Sunteți pe pagina 1din 44

Dacii de-a lungul istoriei

I. Preliminarii
1. Stramoasele si stramosii Daco-Romanilor
Iubite cititor, pasim cu mii de ani napoi, pe vetrele umane, alpinocarpatine. Pe aripile gndurilor curate,
urcam pe vrfuri de dealuri, pe creste de munte, mai aproape de cer. Ajungem n inima Daco-Romaniei, n
Corona Montium, n Ardeal, n Transilvania, strabuna vatra n Coroana Muntilor. Ce frumoasa figura! Aici,
n adaposturi multimilenare, n pesteri, n mijlocul nesfrsitelor paduri, focul sacru si arata lumina si si nalta
fumul, ducand pna departe mirosuri de rasina, de jir sau vnat fript pe carbuni, n frigarii de corn, si picat cu
sau. Femeia daca, muierea cea mai vestita a timpurilor arhaice, ntretinea flacara vie a focului sacru. n jurul
ei, o droaie de copii, mai mari si mai mici, zburdau, cntau din fluiere si ncercau flautul, faceau arcuri si
sageti de scaete. Cu ele dau la semn si se ntreceau care sa nimereasca la tinta. Altii pregateau sparturi de
cre-mene pentru sagetile de alun, n timp ce altii, mai mici, ncercau cremenele ca sa aprinda cu scntei iasca
de nuc batrn. Femeile aces-tea generatoare de viata, de atunci si de totdeauna, preotese ale vetrelor strabune,
si trimeteau barbatii cu oile, cu caprele sau la vnat, nsotiti de cini ciobanesti, de copoi sau de cini de casa.
Cel mai vechi prieten al omului, cu milenii n urma, din nceput, ca si astazi de multe ori, acest patruped
credincios ca nimeni altul, n caz de pericol da alarma ziua si noaptea. Cinele pazea vatra, pazea turmele, l
nsotea pe stapnul sau n calatorie. Cinele a fost cel mai credincios prieten al Dacilor. El nu se temea de
sagetile invadatorilor nomazi si nici de labele pu-ternice ale ursului. n puterea noptii, strajerii dau alarma
nsotita de latratul cinilor, din vrfuri de dealuri nalte, cu somoioage de clti de cnepa sau de in, muiate n
untura, n sau, n ceara sau chiar n pacura, si aprinse n flacara focului divin. Cnd Dacii se odihneau, cinii
ascultau pe aripile vntului pna departe, ropot de cai, glasuri straine. si cnd le auzeau, o alarma de latrat, de
la toate vetrele, desteptau pe aceste zeite nconjurate de ngeri, de copiii lor. Elegantele precu-cutiene, n
urma cu 6000 de ani, se mpodobeau cu bratari, coliere, ace pentru prins parul si pandantive. Este necesar
sa se observe ca amicul omului, cinele, a fost confundat cu lupul si s-au facut o serie de asa-zise
demonstratii cu privire la mitul lykolatriei n Dacia, n preistorie. Amintim aici ca stramosii Daco-Romanilor,
pentru a scapa de atacul migrator al strigoilor, al muroilor, dau noilor nascuti nume ca Lupu, Ursu si chiar i
nveleau de mici n pieile acestor animale. n felul acesta se considera ca tinerele vlastare sint aparate de
atacul nociv al strigoilor, al muroilor. n matriarhat barbatii ascultau glasu-rile si poruncile muierilor lor. si
luau ghioagele si arcurile, tolbele cu sageti ce aveau cremene n vrfuri, asezau stupii cu albine pe carari,
organizau prisaci. Cu aceste albine faceau paza trecatorilor, a posazilor. Dacii stiau ceea ce nu stiu multi din cei
de astazi, ca mirosul cailor irita la maximum albinele, si ca pentru a ucide un cal, sint suficiente acele a 2-3
albine, pentru ca apoi ntrega colonie sa fie pusa n alerta si sa atace pe intrusi. Organizarea de prisaci cu
stupi cu albine la vaduri si posade era o veche tactica dacica de aparare. Herodot (I425 .Hr.) spune ca
tinutul de dincolo de Istru este ocupat de albine si din cauza lor nu se poate patrunde mai departe. De frica
albinelor a stiut si marele Alexandru Macedon, dupa cte citim n Alexandria. Dacii asteptau n ascunzisurile
codrilor Cnd pericolul era depasit, femeile lor pregateau mese fastuoase. Mncau carne de vnat, fripta pe
jeragai si beau mied sau din rodul ametitor al viilor. Oameni si cini, adunau oasele ce mai ramneau, le
ngramadeau din mosi stramosi ntr-un loc curat, si apoi se odihneau cu totii, oameni si copiii lor, n piei de
oaie, iar cinii n culcusurile lor facute n frun-zare sau n claile de fn.
Mult regretatul meu amic C.S. Nicolaescu, membru corespondent al Academiei Romane, scriind despre
descoperirile de la Ripiceni, de lnga Prut, spunea: Acum, la ncheierea lucrarilor, putem prezenta unele
rezultate, n ordine cronologica. La adncimi de 10-11 metri, n prundul Prutului, n pietrisurile depuse de el,
s-au descoperit unelte de munca aschii taioase, cioplite din cremene apartinnd oame-nilor din paleoliticul
inferior, deci cu o vechime de 200.000-250.000 ani st. n jurul izvorului se aseza o puternica ceata de
vnatori ai acestor animale uriase. La sase metri adncime am descoperit o movila de configuratie romboidala cu
lungimea de 9 metri si largimea de 6 metri, alcatuita din peste 30 de fildesi de mamut. ntre acestia, arme si
unelte de cremene cioplite cutite, vrfuri de lance, razatoare de piei din piatra, bulgari de prastie, iar pe
deasupra lor pietre mari. Considera Nicolaescu Plopsor ca ar fi vorba de un cult vnatoresc, si aici s-au
perindat oameni din epoca neolitica, epoca de bronz, din perioada prefeudala si feudala, pna n zilele
noastre. Este vorba de stramosii Daco-Romanilor.
Cea mai veche civilizatie a Terrei nu trebuie cautata la Ecuator, unde toate erau de-a gata, ci acolo unde omul
a trebuit sa-si puna mintea la contributie ca sa supravietuiasca. Paralela dacica, nconju-rnd pamntul,

ocrotea aici vatra Vechii Europe, si a vechii civilizatii. Avnd la dispozitie pesteri, zacaminte minerale si cmp
agricol, n Dacia s-a dezvoltat de timpuriu o civilizatie autohtona, care a iradiat asupra celor din jur. Migratorii
si invadatorii au exercitat o influenta minora asupra autohtonilor, ca de altfel n oricare evolutie etnologica.
Pasind pe urmele strabunelor si strabunilor Geto-Daci, ajungem tot cu Constantin Nicolaescu-Plopsor si cu Dardu
Nicolaescu-Plopsor, n satul Bugiulesti, comuna Tetoiu, judetul Vlcea. Aici sapaturile ar-heologice executate
n trei puncte: Pietris, Valea lui Graunceanu si Fntna alor Titei, au scos la iveala un bogat si variat material
osteo-logic animal, datnd din Villa franohian. Aici au fost identificate pna n prezent, minimum 25 specii de
mamifere. Tot aici s-au des-coperit cele mai vechi unelte de lucru de pe teritoriul Daco-Romaniei: oase de
animale sparte si fasonate pentru a fi folosite la strapuns, taiat, despicat, razuit si zdrobit st. Aceste
descoperiri au situat zona Bugiulesti printre vetrele de antropogeneza din Europa, ca una dintre cele mai
vechi statiuni ale hominizilor de pe continentul nostru. n enumerarea cercetarilor consacrate celor mai vechi
unelte de pe teritoriul romanesc a constituit-o o descoperire a resturilor fosile ale nsisi hominizilor care le-au
confectionat si le-au folosit si carora oamenii de stiinta le-au dat denumirea de Australanthropus olteniensis.
O alta categorie de unelte, cioplite din silex cele mai vechi gasite la noi, dateaza de aproximativ 600.000
de ani. Ele au fost descoperite pe valea Drjovului n judetul Olt, pe valea Mozacului n judetul Arges, si la
Rahovita n judetul Sibiu, si sint asa numitele unelte de prund bolovani de ru ciopliti astfel nct sa aiba o
muchie taioasa sau un vrf care sa poata fi utilizate pentru diverse operatii legate de obtinerea si prepararea
hranei st. ntr-o statiune paleo-litica din judetul Botosani, la Ripiceni (de care am amintit), au aparut unelte
realizate din aschii cioplite. Alte relicve s-au gasit la marea necropola a Dacilor liberi de la Valeni (judetul
Neamt), ca si n alte locuri. Consider ca asa-zisele influente din afara, apar ca o eroare de interpretare a
cercetatorilor. Stramosii Daco-Romanilor sint creatori si pastratori ai celor mai vechi elemente de cultura
originala, ncepnd cu perioada matriarhala, de la care s-au adapat alte civilizatii latural-nice, desi nu s-a
recunoscut acest fapt. Exemplu Hesiod. Stramosii Geto-Dacilor au avut o straveche scriere. Viorica Mihai
Enachiuc admite n epoca bronzului elemente de scriere geto-dacica. Ele nsa sint mult mai vechi.
Cu arhitecta Silvia Paun mergem pe urmele rabojului strabun, un important instrument de cultura al lumii
dacice. ntr-un studiu concis, ea se opreste la Grafia semnelor rabojului comparativ cu cea a unor scrieri
vechi. Urmarind diagrama sau pentagrama magica pita-goreica, constatam ca pe teritoriul dacic, ea este
mult mai veche dect Pitagora. Asa, la Chindia, n satul Pescari, judetul Mehedinti, ntre semnele grafice
rupestre, se afla si pentagrama magica. Vechimea acestui semn a fost evaluata de cercetatorul V. Boroneant, la
3000 de ani; la Nuca, n judetul Buzau, n fundul pesterii, acelasi semn apare mpreuna cu altele cu o vechime
de circa 4000 ani; la Ditrau, semnele grafice au circa 1400 de ani, iar la Basarabi, n asezarea rupestra,
semnele grafice, ntre care si diagrama magica, au fost evaluate la 1200 de ani.
Dar ceea ce atras atentia savantilor din ntreaga lume asupra culturii Daco-Romane strabune, au fost n special
cele trei tablite ceramice de la Tartaria, pe Mures, n judetul Alba. S-au descoperit aici resturi de asezari apartinnd
culturilor Turdas, Petresti si Cotofani. ntr-o groapa cu materiale de tip Turdas, au fost descoperite cteva
figurine de lut ars si de alabastru, precum si trei placute de lut ars, dintre care doua sint acoperite cu semne
de caracter pictographic si se presupune ca redau texte stravechi. Unele semne de la Tartaria prezinta
analogii cu cele de pe tabletele de lut descoperite la Uruk-Warka IV (Mesopota-mia Inferioara). n cea de a
treia placuta este redat un om care merge n urma a doua animale cornute. Pentru teritoriul Daco-Roman,
aceasta descoperire a fost socotita ca fiind de o importanta deosebita si comentata cu viu interes de marii
sumerologi ai lumii. Avnd n vedere documentatia clara de circa 4000 de ani, adusa de arhitecta Silvia Paun,
n legatura cu rabojul dacic, presupunerea ca tablitele mentionate mai sus ar fi fost aduse de aiurea, cade
de la sine.
Cel mai mare tracolog al lumii, Prof. Dr.I.C. Dragan, sublinia n 1980, la al XV-lea Congres mondial de stiinte
istorice, la Bucuresti, ca n jurul Dunarii Carpatice s-a dezvoltat poporul Trac si de aici a ajuns n peninsula
Iberica si chiar America. Aheii si Dorienii au pornit tot de la Dunare. Era de fapt cel mai numeros popor din
antichitate, dupa acela al indienilor. Tot Iosif Constantin Dragan sitetiza istoria multimilenara a poporului
Daco-Roman, ncepnd cu stramosii Geto-Dacilor, din trupul carora s-au desprins triburi care s-au deplasat
spre est pna la Nipru, raspndind cultura lor Cucuteni (sau Tripoli cum o numesc vecinii mai noi); apoi au
extins civilizatia bronzului si a fierului, denumita Hallstadt, spre nord, n Carpati, pna la Marea Baltica, unde
(Polonia de azi) au creat orasul Getidava sau Vistula; s-au extins spre vest n Panonia, pe Dunarea Centrala,
descin-znd n Latium si n Italia Centrala prin Etruscii veniti din Anatolia pe mare, ca si n Iberia, cunoscuti sub

numele de Tardesi-Turdetani, unde au dezvoltat prima civilizatie iberica; n sfrsit, n sud, n toata penin-sula
Haemusului, prin Pelasgi, Achei si Dorieni, iar naintea lor prin Dardanii fondatori ai Troiei. Luvitii, Hititii si
Armenii plecati de la Dunare au poposit si s-au raspndit pna n fundul Anatoliei. Tribul Phalestinoi a dat
numele regiunii Palestina, stabilindu-se n regiunea Gaza a lui Goliath. Dunarea, precum Nilul pentru Egipteni,
a fost leaganul Europenilor Traci si Celti, care au mpnzit Europa si, n special zona mediteraneana, pe toata
ntinderea ei, de la est la vest. Centrul acestui mare popor era Corona montium (Transilvania actuala).
Generalul N. Portocala, n lucrarea Din preistoria Daciei si a vechilor civilizatii, ajunge la concluzia ca prima
civilizatie a primu-lui mare popor al lumii s-a ntemeiat n Dacia.
Cercetatorul tracolog I.Popescu-Puturi, n continuarea serialului Pe urmele stramosilor, ne prezinta capitolul
Vechea Europa. Este de fapt o sinteza a concluziei reputatei cercetatoare americana Marija Gimbutas, ca
Romania este vatra a ceea ce am numit Vechea Europa, o entitate culturala cuprinsa ntre 6500-3500 .Hr.
n ceea ce priveste figurinele de lut, desi au unele afinitati cu cele cunoscute din Mesopotamia, cele din
Daco-Romania nu pot fi un rezultat al importurilor si migratiei din aceasta zona. Se citeaza sanctuarul de
la Cascioarele descoperit pe o insula a unui loc din apropierea Bucurestilor modelele de temple apartinnd
culturilor Boian, Cucuteni s.a. pe o arie mai ntinsa, ilustreaza bogata viata spirituala pe care o desfasurau cei
vechi. Tablitele de la Tartaria, descoperite n 1961, arata ca ne aflam n fata unei scrieri cea dinti de pe
teritoriul Vechii Europe ce trebuie datata la sfrsitul mileniului VI .Hr. st. Splendidele creatii materiale si
spirituale pe care ni le-au transmis oamenii neoliticului din Vechea Europa ni se nfatiseaza asadar, ca un
mesaj privind semnificatia creatiei pasnice, a colaborarii si conlucrarii dintre oameni. Interpretarea
tracologului roman este ilustrata cu Cele trei tablite de la Tartaria cele mai vechi marturii ale utilizarii
scrierii n sud-estul Europei (6500-520 .Hr.) si cteva din semnele liniare apartinnd scrierii vechi europene,
identificate pe figurine, vase de cult si alte obiecte rituale, caracteristice culturii Turdas-Vinca. De fapt cele
trei tablite formeaza cea mai veche biblioteca europeana. n continuare, Cornelia Velcescu conchide ca
Inscriptiile de pe cornul de aur 17 si Baza Potirului 23, atesta sistematic ca tezaurul de la Sn-Nicolau Mare
este stramosesc si ca att limba, ct si alfabetul n care sint scrise, sint limba si alfabetul stramosilor originari,
de dinainte de Hristos si de razboaiele romane, care de altfel nu au ocupat dect o mica parte din Dacia.
Oricum, rabojul, cele trei tablite de la Tartaria de pe Mures au determinat pe cercetatorii romani si straini sa
traga concluzia ca n Dacia a fost cu adevarat cel mai vechi centru cultural din ntreaga lume, din cele
cunoscute pna n prezent.Vladimir Georgiev spune ca tablitele de la Tartaria sint mai vechi cu un mileniu
dect monumentele scrierii sumeriene. Ar fi lipsit de sens sa nu mpartasim concluzia sumero-logului sovietic
A. Kifisim, care a publicat si o harta special ntocmita, n care demonstreaza ca stramosii romanilor de azi au
exercitat o influenta puternica asupra culturii ntregii lumi antice, respectiv a vechii Elade, a vechiului Egipt, a
Sumerului si chiar a Chinei. Adaugam aici o stire pastrata de filosoful Platon, care prin gura tracului Socrate,
spune: niste table triunghiulare de arama au fost aduse de fecioarele hyperboreene la Delos. Aceste
table aveau un continut eshatologic: Dupa ce s-a despartit de trup, sufletul se duce n regatul lui Hades
pentru judecata. Se stie ca hyperboreenii locuiau n nordul Dunarii. Acolo era cunoscuta mina Baia de Arama.
Ele-mentele grecesti din textul acestor placi sint un adaos. Conceptia despre nemurirea sufletului este
zamolxiana.
Tabelul comparativ alcatuit de Silvia Paun, de care am vorbit mai sus, confirma odata mai mult
concluzia ca Dacia a fost centrul unei civilizatii destul de vechi, poate cea mai veche din cte se cunosc
pna astazi. Pentru epoca ndepartata a meleagurilor Daco-Romane, etnoistoria va trebui sa-si adauge
cuvntul. Cine va aduna vechile toponime de pe ntreg teritoriul Daciei (romane si libere) va putea
aduce lumina n perioada considerata obscura.
Am citit de curnd ntr-o revista o serie de toponime din judetele Sibiu, Covasna, Harghita si Mures, ntre care
apar attea cetati, pre-cum si altele ca: Piatra Scrisa, Piatra Altarului, Dealul Scris, Vrful Stramosesc, Muntele
Pagnilor si Cetatea Pagnilor, Creasta Altarului, Scaunul Zeului, Vrful Parintesc, Dealul Pagnilor, Eroul Soarelui.
Daca adaugam la acestea Piatra Scrisa din judetul Putna, Piatra Scrisa din judetul Vlcea (la nord de
Olanesti-Bai, cercetata recent de Silvia Paun), Piatra Dascalului (munte si punct trigonometric n
judetul Buzau), daca mai mentionam gorganele, ursoaicele, movilele si magurile preistorice ce au mai
ramas neravasite, putem jalona n adncime puternicii stlpi de reper n care este ancorat
multimilenarul trecut al Daco-Romanilor.

2. Mormintele princiare strabune

Stramosii Daco-Romanilor apar de multe milenii ca populatie stabila. Pe lnga obisnuitele morminte de
nhumatie si de incinerare modeste, apar mormintele princiare identificate pe teritoriul dacic n numar destul
de mare. Ele apar sub numele de maguri, movile, gur-gumee sau gorgane, glmee si chiar morminti. O lista a
mormintilor a alcatuit pentru Oltenia cercetatoarea Silvia Paun; mormintele tumulare sint n numar foarte mare
pe teritoriul Daciei (Libere si Romane) si este regretabil ca ele nu au fost catalogate si dispar prin nivelarea
terenurilor cu mijloace automate sau manuale. Noi, n cadrul acestui studiu mentionam cteva: Glma (movila
si cetate) n dealul Oltului, Glmeele catun n comuna Viespesti, judetul Olt, Glma Mare cu dealul Glmele
nsirate (pe teritoriul comuna Luncavita, judetul Tul-cea, Gorgana (movila n judetul Rmnicu Sarat, comuna
Boldul), Gorganele (Cineni, judetul Vlcea), Gorgani (sat n judetul Prahova), Gorganu (alt nume al satului
Branetu, judetul Romanati), Gorganu (sat n judetul Muscel), Gorganul (magura n comuna tiganesti, judetul
Teleorman), Gorganul (magura n comuna Uzuna, fostul judet Vlasca, lnga Calugareni, unde s-a dat lupta lui
Mihai Voda cu turcii. Acolo s-ar fi ngropat cei cazuti n lupte), Gorganul (deal judetul Iasi, Dealul Mare),
Gorganul (culme de deal, comuna Cornetul-Cuib, judetul Prahova), Gorganul (deal n forma unei movile,
comuna Tngujei, judetul Vaslui), Gorganelele (mai multe movile alaturate, judetul Buzau), Gorganelele (doua
movile n comuna Slobozia, judetul Ialomita), Gorgoanele (movile, satul Bordeiul Verde, judetul Braila). Adaugam
Gorganul de la Sf. Ilie Bucuresti; Iliesti, movila n judetul Bacau, comuna Ardeoani, Magura (cteva zeci de
toponime), Magura (deal cetate, comuna Ibanesti, judetul Dorohoi), Magura (movila n comuna Baiceni,
judetul Iasi), Magura (punct de observatie, comuna Negresti,satul Pades, judetul Mehedinti), Magura, (deal,
cetate, comuna Grbesti, judetul Vaslui), Magura Frumoasa, n comuna serbanestii de Jos, judetul Olt;
Magurile nsirate etc. de la Desa, judetul Dolj. Peste Dunare se mentioneaza Ursoaia. Magura Mare (Poiana
Plenita D), Magurile nsirate, Magura din Via lui Ion st. Brtan (Plenita, D.; 0, 1923, 81-87); Magura-lui-MosMihaiu-An-ghel (urme de cetate n comuna Cioroiasul, pl. Bailesti, judetul Dolj), Magura Mare (Magura,
comuna Mihaestii de Jos, judetul Olt), Magura Mare (magura, comuna Balanesti, judetul Olt, ridicata de Geti
sau Daci), Magurelele (mai multe), Magureni (mai multe), Mormintele (ridicari de pamnt n comuna
Manoleasa, judetul Doro-hoi), Dealul Mormintelor (movile comuna Casap Chioi, judetul Tulcea), Mormntul
Craesii (catunul Alba comuna Hudestii Mari, judetul Dorohoi, mormnt craiesc, cu coroana de aur, vase de
argint,etc., duse la Moscova. Se afla o parte depuse la Muzeul Ermitaj din Petersburg. Un vas are inscriptie
indescifrabila. Un bogat tezaur), Mormntul Jidovului (gramada de pamnt ntre Glogova si Coma-nesti, judetul
Mehedinti, Mormntul Uriasului (ridicaturi de pamnt, cu doua capete, satul Ibanesti, judetul Dorohoi), mai
multe topo-nime Movila, Movila (deal si movila nalta ntre comunele Covasna si Costuleni, judetul Iasi),
Movila Bortoasa (ngaurita, gaunoasa, n comuna Dimacheni, judetul Dorohoi), Movila Bortoasa (gaunoasa,
movila n comuna Cotusca, judetul Dorohoi), Movila Bortoasa sau Movila Sapata (movila ntre Sasca si Maleni,
judetul Suceava), Movila numita Cetatuia (movila nconjurata de sant, n satul Bozia, judetul Falciu), Movila
Comoarei, Movila Condrei si Movila Crucii (n judetul Dorohoi), Movila Hertului (judetul Dorohoi), Movila Lata,
cu doua movile mai mici (judetul Botosani), Movila lui Burcel (comuna Midesti, judetul Vaslui), Movila Mare
sau Movila Bortoasa (comuna Broscauti, judetul Dorohoi), Movila Mare (comuna Lunca-vita, judetul Tulcea, are
32 metri naltime), Movila Manestilor (comuna Bratila, judetul Bacau). Sub movila se afla o pestera artificiala.
S-a sapat cndva o groapa ca sa coboare n ea, groapa se vede si azi, Movila Sapata (movila comuna
Craciuneii de Sus, judetul Olt), Mo-vila Verde (comuna Beidant, judetul Tulcea. Are 100 metri naltime), La
Movile (lnga comuna Iepureni, judetul Tutova, patru movile), La Movile (n satul Movileni, judetul Roman,
patru movile), Patru Movile (comuna Piscul, judetul Covurlui), Movilele (un sir de ridicaturi de pamnt pe
culmea dealului ntre satele Hriteni si Valovatul, judetul Dorohoi), Movilele nsirate (sir de movile, comuna
Isaccea, judetul Tulcea, lnga Nicolitel), Movile nsirate (opt movile, comuna Luncavita judetul Tulcea). ncepe
cu Movila Mare (vezi mai sus). Movilele Buginestilor (trei movile n judetul Putna), Movileni (mai multe sate),
Movilita (mai multe sate), Movilita (movila comuna Cheia, judetul Vaslui). un mormnt tumular movila conica
cu o circumferinta de circa 100 de pasi s-a aflat pe promontoriul Alte-Burg la Slimnic, lnga Sibiu. Aici s-a gasit o
moneda consulara romana din anul 92 .H. n Amarastii de Jos (R) sint 3 movile, numite de popor morminte
de jidovi. O movila este mentionata n Cerneti (M) n 1714 martie 30, proprietate a manastirii Tismana. La
Telesti-Dra-goiesti (G) s-au identificat peste 50 de tumuli (movile mortuare).
Mentionez aici ca Dimitrie Frunzescu, n 1871, facea deosebire ntre maguri si movile. El citeaza 66 de movile,
plus altele n cuprin-sul dictionarului la cuvntul Magura De asemenea citeaza 167 de Movile si altele la
cuvntul Movila, dar pna la urma le amesteca.

