UNIVERSITATEA DE PETROL SI GAZE

FACULTATEA DE TEHNOLOGIA PETROLULUI SI

PETROCHIMIE
DOMENIUL:INGINERIA MEDIULUI
SPECIALIZAREA: CONTROLUL CALITATII
PRODUSELOR SI AL FACTORILOR DE MEDIU

ACTIVITATE DE CERCETARE
Poluarea apelor de suprafata

COORDONATOR
Prof.Dr.Ing. Vasile Dumitrescu

STUDENT
Iordache Cristina-Aurelia

2014
1

CUPRINS

Introducere..........................................................................................3
1.Resursele de apa de pe Terra...........................................................4
2.Surse de poluare a apelor de suprafata............................................6
3.Tipuri de poluare a apelor de suprafata...........................................9
4.Autoepurarea apelor de suprafata...................................................13
5.Poluarea apelor de suprafata cu reziduuri petroliere.......................14
Bibliografie.........................................................................................24

INTRODUCERE

Resursele de apa ale Terrei sunt limitate, , aflate in ape de suprafata sau freatice,
raspandite neuniform pe Glob si supuse permanent poluarii.Diversitatea actiunilor omenesti
determina modificarea calitativa si cantitativa a substantelor care patrund in ape, ceea ce
conduce la un dezechilibru al mediului ambiant. Nivelul poluarii apelor a crescut mult in
ultimele decenii, in special in acele regiuni de pe Glob in care populatia si industria s-au
dezvoltat puternic si rapid. Primejdia impurificarii apelor a devenit evidenta tocmai in aceste
regiuni, intrucat dezvoltarea economica a produs si cresterea intensa a cerintelor de apa
curata.
Poluarea apelor de suprafata conduce la distrugerea florei, faunei acvatice si pe cea de
la mal. Actiunile de prevenire a poluarii apelor si de combatere a efectelor acesteia pun
accentul pe elementele legislative si pe cele economice, pentru a se da astfel acoperire
masurilor de protectia mediului, nu numai din punct de vedere ecologic, dar si din punct de
vedere economic, chiar la un nivel de orizont de timp mai indelungat. Aceste actiuni constau
in: realizarea unui complex de lucrari de amenajare, reglementari privind calitatea apelor
naturale si efluentilor, reducera poluarii, supravegherea si controlul calitatii apelor, formarea
de cadre, sensibilizarea opiniei publice.
Este evident ca exista o diferenta intre calitatea surselor naturale de apa si calitatea
apei solicitate de consumatori (potabila, de irigatie, industriala). Aceasta diferenta este
eliminata prin aplicarea unor tehnologii de tratare a apei.
De precizat ca incepand cu anii deceniului sapte al secolului nostru, ani de puternic avant
industrial in multe dintre tarile lumii, acasta diferenta de care se vorbea anterior s-a accentuat,
ajungand la niveluri care, in multe cazuri, a condus la imposibilitatea aplicarii tehnologiilor
de tratare cunoscute. Astfel, a trebuit fie sa se renunte la sursa respectiva si sa se caute alta cu
cheltuieli suplimentare de transport sau captare, fie sa se caute noi tehnologii de tratare, mult
mai energice si eficiente, dar si mai costisitoare.
In prezent, datorita amplificarii fenomenului de poluare, solutiile devin si mai
complicate. Astfel se pune din ce in ce mai stringent problema de a face o cotitura in
orientarea tehnicilor de gospodarire a apelor, in sensul indreptarii tuturor eforturilor spre
eliminarea completa a acestui flagel al civilizatiei actuale, poluarea surselor de apa.

1. RESURSELE DE APA DE PE TERRA

Cea mai mare parte din apa de pe Terra e ap de suprafa. Pe noi ca oameni ne
intereseaz mai ales apa dulce, i n particular apa potabil. Totui aceasta se obine de cele
mai multe ori din ape dulci de suprafa. De aceea este regretabil tendina oamenilor de a
acorda cea mai mare parte a ateniei lor apei potabile cu neglijarea apelor de suprafa. ntre
ele i cele subterane exist numeroase legturi, iar apa potabil se obine frecvent tot din apa
de suprafa. n plus, o multitudine de alte utilizri ale apei n colectivitile umane se
bazeaz pe apele de suprafa, ceea ce impune s li se acorde importana cuvenit.
Apele de suprafa se clasific n :

ape stttoare (mri i oceane, lacuri etc.)

ape curgtoare (izvor - pru - ru - fluviu)

ape stagnante.

