistemului Bretton Woods

Sistemul Bretton Woods nu atratat sau a tratat n mod vag probleme i subiecte care ar fi
putut fi importante,scestea slbind n timp bazele economiei postbelice.Problemele puin importante
n momentul cnd s-au pus bazele instituiilor SBW: serviciile, investiiile externe directe i drepturile
de proprietate intelectual,au devenit componente majore ale comerului internaional.Multe dintre
problemele i activitile economice care au devenit extrem de importante n anii 80-90 nu erau
acoperite de cadrul iniial al GATT.
La vremea fundamentrii SBW,economitii considerau c domeniul economiei interne i cel
al economiei internaionale sunt n mare msura independente.GATT era rspunztor de fluxurile
comerciale,iar FMI de cursurile de schimb.Cu toate aceste neajunsuri,SBW a funcionat bine n
primele decenii de dup rzboi pentru c a reusit,cel puin temporar, s rezolve problemele
fundamentale ale economiei mondiale.Pn n anii 80 aproape toate elementele specifice SBW se
schimbaser sau se aflau sub semnul ntrebrii;coordonarea politic dintre naiuni a devenit o
necesitate,dar totodata mult mai greu de realizat.Aceste evoluii au reprezentat serioase provocri la
adresa unui management eficient al economiei internaionale.

SUBMINAREA SISTEMULUI BRETTON WOODS

In anii 70 au aparut o serie de elemente care au pus in discutie Sistemul Bretton
Woods.Sfarsitul sistemului cursurilor fixe de schimb,criza petrolului din 1973 si diminuarea cresterii
productivitatii Statelor Unite au provocat Marea Stagflatie,care,la randul ei,a influentat economia
mondiala.
Marea Stagflatie(1973-1979)
Conflictul din Vietnam si lansarea Programului Great Society de catre Administratia
Johson(1963-1969) au dus la accelerarea ratei inflatie la nivel global.Administratia americana
refuzand sa majoreze impozitele s-au hotarat sa plateasca costurile razboiului din Vietnam prin
politici macroeconomice inflationiste.La 15 august 1971,deficitul comercial american si atacurile
speculative asupra dolarului au fortat devalorizarea acestuia.
Sfarsitul cursurilor de schimb fixe
Sistemul postbelic al cursurilor de schimb fixe devenise o victima a inflatiei si a cresterii
mobilitatii capitalurilor.Deoarece monedele nationale erau in pericol si reevaluarea era o necesitate
mentinerea sistemului cursurilor fixe a devenit dificila.Pentru a-si forta partenerii sa accepte
devalorizarea dolarului ,Administratia Nixon a preferat distrugerea sistemului postbelic al cursurilor
de schimb fixe,in locul promovarii unor masuri dezinflationiste.Caderea sistemului monetar Bretton
Woods a provocat sfarsitul cursurilor de schimb fixe.Administratia Nixon impune o suprataxa de 10%
pe importurile venite in America pentru a forta celelalte tari sa-si aprecieze moneda.Dolarul este
devalorizat in cele din urma,prin Acordul Smithsonian din decembrie 1971.Sistemul monetar
international se schimba din cursuri fixe in cursuri flexibile.
Sistemul monetar Bretton Woods este inlocuit printr-un acord politic oscilant intre puterile
economice dominante si administrat de bancile lor centrale,care mai tarziu devine cunoscut sub
numele de sistemulspectrului de referinta ce se baza pe eforturile cooperative ale marilor puteri
economice. In 1978,Consiliul European accepta propunerea franco-germana de a crea Sistemul
Monetar European si Mecanismul Cursurilor de Schimb,deoarece aparusera multe propuneri de a
reforma nonsistemul.
Criza petrolului din 1973
Unul din evenimentele importante care a participat la sfarsitul epocii de crestere economica
dupa razboi a fost criza petrolului din 1973.Membrii arabi ai Oraganizatiei Tarilor Exportatoare de
Petrol(OPEC)au boicotat furnizarea de petrol ducand astfel la cresterea preturilor pe plan
mondial.SUA se folosise pana atunci de controlul asupra rezervelor de petrol,dar acest lucru nu mai
era posibil si transferul de bogatie si putere catre tarile OPEC a avut consecinte importante.Datorita
cresterii pretului petrolului si a altor forme de energie si produse,au dat nastere unor presiuni
inflationiste,cat si recensioniste.Aceasta crestere a avut efect deflationist,cat si un efect
inflationist.Odata cu cresterea pretului petrolului cresc si preturile bunurilor si marfurilor.
Reactiile diferite ale Statelor Unite, Europei Occidentale si Japoniei la aceste provocari au avut
consecinte profunde pentru economia mondiala a anilor 70 si a celor care au urmat.
SUA au raspuns la efectele deflationiste incercand sa-si stimuleze econimia si sa iasa din
recesiune,pe cand europenii au raspuns la efectele inflationiste,tinandu-si econimia in frau,ceea ce a
dus la asa numitaeuroscleroza.Japonezii si-au sporit eficienta industriei prin punerea in practica de
reforme economice si realizarea de restructurari corporatiste.