Am citat aici numai toponimele ce am avut la ndemna. Ele sint presarate pe tot cuprinsul teritoriului DacoRoman. O prezentare si o interpretare a lor asteptam de la cercetatoarea Silvia Paun, care lucreaza la un
atare studiu. Eu le-am numit morminte princiare, ntru-ct ele au apartinut unor conducatori sau chiar
conducatoare (cum vrea sa nsemne Movila Miresei, comuna cu acelasi nume din judetul Braila). adaugam la
acestea movilele de la Magureni (comuna Guso-ieni). Movilele Geamana (Gemene) ntre Creteni-Mitrofani,
Movilele nsirate la hotarul dintre Creteni si Carcadiesti (Fumureni), Gorga-neasa, precum si cele doua
Gurgumee de lnga fosta mnastire Stanesti, necropola lui Stroe Buzescu, toate n sudul judetului Vlcea si
necer-cetate. Nu este de neglijat mormntul princiar din vrful dealului tutuveia (comuna Creteni, judetul
Vlcea) descoperit n 1936, de batrnul Grigorie Bedreaga din satul Striminoasa. Mormntul era zidit din piatra
mare de ru si pastra oase umane si animale, precum si un topor cu doua taisuri, o lance si un ciocan cu o
parte ca aceea rotunda a ciocanului de cizmarie, iar cealalta ca a unui mic ghioroi. El a apar-tinut unui print
dac din epoca Hallstadt. Batrnul nu mi-a confirmat existenta unor podoabe, desi cred ca au existat.
Un interesant mormnt princiar s-a descoperit la Agighiol, jud. Tulcea, care avea un dromos si trei camere
mortuare, construite din piatra. n cea de a doua camera a fost nmormntat un principe get n vrsta de 20
de ani. D. Berciu l dateaza n jurul anului 400 .H. Ion Horatiu Crisan, n Spiritualitatea geto-dacilor,
vorbeste de mormin-tele tumulare: Ferigile Brsesti (judetul Vlcea, 149 de tumuli), Eni-sala (judetul
Tulcea), Zimnicea, Cucuteni, Brailita, Petretu (judetul Teleorman), Cugir-Dealul Cetatii (judetul Alba), Popesti
(lnga Cugir), Crasani, Radovanu, Cetateni (judetul Arges), Poiana (judetul Galati), Racataul de Jos si Brad
(judetul Bacau), Poienesti (judetul Vaslui).
Multe din aceste toponime, ca si Tabula Peutingeriana, pot forma repere lingvistice pentru cercetatorii
limbii dacice.
Am nsirat aceasta salba de aur a unor morminte princiare ce au apartinut multimilenarului popor Daco-Roman,
pentru ca cititorul sa-si faca o idee despre ce a fost n realitate si despre felul n care trebuie sa ancoreze un
cercetator istoric veritabil si nu de ocazie problema continuitatii Daco-Romanilor, n lunga perioada
preistorica, care pe ct apare de nebuloasa, pe att este de reala. Pentru a evita unele con-fuzii (dupa care
mormintele tumulare ar avea alta origine), amintim consemnarea lui Herodot (I425 .Hr.) ca Tracii, deasupra
mormn-tului, dupa ce au asezat pe cel raposat, fie arzndu-l (dupa ritualul gnostic), fie ngropndu-l, ei ridica
apoi o movila (o magura). Pira-mide n miniatura, ele atesta si azi, cultura, civilizatie, progres n istoria
umanitatii, spre deosebire de populatiile migratoare, care nu erau legate de anumite locuri. Ele se simteau
bine oriunde, asemenea corturarilor ce au dainuit si pe teritoriul Daco-Romanilor pna n perioada actuala,
cnd au fost stabilizati, si scolarizati fortat.

3. Hestia regina Dacilor n perioada matriarhatului (ante 1900 .Hr.)

n mitologie: Hestia sora cea mai mare a lui Zeus, Zeita Stramosilor Geto-Dacilor. Trebuie retinut faptul ca
Focul Sacru sau Focul Viu nu era altceva dect o imagine a Soarelui ceresc Marele Zeu. Soarele de andezid
de la Sarmizegetuza nu este altceva dect vatra altarului reginei Hestia (= Vesta), vatra pe care ardea focul
nestins. De fapt, toate popoarele vechi, n special cele din zona geroasa, adorau Soarele ca prima zeitate. La
Arabi Soarele era reprezentat ca zeita. n ceea ce priveste Marele Sanctuar circular, dacic, aflam ca absida
centrala avea 34 de stlpi de lemn dispusi n forma de potcoava, iar la mijloc era vatra focului sacru. Dupa
Palladio aflam ca ambele temple ale zeitei Vesta de la Roma, aveau aceeasi forma (de potcoava). Este bine sa
se stie sau sa se retina faptul ca, cultul zeitei Hestia n Grecia si la Roma a fost dus de Traco-Daci, nainte de
ntemeierea acestui oras peninsular. Cetatea dacica Helis este elocventa.

Lucrnd la Dictionarul istoric al localitatilor din Oltenia, am aflat n Izvoare privind istoria Romaniei, n Indice, ntre
altele: Hestia zeita ve-trei si a focului, la geti. Asa spune textual cercetatorul H. Mihaescu.
Desi, eu eram medievist, m-a interesat si mi-a aparut o tema de lucru: Perit-au Dacii? Tema fusese deschisa
n secolul trecut de mare-le Hasdeu si de Eminescu, dar adeptii scolii de la Blaj si-au impus punc-tul lor de vedere.
Cercetnd textele grecesti, am aflat ca zeita Hestia, ca fiinta umana ar fi fost regina a scitilor =
, dar n limba scitica, Histia se spune Tabiti; Zeus (Z) poarta numele de Papaios si
altele Deci n limba scitica Histia se numea Tabiti, iar Zeus, Papaios s.a. n consecinta, reiese ca Hestia era
de fapt fosta regina a stramosilor Traco-Dacilor sau a Traco-Getilor. De aceasta ne ncredinteaza Diodor din
Sicilia care a trait dupa anul 21 .Hr.. Acesta spune textual: la asa numitii Geti (), care se cred
nemuritori, Zamolxis sustinea si el ca a intrat n legatura cu zeita Hestia, iar la iudei Moise, cu divinitatea
careia i se spune Iahve. Evident ca Scitii venisera peste Geti, n actuala Dobrogea, si mpartasisera credinta
acestora, n Histia, careia Scitii i ziceau Tabiti. Infiltratia Scitilor ar fi avut loc n stepele nord pontice. Dupa
oarecare conflicte se stabilizeaza n cadrul unei convietuiri st n care mprumuturile reciproce sint tot mai
vadite. O influenta mai mare se pare ca a avut loc o data cu marea expeditie persana din 514-512 .Hr.,
deci destul de trziu. Preot D. Staniloae, un bun cunoscator al vechilor izvoare daco-romane, conchide ca prin
calu-gari sciti trebuie sa ntelegem daco-romani. Regina Hestia, zeita Geto-Tracilor, a trait cu mult nainte
de epoca patriarhatului, si deci, cu mult nainte de Zamolxis. Datorita faptului ca Tracii n general erau unul
din cele mai numeroase popoare (dupa spusa lui Herodot), cultul zeitei Hestia, zeita focului, s-a raspndit si la
popoarele cu care Geto-Dacii au venit n contact. Dar nu numai att. Poetul grec Hesiod a scris o carte Theogonia
(Nasterea zeilor). Haosul ce domnea n mitologie, haos provocat de nenumarate mituri contradictorii, l
determina pe Hesiod sa afirme ca Hestia face parte din zeitatile Olimpului. Dupa teogonia greceasca, Hestia,
care n realitate facea parte din dinastia regala traco-daca, primeste niste parinti imaginari, dupa cum vom
vedea. Cronos (Timpul) fiul lui Uranus (Cerul) a avut sotie pe Reea. Cu aceasta a avut copii pe: Hestia,
Demetra, Hera, Hades si Poseidon. Zeita Hestia ar fi avut si un alt frate, Zeus. Dupa aceeasi legenda, Zeus ia ncredintat Hestiei, sora lui cea mai mare, focul. Ea devenind astfel zeita a focului. Hestia era acum cea dinti
copila a lui Cronos. De acum mai nainte de a se face vreun sacrificiu oricarui zeu, oamenii trebuiau sa
savrseasca o libatiune, cinstind pe Hestia, sau focul ce urma sa arda jertfa. La Daci, focul era fara jertfe. n
comparatie cu Afrodita, mitologia greaca spune ca doar Hestia, Atena si Artemis erau netulburate de flacara
iubirii.
Iata ca Hesiod, poet grec (n sec. VIII sau VII .Hr.), din haosul care domnea n mitologie, haos provocat de
nenumaratele mituri con-tradictorii, creaza un arbore genealogic fictiv. El face din Hestia (regina geto-daca
devenita dupa moarte zeita) o figura mitologica a Olimpului. Contribuie la aceasta faptul ca majoritatea
populatiei, nca din timpul lui Hesiod, n spatiul euro-afro-asiatic o forma marele popor al Tracilor, a carui ramura
principala era aceea a Geto-Dacilor, care se nchinau Soarelui si credeau n zeita focului. Tracii vorbeau aceeasi
limba. Hestia era o divinitate abstracta si zeita focului vetrei (centrul cultului familial), apoi a focului, n
general, venerata n toate casele. n realitate, ea a fost o persoana fizica, regina a stramosilor Geto-Dacilor,
divinizata dupa moarte. Gnosticismul primar a introdus-o n temple, ca si n Olimpul elin si n Roma, fara sa mai
aminteasca de faptul ca era o persoana reala, o stramoasa a Geto-Dacilor. Grecii (Elinii) ncercasera sa faca
din Zamolxis un sclav al lui Pitagora. Daca Herodot si contemporanul sau Hellanicos (prima jumatate a
secolului V .Hr.) nu ar fi spus mi se pare ca Zamolxis a trait cu mult nainte de Pitagora si s-a ntors n
patria sa, caci era trac, nu am fi putut identifica neamul din care Zamolxe a facut parte. Pita-gora si elevii sai
au preluat cultura Zamolxiana, fara sa mentioneze acest fapt.
Alexandru Mitru, n lucrarea amintita, nsira numele romane ale prin-cipalilor zei elini: Zeus Jupiter, Hades
Pluton, Poseidon Neptun, Hestia Vesta, Demetra Ceres, Hera Junona, Atena Minerva, Hefaistos Vulcan,
Ares Marte, Apolo Apolo, Artemis Diana, Hermes Mercur, Afrodita Venus, Dionisos Bachus.
Iata ca Hestia de la Traco-Daci a trecut la Romani cu numele de Vesta si ntruchipa focul, o icoana a Soarelui
ceresc. Ea este repre-zentata plastic uneori tinnd n mna sceptrul, emblema a suverani-tatii, cum poarta
numai fratii sai Zeus si Hera. n statua Giustiniani aflata ntr-un muzeu din Roma, o vedem pe Hestia sau
Vesta nves-mntata ntr-un dublu hiton, cu falduri lungi, cu val pe plete si pe umeri. Autorul acestei opere
este un sculptor de cultura greaca si statuia poate sa fi fost comandata de Iustinian, mparatul. Mentio-nam
ca pe parcurs i s-au ridicat temple: una din rotondele din Dacia (sau poate mai multe) si doua (unul lnga
templul Fortunei virile si altul la 16 mile de Roma) n Italia. De altfel trebuie cautate legaturile dintre
Sanctuarul rotund de la Sarmizegetuza si templele nchinate zeitei Hestia (Vesta) din Roma si mprejurimi.

A.D. Vasiliu scrie ca statuile Hestiei erau putine la numar: una se afla la Prytanee n Athena; alta la Olimp,
doua la Glaneos dArgos; o alta de o arta remarcabila la Paros; n sfrsit la Roma o statuie a Hestiei, opera
celebra a lui Scopas. Vesta din palatul Iustinian, de o origine cu adevarat greaca, este cea mai buna dintre
statuile zeitei, care ne-a fost pastrata. Despre aceasta am vorbit mai sus. Tot D.A. Vasiliu scrie ca Zeus a
acordat Hestiei recompensa de a fi onorata n toate templele zeilor, adica sa reprezinte focul sfnt care arde n
onoarea divinitatii.
Iata cum o persoana reala, regina Hestia, trece n domeniul fantasticului si este divinizata pe zona Terrei
mentionata mai sus. Sceptrul ce poarta Hestia n sculptura amintita, Emblema a suvera-nitatii, este o
dovada ca ea a fost n adevar regina si nu numai zeita a Geto-Dacilor, ceea ce mitologia greaca nu a
nregistrat.
Interesant de retinut pentru istorie si pentru istorici este ceea ce Hesiod (n sec.8-7) constata sau organiza
pentru posteritate: Cea dinti copila a lui Cronos a fost Hestia. Ea a fost sora cea mare a lui Zeus.. Din opera
lui Hesiod retinem un fapt esential: Cel dinti copil al lui Cronos a fost Hestia. Dar Hestia a fost regina
stramosilor Geto-Dacilor n perioada matriarhatului. Putem spune ca indirect, nceputul zeilor se face cu o
persoana reala din lumea geto-dacilor. Aceasta duce la concluzia ca dupa Hesiod, cel mai vechi nume dupa
acela al lui Cronos si Zeus, este acela al Hestiei, zeita focului. Aceasta regina-zeita a fost luata tacit si trecuta n
Olimpul grec, ca de altfel toata cultura Traco-Dacilor. Nu se greseste deci, atunci cnd se sustine ca Geto-Dacia a
fost centru a ceea ce s-a numit Vechea Europa. Ceva mai mult. Dupa ce Hestia (Vesta) a fost trecuta n
panteonul Olimpic, istoricii lumii vechi au facut din legislatarul Geto-Dacilor, din Zamolxis si din alte figuri de
mparati, zei autohtoni.

Acesta ignorare a cultului Zeitei Focului, a rolului lui Zamolxis de interme-diar ntre divinitate si om, a dus la
concluzia eronata ca dacii ar fi fost politeisti. Repetam: Zamolxis, regele Dacilor, a primit Beleaginele de la zeita
Hestia, dupa cum la arieni, Zarathustra a primit legile de la o zeitate buna, iar Moise a primit Decalogul de
la Iahve. Trebuie facuta o deosebire ntre , si .
Arheologia daco-romana a ajuns la descoperirea unor statuete feminine, care ne ncredinteaza ca, n
perioada matriarhatului, statul stramosilor Daco-Traci era condus de o femeie, ajutata de un sobor
feminin.
Dupa ultima descoperire facuta n grota de la Swartkrans, n Africa de Sud, s-au identificat urme ale unui foc
ntretinut de Homo erectus de peste un million de ani. Aici focul era utilizat pentru nevoile vietii omului. n
lumea terestra, care era trecatoare, cultul focului sacru era ntretinut n permanenta, ziua si noaptea pe sanctuarul care se afla si la resedinta reginei Hestia, devenita pe parcurs zeita, ca si n vetrele altarelor din marile
centre geto-dacice, n care oficiau preotesele, ucenice ale Reginei-Fecioare. Focul sacru din vetrele terestre nu
era dect o farma divina din soarele uranic. Cercetatorul Petre David mentioneaza peste o suta de vetre de
foc dacice la Racatau, n judetul Bacau. Este vorba de vechea cetate Tamasidava, mentionata de Ptolomeu.
Pe aceste vetre de foc se oficiau ritualuri legate de cultul lui Zamolxis), sau mai precis al reginei zeite Hestia.
Chiar Sanctuarul rotund de la Sarmizegetuza era nchinat Focului sacru.
La Traco-Daci, viata spiritelor eliberate de materie, adevarata viata eterna se desfasura n Pliroma, n
apropierea Soarelui, unde iarna nu era niciodata si nici ntuneric. Aici, gnosticii se bucurau de plenitudinea
fericirii. Viata tereastra, trecatoare, se desfasura sub influenta celor 12 constelatii zodiacale: Berbecele
(martie), Taurul (aprilie), Gemenii (mai), Racul (iunie), Leul (iulie), Fecioara (august), Cumpana (septembrie),
Scorpionul (octombrie), Sagetatorul (noiem-brie), tapul-Capra (decembrie), Varsatorul de ape (ianuarie),
Pestii (februarie).

4. Ursatoare si ursatori

O reminiscenta din perioada matriarhatului este credinta n ursatori. Ele sint n numar de trei si urseaza pe noul
nascut la bine sau la rau. Poporul le mai zice: ursoaice
Pe o masa rotunda cu trei picioare, se aseaza gru, vin, miere, o carte, un creion etc. n puterea noptii, cele
trei femei ursoaice, vin aievea si urseaza pe noul nascut, pentru tot ceea ce are sa petreaca n viata terestra,
la bine si la rau. n prezent obiceiul este pe cale de dis-paritie. n ursitori credeau si stramosii Romanilor .

5. Cultul focului

Organizat de regina Hestia si de ucenicele sale, cultul focului se ntinde pe ntreaga arie tracica, de la Marea
Baltica pna mai jos de Marea Mediterana, de la Nipru pna dincolo de Tisa, unde n sec. IX, apare cetatea
Vesprem. O buna parte din Tracia Mare era sub administratia Geto-Daca. nca din nceput, poporul dac
apare n documentele vremii ca legat de acesta strabuna vatra. Ceva mai mult. Din perioada matriarhatului
(pna n anul 1900 .Hr.), cnd cap al familiei era femeia, Dacii apar ca popor independent condus de regina
Hestia. Ea a organizat dupa un ritual, cultul focului sacru, la resedinta regala, n cetati, ca si n vetrele
locuintelor Traco-Dacilor. Focul, n general, era ntretinut ziua si noaptea. Chiar numele Dacia, Dac,
etimologic, cu toate discutiile purtate de cercetatori, trebuie pus n legatura cu cultul focului, cu focul n
general, n jurul caruia se desfasura ntreaga viata mai nti tribala si apoi regala matriarhala si patriarhala. n
Legea lui Manu, indianul Daksa era numele unui zeu, ca si Dachsina = focul ceremoniilor sfinte. Dacia era tara
focului sacru, a focului continuu si cuvntul este autohton. n legatura cu cultul focului la stramosii Dacilor ar
putea fi pus hidronimul Rul de Foc din satul Comanita, judetulOlt.
Tot n perioada matriarhatului se ncadreaza Bendis, care initial va fi fost regina Tracilor si care dupa moarte a
devenit zeita. n Lexiconul lui Hesighyos din Alexandria (sec. V sau VI), gasim nre-gistrata: Bendis: Artemis
la Traci; la atenieni sarbatoarea zeitei Bendis. Busbaton: Artemis (Spun) tracii marea zeita: Zice Aristofan
despre Bendis, caci este zeita traca. n toate este vorba de niste ucenice si urmase ale reginei Hestia
(Vesta), care-si desfasurau activitatea pro-fetica n jurul focului sacru. Aici profetizau cele ce aveau sa se
ntmple si dau sfaturi inspirate teuenergic. Zeita Bendis apare n pozitie ecvestra ntruchipnd-o simbolic pe
femeia razboinica. Aceasta are o ramura de brad (nu de maslin!) n mna stnga, sau cte o ramura n fiecare
mna st. Perechea masculina a zeitei Bendis ar fi (sustine Herodot n persoana) zeul razboiului, n mitologia
greca Ares, respectiv Marte n mitologia romana. Ea ar fi fost regina amazoanelor nainte de Hestia. Hadrian
Daicoviciu scrie ca Bendis a fost divinitatea feminina dacica si tracica, zeita a lunii, a padurilor si a farmecelor.
Cultul Soarelui ceresc si al Focului Sacru, s-a pastrat pna n zilele noastre. Pe stlpii portilor n mai toate judetele
Daco-Romaniei, apare sculptat Soarele.
Cultura daco-romana pastreaza numeroase vestigii din perioada matriarhatului. Citam aici faptul ca n judetul
Bacau, lnga Moinesti la Poduri, ntr-un sanctuar a fost descoperit un complex ritual format din 21 de statuete

feminine pastrate ntr-un vas. Dintre acestea 15 sint mai mari si asezate pe cte un tron de lut ars, iar 6
figurine mai mici, fara tronuri si decoruri. Ele au fost numite Soborul zeitelor. O Mare zeita, s-a
descoperit la Trufesti, n judetul Botosani, ca si n alte parti; ea a fost datata n jurul anului 3000 .Hr.
Adaugam la acestea, statuetele de lut ars, printre care o zeitate feminina ntruchipnd cultul fertilitatii, al
belsugului, descoperita la Liubcova, judetul Caras Severin, figurinele de lut de la Crna (azi Dunareni), judetul
Dolj,medalionul de lut ars cu imaginea zeitei Diana-Bendis. Vasile Prvan spune ca divinitatea feminina getica
era adorata si ca Hestia, Marea zeita a pamntului roditor si hranitor, existenta n Dacia chiar nainte de
venirea iranienilor.