Distingem lacuri naturale i lacuri artificiale, cursuri de ap naturale, modificate artificial /

regularizate sau construite artificial (canale).
Apele de suprafa difer dup foarte multe caracteristici: debitul i variaiile sale (la cele
curgtoare), temperatura, concentraia i natura substanelor dizolvate sau aflate n suspensie,
coninutul biologic i microbiologic etc., fiecare mas de ap lichid cu albia ei i
vieuitoarele din ea fiind un ecosistem distinct. Spre deosebire de cele subterane, ele sunt de
regul mai puin mineralizate, mai bogate n elemente biologice, mai influenabile de ctre
ali factori (naturali i antropici), mai uor poluabile, mai puin stabile n caracteristici, dar
totodat au i capaciti mai crescute de a-i automenine calitatea.
Apele de suprafa sunt folosite in situ (navigaie, mbiere, sporturi nautice, piscicultur,

hidroenergetic etc.), dar mai ales captate i folosite ex situ pentru nevoile cele mai diverse pentru potabilizare, n industrie, transporturi, agricultur etc. Neadmis oficial, utilizarea
direct n scop potabil nu este o raritate. Din diversele utilizri, crucial pentru oameni
rmne satisfacerea nevoilor populaiei, fiind interzis prin lege limitarea accesului ei n
detrimentul altor folosine. La fel de important ar trebui s devin i asigurarea apei necesare
vieii slbatice. n Romnia, apele de suprafa constituie sursa major pentru necesitile
umane, inclusiv pentru apa potabil. Principala resurs de ap a Romniei o constituie rurile
interioare. O caracteristic de baz a acestei categorii de resurs o constituie variabilitatea
foarte mare n spaiu:

zona montan, care aduce jumatate din volumul scurs;

variabilitatea debitului mediu specific (1 l/s si km2 n zonele joase, pn la 40l/s

si km2 n zonele nalte). Spre exemplu, Dunrea, al doilea fluviu ca mrime din
Europa (cu lungime de 2850 km, din care 1075 km pe teritoriul Romniei) are un
stoc mediu la intrarea in ar de 174 x 10m3.
O alt caracteristic a acestor resurse o reprezint variabilitatea foarte pronunat n
timp, astfel nct primvara se produc viituri importante, urmate de secete prelungite.
n anul 2013 prelevrile totale de ap brut au fost de 6,59 mld.m3 din care:

populaie 0,97 mld.m3;

industrie 4,55 mld.m3,

agricultur 1,07 mld.m3.

Prelevrile de ap au sczut de la 10,3 mld.m3 n anul 1995 la 6,59 mld.m3 (anul 2013) n
prezent, datorit:
- diminurii activitaii industriale;
- reducerii consumurilor de ap n procesele tehnologice;
- reducerii pierderilor;
- aplicrii mecanismului economic n gospodrirea apelor.

2.SURSE DE POLUARE A APELOR DE SUPRAFATA

Poluarea apei reprezint fenomenul de modificare n mod direct sau indirect a compoziiei
normale a acesteia ntr-o astfel de msur nct aceasta nu mai poate fi redat folosinelor.
Se consider poluani acele substane solide, lichide sau gazoase care aflate n ap pot
produce efecte negative asupra plantelor, animalelor omului sau materialelor. Apele impurific
ate cupoluani poart numele de ape uzate.
Sursele de poluare a apelor se clasific n dou grupe:
In funcie de aciunea poluanilor n timp, sursele de poluare se clasific astfel:

surse de poluare permanente (continue) cu caracter permanent

(ex. canalizri orae, industrie);

surse de poluare discontinue, temporare, cu caracter nepermanent

(ex. locuine izolate, colonii);

surse de poluare accidentale (ex. avarii de la diferite rezervoare, instalaii);