Incetinirea productivitatii
Statele Unite credeau ca vor avea o crestere continua a productivitatii ceea ce explica standardul
ridicat de viata si speranta ca generatia viitoare va avea cel putin acelasi succesc economic.Din 1889
pana in 1937,productivitatea crescuse cu 1,9% pe an,iar intre 1937 si 1973 a ajuns pana la
3%.Incepand cu anii70,americanii ajunsesera la o crestere economica de sub 1%.
Declinul ratei cresterii productivitatii a fost simtit in toata lumea,desi SUA avea o productivitate a
muncii mai mare decat toate tarile avansate. In anii 80, aceste evolutii au contribuit la adancirea fricii
de declin economic si dezindustrializare, la alimentarea protectionismului in economia americana si la
subminarea pozitiei de lider a Statelor Unite, care fusese vitala pentru functionarea SBW.

Revoluia Financiar
La nceputul anilor 70 mai exact 1971 pe plan internaional s-a fcut trecerea de la cursurile
internaional de schimb fixe la cele flexibile.Prin aceast metod se producea fisur sistemului
economic n care dolarul era raportat la aur,aceast schimbare aducnd motive de dezbateri n
domeniul economitilor,n special cei americani.
Ateptrile erau unele benefice att n rndul economiei ct i n rndul forei de munc.
Dei majoritatea economitilor americani credeau n aceste beneficii odat cu trecerea la curs
internaional flexibil,existau i economiti care erau preocupai cu problematica inflaionist i
destabilizatoare odat cu aceast rupere de raportare la aur.
Chiar dac aceast avalan de optimism era susinut de majoritatea economitilor,piaa financiar
internaional a fost lovit de criza petrolului din 1973,unde rularea acestuia implica eforturi financiare
maximale din partea fiecrui stat.
Integrarea pieelor financiare internaionale a avut un impact major asupra economiei
interne i internaionale, datorit creterii interdependentei financiare i monetare a
economiilor naionale. Integrarea pieei financiare nseamn c politicile macroeconomice
ale unei ri influeneaz semnificativ bunstarea economic a celorlalte.
O alt consecin neprevzut a fost ca fluxurile financiare internaionale au devenit un determinant
de baz la nivel mondial.
De cnd au fost eliminate cursurile de schimb fixe, economisii si responsabilii
politici au nceput s dezbat aprins dac instabilitatea cursurilor de schimb are sau nu
consecinte negative asupra economiei reale, prin intermediul impactului ei asupra
fluxurilor comerciale, a afacerilor si a cresterii economice. Poate c aceast dezbatere a
avut si ea un rol n orientarea ctre noul protectionism de la mijlocul anilor .70. Aparent
interactiune dintre instabilitatea cursului de schimb si protectionismul comercial i-a fcut
pe muli economisi s cread c lumea ar trebui s se ntoarc la sistemul cursurilor fixe.
Coordonarea politic international
Dup explozia preurilor din 1973, determinat de OPEC, ideea unei cooperri sau
coordonri politice internationale a devenit tentant pentru cei mai muli economisi,
oameni de stiin din alte domenii si oficialitti publice; pentru economisi, acest termen
nseamn .schimbarea sincronizat. a politicilor nationale. Desi existaser si nainte
unele coordonri politice neoficiale, pe msur ce problemele economiei mondiale
interdependente se agravau, s-au fcut unele eforturi mai formale pentru obtinerea unei
astfel de cooperri. Ratiunile economice ale cooperrii internaionale pe acest plan sunt
simple. ntr-o economie mondial din ce n ce mai integrat, actiunile si politicile unui
guvern oarecare au, inevitabil, un impact asupra bunstrii altor tri.