Un puternic documentar pentru epoca matriarhatului

Din perioada matriarhatului se poate socoti ca provine si mor-mntul princiar getic, tumular, descoperit
recent lnga Durostor, la Savestari, pe o fresca murala care mai pastreaza n culori, o capetenie geta (ce) este
eroizata sub forma cavalerului trac (o amazoana? n.a.). Acesta primeste o cununa de aur de la o divinitate
feminina asezata pe un soclu (Artemida Regina sau o Fortuna?, sau poate fi chiar zeita Hestia, regina de
care am vorbit mai sus.
Lunga epoca a matriarhatului, n domeniul artelor plastice se remarca prin o serie de figurine de lut ars, unele de o
importanta deosebita si care se coreleaza cu informatia documentara scrisa privitoare la regalitatea
matriarhala Traco-Daca, Traco-Geta. Ion Miclea si Radu Florescu, n volumul Preistoria Daciei, aparut n
conditii tehnice ire-prosabile, ne prezinta perlele artei strabune, din care citam: Fig. 24. Zauani. Figurina
feminina de tip coloana, din teracota (). Fig. 37. Rast. Figurina feminina din teracota cu decor meandric
incizat fin () Fig. 41. Rast. Figurina feminina din teracota cu decor meandric, fin incizat pe corp si cu
trasaturi portretistice stilizate. Fig. 42. Rast. Figurina din teracota reprezentnd o pereche. Fig. 43. Bucova.
Vas plastic corp globular, reprezentnd o figura feminina. Fig. 44. Verbi-cioara. Figurina feminina plata, din
teracota (). Fig. 46. Chisoda Veche. Figurina din teracota, feminina, cu bratele n cruce ridicate.
Pentru cultura Turdas, se citeaza: Fig. 54. Figurina feminina din teracota (fragment) cu coafura bogata,
sumar stilizata; Fig. 37. Capul unei figurine feminine din teracota.
Pentru cultura Dudesti: Fig. 78. Figurina feminina cu sugestii de costum, realizate att prin modelare, ct si
prin decorul meandro-spiralic excizat si ncrustat; Fig. 80. Figurina reprezentnd un per-sonaj feminine
seznd; Fig. 88. Vidra. Figurina feminina de tipul cu bratele n cruce, cu decor caracteristic spiralo-meandric,
incizat.
Cultura precucuteni. Frumusica. Hora, vas-fructiera compus din patru elemente stilizate n forma de
silueta feminina,(). Fig. 103. Frumusica. Figurina femininia din teracota de tip cu torsul plat. Cu decor
geometric incizat (). Fig. 112. Dodesti. Vas repre-zentnd bazinul si membrele inferioare ale unei femei, cu
decor incizat (). Fig. 113, 114. Dodesti. Figurina feminina din teracota, cu tors plat si bratele n cruce
(vedere din profil si din fata). Fig. 115. Dodesti. Figurina din teracota.
Cultura Hamangia. Fig. 119. Cernavoda. Figurina din teracota modelata geometric (). Fig. 124.
Glogovita. Figurina feminina din teracota modelata geometric. Fig. 125-129. Cernavoda. Gnditorul si
perechea sa. Figurine din teracota stilizate geometric, descoperite n acelasi mormnt de necropola. Fig. 130.
Cernavoda si Glogovita. Doua figurine feminine modelate geometric (). Fig. 136. Cernavoda. Figurina
feminina din teracota stilizata geometric, reprezentnd un personaj seznd.
Cultura Cucuteni, faza A. Fig. 157. Trufesti. Piesa plastica din teracota, reprezentnd o figurina feminina, cu
sugestii de costum, redate prin pliseuri si caneluri adncite. Fig. 158. Malusteni. Figurina feminina din teracota,
plastic modelata. Fig. 159. Sf. Gheorghe. Cap miniatural feminin, modelat n marmura (). Fig. 161. Raucesti.
Figurina feminina din teracota cu bustul plat si cu decor spiralic incizat (). Fig. 167. Aldesti Oniscani. Figurina
feminina cu tors plat, din teracota, cu decor geometric pictat n fascicole (). Fig. 178. Vnatori. Figurina feminina,

fusiforma din teracota (). Fig. 181. Cucuteni. Baiceni. Figurina feminina cu elemente de decor incizat (). Fig.
187. Cucuteni. Figurina feminina fusiforma din teracota cu decor incizat, sugernd elemente de costum si podoaba
(). Fig. 189. Ghelaresti. Figurina feminina fusiforma cu decor pictat (). Fig. 208. Gumelnita. Vas plastic cu
support stilizat n chip de femeie, purtnd un vas pe cap (). Fig.210. Sultana. Vas plastic antropomorf feminin,
copacul pierdut (). Fig. 227. Chirnogi. Vas plastic antropomorf feminin, cu decor pictat, sugernd elemente de
costum (). Fig. 262, 263. Hamangia. Statuia menhir a unei femei parturiente; probabil Marea zeita a fertilitatii.
Vederea din fata si din spate (). Fig. 265-268. Stoiceni. Figurina din teracota, feminina, reprezentnd un
personaj tronnd (Deci o regina. n.a.). Vedere din trei sferturi, din fata, din spate si detaliu de decor (). Fig.
272. Uriceni. Figurina din teracota (). Fig. 350-352. Crna. Figurina feminina cu rochie n forma de clopot, cu
decor care sugereaza detalii de port, folosind motive cu semnificatie simbolica. Vedere frontala, laterala si
dorsala. Fig. 353. Crna. Figurina feminina cu rochie n forma de clopot. Vedere frontala (). Fig. 355-357.
Crna. Alte figurine cu rochie n forma de clopot, sugernd prin bratele naltate deasupra capului, o miscare de
dans. Fig. 358. Ostrovul Mare, Dansatoarea. Figurina feminina cu rochie n forma de clopot. Fig. 359. Ostrovul
Mare. Figurina feminina cu rochie n forma de clopot. Fig. 360. Crna. Figurina cu rochie n forma de clopot.
Am prezentat acest mare numar de figurine feminine pentru a ilustra bogata era a matriarhatului n Dacia. n
legatura cu acestea citam aprecierile cercetatorului Narcis Zarnescu: Figurinele de lut, modelate de stramosii
nostri acum peste 8000 de ani (a caror stranie asemanare cu cele descoperite n culturile mesopotamiene
Hassuna si Samarra, nu a scapat specialistilor), judecnd dupa templul descoperit la Cascioarele n apropierea
Dunarii si datat circa. 5000 naintea erei noastre, ca si dupa tablitele de la Tartaria (faza timpurie a
civilizatiei Turdas-Vinca, sfrsitul mileniului al VI-lea .e.n.), sau dupa sutele de vase miniaturale acoperite cu
semne liniare, ale unei scrieri mai vechi cu aproximativ 2000 de ani dect cea sumeriana, judecnd asadar,
numai dupa aceste cteva probe imposibil de falsificat, greu de trecut sub regimul tacerii, ca sa nu mai
amintim de misteriosul obiect de aluminiu descoperit n 1973 lnga Aiud, si datnd din cuaternar, adica de
circa. un milion de ani, istoria, marea istorie a lumii si are una dintre origini si n spatiul carpa-todanubiano-pontic. Tot Narcis Zarnescu, dupa ce citeaza conclu-ziile cercetatoarei Marija Gimbutas, de care
am amintit mai sus, ncheie: Constructorii de temple, producatorii de ceramica pictata si de obiecte de cult,
creatori de sculpturi si de figurine, de zei si ritualuri, stramosii nostri, folosind o scriere hieratica nca de la
sfrsitul mileniului al VI-lea i.e.n., ne ngaduie sa patrundem dupa mai bine de saptezeci de veacuri, n
pridvorul misterelor care-i nconjoara nca. Toate acestea presupun o viata statala organizata. Vasile Prvan
spunea ca divinitatea feminina getica adorata si ca Hestia, Marea Zeita a pamantului roditor si hranitor,
exista n Dacia, chiar nainte de venirea iranienilor. Pentru perioada matri-arhatului pe Terra, sa se vada si
figurinele feminine descoperite n regiunea caucaziana. Tot din aceeasi perioada sint figurinele feminine
(antropomorfe) descoperite la Liubcova de arheologul Eugen Comsa.
n concluzie n epoca matriarhatului stramosii traco-dacilor erau organizati administrativ ntr-un
mare regat Dacia. Hestia a fost regina a stramosilor Traco-Getilor n aceasta epoca. Dupa moarte a
devenit Mare Zeita, asa cum au fost marile zeite ale caror statuete s-au descoperit pe teritoriul
Daco-Romaniei. Dokia-Hestia, dupa moarte, a fost adorata ca zeita a focului. n perioda
patriarhatului, regele Zalmoxis (cel dinti rege cunoscut nominal) a intrat n legatura cu zeita
Hestia, asa dupa cum Moise intrase n legatura cu Iahve. Grecii au introdus n panteonul lor si acesta
zeita, fara sa amintesca de faptul ca ea a fost regina si zeita a Dacilor, un popor de cea mai nalta cultura n
antichitate.
Rectificam aici eroarea unor istorici de a-l trece pe Zamolxis naintea reginei Hestia. Cnd traia Zamolxis (n sec.
XIII, .Hr.), Hestia era zeificata, asemenea lui Iahve. Consemnarea documentara ca Hestia ar fi fost regina scitilor
este o eroare. Scitii numeau pe zeita focului Tabiti, asa cum arata izvorul citat. Hestia este numele dacic al
reginei devenita zeita, nume pe care l-au adoptat tacit si grecii, n timp ce romanii au numit-o Vesta, n fapt
fiind vorba de una si aceeasi persoana care a trait cu mult timp nainte de Hesiod (sec.VIII sau VII .Hr.).
Hestia apare la romani sub numele de Vesta, mult mai trziu.
n legatura cu perioada matriarhatului si gnosticismului primar, trebuiesc puse Sibilele, care au avut un rol
benefic asupra lumii tracice. Asa Sibiylla Erythrea este o reprezentanta a ntelepciunii si religiunii
hiperboreilor sau pelasgilor din nordul Istrului (). Oamenii din Elada ma numesc o femeie din alta tara
zice dnsa n oracolele sale. Armatele de aparare mpotriva invadatorilor n peri-oada matriarhatului erau
formate din amazoane. Ele erau luptatoare pna mai trziu. Orfeu (n mitologia greaca) poet, musician (fiul lui
Giagros, regele Tracilor si al muzei Caliope) a murit ucis de femeile trace. Un studiu deosebit de interesant a
publicat Pandele Olteanu, n revista Arca. Despre Sibila Eritreea, el spune ca ea a scris trei carti cu profetii,

dintre care s-a pastrat ultima. Ea a profetit ntre altele, Venirea lui Iisus, nvierea mortilor si arderea pamntului.
Cartea este redactata n versuri. Destul de interesant este faptul ca Sibilele apar si n prezent n pictura
exterioara alaturi de filosofi, la unele biserici ortodoxe.

6. Baba Dacia Baba Dochia

Mitul ancestral al ntemeierii Statului dac, ne duce n perioada matriarhala si este legat de un personaj
feminin. Numele acestui personaj a fost Dacia, devenit Dochia, probabil sub influenta Sfintei Evdochia, gr.
Evdokia=bunavointa (n perioada crestina). Dochia, Doche, Dacia, Doichie, Docuta = Dochita, Dochiana,
Dochina, =Ghita. Masculin: Evdochim (gr. u stimat) cu afereza Dochim, Dochiam, Dochiu, Ghita,
Docan. Alt nume: Evdoxie = celebru, glo-rios. n limba daca Dacia se pronunta Dochia, dupa cum Traian se
pronunta Troian. Zarathustra n greaca Zoroastru = azo. Este un pro-ces fonetic de care trebuie sa tinem
cont.
Sf. Evdochia a fost martirizata la nceputul Crestinismului. Sinaxarul precizeaza ca ea a vietuit n provincia Liban,
n Frigia, n timpul mpa-ratului Traian. Martiriul ei a avut loc n timpul mparatului Hadrian, urmasul lui Traian.
ntre etnonimul Dacia (Dochia) si Sf. Evdochia este numai o legatura fonetica. Pe parcurs ele au devenit
identice. Onomasticul Dacia este, asa cum am spus, destul de vechi. n epigra-fie apare n veacul al IV-lea
H., la Atena (muzeul-ernikon) ntr-o inscriptie funerara, pe o lespede de marmura. Ea mentioneaza o femeie
cu numele Alexippa Dokia.
Baba Dochia (Dacia) a fost o realitate umana n perioada matriar- hatului. Etimologic, cuvntul baba este
stravechi traco-dac. Are ambele genuri, masculin si feminin: Baba Novac (Ion Georgescu, Baba Novac) si Baba
Dochia. n Basarabia se ntlneste Baba Marta n care s-a recunoscut numirea lunii martie. n Muntenia,
Oltenia si Ardeal sint 9 babe (1-9 martie), pe cnd n Moldova si Basarabia sint douasprezece babe. Zilele se
numesc zilele babelor.G. Cali-nescu considera ca ntiul mit, simboliznd constituirea nsasi a poporului
roman este mitul Traian si Dochia raspndit de Asachi. Din mitul pastoritei Dochia sau Dachia, fiica lui
Decebal, Asachi si altii, Eminescu ndeosebi, au realizat pe aceasta tema, mitologii poetice privind nasterea
poporului roman. Medicul Dioscorides amintea planta medicinala dedetel, pe care Dacii o numeau )dacina
(. Un important studiu analitic intitulat de Ion Coja, Riscu-rile hipercorectitudinii, trateaza tema Traian si
Dochia.
Chiar daca o fiica a lui Decebal ar fi purtat numele de Dochia, mitul Baba Dochia este mult mai vechi si poate
fi pus n legatura cu numele matriarhal al Dacilor. La rndul lui, numele matriarhal al Dacilor trebuie pus n
legatura cu vechiul termen indian Dachsina = focul ceremoniilor si cu numele Daksa, cunoscnd ca focul era
adorat de stramosii Dacilor, n matriarhat, cum am aratat mai sus, cnd am vorbit de regina Hestia (grec.
= fochist, care are grija de foc). Pe parcurs pentru genul masculin apare cuvntul mos, care nlocuieste pe
cel de baba.
n comuna mea natala, n urma cu 70-80 de ani, baba, era bunica, mama tatii sau mama mamii. Masculinul
baba s-a generalizat sub numele de mos, care de asemenea este un cuvnt traco-dacic. El a circulat alaturi de
masculinul baba, babac. Cuvntul baba, l au si turcii, dar cu sensul de tata. De la traci a fost luat cuvntul
baba de popoarele slave. Cercetatorul Cristian Ionescu scrie ca babele au probabil la origine vechi credinte
pagne, legate de ciclurile vege-tatiei, de fenomene atmosferice si astronomice Circulatia, care pe teritoriul
Daciei nord-dunarene, apare n doua forme distincte ntre genul masculin si genul feminin: mosul si baba,
ne ntareste n convingerea ca originea cuvntului baba este n fondul lingvistic daco-roman ce s-a dezvoltat
n vatra a ceea ce s-a numit de cer-cetatori Vechea Europa, o entitate culturala cuprinsa ntre 6500-3500
.Hr., axata pe o societate matriarhala, care precede cu cateva milenii pe cea sumeriana. De altfel, chiar

bogatia de toponime n legatura cu cuvntul baba dovedeste autohtonia cuvntului baba, alaturi de cuvntul
mos, la Daco-Romani. Vorbind de baba, ne vine n minte masculinul mos, mosneag, ca si derivatele:
mosnean, moasa, mosoaia, musuroi, mosie; toponimele: Mos-Coman (judetul Ialo-mita), Varful Mosiilor (si
Varful Mosilor, munte n judetul Bacau), ca si Viaductul Mosu, de la Portile de Fier. nsasi vechimea multimilenara a strabunei Baba Dochia (Baba Dacia) precizeaza fondul lingvistic caruia i apartine cuvntul baba.
Dochia este, asa cum am mai spus, o pronuntie traco-dacica a numelui Dacia, asa cum Troian este forma
antroponimului Traian, n limba rustica. Dada = sora mai mare n Tracia, si Doda n Dacia nord-dunareana.
Ptolomeu, pe la mijlocul secolului II, d.H., n lucrarea sa ndreptar geografic, nre-gistreaza ntre orasele din
Dacia, Dochidava (), cetatea Dochiei (nu a Dachiei!). n indice se specifica Decidava, localitate n
Dacia de miaza noapte.
Baba Dacia (Baba Dochia) a fost o persoana reala. Ea a dat numele statului organizat de ea, care n epoca
matriarhatului, apare n istoria antica, universala, sub numele de Dacia. Pe parcurs, dupa secole si milenii
apare mitul Babelor, 3-7, 9-12 si chiar mai multe.. La crearea mitului a contribuit numarul cojoacelor pe
care Baba Dacia sau Baba Dochia, mergnd cu caprele (sau cu oile) la munte ca sa faca brnza, parndu-i-se
ca a trecut iarna, a lepadat n fiecare zi cte un cojoc. Povestea celor noua cojoace ale babei este mai
frecventa. Dupa ce Baba Dochia a aruncat toate cojoacele, a dat un ger napraznic si pastorita, Baba Dochia, a
nghetat cu oile sau cu caprele ei. Daca mitul rezolva problema pietrificarii, el nu rezolva nghetatul oilor sau
al caprelor. Le tunsese?
Pentru ca mitul prevestea fertilitatea anului respectiv, o primavara, o vara sau o toamna buna (zilele de 1-3
martie), cnd este vorba de mai multe babe, mitul a facut din fiecare zi (1-9 sau 1-12 martie) cte o baba, pe
care fiecare baiat sau fata, barbat sau femeie si-o alege anticipat ca sa vada ce noroc are. Daca ziua (baba)
aleasa este o zi frumoasa, respectivul va avea parte de noroc etc. Cel dinti cercetator care a studiat temeinic
mitul Baba Dochia, a fost ostra-cizatul Nicolae Densusianu. n lucrarea sa fundamentala si indispen-sabila
oricarui cercetator istoric, Dacia preistorica, are doua capitole esentiale: Rhea sau Mama-Mare adorata sub
numele de Dacia, Terra Dacia si Dacia Augusta, si Rhea sau Mama-Mare cu numele de Dochia si Dochiana n
legendele romane, cu o bogata bibliografie documentara. Interesant, ndeosebi, este faptul ca mitul Baba
Dochia a fost dus de Traco-Besi pna n Liban, patria Sfintei Evdochia. N. Densusianu precizeaza ca legendele
romane despre nghetarea si pietrificarea n munti a Babei Dochii sint n fond identice si se reproduc la
aceeasi epoca cu legendele despre statuile Niobei, Arad-nei si a Vinerii din muntele Libanului care, toate,
reprezentau, de fapt, numai niste simulacre arhaice ale Mamei-Mari.
Tot Densusianu spune ca muntii ce despartesc tara Moldovei de tara Ardealului sint numiti de popor Muntii
Ceahlaului ori Muntii Dochiei, fiindca, dupa cum spune o traditiune, Dochia seade n Ceahlau. n legatura cu
matriarhatul trebuie pus mitul amazoanelor, care erau de neam trac.
n legatura cu mitul Dochia, cercetatorul Romulus Vulcanescu, mentioneaza doua secvente epice. Prima
legenda sustine ca Dochia, fiica regelui Decebal, a naintat n fruntea unei ostiri spre Sarmi-segetuza, n
ajutorul tatalui ei asediat n cetate. Ea a fost nfrnta de armata lui Traian, a fugit cu resturile oastei n
munti, spre rasarit. Acolo s-a rugat la Zamolxe sa nu o lase sa fie pngarita de mparat. si atunci Dochia a
fost prefacuta ntr-o batrna ciobanita, cu cteva oi lnga ea. Traian trecnd pe lnga ea a ntrebat-o daca a
vazut printesa daca. si Dochia i-a aratat spre miazazi. mparatul a luat-o n goana ntr-acolo, si Baba Dochia a
ramas stapna pe tinutul acela, si de atunci poate mai traieste nca n munti.
A doua legenda (citata de Densusianu, Vulcanescu), este cea relatata de Dimitrie Cantemir, n legatura cu
Ceahlaul. Drept n vrf se vede o statuie straveche, nalta de cinci coti, nfatisnd, de nu ma nsel, o batrna cu
douazeci de mioare, din a carei parte fireasca (organul genital) curge ntr-una un izvor nesecat de apa. ntradevar, este greu de spus daca natura a vrut sa-si arate aici jocul sau daca statuia a fost lucrata de mna unui
artist dibaci. Caci statuia aceasta nu sta pe nici o temelie, ci este crescuta si legata strns de celelalte stnci,
dar cu pntecele si spatele slobode; si chiar daca ai vrea sa crezi ca ncheieturile au fost umplute cu un var
facut cu multa iscusinta si noi bucuros am spune-o asemea descoperiri ale celor din vechime s-au pierdut
cu vremea, totusi nu-ti poti nchipui lesne n ce fel a fost adusa apa prin picior, n partea fireasca, fiindca
nicaieri mprejur nu se vad urmele vreunui izvor sau ale vreunei albii. Pe semne ca de aceasta s-au folosit
pagnii pentru slujba religioasa.

Marele dictionar geografic al Romaniei, nregistreaza: Dochia, stnca, reprezentnd o figura omeneasca, n grupa
muntelui Ceahlaul. Gh. Asachi aflase ca aceasta piatra este chipul antic al Dochiei. La o pravalire, partea
de sus care nfatisa capul, umerii si snul s-au spart si se vede zacnd n oarecare departare st. Alte pietre
de asemenea aglomeratice, ce nchipuiesc oile Dochiei zac mprejurul acestui chip. Amintim ca n judetul
Mehedinti, n hotarul Schela Cladovei, se afla vrful muntelui Babele, tot n legatura cu o baba Dochia, care
dupa ce a luat pe ea noua cojoace, a plecat cu oile la munte. ncalzindu-se, ea a lepadat cojoacele pe rnd
pna a ramas numai cu unul. Pe urma s-a pus un ger tare, de nghetau lemnele si plesneau pietrele. Astfel a
nghetat si Baba Dochia si feciorul si oile, prefacndu-se n sloiuri de piatra, si se afla pna n ziua de astazi.
Legenda Babei Dochia se pastreaza si la romanii macedoneni. Aceasta duce la concluzia ca este vorba de
aceeasi mama comuna de la care marele regat si-a luat numele de Dacia sau chiar Dochia. si Romulus
Vulcanescu spune ca statuia nconjurata de pietrele care semnifica oile ei este dupa legenda mitica
moldoveana, nchipuirea Babei Dochia, mpietrita de zeul meteorologiei populare.
Craiul Sarmis n Getia. n poezia Sarmis, Eminescu, aduce n fata o luntre ce poarta o pereche,
Pe Sarmis, craiul tnar din Getia cea veche,
Mireasa-i n picioare,
frumoasa ca o zna,
statea, pe-a lui umar si sprijinea o mna.
n final aminteste caii albi ai marii si zimbrii znei Dochii. A se vedea si Olivia Babu-Buznea, Dacii n constiinta
romanticilor nostri. Din perioada matriarhatului, dateaza mitul tracic al amazoanelor de pe malul Dunarii,
citat de Hasdeu. Amintim tot aici ca un dialog atribuit lui Platon vorbeste prin gura lui Socrate, despre niste
table triunghiulare, de arama, aduse la Delos de fecioarele hyperboreene Opis si Hekaerge, cu continut
escatologic. Despre Hyperborreeni a scris Diodor de Sicilia .
Martisorul

n legatura cu mitul Babelor este si obiceiul martisorului. Cel care a urmarit acesta problema daco-romana, a
fost acelasi Nicolae Den-susianu, care a lansat niste chestionare. Raspunsurile primite de el din toate colturile
vechiului regat, au fost analizate de cercetatorul Adrian Fochi. Acesta sintetizeaza faptul ca ziua Dochiei (1
martie) a fost initial la ivitul luminii noi a lui martie, care nu are loc la 1 martie, ci cnd apare luna noua, n
martie. Martisorul se face din doua fire, unul rosu si unul alb, tors din in (sau cnepa) si chiar din lna. Unii de
acest martisor atrna un ban de argint sau de alt metal. Obiceiul de a atrna un ban s-a adaugat martisorului
mai trziu, n perioada n care apare moneda. Dupa traditie, Baba Dochia, umblnd cu oile (sau cu caprele)
prin padure si torcnd lna, a gasit o para, i-a facut o borta, legnd-o cu un fir de ata. Asta a fost la 1 martie
si de atunci s-a latit obiceiul.
Martisorul se poarta la gt sau la mna un timp diferit: pna la mucenici (9 martie), pna la Florii, pna la
Armindeni (1 mai), pna la primul pom nflorit, pna nfloreste paducelul, visinul, ciresul, po-rumbul. La
aceste date, dupa obiceiul locului, martisorul se desface de la mna sau de la gt si se anina de craca
nflorita etc.
George Cosbuc spunea ca martisorul este n legatura cu vechiul cult al soarelui si mai trziu al focului. Luna
martie se mai numeste si luna babei Dochia. Banutul rotund, ngaurit si atrnat de martisor, este simbol al
soarelui. Cosbuc consemneaza ca firul martisorului este rosu si se poarta ori la mna, ori la gt, de copii
(fete si rar si de neveste si flacai). Martisorulul se leaga ori nainte de rasarirea soa-relui, ori mai bine de
odata cu rosirea (orizontului). Fetele poarta martisorul ca sa nu le arda soarele, si sa fie albe la fata si
frumoase. Cnd lepezi sau arunci martisorul, sa nu te vada soarele, caci te pr-leste peste vara. Tot George
Cosbuc scrie ca martisorul se poarta de la baba Dochia 1 martie, ziua care ncepe primavara, pna persoana respectiva aude cucul cntnd, pna ce nfloresc trandafirii, ori paduceii, ori ciresii, pna ce vin berzele,

ori rndunelele, pna ce auzi tunnd si altele. Atunci l leaga de vreun trandafir, de vreun pom n-florit, ori l
arunca dupa cuc sau dupa barza, ori l arunca pe apa. Precum se poate lesne observa, mitul Babii Dochia,
mitul martisoru-lui este n legatura cu ciclul lunar de primavara, ciclu care, n lumea dacica era cunoscut mai
mult dect la alte popoare ale antichitatii. Aceste mituri au fost mprumutate de la Daco-Romani si de alte
neamuri, care au venit n contact cu ei.