In funcie de proveniena poluanilor, sursele de poluare se clasific n:

surse de poluare organizate, care sunt reprezentate de ape uzate provenite de la

activiti diferite
1.ape uzate menajere ce rezult din utilizarea apei n locuine, instituii publice, bi,spltorii,
coli, uniti comerciale, alimentaie public.
Se apreciaz cantitatea de ap potabil pentru o persoan la circa 100 l.
Aceste ape sunt poluate cu substane organice (detergeni,produse petroliere,
pesticide), substane minerale (cloruri, amoniac), germeni patogeni, parazii.
2. ape uzate industriale, ce rezult din diferite procese de fabricaie i constituie cea mai
nociv categorie de poluare. Caracteristica esenial a acestor ape o constituie varietatea mare
depoluani i nocivitatea lor crescut. Principalele surse industriale sunt:

Industria minier (prepararea minereurilor metalifere i nemetalifere, extracia ipre

pararea crbunelui, a minereurilor radioactive). Aceste ape au un coninut mare
de metalegrele, particule n suspensie, produi organici utilizai la flotare, substane
radioactive;

Industria metalurgic,
de unde rezult ape poluate cu suspensii insolubile, metalegrele, fenoli, cianuri, sul
fai (45 m3 pentru 1 ton de font);

Industria chimic,
de unde rezult n ap cu suspensii, acizi, hidroxizi, sruri,fenoli, colorani,
detergeni, pesticide;

Industria de celuloz i hrtie, apele uzate conin substane organice, compui cusulf
, colorani cu lignin;

Industria alimentar, deverseaz n ap substane organice, compui cu azot,grsimi,

germeni patogeni (150 m3 pentru 1 ton de zahr sau 10
m3 pentru prepararea unei tone de carne).

3.

ape uzate agrozootehnie provenite din:

agricultur, ce conin ngrminte, suspensii, pesticide, erbicide,

fungicide,antiduntori;

zootehnie, ce conin substane organice, ageni patogeni, hormoni sau inhibitori decr
etere, deparazitani;

Surse de poluare neorganizate care produc o poluare difuz, greu de stabilit i destpnit
i sunt reprezentate prin ape meteorice (ploi, zpad),
care prin splarea atmosferei i asolului contaminat pot conine substane organice sau mine
rale, germeni patogeni, parazii,substane toxice, substane radioactive.
Poluarea apelor curgtoare i stttoare este de obicei invizibil deoarece agenii poluani
se dizolv n ap. Exist i excepii cum ar fi detergenii care produc spum, produsele petroli
erecare plutesc la suprafa sau o serie de colorani care mpnzesc apele. Toi agenii
poluani pot fidetectai n laboratoare prin teste biochimice standardizate.
Din aceste teste rezult un nivel caredetermin gradul de poluare i cel de puritate relativ a a
pei.
Chiar tratarea apelor prin care acestea devin potabile prin reete considerate depite, darcare
se mai utilizeaz n unele locuri pot provoca poluri. Trihalometanul,
o substan chimiccompus care
se presupune c favorizeaz apariia cancerului, este un produs rezultat n urma

clorurrii apelor. Utilizarea n exces a sulfatului de aluminiu poate provoca unele afeciuni
pentru populaie.
Industria i transporturile produc ali factori poluani printre care cei mai importani sunt:
metalele grele cum ar fi cadmiul, plumbul i zincul, gazele de
la arderea combustibililor fosili saude la motoarele mijloacelor de
transport, praf i pulberi. Metalele grele odat ajunse n ap,ptrund n carnea petilor care
la rndul lor sunt consumai de oameni mbolnvindu-i grav.
La fel i psrile acvatice care consum vegetaie, peti i ap contaminat, prezint i
ele nivele ridicate de intoxicri cu metale grele, lucru ce cauzeaz moartea lor sau intoxicarea
oamenilor ce consum din carnea lor.