Dezechilibrele monetare majore provocate de criza petrolului din 1973 a determinat Grupul
celor 7 puterii (G-7) sa coordoneze neoficial politicile economice si nu numai.
Prima consta in revizuirea celei americane prin summitul de la Rambouillet (1975) ce se referee la
chestiunile monetare internationale.
Intanirile de la Londra si Bonn s-au axat pe eforturile americanilor de determina Germania si
Japonia sa promoveze politici economice expansioniste.
Punctul FORTE al primei etape ale acestor politici a fost scos in evidenta la Summit-ul de la Bonn din
1978.
Economia Mondiala se confruntase cu Stagflatia,iar Administratia Carter se confrunta cu
presiunile de a urma o politica macroeconomica expansionista.
Aceasta administratie nu-si putea stimula de una singura economia asa ca s-a decis o relansare
simultana a celor 3 mari economii mondiale pentru a scoate atat Statele Unite,cat si restul lumii din
economie.
La mijlocul anilor .70,Germania de Vest s-a mpotrivit puternic asa-numitei strategii a
.locomotivei., argumentnd c o astfel de msur nu va functiona . ba mai mult, va avea consecinte
inflationiste suplimentare. Cu toate acestea, ca rspuns la presiunile americane, vest-germanii si japonezii au fost de acord pn la urm s-si stimuleze economiile. De
asemenea, la insistentele germanilor, Statele Unite au acceptat, ca un quid pro quo, s
ntreprind un efort serios n vederea conservrii energiei, promisiune pe care n-au
respectat-o niciodat.
Politica expansionista a germanilor si japonezilor a condus la noua criza petroliera din 19781979.Aceasta a facut ca in Germania coordonarea politica expansionista sa capete un renume
prost,desi mai tarziu pozitia Germaniei urma a fi sustinuta de ideologii conservatoare si convingeri
americane ca trebuie sa-si faca curat in propria ograda.
Orientarea ctre regionalismul European
La nceputul secolului XX, puterile europene controlau arena international clasic, iar
Mai multe imperii europene dominau celelalte continente. Europa era centrul incontestabil
Al economiei mondiale; comerul ei exterior si investiiile peste hotare unificau si
Conduceau tot restul economiei internationale. Acelasi lucru se ntmpla si n privinta
tiinei si tehnologiei. Rusia tarist era indolent, iar n Asia, fostul mare imperiu al
Chinei deczuse si se lsase prad imperialisteilor strini. Desi Japonia si Statele Unite
Creste au cu repeziciune ca puteri tehnologice si industriale, Europa le ntrecea n aproape
Toate aspectele tiinei, tehnologiei si industriei moderne.
Dupa dezastrele cauzate de cele 2 razboaie mondiale puterea si influenta Europei a scazut
considerabil.Statele si-au pierdut rand pe rand coloniile,acest fenomen conducand la instabilitati atat
politice cat si economice.
In vreme ce statele europene se confruntau cu astfel de problem,Statele Unite si Uniunea
Sovietica se luptau pentru suprematia mondiala,iar conducatorii europeni erau constienti de acest
lucru.Statele Unite depasise Europa din toate punctele de vedere,economic,tehnologic si stiintific.
Rusia a fost detronata din postura de a 2-a putere economica mondiala de catre Japonia in anii 70.
Dupa al 2 lea razboi mondial,statele europene au avut parte de o crestere economica datorita
raportului dintre cerere si oferta,dar mai ales datorita Planului Marshall prin care americanii se
angajau in ajutorarea statelor afectate de razboi in special Germania.In 1957,prin tratatul de la Roma,
se infiinta Uniunea Europeana ce avea ca scop unificarea politica si economica,dar mai ales
estomparea unui nou conflict intre Franta si Germania,conflict ce a cauzat ambele razboaie mondiale.

Noul Protectionism
Noile restrictii economica au fost introduse intocmai pentru a proteja piata si pentru a
prevenii orice tentative inflationista a pietei.In Statele Unite,renuntarea la liberalizarea comertului si
orientarea catre un nou protectionism a inceput cu o serie de importuri masive ce ingrijorau statul cu
privire la suprematia industriala a statelor unite.
Acest nou protectionism a castigat teren in anii 70 datorita fluctuarii cursului valutar,dar si
datorita exporturilor japoneze de material sophisticate tehnologic cat si exporturilor de masini.
Acest nou protectionism a fost defapt o masura impotriva Japoniei.
Acest termen de Nou protectionism se justifica defapt prin faptul ca difera de vechile norme.Cele
noi erau lipsite de oficialitate si transparenta acestea fiind mascate si dificil de recunoscut.
Inainte si in timpul razboiului,acest protectionism se axa pe exportul de utilaje din tarile dezvoltate
catre cele mai putin dezvoltate in schimbul marfurilor,alimente si materii prime,dar dupa razboaie
acesta a constat in ajutorarea tarilor afectate.
Dupa cresterea economica a Japoniei,SUA si statele europene au acuzat Japonia de faptul ca
si-a inchis aceasta poteca de import-export, tocmai pentru ca produsele externe sa nu patrunda pe
piata lor.Japonia a fost acuzata de modalitatea de moderare a propriei economii,unde revizionistii
spuneau ca Japonia a creat acest tip de economie intocmai pentru a distruge industria tehnologiilor
tarilor de varf ale partenerilor sai de afaceri.n anii .80, trecerea economiilor n curs de industrializare
din trile regiunii Asia-Pacific de la exportul de mrfuri la cel de produse prelucrate a intensificat
conflictul comercial dintre Est si Vest.