Legaturile fratesti

n perioada matriarhatului (ante 1900 .Hr.), regina Hestia, sau o urmasa a ei, o muiere, a rezidat n vreuna
din cetatile Daciei, si s-a adapostit n vreuna din pesterile acestei tari si acesta este un motiv n plus ca sa
ntelegem, dupa circa trei mii de ani, de ce Pestera Muierii (cu urme de vietuire din paleolitic) de la poalele
Vlcanului, de ce Cetatea Muierii, de ce drumurile, pe care coborau oierii spre Dunare, se numeau ale
Muierii, nu ale Muierilor. Dupa consacrarea cul-tului matriarhal al reginei Hestia, o fecioara mare
preoteasa se va fi retras n grota de la Deva, sau n alt loc, asa cum etnoistoria ne ncredinteaza. Pe parcurs
a nceput perioada patriarhala. Locul femei-lor regine l-au luat barbatii. Focul sfnt a fost ntretinut de marii
preoti, dar si de preotese.
Mircea Eliade nu vorbeste de regina Hestia, ci numai de o zeita Hestia. n lucrarea sa capitala, n Tabloul
problemelor, la Biblio-grafii critice, despre Hestia scrie numai cteva rndulete pe care le citam ntegral: Ea
este aproape lipsita de mituri, dar prezinta o anu-mita importanta rituala pentru ca ocroteste caminele,
domestice sau publice. Homer i ignora numele, dar Hesiod o proclama fiica cea mai mare a lui Cronos si
Rhea. Hestia este o zeita fecioara si sedentara, prin excelenta; ea nu paraseste niciodata naltele lacasuri
ale zeilor nemuritori. Solidara etimologic cu zeita latina Vesta, ea ntruchipeaza sacralitatea focului, ceea ce
explica probabil caracterul sau abstract. Numele sau a fost derivat de la o radacina indo-europeana, nsemnnd
a arde. Dar e la fel de posibil ca, cultul Hestiei sa prelungeasca un cult prehellenic al caminului cf. Gh.
Picard, Les religions prhelleniques, p. 24. Tot ceea ce citeaza el, de fapt, este parerea altora. Fara sa cred ca
Hestia ar prelungi un cult prehellenic al caminului, cred ca este pentru prima data cnd n vatra a ceea ce
numim Vechea Europa, o regina devenita apoi zeita, organizeaza cultul focului. Numele zeitei Vesta nu este
dect un omonim firav diferentiat si pornind din aceeasi vatra a Vechii Europe.
La Romani, care au avut legaturi de snge cu Geto-Dacii, Hestia, devenita dupa moarte zeita, se numea Vesta,
iar fecioarele care ngri-jeau focul sacru se numeau vestale. O vestala a devenit si Rhea Silvia, sora lui Numitor
la latini. Vestalele trebuiau sa ramna fecioare toata viata, dupa ritualul consacrarii. si totusi, Rhea Silvia a
devenit mama celor doi copii gemeni, Romulus si Remus, crescuti dupa legenda de o lupoaica. Romulus este
ziditorul cetatii Roma si de acum se intensifica legaturile fratesti ntre Daci si Romani. Ceva mai mult. n
Legendele Olimpului, capitolul Aventuroasa calatorie a lui Enea, se mentioneaza ca Numitor a fost dobort de
fratele sau, printul Amuliu. si fiindca Numitor avea si o copila Ilia, printul Amuliu a trimis-o n templul
Hestiei, preoteasa. Totusi din ea s-au nascut cei doi gemeni, Remus si Romulus, care dupa legenda ar fi fost
crescuti de o lupoaica. Ca vestala a primit numele de Rhea Silvia. n felul acesta stramosii Romei sint legati
de templul zeitei Hestia, fosta regina a stramosilor Geto-Dacilor (a se vedea si Eneida).
n ceea ce priveste organizarea administrativa, Dacii nca n timpul Hestiei constituiau un mare regat condus de
femei, regine. A doua faza a formei administrative ncepe nainte de Zamolxis, cnd Dacii trecusera n perioada
patriarhatului si la conducerea statului venisera regi barbati, daci. stim precis ca la conducerea statului dac era
acum un rege.

7. Pestera Muierii (nu a Muierilor cum scriu unii)

n partea de est a judetului Gorj, la mica distanta de Baia de Fier, se afla prul Galbenul. Pe dreapta lui se
afla una din cele mai fru-moase pesteri din tara. Din 1962 a fost iluminata electric. Dovezi, privind locuirea
pesterii, dateaza din paleoliticul inferior, asa cum atesta descoperirile arheologice. n 1952, n pestera s-a
descoperit un craniu si alte fosile. Se considera ca acestea apartin unei femei n vrsta de 40-50 de ani, de
tip Homo sapiens fossilis, care a trait pe aceste meleaguri n urma cu circa 29.000 de ani. A fost numita de
unii cercetatori Pestera Muierilor, ceea ce modifica sensul etnoistoric al toponimului. Spun aceasta deoarece
coloana vertebrala a unui deal ce porneste din muntele Papusa si strabate vechiul plai Vlceanul, plasa Amaradia
si plasa Gilortului, se termina aproape de Dunare, dincolo de Locusteni, judetul Dolj, si dealul acesta se
numeste Dealul Muierii. El serveste (se spunea n 1901) de drum moca-nilor ce cobor cu oile de la munte
pentru a evita trecerea rurilor, care n general primavara sint crescute. Tot n anul 1901 se mentiona ca n
partea despre comuna Saca se afla niste ruine, ntr-o poiana zisa Cetatea. Legenda spune ca niste jefuitori
pradau populatia si mai cu seama femei. Ele s-ar fi decis ca sa se narmeze cu ce or putea si au izbutit a-i
goni n toata lungimea acelui deal, pna i-au trecut spre Craiova, iar dealul de atunci ncoa s-a numit Dealul
Muierii. Pe acest parcurs s-a nregistrat Dealul Muerei, padure n comuna Negoesti (judetul Dolj), Dealul
Muerei, deal comuna Zaicoiul, Talpasul, Velesti etc. Adaugam aici legenda ntemeierii asezarii numita tara
Vrancei. Ea ar fi fost ntemeiata de Baba Vrncioaia, care avea 7 feciori. Aceasta traditie simbolizeaza o
veche confede-ratie cu caracter matriarhal. Paul Decei aminteste Poiana Muierii, loc de vechi nedei.
D.Frunzescu nregistreaza n Gorj muntele Poiana Muierii din care izvoreste Lotru.
Toponimele acestea, ca si altele: Muerusul (n judetul Bacau), Valea Muierii (n fostul judet Vlasca), Muerestile
(de Sus si de Jos, n judetul Vlcea); Muerisul (sat n comuna Gaesti, judetul Dolj), unde n 1901 se mentiona
ca se vad ruine dintr-o veche cetate romana (?), dar taranii dinprejur numesc acest loc Cetatea Muerei;
catunele Valea Muierii si Valea Muierii de Jos (din comuna Melinesti, judetul Dolj), toate acestea pledeaza
pentru perioada matriar-hatului, cnd o muiere (cuv. Dacic; lat. mulier), zeita Hestia re-gina sau o
urmasa a ei si avea resedinta n aceasta cetate si se retragea mpreuna cu tot sfatul ei, n Pestera Muierii,
unde si avea ascuns tezaurul. Fac aceasta afirmatie, deoarece la ctiva kilometri mai spre est este pestera
Polovragi, unde traditia fixeaza locuinta subterana a lui Zamolxis. Oricum, Pestera Muierii, Dealul Muierii, ca
si Cetatea Muierii, pastreaza n limba daco-romana amintirea multimilenara a epocii matriarhatului n spatiul
carpato-danubia-no-pontic si ne ncredinteaza ca Hestia a fost n adevar regina Dacilor n perioada matriarhatului,
cu mult nainte de Zamolxis. Muntele Batrna (feminin), cu Pestera Obrsiei sau Izvorul Ialomitei (judetul
Dmbovita), n care legenda spune ca Dacii s-au ascuns de multe ori, ca de altfel n toata multimea pesterilor
aflate pe teritoriul Daco-Roman, ne ncredinteaza ca aici, viata si civilizatia umana si organizarea regala apare
n adevar din cele mai vechi timpuri. Desenele rupestre si semnele grafice evaluate la o vechime de multe mii
de ani, sint o dovada peremtorie n favoarea acestei splendide concluzii.
Din cele citate mai sus, reiese clar continuitatea documentata toponimic din perioada matriarhatului
pna n prezent.

8. Fabuloasele comori dacice si marea paguba ce s-a adus culturii universale prin distrugerea
acestor comori

Am subliniat cndva faptul ca Daco-Romanii sint de mii de ani pe aceste meleaguri si ca tarna
strabunilor lor este cimentata n vatra monolitului carpatic. Nu cunoastem ca ei sa fi avut alta patrie
dect Dacia care s-a divizat n Dacia libera si Dacia Felix, cum au numit-o mai trziu Romanii, care au
ajuns pna la Sarmizegetusa, unde nu ajunsese nici Darius, nici Alexandru Macedon si nimeni altul
dintre cotropitori. n adevar, armatele romane au gasit aici ceea ce nu vazu-sera n nici o parte a
lumii: paturi de aur, scaune de aur, obiecte casnice de aur si argint, obiecte de podoaba n forme
nentrecute, arme, scuturi, toate din aur si din argint, lucrate cu tehnica si arta neegalata de nici unul

dintre popoarele lumii vechi. Pamntul dacic a pastrat numai o infima parte din vechile tezaure
particulare, pentru a arata lumii de astazi maiestria si nivelul feroneriei dacice. n 1956, Octavian
Floca a publicat doua tezaure de argint dacice, Tezaurul de la Sarascau si seica Mica (contributii la
cunoasterea tezaurelor de argint dacice).
Cercetatorul Liviu Marghitan a publicat si el de curnd cteva tezaure descoperite n vatra carpato-danubianopontica, si anume: Moigrad (judetul Salaj), Sacosul Mare (judetul Timis), Hinova (judetul Mehedinti), Baiceni
(judetul Iasi), Agighiol (judetul Tulcea), Sncraieni (judetul Harghita), Bucuresti-Hierastrau, simleul Silva-niei,
Pietroasele (judetul Buzau), Snicolaul Mare (judetul Timis). Acestea si multe altele sint tezaure particulare,
asa cum am spus. Marele tezaur dacic apartinnd dinastiei regale, fabuloasele comori dacice, aurul si argintul,
turnate si mpletite n saplendide forme, au fost rapite, asezate n carele dacice si transportate la Roma, n
siruri lungi, aproape nesfrsite, sub paza celor mai de seama ostasi ai lumii vechi. Transportul lor n sclipiri de
soare, precum si cea mai mare sarbatoare cunoscuta n istoria omenirii, de 123 (o suta doua-zeci si trei) de
zile, cum n-a mai fost si nu va mai fi pe lume, a creat mirajul fabuloaselor comori dacice. Mirajul acesta, la
rndul lui, a declansat cel mai mare exod cunoscut n istorie, exodul popoarelor nomade, care dupa Romani,
au strivit secole de-a rndul civilizatia, stiinta si cultura dacica.
Nu putem trece cu vederea marea sarbatoare romana, prinsa n versuri de marele nostru poet si
tracolog, Eminescu:
Mai lunga veselie nu s-a sarbat n veci
Ca la concuista daca: O suta douazeci
si trei de zile, Roma, n jocuri sarbatori,
Zecimi de mii de morti, alesi gladiatori
si fiare diferite la unsprezece mii
Att erau de groaznici ai lui Zamolxe fii
Mentionam aici ca ntregul tezaur, adus la Roma, a fost topit si transformat n monede imperiale. n felul
acesta a disparut toata stralucirea artei dacice. Cercetatorul Gavrila Copil mentioneaza ca distrugerea
tezaurului dacic, a sanctuarelor, a frescelor, a inscrip-tiilor, a constituit cel mai mare jaf al antichitatii. Din
arta daca au ramas numai desenele de pe Columna si cteva tezaure particu-lare descoperite pe teritoriul
Daciei. Ele ilustreaza, n parte, maiestria autohtonilor daci n ceea ce priveste metalurgia. Prin distrugerea
comorilor de arta dacica, precum si a sanctuarelor, n special cel de la Sarmizegetusa Regia, ca si a scolilor
dacice, Traian a adus cea mai mare paguba culturii si civilizatiei universale.
Arhitecta Silvia Paun scrie: Asa cum se arata n Marturii Geode-zice, distrugnd sanctuarele de la
Sarmizegetusa Regia si exter-minnd pe preotii astronomi daci, Romanii au facut sa se piarda si traditia dacica
n masurarea timpului, care ar fi putut fi de real folos dezvoltarii astronomiei si matematicii universale. Se
poate spune ca, prin demersul lor violent, Romanii au ntrerupt progresele crono-metriei (latura practica a
astronomiei), pentru 13-14 secole, deoarece adoptarea de catre ei a sistemului dacic ar fi facut inutile
ulterioarele sisteme si corectii calendaristice .
Distrugnd observatoarele astronomice si Calendarele dacice din tot teritoriul cotropit de Romani, Traian si
urmasii sai au facut impo-sibile pentru posteritate calculele astronomice superioare la care ajunsesera Dacii.
Populatia dacica a transmis pna astazi unele mijloace de cunoastere si de orientare, dupa Steaua Polara, Carul
Mare, Carul Mic, Luceafarul etc. Cultul Soarelui (focul este o miniatura) apare n Calendarul solar (dacic),
contestat de dusmanii continuitatii, asezarea coloanelor marelui templu, atesta calcule matematice
superioare ce depasesc pe cele ale lui Sosigenez din Alexandria, care a conceput calendarul italian. Sapaturile
arheologice releva tot mai mult existenta unei culturi dacice dirijate de marii pontifi, ncepnd cu secolul VI
i.H. Daca mai adaugam cele trei celebre tablite de lut, descoperite n anul 1961 la Tartaria pe Mures,
concluziile lui Ronald Schiller si anume ca stramosii Romanilor au inventat probabil o scriere cu sute de ani

naintea Sumerienilor, ca si concluziile sumerologului sovietic A. Kifisim, care demonstreaza ca stramosii


Romanilor de azi au exercitat o influenta puternica asupra ntregii lumi antice, respectiv a vechii Elade, a
vechiului Egipt, a Sumerului si chiar a Chinei, vom ntelege mai bine de ce tot n Dacia s-au dezvoltat
astronomia, matematicile, filosofia, medicina cea mai avan-sata din lumea antica, precum si stiintele practice.

9. Zamolxis, medic si primul rege al Dacilor, cunoscut nominal (I1370-1300 .Hr.)

n preliminariile acestui studiu am prezentat figura celui dinti rege dac, cunoscut nominal dupa perioada
matriarhatului, adica n patriarhat. Este vorba de Zalmoxis. El a fost si cel dinti medic cu-noscut,
organizatorul primei scoli cu local propriu, n lumea antica. stiri pretioase cu privire la acest mare personaj se
gaseau la cel mai vechi istoric, Hellanicos din Mitilene, care a trait prima jumatate a sec. al V-lea (500-450)
.Hr. Dar opera lui Hellanian s-a pierdut si din ea nu ni se pastreaza dect cteva fragmente la istoricul
Herodot, la Mnaseas s.a..
Cele mai multe stiri ni le-a transmis Herodot (I484 .Hr.) care scrie despre Geti ca ei se cred nemuritori si ca
acela care dispare din lumea noastra se duce la noul Zamolxis ( ). Unii i mai spun si
Gebeleizis. Tot Herodot aflase de la Elenii care traiau pe tarmurile Helespontului si ale Pontului Euxin, ca un
Zamolxis a fost rob n Samos si anume al lui Pitagora. Venit n patria sa, a cladit o casa pentru adunarile
barbatilor, apoi a poruncit sa i se cladesca o locuinta subpamnteana, unde a trait trei ani. n al patrulea an
s-a aratat poporului si acesta a crezut n nvata-turile lui. n legatura cu Zamolxis, Herodot spune
urmatoarele: mi se pare, nsa, ca el a trait cu mult naintea lui Pitagora. Pitagora si urmasii sai au fost elevi
ai scolii Zamolxiene.
Dupa cum am spus, nu numai Herodot, ci si Hellanicos are acelasi text: Dar mi se pare ca Zamolxis a trait cu
mult naintea lui Pitagora. Daca cei doi istorici antici spun acelasi lucru, este un motiv n plus pentru noi sa
afirmam cu tarie ca Zamolxis nu a fost ucenicul si nici sclavul lui Pitagora, ci a trait cu mult nainte de acesta.
Dacistul Cezar Boliac vorbeste primul de o anterioritate a civilizatiei dacice fata de actiunea civilatorie si
fata de chiar civilizatiile greceasca si apoi romana.Zamolxis a fost un mare carturar. El a scris Beleaginele
(Legile frumoase) si n scoala sa a nvatat pe elevii sai sa scrie. Pitagora, dupa precepte, este clar ca a primit
educatia n scoala ucenicilor lui Zalmoxis.. Concluzia noas-tra este ca scoala lui Pitagora este continuatoarea
scolii Zamolxiene.
Mircea Eliade sintetizeaza ca Herodot este convins de anterioritatea daimonului get si acest detaliu este
important. Noi credem ca este cel mai important. Asemanarea doctrinei si cultului lui Zamolxis cu acela al lui
Pitagora, nu trebuie sa duca la concluzia falsa ca Zamolxis ar fi nvatat la scoala lui Pitagora, ci invers. Strabon
spune ca practica pitagoreica de a se abtine de la carne a ramas la ei o porunca data de Zamolxis (getilor).
Reiese clar de aici ca Pitagora a nvatat la scoala lui Zamolxis, n cel mai vechi centru de cultura, numit
Vechea Europa, adica Dacia nord-Dunareana. Urmnd pilda lui Zamolxis, si Pitagora s-a retras ntr-o
ascunzatoare subte-rana sapte ani, nu trei.
n ceea ce priveste locuinta subpamnteana de care aminteste Herodot, consemnam faptul ca: o legenda
spune ca n pestera de la Polovragi, judetul Gorj, a trait zeul dacilor Zamolxis. Consem-narea lui Hellanicos
si a lui Herodot ca Zamolxis a trait cu mult naintea lui Pitagora, ne duce la aceasta concluzie.

Zamolxis medicul

n ceea ce priveste calitatea de mare dascal n Arta medicala, filosoful Platon (427-374 .Hr.), pune n gura
cunoscutului ntelept Socrate, urmatoarele importante stiri, stiri care ne intereseaza ndeo-sebi. Citam: Eu
(Socrate) am nvatat aceasta incantatie ( = descntec), acolo, n oaste, de la un medic
trac, unul din ucenicii lui Zamolxis, despre care se zice ca i face pe oameni nemuritori. Spunea tracul acela ca
(medicii) greci aveau dreptate sa cuvnteze, asa cum v-am aratat adineauri. Dar, Zamolxis, adauga el, regele
), ne spunea canostru, care este si un zeu ( dupa cum nu trebuie sa ncercam a
trata ochii, fara sa tinem seama de cap, nici capul nu poate fi tratat, netinndu-se seama de corp, tot astfel
trebuie sa-i dam ngrijire trupului dimpreuna cu sufletul, si iata pentru ce medicii greci ( )
nu se pricep la cele mai multe boli: (anume) pentru ca ei nu cunosc ntregul pe care-l au de ngrijit. Daca
acest ntreg este bolnav, partea nu poate fi sanatoasa. Caci, zicea el, (ucenicul lui Zamolxis medicul) toate
lucrurile bune si rele pentru corp si pentru om n ntregul sau vin de la suflet si de acolo curg (ca dintr-un
izvor) ca de la cap la ochi. Trebuie deci mai ales, n primul rnd sa vindecam izvorul raului, ca sa se poata
bucura de sanatate capul cu tot restul trupului. Prietene, zicea el, sufletul se vindeca cu incantatii
(descntece). Aceste incantatii ( ) sint vorbele frumoase, care fac sa se nasca n suflete
ntepciunea. Odata ivita aceasta si daca staruie, este usor sa se bucure de sanatate si capul si trupul. Cnd
ma nvata leacul si incantatiile ( ,) spunea: Sa nu te nduplece nimeni sa-i
tamaduiesti capul cu acest leac ( de aici cuvntul farmacie, ca si dacul farmec), daca nu-ti
ncredinteaza mai nti sufletul ca sa i-l tamaduiesti cu ajutorul incantatiei. Iar acum zicea el aceasta e cea
mai mare greseala a oamenilor: ca unii medici sa caute n chip deosebit o vindecare sau cealalta (a sufletului
si a trupului). si ma povatuia foarte staruitor sa nu ma las nduplecat de nimeni orict de bogat, dintr-un
neam ales, sau orict de frumos ar fi sa fac altfel. Deci, eu, pentru ca i-am jurat, si sint nevoit sa-i dau
ascultare, i voi da n adevar ascultare. si daca vrei potrivit povetelor strainului sa-mi ncredintezi mai nti
sufletul tau, pentru a-l vraji cu incantatiile tracului, ti voi da si leacul pentru cap. Daca nu, nu-ti pot ajuta cu
nimic, scumpe Carmide.
n legatura cu acest lung citat, dar destul de interesant, mentionam interventia la Al IV-lea Congres mondial
de stiinte istorice (Bucu-resti, 10-17 august 1980), a unui mare tracolog: cultura si civilizatia daca au ajuns
la un foarte nalt nivel de dezvoltare st. Tracii culti-vau astronomia, matematica, medicina. Platon i
considera pe medicii traci superiori medicilor greci, deoarece, scria el, nainte de a ngriji trupul si boala, ei
ngrijeau sufletul, expresie sub care cred ca trebuie sa ntelegem sistemul nervos. n orice caz, e vorba de o
conceptie medicala foarte moderna. Este de fapt medicina psihosomatica.
Din cele citate mai sus, retinem constatarea filosofilor Platon si Socrate, doua somitati ale culturii eline, ca
medicii traci, ucenicii lui Zamolxis, erau superiori medicilor elini; ca medicii traci predau ucenicilor lor leacurile
odata cu incantatiile epodele, sub juramnt, asa cum ei nvatasera acestea de la medicul-rege Zamolxis, asa
cum si acesta le primise de la naintasii lui. Deci, juramntul pe care medicii l depun astazi (asa-zisul
juramntul lui Hipocrat), este o reminiscenta a culturii medicale geto-dace. Mai retinem un fapt destul de
important: medicii daci erau si renumiti oftamologi.
Daca la cele de mai sus, adaugam plantele medicinale citate n lucrarea lui Dioscorides, n care unele apar cu
nume dacice, vom ntelege interesul deosebit pe care l prezentau leacurile medicilor daci. Interesant, n
privinta leacurilor, era dedetelul care n limba daca se numea dcina. Metoda zalmoxiana psihomatica, cu
incantatii si plante medicinale se pastreaza si azi.
Ion Miclea si Radu Florescu prezinta urmatoarele: Trusa chirurgicala, piese din fier calit, mnere din bronz cu
decor niellat; cuprinznd aproape aceleasi tipuri ca si instrumentarul chirurgical clasic n uz pna astazi
bisturiu (1-12 cm), sonda fragmentara (1-9,15 cm), lamela (1-12,5 cm) si sonda (1-15 cm), remarcabile prin
luxul si rafinamentul decoratiei pe mnere. Tehnica niello, de origine orientala constnd din ncrustarea de
metal n metal, nu este foarte larg raspndita n epoca si prezenta acestor piese astfel decorate la Tomis,
tradeaza nu numai legaturi destul de strnse cu marile centre metalurgice din Orient, din care Damascul a
ramas celebru pna trziu, n evul mediu, ci si existenta unui practician de prestigiu si cu posibilitati mari,
care tinea sa-si manifeste pozitia profesionala si prin calitatea artistica a instrumentului folosit. Alta trusa
medicala este cea descoperita la Drobeta romano-bizantina, com-pusa din piese de bronz, ca si piatra, dupa
cum urmeaza: cohlear de bronz fragmentar (L=69 mm) inv. 27039; cohlear de bronz (L=125 mm), inv.
27036; cohlear de bronz (L=102 mm), inv.26963; sonda de bronz (L=131 mm), inv. 27040); cohlear de