3.TIPURI DE POLUARE A APELOR DE SUPRAFATA

Distingem mai multe tipuri de poluare: cu germeni, virusuri i alte organisme patogene; cu
substane organice biodegradabile (ce consum oxigenul); cu substane organice greu- /
nebiodegradabile;cu ngrminte agricole; cu substane minerale diverse; cu substane
uleioase i reziduuri petroliere; cu substane radioactive; deversri de ape calde etc.
Poluarea cu nitrai provine mai ales din agricultur. Azotul e element esenial pentru
via i n ape sufer foarte multe procese chimice i biochimice. Apare mai ales ca azotat,
azotit, amoniu, azot gazos i cel fixat n compui organici, grupe ntre care exist continue
transformri / tranzitri, formndu-se "ciclul azotului". Excesul duce la eutrofizare,
contaminarea acviferelor, posibila afectare a sntii umane: methemoglobinemie la copii,
cancer gastric...
Sursele de azotai n ape sunt naturale i antropice. Sursele naturale sunt : Din precipitaii:
Oxizi de azot din atmosfer, produi de fulgere i de arderea combustibililor fosili; Aportul
prin splarea din roci i cenu de vegetaie ars ajuns n ape); Din nitrificarea amoniului
(prin microorganismele nitrosomonas i notrosococcus) i a nitriilor (prin nitrobacter); Din
izvoare n urma dizolvrii lor la adncime n roci (nitratul avnd solubilitate crescut n ape);
Din eroziunea solurilor ce conin azotat. Aceste surse "naturale" sunt adesea indirect tot
antropice. Surse antropice "directe" sunt cele punctiforme (deversri de ape uzate coninnd
azotai) i difuze, n principal azotaii provenii din agricultur, din ngrmintele chimice i
din ngrmintele naturale - gunoi de grajd - aplicate pe cmpuri, sau de la latrine. Dejeciile
conin de fapt uree i amoniu, care se transform n azotat de ctre microorganisme prin
nitrificare
Acidifierea apelor dulci vine n principal de la ploile acide. Ele au fost observate nc
din secolul XVII n Anglia. Termenul de ploaie acid l-a introdus chimistul Robert Angus
Smith n 1872, vznd cum ploaia ataca plantele i cldirile. Doar din anii '50 s-a constatat c
problema e transfrontalier.
Cauza principal sunt bioxidul de sulf i oxizii de azot degajate n atmosfer. Pe plan global
sursele naturale au aceeai magnitudine cu cele antropice, care sunt n principal arderea
combustibililor fosili, dar care n zone industriale le eclipseaz pe cele de origine natural.

Poluarea cu compui organici biodegradabili

De rutin pentru a evalua aceast poluare se determin indicatori indireci cum sunt consumul
chimic de oxigen (CCO) i consumul biochimic de oxigen (CBO), plus concentraia
oxigenului. Muli specialiti consider c CCO i CBO sunt mult prea generali i informaia
rezultat nu este suficient.
Trebuie nelese i respectate metodologiile de analiz i interpretare, altfel se risc concluzii
greite. O parte din substanele organice din ape sunt n continuare cunoscute doar vag, n
linii generale, de exemplu cele naturale complexe gen "acizi humici" sau "humus acvatic".
Evoluia nivelelor de compui organici degradabili aval de o deversare ntr-un ru se poate
modela i corela bine cu evoluia oxigenului dizolvat, dioxidului, amoniului, azotiilor i
azotailor, a bacteriilor, protozoarelor, algelor, crustaceelor i rotiferelor, petilor etc.,
existnd succesiuni tipice previzibile.
Cea mai tipic poluare cu compui organici biodegradabili este cea cu ape fecaloid-menajere.
Un om de exemplu polueaz zilnic n medie la nivel de: 45-55 g CBO5, 1,6 - 1,9 x CBO5 g
CCO-Cr, 0,6 - 1,0 x CBO5 g carbon organic total, 170-220 g suspensii totale, 10-30 g
grsimi, 4-8 g cloruri, 6-12 g azot total (circa 40% organic), 0,6 - 4,5 g fosfor total (circa 30%
organic). tiind aceasta se poate prezice cantitatea de poluani produs de un ora cu un
anumit numr de locuitori i s-a introdus pentru aceast categorie de poluare o unitate de
msur numit locuitor-echivalent
Polurile petroliere - caz particular de poluri cu substane organice - sunt un mare
duman al apelor, deoarece culoarea, gustul i mirosul sunt afectate chiar la concentraii
reduse. Sunt grav afectate multe organisme acvatice, ceea ce duce la dezechilibru ecologic.
Fiind mai uoare ca apa, produsele petroliere formeaz pelicul / strat la suprafaa apei, ce
mpiedic oxigenarea. n ape subterane sunt i mai persistente, cci biodegradarea e redus
sau absent n lipsa oxigenului i luminii... Pe apele navigabile provin de cele mai dese ori de
la accidente cu petroliere sau de la splarea ilegal a rezervoarelor navelor...
Suspensiile n ruri i lacuri. Suspensiile sunt un transportator major de nutrieni i
poluani organici i anorganici. Particulele transportate de ruri nu sunt doar suspensiile
clasice ci i particulele trte / rostogolite pe fundul apei ("bed load"). Suspensiile provin din
poluare, dar i din eroziunea natural (i cea provocat de om) i din producia endogen din
ape (care provine din alege - pn la 20 mg / litru n ape eutrofe - i din precipitarea
carbonatului de calciu la ape dure i alcalinitate ridicat...). Activitile umane cele mai mari
generatoare de suspensii sunt arturile - mai ales pe pant -, suprapunatul, despduririle,