bronz (L=80 mm), inv. 28427); cohlear de bronz fragmentar (L=50 mm); bisturiu de bronz ndoit )L=123
mm); penseta de bronz (L=63,8 mm); penseta (L=73,5 mm); penseta cu un brat scurt (L=62,1 mm);
lingurita pentru droguri din os (L=66,8 mm; placa oficinala din tuf vulcanic (108x47 mm), inv. 27041. Datate
din epoca romana, n realitate tufurile gri si verzui sint curente la placile oficinale, mai ales n sec.IV d.H., iar
forma ciudata a linguritei poate trimite tot catre aceeasi vreme.. Ion Horatiu Crisan precizeaza ca: Trusa de
la Gradistea de Munte, care cuprindea: lama unui cutit de fier cu aparatori de bronz (un bisturiu), o penseta
de bronz, o tableta de tuf vulcanic, compusa din silicati, care se presara pe rani si ulceratii ca absorbant si
cicatrizant, si cinci mici borcanase de lut pentru pastrat alifii. La acestea adaugam instrumentele descoperite
la cetatea Piatra Rosie, la Poiana si la Ocnita.
Mircea Eliade deosebeste pe Dyonisos de Zamolxis cu care e comparat, si cteodata confundat, de la Rohde
ncoace, caci zeul getilor i nemurea pe initiatii n misterele sale. Dar grecii nu ndrazneau nca sa
depaseasca distanta infinita, care, n ochii lor, despartea divinitatea de conditia umana. Faptul ca Zamolxis
facea pe adeptii scolii sale nemuritori depaseste incomparabil conceptia greceasca cu privire la valoarea
omului. Aceasta superioritate l-a facut pe Mircea Eliade sa intituleze un paragraf 179. Zamolxis si
imortalizarea. Scriitorii greci ncearca sa integreze doctrina si cultul lui Zamolxis ntr-un orizont spiritual de
structura pitagoreeana. Ba chiar, prin Getia Minor, si nsusesc cultura Zamolxiana, socotind-o pitagoreeana.
Nu e de mirare ca si regina Hestia (devenita zeita dupa moarte) a fost introdusa n panteonul olimpic.
Hesyehius din Alexandria (sec.V-VI), repeta aceeasi eroare, ca Zamolxis ar fi fost sclavul lui Pitagora, dar
afirma un adevar ca a propagat nvataturi despre un trai mai ntelept dect al grecilor. Tot acest scriitor
mentioneaza ca Zamolxis a adus fruntasi atenieni si a facut din ei discipoli. Este clar deci, ca grecii au fost
instruiti n scoala lui Zalmoxis. Textul trebuie interpretat n sensul acesta, care este cel real. ntre anii 959976, Leon Diaconul din Asia Mica l numeste pe Zalmoxis ntelept, asa cum a si fost. Dar initierile
zamolxiene n stiinta astrala si stiinte de a prezice evenimentele viitoare dupa semnele ceresti apartine
Dacilor. Esential este faptul relatat de Diodor din Sicilia, care a trait dupa anul 21 .Hr.: la asa numitii Geti,
care se cred nemuritori Zamolxis sustinea ca si el a intrat n legatura cu zeita Hestia, dupa cum
Zarathustra, la ariani, intrase n legatura cu o zeitate buna, dupa cum la iudei, Moise (intrase n legatura) cu
divinitatea careia i se spune Iahve. Citat ntre Zarathustra si Moise, ca reformator, Zamolxis a trait n jurul
anilor 1300 .Hr. Moise a trait circa 120 de ani si s-a nascut n Egipt, cam pe la 1570 .H. Renuntarea lui
Zamolxis la cele lumesti, retragerea lui n muntele Kogainon, hranirea lui si a ucenicilor lui cu vegetale
fundeaza ori nalta la rangul de virtute sihastria, anarhorentismul, calugaria, monahismul sacral al
nvataturilor poporului.
Cunoasterea lui Zamolxis ca mare preot impune posteritatii un stat teocratic, bine organizat si deosebit de
cult. Legaturile lui cu lumea mediteraneana nu scade nimic din individualitatea doctrinei Zamolxiene. Legile
frumoase, Belaginele, scrise de Zamolxis), vor fi identificate si precizate cndva. Deceneu nu este dect unul
din ucenicii scolii zamolxiene. Calugarii daci, asa-zisii eremiti, desi n aparenta izolati de lume, erau totusi n
momentele cruciale n permanenta legatura cu lumea terestra din jur, dar si cu Pliroma, legatura care dirija
cursul evenimentelor cotidiene, dar si al celor napraznice. Ar fi lipsit de sens sa creada cineva ca stiinta
medicala dacica, astronomia, artele, ar fi o treaba de import. Vatra a ceea ce se numeste n prezent Vechea
Europa, fundeaza punctul de unde ncepe acel smbur de lumina mult mai mic ca boaba spumii.
Nu putem trece peste informatia lui Clement Alexandrinul care numeste pe Zamolxis Hiperboreeanul.
Aceasta nseamna ca Dacia era n spatiul Hiperboreenilor.
Retinem faptul ca Zamolxis era mare dascal de medicina, dar si rege. Mai nti a fost vicerege si pe parcurs a
devenit rege plin, dupa cum regina mult mai nainte, n epoca matriarhatului, fusese si Hestia. Aceasta
nseamna ca dupa informatiile antice, nca nainte de secolul al VI-lea .Hr. Dacii trecusera la stadiul de regat,
cu cteva secole, si chiar milenii, nainte de Burebista. De altfel si Strabon l socotea pe Zamolxis din
vechime profet vrednic de domnie. Tot el consemneaza faptul ca Zamolxis l-a convins pe rege sa-l faca
partas la domnie. Deci Zamolxis a fost si rege. Repetam consemnarea filosofului Socrate, ca un medic trac l
numea pe Zamolxis regele nostru ( ). n adevar, nu avem nici un motiv sa ne ndoim de
faptul ca Zamolxis a fost mai nti ajutorul unui rege dac, deci vicerege si dupa moartea aceluia a devenit rege
plin. Prin urmare, nca nainte de Hestia (Vesta) si de Zamolxis, Dacia conta ca regat. nainte de a ncheia
acest paragraf amintim ca Mircea Eliade citeaza etimologiile n legatura cu numele Zamolxis sau Zalmoxis.
Tracologul Iosif C. Dragan, ntr-o comunicare la Academia din Bucuresti, are un capitol intitulat: Zamolxe,
om, rege si zeu.

ncheind acest capitol, amintim ca Iambliches (333 d.H.) spunea ca Zamolxis este socotit la ei (= la Geti)
drept cel mai mare dintre zei ( ),. Suidas (950-1000) nre-gistra faptul ca
Getii i aduc jertfe (lui Zamolxis) ca lui Cronos. Iata ca pe parcurs, Zamolxis a fost socotit de unii dintre Daci
ca zeu principal, desi el a fost initial rege si mare legislator, ca si Moise la Evrei. Cronologic urmeaza fundarea
Romei. n momentul despartirii triburilor trace de cele celtice, italicii veniti de la Dunarea centrala, au trecut
Alpii si s-au stabilit n Latium, constituind, n secolul VI .Hr. mpreuna cu localnicii Liga Latina. Anul 753,
aprilie 21, .Hr., anul 1 ab urbe condita, era socotita data ntemeierii cetatii de catre Romulus..

Un alt rege dac, Zamolxa

Pentru cercetatorii neinformati, ca si pentru dacofobii tendentiosi, deschid acest capitol. Dupa ndelungate
cercetari si cautari, timp de douazeci si cinci de ani, concluzia noastra este ca scoala Zamolxiana este cu mult
anterioara lui Pitagora, cu cel putin 1000 de ani nainte de Moise, sau poate contemporana cu Zarathustra.
scoala Zamol-xiana a functionat ntr-un local propriu, ntr-o pestera, n jurul cetatii Soare Sarmisegetuza
de mai trziu, n gradini si n piete publice, n Atena si n alte cetati. Asemanarea doctrinei si culturii lui
Zamolxa cu cea a lui Pitagora nu trebuie sa ne duca la concluzia eronata la care au ajuns multi cercetatori cu
idei preconcepute si anume ca Zamolxis, marele legislator al lumii dacice, ar fi fost instruit la scolile
Pitagoreice. Legislatorul Zamolxa a trait cu mult nainte de Pitagora.
Documentar, izvoarele literare dau prioritate milenara scolii Zamolxiene. Strabon (63-19 .Hr.) scrie ca
practica pitagoreica de a se abtine de la carne a ramas la ei (la greci) ca o porunca data de Zamolxis
(getilor). Iata ce scrie si sfntul Clement Alexandrinul n Stromete . Barbarii n-au fost numai descoperitorii
filosofiei, ci si descoperitorii tehnicii, stiintei si artei. Trebuie sa mergem mai departe acum sa arat lamuritor
ca filosofia greaca a furat din filo-sofia barbara Pentru ca trebuie sa mai spun ca cei mai multi dintre ei
au fost de neam barbar si si-au facut ucenicia ntre barbari Pe Platon l gasim ca lauda pe fata pe barbari ssi
si aminteste ca att el ct si Pitagora au nvatat mai multe si mai frumoase nvataturi, traind printre barbari.
(Prin barbari ntelegem dacii ortodocsi, purtatori de barba)t. Dar nu numai att. Celebrul observator
astronomic de la Sarmisegetuza, comparabil cu cel de la Stonehenge (Anglia), ca si cele 346 de stele
cunoscute dacilor ne ncredinteaza ca ntr-adevar nceputul stiintelor si astronomiei, n general, si are
originea n cultul soarelui de factura abstracta, fara idoli. n judetul Tulcea, plasa Babadag, comuna Enisala,
se afla cetatea lui Eracle ruinele unei fortificatii bizantine. n zidurile ei Gr. Tocilescu a gasit o poarta cu o
frumoasa inscriptie greceasca, compusa n versuri doriene, care este epitaful unui medic nascut la Tomis.
Monumentul se afla azi la Muzeul National din Bucuresti si este publicat n revista Aheologisch Epigraf
Mitheilungen. Medicii greci si completau studiile n Dacia Dunareana.
Platon ne spune despre vestitul Socrate ca a nvatat medicina si un descntec, n oaste, de la un medic trac,
unul din ucenicii lui Zamolxis, despre care se zice ca i facea pe oameni nemuritori, si ca medicii greci sint
inferiori medicilor zamolxieni.
Socrate spune ca a nvatat o metoda medicala de la un zamolxian, ne mai putem ndoi de
superioritatea Universitatii Zamolxiene?
nca o precizare. Numele de Zamolxa a fost purtat de multi preoti si regi daci. Acesta este motivul pentru
care Hellanicos si dupa el, Herodot, ncurca perioada n care a trait Zamolxis legislatorul. Este probabil ca un
Zamolxis sa fi fost la greci si sa fi devenit sclavul lui Pitagora. Dar nu acesta a fost marele legislator care a
primit Bela-ginele de la zeita Hestia, fosta regina a dacilor. Zamolxa reprezinta functia de mare preot (sal
preot si moxa mare). n felul acesta se explica eroarea nregistrata de Hallanicos si Herodot si oare cti mai
mari preoti care au purtat acest nume (Zamolxa) vor fi fost, Dumnezeu stie

10. ncercarea lui Darius, regele Persilor de a robi Dacia (514, .Hr.)

La finele secolului al VI-lea .Hr., Geto-Dacii erau organizati n cadrul vechiului mare regat. Din punct de
vedere cultural, militar si tehnic, ei devenisera cunoscuti n toata lumea antica si erau capabili sa se apere de
atacul uneia din cele mai mari forte militare a timpului. O inscriptie incizata pe versantul muntelui Behistum,
mentioneaza titlul unuia dintre cei mai mari regi ai lumii antice si numele tarilor supuse de acesta. Citam:
Eu sint Darius (521-486 .Hr.) marele rege, regele regilor, rege n Persia, regele tarii, fiul lui Histaspe, nepotul
lui Arsames, un ahemenid st. regele Darius va spune: aceste tari sint: Persia, Elam, Babilon, Asiria, Arabia,
Egipt, cei ce locuiesc lnga mare, Sardes, Ionia, Media, Armenia, Capadocia, Partia, Drangiana, Aria, Chrasnia,
Bactriana, Sogdiana, Gandara, Scytia, Sattagydia, Draghosia, Maka, n total 23 de tari.
Iata ca acest mare rege, regele regilor, voia sa nscrie dupa 23 de tari, alaturi de Scitia, si Marea
tara a Geto-Dacilor.
Herodot spune despre Darius ca inainte de a trece Istru, birui mai nti pe Geti, care se cred nemuritori. Alte
popoare, Scirmazii si Pniseenii s-au predat lui Darius, fara lupta. Getii nsa, fiindca s-au purtat nechibzuit, au
fost ndata nrobiti, macar ca ei sint cei viteji si cei mai drepti dintre traci. Totusi, dintre Getii din sudul
Dunarii dupa ce au fost supusi de persi, au urmat restul armatei (per-sane), ca robi si au fost dusi n Asia,
unde de fapt erau destui Traci.
La aceste lupte Darius avea pe ionieni cu flota maritima (pe care i supusese). S-a spus ca Darius voia sa
transforme Marea Neagra ntr-o mare persana. Ce cauta Darius cu armata sa ce numara opt sute de mii de
oameni? Ce mncau aceste lacuste uriase pe unde treceau? Veneau si ei spre tara aurului, ametiti de
mirajul unor fabuloase comori? Cert este ca oastea scitilor era mai puternica; de aceea Darius a luat-o la
fuga, trecnd padurile. Getii erau la nord, dar si la sud de Dunare, alaturi de Sciti. Dupa ce-ai venit atta cale,
pentru ce-ai fugit Darie? Fiindca Getii nu au voit sa ti se supuna fara lupte? Ei au ridicat armele ca sa-si
apere libertatea. Si ntr-adevar, Persii, cu tot numarul lor mare, nu au reusit sa stabileasca autorita-tea la
nordul Dunarii. Esecul acestei mari expeditii a dus la zdrun-cinarea prestigiului Imperiului Persan si al lui
Darius personal. n fine, cercetatorul Ion Popescu-Puturi spune textual: Expeditia razboinica a lui Darius s-a
soldat nsa cu un esec. Darius, la sfatul unuia dintre sfetnicii sai, a hotart sa se rentoarca pe drumul pe care
a venit, parasind pentru totdeauna pamnturile carpato-danubie-ne-pontice.
Referitor la acest episod, un cercetator spune ca acum aproape 2500 de ani, singuri Geto-Dacii n ntreaga
Peninsula Balcanica, printr-o fapta de exceptie au nfruntat o uriasa oaste cotropitoare a Imperiului persan,
condusa de Darius.

11. Replica de la Ocnele Mari

Dupa mai bine de doua milenii, n 1793 se zideste biserica Sf. Ioan Botezatorul, zisa Brosteni, din
Ocnele Mari, judetul Vlcea. n pronaos, pe zidul de miazazi, pictorul a executat n culori un sicriu, n
pozitie verticala, iar n el apare mort regele persilor, care ncercase sa robeasca Dacia. O inscriptie n
penel are urmatorul cuprins: O, Darie! Nu ti-a ajuns lumea ntreaga si acum te-au saturat patru coti.

Este o splendida replica iconografica necunoscuta data unuia din marii cotropitori ai lumii antice.

12. Expeditia lui Alexandru Macedon mpotriva Dacilor (335 .Hr.)

Urmarind problema Daciei de-a lungul mileniilor, amintim si expeditia lui Alexandru Macedon mpotriva Getilor.
Strabon spune ca Alexandru fiul lui Filip, cu prilejul expeditiei sale mpotriva tracilor de dincolo de Haemus,
dupa ce a navalit n tara tribalilor despre care se stia ca se ntindeau pna la Istru si insula Peuce din Istru
cunoscnd de asemenea si ca tinutul de dincolo de fluviu se afla n puterea getilor, ar fi naintat pna acolo si
nu ar fi putut sa debarce n insula din lipsa corabiilor. sAcolo se refugiase Syrmos, regele tribalilor si se
mpotrivea ncercarii lui (Alexandru) de a debarcat. Atunci, acesta, dupa ce intra n tinutul getilor, cuceri o
cetate si se ntoarse ct putu mai repede la el n tara.
Arian spune ca dupa ce Alexandru cel Mare ncercase sa debarce n insula n care se refugiasera tribalii si
alti traci, s-a decis sa treaca Istrul mpotriva getilor, care locuiau dincolo de Istru, deoarece i vedea ca sint
adunati acolo n mare numar, pe malul Istrului. si chiar a si trecut. n cursul noptii mersera prin locuri
unde holdele de gru erau mbelsugate. Getii s-au retras. De expeditia lui Alexandru cel Mare mpotriva
Getilor aminteste Curtius Rufus (41-54 e.n.).
n legatura cu invazia lui Alexandru Macedon n Dacia, amintim Mormntul de la Facai, unde s-a gasit un coif
macedonean, si coiful de la Budesti tot de factura macedoneana. Ele lasa sa se nteleaga ca toate
evenimentele de la sfrsitul secolului IV si nceputul secolului III .Hr., cnd Alexandru cel Mare, Agatocles si
Lisimah au venit mpo-triva regelui Dromichete, s-au desfasurat n bazinul argesean. Dupa cum se stie au fost
trei expeditii si de fiecare data, invadatorii au fost pusi n imposibilitatea de a obtine ngenuncherea GetoDacilor.
O analiza amanuntita a atacurilor Macedonenilor la nord de Dunare a facut prof.dr. Anton Moisin n articolul
Tactica luptelor de stepa n arta militara getica, publicat n Noi Tracii Motivul principal al atacurilor pornite de
invadatori mpotriva Geto-Dacilor este aratat si de cercetatorul Gheorghe I.Bratianu n cele ce urmeaza:
Darius, urmarindu-i pe sciti, a parcurs peisajele pontice. Pericle si Alcibiade au vizitat coloniile de pe litoral;
Alexandru cel Mare mai nainte de a ntreprinde cucerirea Asiei, a tinut sa-si asigure gurile Dunarii. n adevar,
portile de la Marea Neagra erau de o importanta capitala si Geto-Dacii, stapnii ambelor maluri ale Dunarii,
detineau cheile uneia dintre cele mai importante parti prin care Dacia si tot Apusul comunicau pe mare cu
toate tarile asiatice. Dar nu numai att. Darius, Alexandru cel Mare, de altfel toti cotropitorii se ndreptau spre
tara de vis, spre regatul n care curgeau ruri de aur.
Din cele de mai sus reiese clar ca nca din perioada matriarhatului, sub Hestia, statul dac era organizat
si ajunsese la stadiul de regat feminin. n timpul lui Zamolxis, perioada matriarhatului fusese depasita.
Acum regatul dacic era condus de barbati.