10

exploatarea pdurilor cu drumuri de tractor sau prtii de alunecare / trre n pant,

incendierea vegetaiei i mai puternic ca toate mineritul la suprafa.
Eutrofizarea se definete ca mbogirea apei cu substane nutritive pentru plante - n
primul rnd azot i fosfor (ceilali zeci de compui necesari dezvoltrii fiind foarte rar
limitani) - conducnd la o cretere puternic a algelor i macrofitelor ("nflorire") care apoi
mor, cu consecine grave: Scderea calitii apei (culoare, gust, miros, tulburare, scderea
oxigenului, creterea concentraiei de fier, mangan, bioxid de carbon, amoniu, metan,
hidrogen sulfurat etc.); corodarea conductelor; afectarea funciunilor recreative (turbiditate
crescut a apei i miros ce o fac neatractiv, afectarea nottorilor prin dermatite i
conjunctivite de contact cu apa alcalin, risc crescut de diverse boli ex. schistostomiaz, risc
boli diareice la nghiirea apei ncrcate cu toxice algale); afectarea pisciculturii (mortalitate
piscicol, dezvoltarea speciilor nedorite); alte consecine diverse: nfundarea filtrelor, evilor
etc.
Ageni patogeni care ajung n ape pot fi bacterii, virusuri sau parazii. Ei provoac la om
i animale boli transmise hidric, fie prin ingestie fie prin contact direct sau inhalare de
aerosoli din ap contaminat. Creterea procentual a bolilor virale din ultimele decenii este
nereal, explicaia fiind creterea procentului de diagnosticare prin mbuntirea tehnic.
Rezervoarele de patogeni pot fi oamenii sau anumite animale, dar sunt i specii ubiquitare.
Multe specii de bacterii au tulpini patogene i tulpini nepatogene, sau nu sunt patogene ci
doar oportuniste, provocnd boli la organisme slbite, cu imunitatea slbit.
Contaminarea salin a apelor este cea mai rspndit poluare a apelor subterane dar
afecteaz indirect i apele de suprafa. Cauzele sunt n principal irigaiile i infiltraiile
apelor marine n acviferele dulci.
Sursele de salinizare sunt naturale (evaporaie crescut; dizolvarea de minerale; sarea de mare
adus de vnt pe continent; ape vulcanice sau de mare saline ce erup) i antropice (irigaii;
exfiltraii din canale i halde de gunoi; intruzie salin de la minerit, dezghearea oselelor cu
sare; extracia petrolului sau altele inclusiv minerit hidraulic pentru sare). Principala surs de
salinizare a apelor rmn irigaiile excesive.
O alt mare surs de contaminare salin este mineritul, n special cel pentru crbune, fosfai i
uraniu, i n oarecare msur cel pentru metale. Salinitatea crescut n principiu nu afecteaz
direct sntatea, dar degradeaz terenurile agricole i sursele de ap potabil. Sunt ns sruri
ce au impact direct negativ: Cele de fluor, de fier, sulfatul etc.