13. Marele neam al Tracilor

Ca sa ilustram afirmatia lui Herodot n ceea ce priveste marele numar al populatiei tracice, nsiram o
parte din numele celor peste 100 de triburi, cunoscute documentar:
1.Agrianii; 2.Apulii; 3.Apsinthioi; 4.Astai; 5.Bebryoi; 6.Berecyntae; 7.Besii; 8.Bisaltai; 9.Bithyni; 10.Briantai;
11.Brisai; 12.Brygoi; 13.Carpi; 14.Corpilli; 15.Costabocii; 16.Crobyzii; 17.Dacii; 18.Daursioi; 19.Derronea;
20.Dioi; 21.Disorai; 22.Drosoii; 23.Drugerii; 24.Edonii; 25.Galaioi; 26.Getae; 27.Iaiai (Lai); 28.Maedi;
29.Maedobythini; 30.Mezeanoi; 31.Mygdones; 32.Mysoi (Moesii); 33.Nipsaioi; 34.Odomantii; 35.Odrysiai;
36.Oitensisi; 37.Olizones; 38.Paioplai; 39.Panaioi; 40.Piastai; 41.Piengitai; 42.Pienghigoi; 43.Pyrogeri;
44.Rondaicii; 45.Saboii; 46.Saiaii; 47.Samaioii; 48.Sapaioi; 49.Selletes; 50.Serdoi; 51.Sialetai; 52.Sintoi;
53.Singi; 54.Siriopaionos; 55.Sithones; 56.Sucii; 57.Sacii; 58.Terizii; 59.Thunataii; 60.Tilataioi; 61.Tintenoi;
62.Tranipsai; 63.Trausi; 64.Treres; 65.Tribalii; 66.Tiragetae; 67.Usdicesii; 68.Utii; 69.Zbalenoi; 70.Zeranioi;
71.Bolohovenii (tara valaha).
Herodian gramaticul n a doua jumatate a sec.II, consemneaza: neamul Dacilor care se numeste si (neamul)
Dailor, Daii sau Daos ( ). Tot Dacii se numeau Davi sau Dabi.
Mai mentionam oarecare detalii n legatura cu acest mare popor. Dacii Mari erau n Maramures. Alte triburi de
daci erau n muntii Tatra si Matra din Moravia, dar numele lor nu sint identificate. Pe rul Vistula exista orasul
Getidava. n Dacia Porolissensis (dupa centrul Porolissum) ntlnim subnumiri ca Daci Caucoenses, Predavenses, alaturi de Daci Apulenses (dupa marele centru Apulum). Daci Rotacenses, raspnditi pna la curbura muntilor.
Apoi, Daci Burida-venses, n tinutul Buridavei dacice, descoperiti la Ocnita-Vlcea n jurul bogatelor saline de la
Ocnele Mari, Potulatenses n Dacia Malvensis, mpreuna cu Piephigi, Ciagisi, Saldenses, Albocenses, Biephi,
aceste trei ocupnd ntregul Banat de azi. n sudul Dunarii, urmnd o diviziune mare de mai trziu, gasim
triburi trace ca Obulenses si Apiarenses. Pe coasta Marii Negre, mai spre sud, se aflau Crobysii, Seletii,
Nipsaei, Samaii, Bennii, Coelaletii, Sapaii, Corpillii, Caenii, Scirmiades, Astii, iar la mijlocul lor, Odrisii, adica
tribul care a creat un regat prin unirea acestora. S-a ajuns astfel, n partea de sud a muntilor Haemusului, la
Tracia Minor. ntre muntii Haemus si fluviu, unde locuia tribul Picenses, erau raspnditi Tribalii, bine cunoscuti
n istorie, Dimenses n zona revarsarii Oltului, mpreuna cu Usdicenses si Artacii n munti. n sudul Dunarii
erau binenteles Moesii, care mpreuna cu aceste triburi, formau populatia celor doua Moesii. La sudul
Dunarii, poate chiar catre Marea Neagra, era tribul Absinthilor sau Apsintilor, care cultivau o planta din care
confec-tionau bautura absintul. Un alt trib al Satrilor, a fost acela al Bessilor, care formasera un stat Bessica.
Am facut acest lung citat dupa I.I. Russu si Iosif Constantin Dragan. Acestia mbratisasera gnosti-cismul
crestin si n timpul episcopului Niceta de Remesiana au trecut la ritul ortodox.
Este interesanta precizarea lui Strabon (dupa 19 d.H.): Elinii au socotit pe Geti de neam tracic. Acesti Geti
locuiau si pe un mal si pe celalalt al Istrului, ca si Misii, care sint si ei Traci acum ei se mai numesc Moesi; si
de la ei au pornit si Misii, statorniciti n zilele noastre printre Lidieni, Frigieni si Troieni. Frigianii nu sint alceva
dect Brigii, popor tracic, ca si Migdonii si Bebricii. Medobitinii, Bitinii, Tinii si socot eu Mariandinii. Acestia
au parasit cu totii Europa. Misii nsa au ramas pe loc. Posidoniu , pe drept scrie ca pe Misii din Tracia (Europa) i-a
pomenit Homer n versurile sale. Din giganticul arbore al Tracilor, facea parte neamul amazoanelor.
Mai amintim Singii, ntemeietorii cetatii Singidunum. De fapt n toate davele dacice, cercetatorii au cautat
numele unui trib. n reali-tate este vorba de unul si acelasi mare popor al tracilor, cunoscut sub mai multe
nume, dupa locul pe care-l ocupau n timpul unor conflicte. Tot Traci trebuie sa fi fost si enoriasii viitoarei
episcopii crestine a Carpatiilor, sau a Carpatiului (M.S. Firmilian). Ceva mai mult: nea-murile tracice din care
faceau parte si Daco-Getii, Tracii de nord, au creat una din cele mai stralucite culturi unitare, materiale si
spiritua-le, comparabila cu cea miceniana.. Tot Traci au fost Macedonenii preromani. Tipul antropologic al
Romanilor macedoneni este acelasi cu al Romanilor de pretutindeni

Tracii, Dacii si Romanii

n ceea ce priveste etnia tracilor, I.C. Dragan spune ca Tracii sint prezenti n Epir si Tesalia; muntele
sacru al lumii elene, Olim-pul, se nalta ntr-o zona locuita de Traci. Mama lui Sofocle era o traca, iar
tatal celui mai mare istoric al antichitatii, Tucidide, era un trac. Atunci cnd acesta din urma este nevoit
sa se retraga din viata publica, datorita unor esecuri, si regaseste linistea pentru a medita si a scrie
opera care l-a facut nemuritor, la mosiile sale din Tracia.
Spiritual, cele mai de seama sanctuare, cel de la Dodona, cel de la Delphi, sint creatie traca. O parte dintre
divinitatile panteonului grecesc si apoi roman sint de origine traca: Apollo, Artemis, Ares, Dionisos etc., ca si
unii eroi ai lumii grecesti, cum este cazul lui Dio-mede, care fusese initial un rege trac. Ca un memento,
acelasi tracolog are pe ultima pagina a buletinului, n fiecare numar, o harta reprezentnd Spatiul Tracic si
textul din Herodot: Tracii sint neamul cel mai numeros si mai raspndit din lume, dupa cel al indie-nilor. N.
Iorga spunea n 1925, ca muzica populara si cntecul romanesc provin din muzica Tracilor. Dacii polistai erau
cunoscuti lui Iosif Flavian, cu care-i compara pe esenieni. n general, Dacii erau iubitori de muzica si de
poezie. Athenaios scrie ca Getii cnta din citerele lor pe care le aduc cu ei cnd se gasesc ntr-o solie. Se
pastreaza si azi termenii cetera si ceteras.
Iosif Constantin Dragan, prezinta cel mai logic si documentat studiu din cte s-au scris pna prezent, n ceea
ce priveste Dacii si Romanii. El spune ca n istoria Romanilor sint doua tendinte asupra originii poporului
roman: una dacica si alta romana, consi-derate n opozitie, dupa unii interpreti neavizati (Ex. Constantin
Preda contra cercetatorului Nicolae Copoiu). La fel economistul Gheor-ghe Radulescu (fost Gogu).
Daca dintre cei cei 80 de mparati cti a avut marele stat, 40 (patruzeci) au fost Daco-Iliri (p.3), vom ntelege
marele rol jucat de Traco-Daci n viata imperiala si numarul redus al asa-zisilor Romani, care nu erau dect o
minora clasa dominanta n relatia stapn si sclav. Diferenta genetica ntre Romani si Daci, nu era prea mare,
caci si cei dinti tot din acel numeros si raspndit popor din lume, Tracii, cum spune clar Herodot, se trageau
prin cele patru elemente tracice: Italienii trecuti peste pasurile alpine si stabiliti n Latium, Veneto-MesapiApuli-Calabri plecati din Haemus-Dalmatia si stabiliti n est, Etruscii plecati din Anatolia (Troada, Mysia, Lydia,
Frigia, la rndul lor popositi tot din Haemus si de la Dunare, Dardanii fondatori ai Troiei impunnd si azi numele
strmtorilor) si debarcati n parte n vestul Italiei, unde au dezvoltat prima lor civilizatie, si Italiotii-Ahei
asezati n sud si n Sicilia, fugiti din Acheia-Grecia, unde venisera n sec.XVI, din nord, de la Dunare, la
sosirea fratilor lor Dorieni, plecati din (actualul) Banat cu ustensile si arme de fier, impunndu-se si formnd
poporul care abia n sec.IX si cu greu a preluat numele de Helen, dupa cum spune clar marele Tucidide n
Istoria razboiului peloponesiac (vezi primele pagini). Dupa cum se vede si fratii nostri Italieni tot Traci sint si
ei la origine si nimeni nu se supara de aceasta. Mai mult, o seama de mari carturari si specialisti arheologi,
numismatici adevarati, lingvisti, au constituit la Roma n 1985, un Centru European de Studii Trace, care au
ales ca presedinte tocmai pe istoricul trac acuzat de diletantii autori ai celor publicate n Romania literara
(1986, oct.16). Este vorba de Prof. Dr. Nicolae Copoiu, un mare deschizator de drumuri n pro-blemele
ncurcate de oameni fara discernamnt, acelea ale traco-da-cismului. Mari personalitati ale culturii universale
ca: Orfeu (poet si muzician, fiul lui Diagros, regele Tracilor si al muzei Caliope), Platon, Socrate au fost traci.
Mai nti amintim ca studii recente, datnd din acest secol, facute de Institutul de Studii Romane, publicate n
numeroase tomuri afirma: il sansuit que les Italiques, les premiere qui sont tabli en Latium et dans les
rgions voisines, provienent du centre du Danube et quils ont travers le pas des Alpes
Daca faptele s-au petrecut asa, se mai poate oare ntreba cineva de ce limba latina vulgara si limba tracodacilor au attea asemanari, care odinioara mergeau pna la identitate? De asemenea se mai poate ntreba cineva
de ce cele mai multe inscriptii n latina culta s-au descoperit n Dacia? Faptele vorbesc de la sine. De altfel, lumea
tracica a fost prima civilizatie euromediteraneana, naintea celei greco-romane.
Izolate elemente populare, si chiar militari geto-daci, se cunosc la Roma si n imperiu, mult nainte de anul
106 d.H., ca prizonieri si captivi, ca si diversi civili sau din grupele deportatilor n sec.I d.H. din Getia, din
Dacia carpatica n Moesia romana; dar numarul si importanta lor creste considerabil; numai odata cu ocuparea
Daciei, de fapt numai a unei parti din marele regat. Daca avem n vedere desfiintarea Imperiului
macedonean si cotropirea de catre aceeasi Romani a Geto-Dacilor sud-dunareni, n prima faza, vom ntelege
ca asa-zisele incursiuni ale Dacilor nord-dunareni, la sud de Dunare, nu aveau caracterul incursiunilor
barbare, ci erau ncercari legitime ale regilor daci de a-si reface marele stat. Declinul marelui regat dacic a
nceput odata cu ocuparea de catre Romanii peninsulari, italici, a sudului Dunarii.

14. Legile frumoase (Belagines) ale Geto-Dacilor

Un stat att de avansat n multiple cunostinte (fizica, logica, astro-nomie, medicina, chirurgie, etc.), nu putea
fi dect un stat bine organizat din punct de vedere juridic, legal. Faptul ca s-au pierdut cele mai multe carti
care vorbeau despre civilizatia si cultura Dacilor, ne lipseste de posibilitatea de a preciza n ce constau legile
statului regal al Dacilor. Ca ele erau, ne ncredinteaza Iordanes, care (identi- fica pe Geti cu Gotii) spune ca
Deceneu i-a facut sa traiasca conform legilor naturii; transcriind aceste legi, ele se pastreaza pna astazi, sub
numele de belangines.
Textul acesta n legatura cu normele de drept a fost diferit interpretat. Neigebaur, J.F. spune ca n anul 84, sub
regele geto-dacilor, Burebista, Deceneus introduce scrisul, precum si artele si stiintele; ambii dau legile,
numite Bellagine desi ele erau mai vechi.
Comentnd acelasi text, Vladimir Hanga spune ca Deceneu a dat poporului geto-dac legi scrise
(conscriptores). Hanga mai spune ca termenul belagines este gotic (bi-lagineis din vechea radacina nor-dica
lag; cf. engl. lau). Parerea ca Belagines ar fi un termen gotic porneste de la faptul ca Iordanes credea ca Getii
si Gotii sint unul si acelasi popor. Ca n adevar Geto-Dacii aveau legi, acelasi Vladimir Hangu mentioneaza ca
Ovidius, exilat la Tomis de Augustus, scrie ca n dispretul legilor autohtonii si fac singuri dreptate, folosind
raz-bunarea sngelui ca si n ornduirea gentilica. Avnd n vedere ca n textul citat din Iordanes este vorba de
legile transcrise, consideram ca belagines este un cuvnt compus traco-dac si se poate traduce legile
frumoase (belle+leagines), dupa cum Beledina nseamna Ceta-tea frumoasa.
Desigur ca legile Geto-Dacilor erau mult mai vechi dect vremea lui Deceneu si Burebista. Ceva mai mult.
Belaginele fusesera scrise de regele Zamolxis, dupa cum ne ncredinteaza Iamblichos. Dupa ce i-a nvatat si
chiar i-a convins ca sufletul este nemuritor, le-a scris legile ( ).. De regulele lui
Zamolxis ( ) aminteste si Agathias Scolasticul (552-558) Deci Belaginele au fost destul de
cunoscute n antichitate.nainte de a ncheia acest capitol, amintim cea mai de seama informatie cu privire la
religia Geto-Dacilor si a Legilor Frumoase. Diodor din Sicilia spune ca la asa numitii Geti, care se cred
nemuritori, Zamolxis sus-tinea si el ca a ntrat n legatura cu Zeita Hestia de la care a primit Legile
Frumoase. Belaginele trebuie puse n legatura cu consta-tarea lui Platon si Socrate ca epodele sint vorbele
frumoase care fac sa se nasca n sufletele oamenilor ntelepciunea. Ele trebuie sa fie puse n legatura cu
legea ospitalitatii, cu legea ndatoririlor fiecarui membru al comunitatii, legea omeniei, totalizate n obiceiul
pamn-tului cunoscut de vecini ca ius valachicum sau legea stramosilor datatori de legi si datini, dupa
cum constata si Mihai Eminescu.
Xenofon scrie ca Socrate cerceta numai lucrurile care i privesc pe oameni: ce e pios si ce nu, ce e frumos si
ce e rusinos, ce-i drept si ce-i nedrept, ce-i curajul si ce e lasitatea, ce e statul si cine l guver-neaza si toate
cte socotea, ca stiindu-le, noi devenim buni si virtuosi, iar cei care le ignoreaza merita sa fie numiti sclavi.
Este vorba de belagine. n ultimul timp aflu o lucrare foarte interesanta n care citim: Colectia veche de legi a
Daciei, numita Leges Belagines, scrisa n limba geta de care pomeneste Iordanes, se mai foloseste la jumatatea
sec.VI d.H. Ulterior aceste legi au purtat si numele de Lex antiqua Valachorum fiind amintite pna trziu n
diferite documente istorice din Transilvania, Ungaria, Polonia, tara Romaneasca si Moldova. Acest teritoriu este
de fapt vechea Dacie nord-dunareana. Urmarind aceasta tema, cercetari viitoare vor gasi si alte temeiuri pentru
preci-zarea legilor de comportare placuta n viata, a marelui popor al Traco-Dacilor.

15. Cine sint agresorii

n confruntarile razboinice dintre Traco-Daci si Romani, este necesar ca n prealabil sa precizam: care
dintre ei sint agresorii?
Dacia Mare a nceput sa fie amputata de Imperiul Roman la sfr- situl sec.III .Hr.. Aceasta expansiune romana
n Peninsula Balcanica si atinsese culmea la nceputul sec.II d.H., dupa care a urmat cotropirea unei parti din
Dacia nord-dunareana. Ceva mai mult. Armata romana (asazisii legionari) era formata din elemente compozite, din robi, condusi de sefi de oaste, Romani, si chiar de robi ageri la minte, n majoritate recrutati din
Traco-Daci. Acest procedeu antic, de a lupta cu robii, s-a perpetuat n evul mediu, ca si n epoca
contemporana.
Necunoasterea tuturor izvoarelor istorice, despre agresiunea Roma-nilor, a dus la o concluzie de doua ori
gresita: aceea ca agresorii ar fi fost Dacii si aceea ca Dacii au disparut si ar fi ramas numai colonistii romani.
Aceasta urmare a fost generalizata de Petru Maior, n Istoria pentru nceputul romanilor n Dachia, tiparita la
Buda n 1812. El reia parerile adversarilor continuitatii si scrie ca dachii atta era grei mparatiei romanilor
cu cele dese ale lor razbateri si prazi ce facea n Thrachia, n Illiric si ntru alte nvecinate tari ale mparatiei
romanilor sau dachii care trecuse Dunarea n partile mparatiei romanilor a prada etc. El citeaza scriitori
dusmani ai Dacilor.
Se vorbeste n studiile istorice despre luptele ce au avut loc ntre Daci si Romani din peninsula italica. Se
afirma chiar ca Dacii faceau incursiuni n sudul Dunarii si tulburau linistea imperiului roman. Daca regatul
Hestiei, anterior anilor 1900 .Hr., daca regatul lui Zamol-xis si al celorlalti regi pna la Burebista, cuprindea
vastul teritoriu, de la Marea Nordului la Marea Mediterana si de la Nipru pna dincolo de Vesprem (cetatea de
mai trziu a ducelui Morut princeps maior), cum a ajuns, cum a fost redus teritoriul Regatului Dac doar la
nordul Dunarii? Marele tracolog Iosif C.Dragan, comentnd pe Herodot, spune ca Tracii erau cel mai numeros
popor din lume dupa acela al indienilor? sest tendue lEst jusquau Niepr, au Nord jusquau Mer Baltique,
au Sud dans la peninsule de Haemus et dans celle dAnatolie et lOuest, dans Pannonie et lItalie et,
travers la mer, jusque dans la Peninsule Ibrique.
Prin Traci, asa cum vom vedea, se nteleg n general Dacii. Romanii din peninsula, dupa ce au cotropit
Macedonia, asa cum am aratat, au robit Dacia subdunareana. Aceasta concluzie este o certitudine. Eutropius
spune ca Lucullus consul si apoi guvernator al Macedoniei, robita n anul 71 a triumfat asupra bessilor (care
erau o ramura a traco-dacilor), cucerind Cabyle, Tomis si celelalte orase vecine. G. Popa-Lisseanu, traducnd
Istoria romana a lui Eutropius, are urmatorul text: Celalalt Lucullus, nsa, care se gasea ca guver-nator al
Macedoniei, i cel dinti dintre romani, care a avut sa poarte razboiu cu Bessi (ante 71 .Hr.). i nvinge ntr-o
mare batalie pe mun-tele Haemus (Balcanii de azi); cuprinde Uscudama orasul bessilor, chiar n ziua ciocnirii
lor, cuprinde si Cabyle si patrunde pna la Dunare. Apoi ataca mai multe cetati de lnga Pontus. Darma
Apollonia, cucereste Calatis, Parthenopolis, Tomi, Histrus si Buziaon, si sfrsind razboiul se ntoarce la Roma.
Este de la sine nteles ca Dacii nord-dunareni treceau la sud de Dunare, apoi ei ncercau sa-si dezrobeasca fratii.
n anul 85, Diuroaneus (Duras), regele Dacilor, porneste razboi mpotriva invadatorilor romani, n Moesia.
Rezultatul a fost fatal pentru armatele romane conduse de guvernatorul Oppius Sabinus, n lupte a pierit
chiar acest mare guvernator si capul lui a constituit dupa obiceiul timpului cel mai mare trofeu. Ceea ce
trebuie retinut este faptul ca prin Getia minor (Scitia Mica) Grecii si-au nsusit tacit toata cultura geto-daca.
n ultimii ani ai lui Decebal, armatele romane urcasera pna la Carpati. si atunci, ne ntrebam cine sint
agresorii? Dacii care ncercau sa elibereze mormintele parintilor lor de sub cotropitori, sau Romanii din
peninsula italiana, n special mparatul Traian care s-a ntins ntocmai asa cum facuse Darius al lui Histaspe n
anul 514 .Hr.? Razboaiele dintre Daci si Romani din vremea lui Domitian, si mai ales cele din vremea lui

Traian, se nscriu, dupa cum spune si Radu Florescu ntre cele mai importante conflicte armate din toata
antichitatea. Ele scot n evidenta clara forta militara a celor doua mari popoare ale antichitatii: Dacii si
Romanii.
Este clar ca agresorii, Romanii, au fost beneficiarii, cotropitorii, pna la urma jefuitorii Marelui Regat
Dac. Nu toti, ci numai clasa dominanta care traia din munca robilor. Dar nu numai att. Din barbatii
Traco-Daci, mparatii romani si-au facut armate cu ajutorul carora au instaurat unul din cele mai mari
imperii ale lumii. Nu este de prisos sa adaugam constatarea ca sclavii latini mpartaseau aceeasi
soarta, ca toti robii imperiului. Declararea n anul 212 d.H. a locuitorilor liberi din imperiu ca cetateni
romani, nu a fost dect un paleativ n ncercarea de a consolida imperiul compozit. n acest timp, care
a durat secole, veniturile ntregii Europe, ale Africii de nord si ale Asiei Mici, toate ademenitoarele
bogatii ale lumii, toate rafinamentele vanitoase ale Orientului au nceput sa curga spre Roma, un
centru de aristrocati profitori.
Iata deci cine erau agresorii.

Fontes, II, p. 418419;


Nume generic dat mai multor plante erbacee, cu frunzele ghimpoase;
Dan Monah, Tribuna Romniei, 1989, apr.1, p. 13;
Fontes, I, 67; vezi i Constantin C.Petolescu, Imaginea Daciei n spaiul geographic antic, Revista de
istorie, 1989, p. 882;
Vezi Scnteia 1964 noiembrie 21, smbt, p. 4;
Perioada cuaternar, ntre 1,7 1,9 milioane ani;
Dicionar de istorie veche a Romniei, Bucureti, 1976, p. 115 i 116, Istoria milenar a poporului
romn, I, Editura Militar, Bucureti, 1984, p. 4-5;
Ion Ioni i Vasile Ursachi, Vlenii, Editura Junimea, Iai, 1988;
Noi Tracii, Milano, 1974, nr. 4; Ghizela Sulieanu, Elemente de continuitate, n revista Etnografie i
folclor, 1988, 1, p. 1738;

Vezi Silvia Pun, Grafia semnelor rbojului, revista Cntarea Romniei, 1984, nr. IX;
Vezi Silvia Pun, l.c., p. 1820;
Eugen Coma, Dicionar de istorie veche a Romniei, Bucureti, 1976, p. 564; Romulus Vulcnescu,
Mitologia romn;
Al.Madgeru, n Buletinul european Noi Tracii, 1985, iulieaugust, p. 1617;
Noi Tracii, 1980, oct., p. 3;
Noi Tracii, 1987, ianuarie, p. 34;
Ion PopescuPuuri, Pe urmele strmoilor, n Magazin istoric, 1989, dec., p. 3335.
Ibidem, p. 34-35;
Buletinul european Noi Tracii, 1984, ianuarie, p. 4;
N. Vasa din Cluj, tefan Andreescu Bucureti, Vladimir Georgiev din Bulgaria, savantul Boris Perlev,
T.S. Passek, V. Titov, sumerologul sovietic A. Kifiim, poetul Andrei Nadirov din Leningrad, Lydia
LovendalPapae, Nicolae Miulescu, Viorica EnchiucMihai, C. Olaru, Ariton Vraciu, Paul Tonciulescu,
Constantin Daniel, Alexandru StnciulescuBrda, A. Lazlo, Marija Gimbutas .a.;
Paul Tonciulescu, tiina sovietic n sprijinul istoriei patriei noastre. Trtria i aue zeul ei, n revista
Flacra, 1982 noiembrie 12, p. 17; M. Garasanian i I. Nestor, nceputuri de civilizaie n sudestul
Europei, n vol. Strmoii poporului roman getodacii i epoca lor, Editura politic, Bucureti, 1980, p.
2021;
Victor Kernbach: Dicionar de mitologie, p. 235-236;
Florin Olteanu i Petre Crstea, Contribuii hermeneutice la o geografie istoric (2), revista Astra, Braov,
oct., p. 5;
Scrisoare n arhiva preot D. Blaa, 1988;
Marele dicionar geografic al Romniei, vol. III, Bucureti, 1900, p. 550;
Ibidem, p. 551;
Marele dicionar geografic al Romniei, vol. III, p. 598;
Ibidem, p. 598601;
Marele dicionar geografic al Romniei, vol. IV, Bucureti, 1901, p. 259261;
Ibidem, p. 108;
Ibidem, p. 262264;
Ibidem, p. 264267;
Marele dicionar geografic al Romniei, IV, p. 392;

Ibidem, p. 392;
Marele dicionar geografic al Romniei, vol. IV, p. 393408;
Ioan Glodariu: Aezri dacice i dacoromane la Slimnic, p. 12;
Monogr. J.R., p. 397;
Pr.D. Blaa, Dicionar istoric al localitilor din Oltenia, ms.;
Mrturii arheologice n Gorj, p. 87115); Gheorghe Calotoiu, Litua (3) p. 1188;
Dicionar, p.VIIVIII;
Manfred Opperman, Tracii n arcul carpatic i Marea Egee, p. 72, 116, 122. Pentru necropolele de la
Lupu (Maramure) i Ferigile (Vlcea), vezi Alexandru Vulpe n Contemporanul, 1978 aug. 18, p. 7;
Fontes, I, p. 69;
Istoria culturii i civilizaiei, Ovidiu Drmb, tiinific i Enciclopedic, 1984, vol.I, p. 799;
Palladio (Andrea di Pietro, arhitect italian 1508-1580), Patru cri de arhitectur, IV, 1570, p. 5254 i
9092;
Fontes, I, p. 768; Silviu Sanie, Din istoria religiei GetoDacilor, n Anuarul, Iai, 1989;
Ibidem, I, p. 56-57;
Fontes, I, p. 32-33;
Ibidem, I, p. 189;
Ibidem, I, p.189;
Virgil MihilescuBrliba, Dacia rsritean n secolele VI .e.n, Junimea, Iai, 1990, p. 17;
Noi Tracii, 1991, iunie, p. 912;
Hesiodos, probabil n sec. 87 .H.;
Alexandru Mitru, Legendele Olimpului, p. 11-12;
Alexandru Mitru, Legendele Olimpului, p. 40-41, 47;
Ibidem, p.54-55;
Ibidem, p. 248-249;
Eadem, p. 199;
Ibidem, p. 11-12;

Pr.D.Blaa, n rev. Altarul Banatului, 1990, 12, p. 7071; Idem, zeia Hestia (Vesta) cea dinti regin a
strmoilor GetoDacilor, n revista Avant Post, 1991, nr.78, p. 22; Idem n Noi Tracii, 1991,
noiembrie, p. 1618, alt redactare;
Istoria culturii i civilizaiei, Ovidiu Drmb, tiinific i Enciclopedic, 1984, vol.I, 545);
Fontes, I, p. 21;
Ibidem, p. 49;
A. Mitru, Legendele Olimpului, p. 66;
Ibidem, p. 258;
Iustinian cel Mare, mprat bizantin (527-565), a urmarit restaurarea fostului Imperiu Roman, a purtat
numeroase rzboaie;
Palladio, cartea a IVa, p. 5254 i 9092;
Focul viu, 1943, p. 90;
Focul viu, 1943, p. 88;
Fontes, I, p. 32, 33, 189;
Alexandru Mitru, Legendele Olimpului, p. 248;
Ibidem, p. 55;
Romeo Ndan n Flacra, 1989 mai 12, p. 20;
Fontes, I, p. 55;
Revista Biserica Ortodox Romn, 1976, p. 513;
Pr. N.T. Cernea, n Biserica Ortodox Romn, 1977, p. 804;
Pr. D. Blaa, n Buletinul Noi Tracii, 1980 oct., p. 913;
P.V. Maro, Eneida, cntul I;
Legea lui Manu, II, p. 231;
Informaie Dumitru Popescu Drgani;
Fontes, II, p. 289, 291 = Megalhqeo;
Mihai Stoian, Familia lui Decebal, n Almanah literar, 1983, Bucureti, p. 76;
Dicionar de istorie veche a Romniei, p. 87; Radu Florescu, Dicionar enciclopedic de art veche a
Romniei, p. 58;

Valentin Hossu-Longin, Soarele din poart, p. 129-130;


Vasile Prvan, Getica, p. 164;
Gabriel Iliescu, Noi Tracii, 1985 sept., p. 1617;
Amintim pentru detalii studiul cercettorilor Vladimir Dumitrescu i C.S.NicolescuPlopor, Statuete din
epoca bronzului, n rev.Oltenia, cartea a IVa, Craiova, 1944, p.173192 i planele 1118;
Dacia, 1908, p. 381394; 1970, p. 524;
Narcis Zrnescu, Acolo unde ncepe istoria, n rev. Pentru Patrie, 1989, IV, p. 2829;
Getica, p. 164;
Arta preistoric i antic din regiunea Caucazian, p. 200203;
Diac.P. David, revista Mitropolia Olteniei, 1973, p. 34, 251;
Fontes, I, p. 189;
Nicolae Densuianu, Dacia preistoric, din care am citat, o numete Sibilla Erythree sau dacic, p.
196203, 738;
Sibilele i profeiile lor, revista Arca II, 1991, nr.V, p. 15;
Citate dup N.A. Constantinescu, Dicionar onomastic, p. 44, 53;
Publius Aelius Hadrianus 117-138 d.H.;
Ion I.Rusu, Dacogeii n imperiul roman, p. 10, nota 6;
Dicionarul Limbii Romne, tomul I, Bucureti, 1911, p. 400;
Istoria literaturii romne, Editura Nagard, 1980, p. 62;
Ion Rotaru, Literatura romn veche, p. 14;
Fontes, I, p. 382383;
Noi Tracii, 1982, iunie, p. 15;
Legea lui Manu, II, p. 231;
Mic enciclopedie onomastic, p. 131;
Marija Gimbutas, p. 49;
N.A. Constantinescu, Dicionar onomastic, p. 185;
Marele dicionar geografic al Romniei, IV, p. 396-397;

Fontes, I, p. 544545;
Fontes, I , p. 763;
Paul Eugen Banciu, Srbtorile, p. 166;
Nicolae Densuianu Dacia preistoric, p. 190193;
Ibidem, p. 193194;
Ibidem, p. 193;
Nicolae Densuianu Dacia preistoric, p. 193;
Fontes, I, p. 5, 13, 15;
Romulus Vulcnescu, Mitologia romn, p. 6869;
Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, p. 40;
Marele dicionar geografic al Romniei, vol.III, p. 160161;
Marele dicionar geografic al Romniei, I, p. 154155;
Olivia BabuBuznea, Dacii n contiina romanticilor notri, p. 4347, 71;
Platon, Axiochos, II, p. 3;
Victor Kernbach, Dicionar, p. 235236;
Vezi Fontes;
Adrian Fochi, Datini i eresuri populare de la sfritul secolului al XIXlea, p. 198202;
George Cobuc, Elementele literaturii populare, p. 332334;
Mircea Eliade, Istoria credinelor i ideilor religioase, I, p. 462;
Theogonia,.p. 454;
M. Eliade, Istoria credinelor i ideilor religioase, I, p. 462, noti cu minuscule;
Manole Neagoe, Pagini legendare din istoria poporului romn, Editura Ion Creang, Bucureti, 1981, p.
18-19;
Al.Mitru, Legendele Olimpului, II, p. 278279;
Ion Manta, De la munte la mare, Editura SportTurism, Bucureti, 1988, p. 103104; V.Cucu i M.tefan,
Romnia, ghidatlas, Editura tiinific, Bucureti, 1974, p. 230: Petera Muierii. D.Constantinescu,
Invitaie la Petera Muierilor, n Almanah Flacra. 89. p. 68. Acesta descrie sumar interiorul Peterii;

Marele dicionar geografic al Romniei, IV, p. 412; Mircea Groza i Florin Olteanu, n Buletinul
european Noi Tracii, 1984 dec., p. 8. A se vedea i petera Topolnia, judeulMehedini;
Marele dicionar geografic al Romniei, IV, p. 412;
Henri H.Stahl i Psaul H.Stahl, Civilizaia vechilor sate romneti, Editura tiinific, Bucureti, 1968,
p. 33;
Drumeind pe vile apelor repezi, p. 126, 124;
P. 270;
Marele dicionar geografic Al Romniei, IV, p. 685;
Arh. Silvia Pun, Grafia semnelor rbojului comparativ cu cea a unor scrieri vechi, n rev. Cntarea
Romniei, 1984, nr. 9, p. 1820;
. Liviu Mrghitan, Zece tezaure carpatice, Editura Ion Creang, Bucureti, 1988. Vezi Magazin, 1989,
sept. 9, p. 11;
. Pr. Dumitru Blaa, Basarab I, aprtorul Ortodoxiei, n revista Mitropolia Banatului,1981, p. 660.
Idem, Voievozi cu numele de Bogdan i ara Romneasc, n publicaia Mehedini Cultur i
civilizaie, (vol.IV), Drobeta TurnuSeverin, 1982, p. 353; Idem, Evul mediu i independena
romnilor, n revista Mitropolia Banatului, 1986, p. 84; Vezi i comunicarea lui Ion PopescuPuuri,
Herodot despre lumea getodacilor, n Buletinul european, Noi Tracii, 1987 feb., p. 17. n sept. 1990, la
Fedeleoiu (unde a fost i un vechi punct de vam) sa descoperit diadema unei domnie, ornat cu
aplice de aur ncrustate cu safire, smaralde i rubine, o bijuterie de mare pre (Irimia Stratulat, n
Evenimentul, 1990, sept. 12);
Vezi i Ovidiu BabuBuznea, Dacii n contiina romanticilor notri, p. 71;
.Gavril Copil, Peritau dacii..., n Buletinul european Noi Tracii, 1981 noiembrie, p. 4;
Lucian Rou, Date noi despre metalurgia dacic, n ziarul Scnteia din 1976 aprilie 14;
General loc.ing. Vasile Dragomir, colonel dr.ing.Marian Rotaru, Mrturii Geodezice, Editura Militar,
Bucureti, 1986;
Revista Arhitectura, 1988, 5, p. 78;
Calendarul de la Sarmisegetuza Regia, Editura Academiei R.S.R., Bucureti, 1980. A se compara cu
Calendarul solar din Anglia (Silvia Pun);
Selection du Readers Digest, august, 1975; erban Bobaneu, Cornel Samoil, Emil Poenaru,
Calendarul de la Sarmisegetuza Regia, p. 28;
Vezi Flacra, 1982 noiembrie 12, p. 17; Ariton Vraciu, Limba dacogeilor, Timioara, 1980, p. 7980. n
zilele de 8 i 9 dec.1989, am participat la Simpozionul de la Ortie cu tema Matemetica, informatica
i istoria n vatra getodacic sub conducerea academicianului Nicolae Teodorescu. Comunicrile prof.
C. Bejgu (Buteni), ing. Fl. Stnescu, dr. D. Chi (Cluj), Luca Manta, ing. C.Crsnaru, arh. Silvia Pun,
ing. P. Tonciulescu, dr. D. Dumitrescu, dr. Gh. Lazarovici, ing. regizor David Reu i col.dr.ing. Marian
Rotaru i col.dr ing. Ion Crnaru, au adus elemente i consideraii noi n legtur cu Calendarul i
observatorul solar de la Sarmisegetuza Regia, i ele ar trebui popularizate ntre oamenii de tiin de
pe glob. Nu este aceasta o exagerare. Cultura dacic nu este nc suficient conturat;

. Fontes, I, p. 21;
. Ibidem, p. 4849;
Fontes, I, p. 21; Vezi i Alexandru Vulpe, Primele mrturii n izvoarele literare antice, almanah Flacra,
1987, p. 67;
Ovidiu BabuBuznea, Dacii n contiina romanticilor notri, p. 86;
Fontes, II, p. 19;
A se vedea i Pr.D.Blaa, Zamolxis, primul rege al Dacilor, cunoscut nominal (~1300 .H.), revista
Avant Post, 1991, p. 1112, 23;
Mircea Eliade, De la Zamolxis de la Genghis-Han, p. 41;
Fontes, I, p. 231; Mircea Eliade, De la Zamolxis la Genghishan, p. 71;
Mircea Eliade, De la Zamolxis la Genghishan, p. 41;
I. Constantinescu, Romnia de la A la Z, Dicionar turistic, Editura Stadion, Bucureti, 1970, p. 282;
16. Fontes, I, p. 101102. A se vedea acest dialog n ntregime n Platon, Opere, I, ediia ngrijit de
Petru Creia i Constantin Noica .a., Bucureti, 1974, p. 182184 i p. 214215 (note). A se vedea i
Mircea Eliade, II, p. 168; Iosif C.Drgan, Noi Tracii, p. 260;
. Prof.Dr.Iosif C. Drgan, Buletinul european Noi Tracii, 1980 oct., p. 3;
Medic i botanist grec (sec. I d.H.), n lucrarea sa Despre mijloacele de vin-decare (41-54 d.H.) s`nt
glosate si echivalentele dacice ale unor plante medicinale;
. Fontes, I, p. 382383;
Pr. T. Blel, Poezii populare. n fiecare descntec el menioneaz i plantele medicinale date
pacientului;
Ion Miclea i Radu Florescu, Dacoromanii, 2, Fig. 508, p. 149;
M.I.N.A., Constana, Bucoval, Pontica, X, p. 94;
Ion Miclea i Radu Florescu, Dacoromanii, 2, Fig. 679, p. 187;
M.P.F. Drobeta Turnu Severin. Comori R.319, p. 187;
Pentru toate aceste descoperiri, vezi studiul lui Ioan Horaiu Crian, Spiritualitatea getodacilor,
Bucureti, 1986, p. 311312. Vezi i Flavian Drgan n Buletinul european Noi Tracii, 1982, dec., p. 12;
Mircea Eliade, Istoria credinelor i ideilor religioase, I, p. 387;
Fontes, II, p. 391;
Fontes, II, p. 691;

Mircea Eliade, Istoria credinelor i ideilor religioase, II, p. 175;


Fontes, I, p. 189;
Manole Neagu, n Varlaam, Opere, Chiinu, Editura Hyperion, 1991, p. 553;
Fontes, II, p. 19;
M. Eminescu, Scrisoarea II;
. Fontes, I, p. 253;
Fontes,I, p. 100101;
Noi Tracii, 1983, martie, p. 89;
Fontes, II, p. 18;
Fontes, II, p. 701;
Iosif C.Drgan, Mileniul imperial Daciei, p. 10;
Fontes, I, p. 231;
Teolog cretin (~ 150-215) a ncercarea predicii evanghelicecu concepiile morale ale stoicilor,
peripaticienilor i pitogoreicienilor, Stromate, Bucureti, 1982, p. 54, 361, 49;
Vasile Stanciu i Tudor Diaconu, Limba vorbit de Adam i Eva, I, 1996, p. 17;
Silvia Pun, n revista Arhitectura, 1998, XXVI, nr.5, p. 6679;
VI, 1982; Marele dicionar geografic al Romniei, III, 1900, p. 316;
Documente strine despre romni, ediia a IIa, Bucureti, 1992, p. 13; vezi i Fontes;
Valeriu Pop, Istorii suprapuse, Bucureti, 1971, p. 34; Dumitru Berciu, Adina BerciuDrghiceanu,
Rzboiul dintre gei i peri, 514 .e.n., editura Militar, Bucureti, 1986, p. 56;
. Fontes, p. 4749. Vezi i Sergiu Iosipescu, Balica, Drobotita, Ioancu, p. 67;
. Fontes, I, p. 51;
Vezi Dumitru Berciu i Adina BerciuDrghiceanu, op.cit., i Al.Gh.Savu i M.Zahariade, n Istoria
militar a poporului romn, I, Editura Militar, Bucureti, 1984, p. 5260;
. Fontes, I, p. 85;
. Fontes, I, p. 85;
. Dumitru Berciu, Adina BerciuDrghiceanu, op.cit., p. 74;

.Ion PopescuPuuri, Herodot despre lumea getodacilor, n Buletinul european Noi Tracii,1987 feb., p.
7. Pentru expediia lui Darius, vezi Alexandru Vulpe n vol.Dacia nainte de Dromihete, p. 9495;
Revista Lupta ntregului popor, 1984, 1, p. 71; vezi i Dumitru Alma, Eroi au fost, eroi s`nt nc, p.
14-15;
Fontes, I, p. 233235;
Arian (Flavius Arrianus) (95-175 d.H.), om politic i istoric grec; discipol al lui Epictet. Autorul unei
istorii a expediiei lui Alexandru cel Mare intitulat Anabasis;
Fontes, I, p. 295;
.Fontes, I, p. 265; Vezi i M.Zahariade i Al.Gh.Savu n Istoria militar a popo-rului romn, p. 6379;
Alexandru Vulpe, vol.Dacia nainte de Dromihete, p. 9596;
. Panait I.Panait, interviu cu Gh.Brtescu, n Magazin, 1989, aprilie 15, p. 4. Tot aici, se spune c un
coif macedonean din sec. IVIII .H., sa gsit pe valea Dmbovi-ei. Foto dr. Vasile Boronean;
Noi tracii; 1989, iunie, p. 14; a se vedea i Constantin C. Petolescu, op.cit., p. 882;
Gheorghe I.Brtianu, Marea Neagr, I, Editura Meridiane, Bucureti, 1989, p. 76;
Fontes, I, p. 264-265;
Noi Tracii, I, p. 97100;
Posidonius (51 .H), filosof stoic, numr pe Cicero si Pompei printre elevi;
Fontes, I, p. 225227;
Fontes, I, p. 5, 13, 15;
Paul Lucescu, Noi Tracii, 1981, iunieiulie, p. 2;
N.P. Vaidomir, Noi Tracii, 1978, iunie, p. 15;
Buletinul Noi Tracii, 1989, decembrie, p. 2;
Flavius Iosif (istoric evreu, ~37 .H.), Rzboiul Iudeilor i Antichitile iudaice;
Fontes, I, p. 413;
Fontes, I, p. 723;
Buletinul Noi Tracii, 1986 oct., p. 15;
Vezi istoria oficial a Italiei;
I.Constantin Drgan, Les Thraces dans la Mditerrane, Buletin europen, 1989, oct., nr.10, p. 14;
Ibidem, p. 15;

Ion I.Russu, DacoGeii n imperiul roman, p. 7;


Fontes, II, P. 416417;
Neigebaur, J.F Beschreihing der Moldau unde Walachei Cronologie, Breslau, Joh.Urban Kern, 1859,
p. 12;
Mircea Muat, Izvoare i mrturii strine despre strmoii poporului romn, Edit.Academiei Romne,
Bucureti, 1980, p. 88;
O.Schruder i A.Mehring, Reallexicon der indo germanischen, Altertumskunde II, II, ed.a 3a, BerlinLeipzig, 1929, p. 221;
Istoria dreptului romnesc, I, Edit.Academiei Romne, Bucureti, 1980, p. 63;
Vezi Buletinul Noi Tracii,1986, iulieaugust;
Iamblichos (c.250-330), filozof grec neoplatonic, a fost interesat de demonolo-gie, angeologie i
teurgie; adversar al cretinismului;
Fontes, II, p. 1819;
Fontes, II, p. 477;
Diodor din Sicilia (~21 . H.), istoric roman de origine greac, Biblioteca istoric, care cuprinde istoria
lumii antice de la epoca mitologic pn la rzboiul lui Cezar n Galia;
Fontes, I, p. 189;
Fontes, I, p. 101;
A se vedea i Romulus Vulcnescu, Mitologie romn, p. 281282;
Xenofon (~430-355 .H.), discipol al lui Socrate, Amintiri despre Socrate, p. 78;
Radu Stan Carpianu, Enigma insulei, p. 214;
Ion Barnea, Noi Tracii, 1990, dec., p. 12;
A se vedea n aceast lucrare capitolul: Situaia robilor i robiilor nantichitate ca i n prezent;
Petru Maior, Istoria pentru nceputul romnilor n Dachia, Editura Junimea, 1990, p. 89;
Buletin european, 1989, oct., Roma, nr 10, p. 8;
Vasile Barbu, Trofeul lui Traian, Edit.Albatros, Bucureti,1987, p. 1018;
Lucullus M.Licinius consul (73 .H.);
Fontes, II, p. 9;
Traducere G.Popa Lisseanu, Istoria roman, p. 79;

Iosif C.Drgan, Noi Tracii, p. 288;


Ion Miclea, Radu Florescu, Decebal i Traian, p. 5;

II Imperiul dac. ntre anii 101-106, mparatul Traian cucereste numai o treime din regatul dac nord-dunarean.

Este bine sa se stie ca asa-zisa colonizare a Daciei s-a facut cu elemente traco-dace, care aveau legaturi
sanguine cu Dacii nord-dunare-ni. Toate persoanele ce apar n inscriptiile descoperite n Daco-Romania sunt
de fapt Dacii din diaspora.
ncercarea lui Traian de a reface Marele Stat al Tracilor s-a realizat n parte, dar nu a durat dect pna n anii
271. n 304, Galerius, care a constatat ca majoritatea locuitorilor din Imperiul Roman o formau Dacii si cu ei
biruise pe Persi, de acord cu senatul de la Roma, a decretat desfintarea numelui de roman pentru marele
imperiu si l-a numit Imperiul Dac. Aceasta a durat pna n anul 312. Imperiul Dac a fost continuat de
Constantin cel Mare pentru 36 de ani si apoi de Iustinian pentru trei decade. Despre Imperiul Dacic vom vorbi
la timpul potrivit.
Unii cercetatori, ntre care elevii scolii Ardelene de la Blaj, n frunte cu Samuil Micu (Clain) afirma eronat ca
romanii au supus totusi toata Dachia si pre Geti, locuitorii Dachii i-au strpit. Cu aceasta concluzie eronata sau adus cele mai mari prejudicii istoriografiei Daco-Roma-niei. Realitatea a fost cu totul alta. Traian
uzurpatorul inteligent al celei mai mari culturi din lumea veche, a Daciei nord-dunareana, si-a consti-tuit
armata si organele administrative din Traco-Dacii din diaspora. De fapt, romanii nu erau dect niste vrfuri de
elemente compozite, n special Traco-Daci. Spre aceasta concluzie ne duce si numarul mare de mparati si de
guvernatori de provincii, care numai romani nu erau.
n urma unor ndelungate lupte ntre imperiul roman si stravechiul Regat al lui Decebal, mparatul Traian a
reusit, ntre anii 102-106 sa cucereasca o treime din teritoriul dacic, nord-dunarean. Ocupnd cele mai bogate
regiuni ale Daciei si chiar capitala strabuna, unde nu ajunsese nici unul dintre cotropitori, nici Darius al lui
Histaspe regele Persilor, nici Alexandru cel Mare al Macedoniei, Traian intra n posesia celui mai mare si mai
valoros tezaur al lumii antice, tezaurul regal dacic. Cu fortele secatuite de rezistenta si apararea celor mai
viteji dintre Traci, s-a oprit si a nceput sa-si consolideze pozitia pentru a nfrunta reactiunea Dacilor ramasi
liberi. Pentru mai multa siguranta n durerosul an 106, Traian a transportat la Roma tezaurul dacic. De altfel
ct cucerise n jurul capitalei Sarmizegetusa era un teren n care se aflau toate minele de aur, de fier, de
arama si de sare. Restul interesa mai putin, sau mai probabil, nu a putut nainta mai mult. Razboiul romanodac a fost de fapt unul dintre cele mai mari razboaie fratricide din antichitate; att Dacii, ct si Roma-nii, cu
toate ntortocheatele carari, erau frati buni, descindeau din aceeasi ginta tracica, asa cum erau n evul mediu
Transil-vanenii, Moldovenii si Muntenii. De aceea, potrivit descoperirilor arheologice, consider ca ambianta
daco-romana ncepe cu multe secole nainte de anul 106 d.Hr.
Multe sunt izvoarele documentare cu privire la uriasa confruntare dintre romanii imperiului condus de
Traian si Daco-(Romanii) din Dacia nord-dunareana. nca din vechime, Dacii erau cunoscuti ca unul din
cele mai viguroase, cel mai numeros si cel mai prolific popor din antichitatea europeana. Aceasta este
concluzia lui Herodot unul din cei mai de seama istorici ai lumii antice.
Cucerirea de catre imperialisti a unei parti din marele regat al Dacilor, mpreuna cu capitala
Sarmizegetusa, cel mai mare centru de cultura al lumii vechi, a dus la distrugerea uneia din cele mai
pretioase culturi si la farmitarea, la descentralizarea Regatului dac. Era de fapt o razbunare mpotriva
marelui Decebal, a faptului ca Imperiul Roman, nca de sub Domitian mparatul, platea tribut unui
rege, n speta Dacilor. Cultura dacica a fost nsu-sita tacit de eleni si de romani.

Comentnd victoria lui Traian, unii dintre cercetatorii vechi si noi, utiliznd informatii orale, precum si
consemnarile prinse n izvoarele istorice, luate fragmentar, fara a le confrunta, lipsiti de discernamnt,
nefacnd deosebire ntre cronica, nuvela si poezie, au formulat concluzii false, ntre care cea dinti este ca
ntre 102 si 106, poporul dac ar fi fost exterminat. La aceasta concluzie eronata au ajuns adversarii
continuitatii dacice, unii dintre straini si o parte din cei ce studiasera la Roma, n frunte cu Petru Maior, de
care am amintit. Repet. Ei au adus un mare prejudiciu istoriei strabune a Daco-Roma-nilor, cum vom vedea.
Cunoscnd din scoala limbile latina si greaca, si aflnd ntmplator cteva informatii documentare din care mi
reiesea evident faptul ca Dacii apar si dupa anii 271-275, n marile confruntari provocate de migratori, am
pornit la o analiza critica a celor mai de seama izvoare literare redactate n greceste si latineste, care ntr-un
fel sau altul, relatau marea confruntare ntre imperialistii de la Roma si Daco-Romanii din Dacia. Nu am fost
multumit cu ceea ce raspunsese marele Bogdan Petriceicu Hasdeu, care nu a avut la ndemna toate izvoarele
istorice; si ca urmare, am cautat sa-l completez si sa raspund corect, sine ira et studio, la doua ntrebari
esentiale:

1. Fost-au exterminati daco(romanii) n anii 102-106?


2. Gallienus si Aurelian, ntre anii 253-275, au golit toata Dacia, ca sa faca loc unor migratori si sa se
creeze vidul de care au facut atta caz niste asa-zisi istorici?

Ca sa raspundem la aceste ntrebari, vom trece n continuare la analiza izvoarelor literare, care au dus
la aceste doua false concluzii.
Mai nti subliniem faptul ca operele, care eclipsau aureola romana si scoteau n evidenta marea putere
strategica si naltul nivel cultural al Daco-Romanilor, au fost distruse de cotropitori, sau s-au pierdut pe
parcurs. Ma refer la cel mai vechi local de scoala al lumii antice, care a fost distrus, la marele observator
astronomic, la templele dacice descoperite de arheologi, la orologiile solare, etc. Ca sa ilustrez aceasta
afirmatie, mentionez ca Iordanes ne prezinta cea mai elocventa pagina din istoria culturii si civilizatiei
omenirii, cnd spune ca Deceneu, observnd nclinarea dacilor de a-l asculta n toate, si ca ei sunt din fire
destepti, i-a instruit n aproape toate ramurile filosofiei; caci era un maestru priceput n acest domeniu. El i-a
nvatat Etica, s...t, i-a instruit n stiintele fizicii, facndu-i sa traiasca conform legi-lor naturii; transcriind
aceste legi, ele se pastreaza pna astazi sub numele de Belagines (quas usam nunc conseriptas belagines
nuncupant); i-a nvatat Logica, facndu-i superiori celorlalte popoare, n privinta mintii; dndu-le un exemplu
practic i-a ndemnat sa-si petreaca viata n fapte bune; demonstrndu-le Teoria celor douasprezece semne ale
Zodiacului, le-a aratat mersul planetelor si toate secretele astronomice si cum creste si scade orbita lunii si cu
ct globul de foc al soarelui ntrece masura globului pamntesc si le-a expus sub ce nume si sub ce semne,
cele trei sute si patruzeci si sase de stele trec n drumul lor cel repede de la rasarit pna la apus, spre a se
apropia sau departa de polul ceresc s...t. Putem vedea pe unul cercetnd pozitia cerului, pe altul nsusirile
ierburilor si ale fructelor, pe acesta studiind descresterea si scaderea lunii, pe celalalt observand eclipsele
soarelui si cum, prin rotatia cerului (astrele), care se grabesc sa atinga regiunea orientala sunt duse napoi
spre regiunea occidentala, odihnindu-se apoi dupa o regula prestabilita.
Iubite cititor, te rog mai citeste o data acest text reprodus din Iordanes si te vei convinge ca n adevar
Dacii erau superiori celor-lalte popoare. Acestia erau daco(romanii): oameni cu cea mai nalta stiinta
si cultura a lumii vechi.

Transilvania = Corona Montium.

Tot Iordanes, n opera sa Getica, vorbeste de Dacia cea veche al carei centru este nconjurat de o cununa de
munti, avnd numai doua intrari, una pe la Boute (Valea Oltului = Drumul Butii) si alta pe la Tape. Este
desigur vorba de actuala Transilvanie, al carui podis este numit Corona Montium. Mentionam tot aici ca Roma
s-a impus ca centru cultural dupa ce a adunat toate marile valori creatoare din po-poarele robite. Apolodor
era din Damasc, nu din Roma. Ammianus Marcellinus subliniaza ca Forul lui Traian, constructie unica n toata
lumea si admirata, dupa parerea noastra, chiar de zei, a stat nmarmurit, masurnd cu mintea aceasta lucrare
grandioasa, care cu greu s-ar putea descrie n cuvinte si pe care nici un arhitect n-ar fi n stare s-o
reproduca.
Operele de cultura, de stiinta ale popoarelor cucerite, fiind socotite ca ntuneca gloria imperiala, au fost
neglijate sau chiar distruse. Ceea ce a facut Traian n Dacia, va face Mahomed cu marea biblio-teca din
Alexandria; totusi din bibliografia referitoare la civilizatia daca, din unele opere s-au pastrat cteva fragmente.
Opera lui Criton, medicul mparatului Traian, intitulata Geticele si n care se descriau n afara de luptele
propriuzise, geografia, etnografia si istoria dacilor, nu o mai avem astazi. Din ea se gasesc nemai cteva
fragmente la scriitorul Lucian (dupa 192 d.Hr.) si anume acelea care exagereaza cultul mparatului. Citam:
dupa ce a cucerit-o (Scitia) pentru prima oara si (l-a nvins) pe Decebal, conducatorul getilor, puternicul
Traian a adus romanilor cinci milioane de livre de aur, o cantitate dubla de argint, n afara de cupe si lucruri
(scumpe) depasind orice pretuire, apoi turme si arme si peste cinci sute de mii de barbati, ct se poate de
potriviti pentru lupta cu armele lor, asa cum a afirmat Criton, care a luat parte la razboi. Getii, un neam
barbar si puternic, care s-a ridicat mpotriva romanilor si i-a umilit pna la platirea birului (n timpul lui
Domitian), mai trziu, cnd aveau rege pe Decebal a fost pna ntr-atta zdrobit de Traian, nct tot neamul
ajunsese la vreo patruzeci de barbati, dupa cum povesteste Criton n Getica.
Pornind numai de la acest text singular, unii cercetatori, fara sa-l confrunte cu celelalte informatii si
fara sa tina cont de Dacia Libera, au tras concluzia simplista si eronata fundamental, ca Geto-Dacii ar
fi fost exterminati.
Un mare prejudiciu a adus Petru Maior n lucrarea pe care am mai citat-o. n loc sa analizeze critic pe
Hristianus Engel, care sustinea ca dacii nu au fost exterminati si mai vrtos mueri multe ale dachilor, precum
si inscriptia Aia, Nandonis, Andrada, Blivianus, Bricena, Bedarus, inscriptie gasita la Potaisa-Turda. Aia si
Andrada sunt nume de femei dace. Tot Petru Maior sustine, fara documentatie logica: Romanii nu s-au
casatorit cu muieri dache. Aceasta generalizare este chiar absurda si a convenit dusmanilor continuitatii.
Culmea erorilor lui Petru Maior se afla n cuvintele cele mai pagubi-toare aduse culturii noastre strabune: asa
s-au desradacinat samnta dachilor din toata Dachia, ct necum vreunii barbati, ci nici mueri, nici prunci nu au
mai ramas n Dachia. Ceea ce nu spusese nici un scriitor pagn sau mai nou, dusman al Daco-Romanilor, a
spus-o Petru Maior, de Dicio-Sinmartin (protopop si la naltatul Craescul Consilium Locumtenentiale al
Ungariei) craiesc al cartilor revizor, La Buda. Am citat si aceasta sluga docila a strainilor, pentru ca n acest
studiu nu vom ocoli nici o afirmatie negativa, pe ct ne va fi n fata. Acesta este si scopul lucrarii noastre sa
subliniem erorile ori de unde ar veni, si sa aratam adevarul documentat.
Dar se stie ca Traian nu a cucerit dect o treime din Regatul nord-dunarean al Dacilor. Ceva mai mult, o
parte nsemnata trecuse de partea lui Traian nainte de anul 106. Lund de buna afirmatia lui Criton, ca
Traian a ridicat din Dacia imperiala peste cinci sute de mii de barbati potriviti pentru lupta si
analizata critic, ajungem la con-cluzia ca nu este vorba de exterminarea poporului, ci de o diminuare a
lui. Adausul, potrivit pentru lupta, cu toata acea concluzie ca ar fi ramas numai vreo patruzeci de
barbati, ne lamureste faptul ca tineretul, care nu era de vrsta militara si care nu avea arme, precum
si oamenii trecuti de patruzeci de ani, ca si cei care nu fusesera nrolati de Daci, au ramas pe loc. Aici
vom face o analiza critica a informatiei oferite de Criton, noi pornind de la niste realitati demo-grafice.
Criton, (ca si Lucian) ne spune ca Traian a luat din Dacia cucerita peste cinci sute de mii de barbati ct se
poate de potriviti pentru lupta, mpreuna cu armele lor. Acesti barbati au fost luati n urma luptelor purtate
pentru cucerirea unei parti a Daciei nord-dunarene. Restul a facut un front ce nu a putut fi depasit de
legionarii romani. Ceva mai mult, armatele autohtone au atacat n permanenta pe invadatori. Strabon (9

d.Hr.) spusese: ct despre Geti si Daci, dupa ce numarul lor crescuse nanchipuit de mult ntr-att nct puteau
sa trimita n lupta pna la doua sute de mii de oameni, ei s-au mputinat si au ajuns n zilele noastre (10-19,
d.Hr.) cam la vreo patruzeci de mii, si sunt acum pe cale de a se supune Romanilor. Desigur ca afirmatia lui
Strabon nu trebuie privita fara rezerve, deoarece n timpul lui Domitian, Romanii plateau bir Dacilor, iar
Criton, peste aproximativ doua generatii (n 106 d.Hr.), scria ceea ce am citat mai sus, ca un participant,
alaturi de Traian, la razboiul mpotriva Daco(-Romanilor). Admitem ca cifra de cinci sute de mii , indicata de
Criton este reala. Dar daca Traian a scos din Dacia ocupata peste cinci sute de mii de barbati apti de lupta,
reiese ca n aceasta parte de tara ramasesera mai putin de 500.000 de femei dace cu copiii lor si nu peste,
cum scrie Criton, deoarece s-ar putea ca 5% dintre Dacii ridicati sa fi fost necasatoriti. Ramnnd pe loc circa.
500.000 de femei, acestea au nascut n timp de un an, pna n anul 107, circa 500.000 de copii (baieti si
fete), pentru ca dupa un gol de productie de aproximativ doua decenii, viata sa nceapa din nou, familiile sa
fie refacute sau sa apara familii noi. Dupa douazeci de ani, contnd pe faptul ca din cei 500.000 de barbati
ostasi daci nu s-au mai napoiat n patrie nici unul, viata totusi a revenit la normal. n Dacia imperiala,
lasnd la o parte Dacia Libera pe care istoricii negativisti ai continuitatii dacice o uita, sau se fac ca uita sa o
puna la socoteala, erau dupa anul fatal 106, circa 500.000 de femei dace, cu cteva milioane de copii, dintre
care n mod normal aveau vrsta de la o zi la optsprezece ani, considernd ca Traian ar fi luat numai barbati
majori din Dacia cucerita si pe cei care aveau arme. Admitnd ca femeile dacilor, ramase vaduve, aveau n
medie cte cinci copii de fiecare, avem o populatie de circa doua milioane cinci sute de mii suflete (500.000 x
5 = 2.500.000).
Cifra de cinci copii am socotit-o reala, pornind de la urmatoarele constatari precise si verificate dupa
documentele din arhive. Stra-moasa mea Balasa ntre anii 1834-1844, apare cu noua copii n viata, Ion al
Balasei (casatorit cu Maria) a avut paisprezece copii (cu o singura femeie). De trei ori a nascut gemeni. Tatal
meu, Matei, casa-torit cu Ioana (una din cei 14 copii ai bunicului) a avut sapte copii. Aceste cifre pot fi
verificate cu date de arhiva. Aceasta m-a deter-minat sa accept minima cifra de cinci copii pentru femeile
Dacilor expatriati de Traian din Dacia Imperiala, nord-dunareana. Daca adaugam faptul ca dupa ce fiecare
Dac ce mplinea 25 de ani si constituia o familie noua, numarul demografic se multiplica. Daca mai adaugam
faptul ca dupa circa 20 de ani fiecare ostas devenea veteran si se napoia la vatra, n patria sa, demografia
daco-romana primeste pe parcurs un plus ce se adauga la demografia locala.
Ca avem dreptate n cele ce am afirmat, este faptul ca n anul 117 d.Hr. a avut loc o mare rascoala a
Dacilor.

3. Marea rascoala a Dacilor din 117 d.Hr.

Cercetatorul Radu Florescu scrie ca spargerea localitatilor dacice de catre Traian, a provocat reactia
localnicilor Daci astfel oprimati. Reactia lor a fost violenta. Istoriografia din zilele noastre a izbutit sa
reconstitue din informatii epigrafice si arheologice dispersate, marea rascoala din 117 d.Hr. n chiar anul
mortii lui Traian, poate nu ntmplator la aceasta data, ntrega Dacie a fost cuprinsa de flacarile revoltei celor
nca incomplet supusi. Rascoala a cunoscut, se pare, o deosebita violenta si amploare. Pentru nabusirea
rascoalei Dacilor, au fost aduse trupe comandate de unul dintre cei mai duri generali romani Marcius
Turbo.
n legatura cu luptele de rezistenta ale Dacilor nesupusi, destul de concludente sunt izbucnirile violente ce
au continuat izolat, asa numitii latrones mentionati de inscriptii, n Carpatii sud-vestici, constituind probabil
tocmai grupuri de neasimilati, care continuau sa manifeste violent si anarhic dupa constatarea lui Radu
Florescu opozitia lor fata de noul regim, n ultima instanta strain. Cel mai puternic centru al nenvinsei
rezistente a Latronilor, a fost n munti, n tara Lotrului, din defileul Oltului, pe valea Lotrului de azi. Ei au fost
taxati de invadatorii romani ca tlhari, hoti de drumul mare. Acesta este motivul pentru care Dacii nesupusi
au fost numiti latrones.

Ma ntreb: daca la moartea lui Traian, ntreaga Dacie a fost cuprinsa de flacarile revoltei celor nca
incomplet supusi, daca asa-zisii latrones (lotrii pentru invadatori), au continuat cu pretul vietii lupta
mpotriva armatelor cotropitoare ale Romanilor, ma ntreb: se mai poate vorbi oare de exterminarea
Dacilor? Desigur ca orice comen-tariu este de prisos. Ca de atltfel toti muntii, tara Lovistei,(sau a
Lotrului) cu rul si muntii Lotrului si Vidra sunt un puternic memento pentru toti cercetatorii istorici, ct
si pentru dusmanii continuitatii Daco-Romanilor n vatra strabuna. Cine nu a vizitat cita-dela naturala a
Lotrului, nu poate ntelege realitatea daco-romana. Din Lotru (Lutru sau Vidra) pe valea apei Vidra era,
si este nca, o cale de comunicatie cu Transilvania.
Radu Florescu, pe buna dreptate, se ntreaba n ce masura dediticii (categorie lipsita de orice drept politic si
de majoritatea dreptu-rilor civile), pot fi acei conservatori rigurosi ai culturii dacice? Tot el raspunde n urma
unui pertinent studiu al lui D.Berciu ca: fidelitatea lor fata de religia traditionala, concretizata n cimitirele de
incineratie, cu ritual si inventare de tip rigorist, este o marturie de conservatorism care scoate n evidenta nu
numai neasimilarea cultu-rala, ci si pastrarea unor conditii tehnico-economice apropiate de cele ale culturii
dacice rurale
Tot n legatura cu netemeinicia sustinerii ca Dacii ar fi fost exterminati, amintim faptul ca n anul 192 d.Hr.,
cnd scriitorul Lucian, consemna cele ce am amintit din Criton, Geto-Dacii consti-tuiau un popor refacut
numeric si capabil sa se lupte cu ceilalti, si deci, neamul Dacilor nu a fost exterminat. nsusi Lucian, n paragraful Scitul si oaspetele aminteste de dacul Toxaris, care nu se tragea din vreun neam regesc, nici nu se
numara printre purtatorii de pileus, ci era unul din scitii (e vorba de daci) cei multi si din popor. Acelasi
Lucian, n capitolul intitulat Cum trebuie scrisa istoria, spune cu putin nainte de anul 192 d.Hr.: n
mprejurarea ca ar izbucni vreodata un alt razboi, fie celtii mpotriva getilor, fie inzii mpotriva bactrilor (caci
pe noi nu va ndrazni sa ne nfrunte, deoarece toti sunt acum supusi autoritatii noastre, a imperiului roman).
Iata ca Lucian, care citase dupa Criton faptul ca dintre Daci, n urma razboiului cu Traian, nu ar mai fi ramas
n tara dect vreo patruzeci de barbati, acum, dupa mai bine de o jumatate de secol aminteste de existenta
poporului getic capabil sa nfrunte pe Celti, precum si de faptul ca poporul get era supus autoritatii
imperiale. Daca Getii nu ar mai fi existat ca popor, ar mai putea fi vorba de un razboi mpotriva lor? Chiar
admitnd prin absurd ceea ce spune Criton (daca nu cumva ar fi vorba de o greseala de transcriere, de care
nu vreau sa fac uz aici), care dealtfel nu vorbeste dect de barbati vedem ca dupa aproape doua generatii (n
timpul lui Lucian), poporul getic se refacuse n adevar (chiar daca nu tinem cont de faptul ca doua treimi din
Dacia erau n afara Imperiului Roman ). Iata de ce am subliniat faptul ca textele care exagereaza unele date
si fapte, trebuiesc utilizate cu mult discernamnt si n contextul biblio-grafiei generale. Altfel, cercetatorul
istoric risca sa ajunga la concluzii eronate.
Alta opera, care s-a pierdut si care prezenta realitatile dacice, a fost aceea a mparatului Traian, care descria
n mai multe carti, razboiele Romanilor cu Dacii. Dupa aceasta lucrare, Apolodor din Damasc, mpreuna cu
colectivul sau, a alcatuit cea mai de seama opera plastica a antichitatii: Columna lui Traian. Opera lui Traian
nu a putut fi transcrisa si nici nu ni s-a pastrat, deoarece nsusi mparatul descria n ea unele aspecte, care i
ntunecau gloria imperiala. De altfel, scriitorul Balbuc (contemporan cu Traian) vorbeste de victoria acestuia
n Dacia, si nu de nimicirea Dacilor. Pliniu cel Tnar (I114 d.Hr.) vorbeste si el de doua triumfuri(bis
triumphos) s...t mpotriva unui neam nenvins (=invincta gente). Dio Cassius consemneaza un fapt destul
de interesant si anume ca multi dintre Daci trecusera de partea lui Traian. Aliati cu Traian erau si Burii, din
zona buri-davensa si altii din regiuni ale Daciei.
Tot Dio Cassius spune ca n felul acesta, Dacia ajunsese sub ascultarea romanilor si Traian stabili n ea orase
de colonisti. Iata ca populatia din Dacia a ajuns sub ascultarea romanilor, iar n orasele ridicate, a stabilit
aparatul administrativ de stat, care consta din colonisti. De aceea autorul nici nu vorbeste de sate.
Un alt text, luat singuratic de unii istorici, apartine poetului Iulian Apostatul, care n elogiul mparatului Traian,
spune: am cutezat sa merg mpotriva neamurilor care locuiesc dincolo de Istru si am nimicit neamul Getilor
( ), care au fost cei mai razboinici dect oricare dintre oamenii ce au trait
cndva.
Socotesc nsa ca se traduce n acest context, nu cu am nimicit, ci cu am mutat, ceea ce de
fapt se mai spusese. Este deci o eroare de traducere, pe care orice cercetator drept trebuie sa o
corecteze. Una este sa exilezi si alta sa nimicesti.

Din marturiile lui Lucian si ale lui Dio Cassius, comentate si citate mai sus, reiese clar ca Geto-Dacii,
sau mai precis Daco-Romanii (caci legaturile de snge ntre daci si romani ncep cu mult nainte de anul
106), nu au pierit, nu au fost exterminati, nu au fost nimiciti, ci au continuat sa existe n vatra lor
strabuna, la nord si la sud de Dunare.

Caius Galerius Valerius Maximianus (250-311d. H.), mprat roman, n 305 puin ainte de moartea sa
promulg un edict de toleran vis-a-vis de cretini;
Samuil Micu, Scurt cunotin a istoriei Romnilor, p. 21;
Fr mnie i prtinire (Tacitus, Annales, 1, 1);
Fontes, II , p. 416417.
Ion Toderacu, Unitatea..., p. 2324.
Ammianus Marcellinus (354392), istoric latin, Histories continu opera lui Tacitus;
Istoria roman, XVI, p. 10, 15;
Ion Miclea i Radu Florescu, Decebal i Traian, p. 6;

Fontes, I, 507 i 614615; vezi i Fontes, II, p. 292293;


Petru Maior, Istoria pentru nceputul..., p. 2123;
Petru Maior, Istoria pentru nceputul..., p. 2124;
Petru Maior, Istoria pentru nceputul..., p. 23;
Petru Maior, Istoria pentru nceputul..., p. 5;
Fontes, I, p. 507615;
Fontes, I, p. 24;
A se vedea i calculul ipotetic fcut de Radu Florescu, DacoRomanii, I, p. 8;
. Radu Florescu, Studii i comentarii n vol. Dacoromanii, p. 10; vezi i Gr.Florescu, Problema
castrelor romane de la Mlieti, Drajna de Sus i Pietrosa, n Omagiu Daicoviciu, Bucureti, 1969, p.
225232; C.Daicoviciu, La premiere division de la Dacie, n A.I.S.C.,II, p. 7177; F. Horovitz, Situaia
precar a stpnirii romane n Dacia i poziia special a consularului Dacilor ca expresie a acestei
situaii, n SCIV, II, 2, p. 97124; Gr. Florescu, Le probleme de la premiere division de la Dacie,
Balcanica, VII, p. 4555);
. Radu Florescu, op.cit., p. 11, dup D. Tudor, Interfecti a latronibus n S.C.I.V., IV , 34, p. 583 i urm.;
idem, Rscoala i atacuri barbare n Dacia Rman, Bucureti, 1957;
. Lupta btinailor din Dacia mpotriva cotropitorilor romani, n S.C.I.V., II, p. 7382;
. Fontes, I , p. 611;
. Fontes, I, p. 470475;
. Eadem, p. 474477;
. , Ibidem, p. 695; Vezi i
Continuitatea romnilor, p. 92;

N.Stoicescu,

. Vezi Fontes, I, p. 687, 703, 705; Vezi i Radu Vulpe, Les bures allis de Traian dans la premire
guerre dacique, n Studii clasice, V, 1963, p. 223;
. Fontes, I, p. 695;
. Fontes, II, p. 3031.