11

Poluarea cu metale grele. Problema s-a manifestat acut n anii '50 - '70 n ri dezvoltate,
unde au fost mari scandaluri i grave afectri ale sntii publice (inclusiv cazuri cu sute de
mori n Japonia de exemplu). Metalele grele includ plumbul, arsenul, mercurul, cadmiul,
cobaltul, nichelul, seleniul, fierul, argintul, zincul, cromul, cobaltul, manganul..... De regul
nu se ajunge la intoxicaii acute, ns metalele grele au proprietatea de a se concentra n
organismele vii, manifestndu-se toxicitatea cronic. Principalele surse de poluare a apelor cu
metale grele sunt: surse geologice (naturale); industria minier i prelucrtoare de metale;
utilizrile industriale i casnice ale srurilor de metale grele de exemplu cele de crom la
tbcrii, cele de cupru i arsen n pesticide, sau plumbul n benzin; din excreiile umane i
animale; din infiltraiile de la haldele de gunoi. Monitorizarea concentraiilor de metale grele
este destul de dificil.
Micropoluanii organici sunt compui organo-clorurai, fenoli, cetone etc. Muli intr n
clasa biocidelor (pesticide, fungicide, ierbicide, insecticide etc.). Exist peste 10 milioane de
compui chimici, din care zeci de mii sunt n uz n industrie, ceea ce face ca n ap s poat
ajunge o uria varietate, imposibil de identificat i dozat individual. De aceea se
monitorizeaz numai compuii mai frecveni i mai toxici. Exist n legislaie liste cu
substane prioritare ce trebuie eliminate. Frecvente sunt pesticidele organo-clorurate i
organo-fosforice, triazinele, derivatele de uree, erbicidele tip hormon vegetal, solvenii de uz
casnic, substanele de sintez i reactivi din industrie, de exemplu cei pentru fabricarea de
polimeri... Unele produse cum sunt DDT i alte pesticide organoclorurate au fost interzise
aproape n toate rile sau sunt foarte strict controlate, dup ce s-a constatat ce dezastre au
produs.

12

4.AUTOEPURAREA APELOR DE SUPRAFATA

Pn la un punct, apele au capacitate de purificare natural, denumit impropriu
autoepurare sau autopurificare, i definit prin capacitatea pe care o are apa natural de a
neutraliza impuritile ajunse n ea i de a restabili echilibrul ecologic existent anterior
impurificrii. Autopurificarea se realizeaz prin:
- procese fizice: diluare, amestec, difuzie, sedimentare, coagulare, dizolvarea de oxigen,
degajare de gaze n aer, influenate i de radiaia solar IR i UV, temperatura apei;
- procese chimice: neutralizare, oxidare, reducere, floculaie, precipitare, adsorbie,
absorbie, descompunere fotochimic;
- procese biologice: prin biocenoza proprie ce concureaz elementele strine, fie direct, prin
aciune litic (bacteriofagi), filtrare (scoicile), consum (de ctre protozoare) sau secreia de
substane toxice pentru intrui (actinomicetele);
- procese biochimice - n cadrul ciclurilor azotului, sulfului i carbonului, pe baza activitii
microorganismelor specifice (bacterii, fungi). Acestea sunt mult influenate de diveri factori,
cum sunt pH, nsorirea, saturaia n oxigen, temperatura. Aceasta din urm acioneaz
conform legii lui Vant Hoff: descompunerile se dubleaz la creterea cu 10oC.
Autoepurarea este influenat negativ de curgere lent i neturbulent, de temperaturi
prea joase sau prea nalte ale apei, de concentraii prea mari de toxice, de spume sau substane
ce formeaz pelicule la suprafaa apei etc.
Esenial este oxigenarea apei, care se face exogen (dizolvarea oxigenului atmosferic:
cele linitite prelund 1,4 mg oxigen / zi / m2, cele ce curg f. turbulent ns chiar 50 mg!) i
respectiv endogen (prin fotosintez: Un m3 de alge poate da ziua la temperatur optim 23
grame de oxigen zilnic! Acesta este factorul limitant care la eutrofizarea apei poate duce la
catastrof prin creterea exagerat a consumului de oxigen peste nivelul aportului posibil
endogen sau exogen.

13

5.POLUAREA APELOR DE SUPRAFATA CU REZIDUURI

PETROLIERE

Reziduurile de petrol ajung in bazinele naturale prin multiple moduri si indeosebi prin
deversarea de ape reziduale rezultate de la rafinariile de petrol, uzini de cracare si alte
instalatii de prelucrare.
Cantitatile de ape reziduale ce se devarsa de la aceste intreprinderi sunt variabile, dar in
general foarte mari : de la cantitati maxime de 50.000 m/ora, pentru rafinariile mari cu
sistem de racire cu apa, pana la cantitati minime de 60 m/ora in cazul rafinariilor mici cu
sistem de racire cu aer, unde cantitatile de efluenti sunt reduse la minim.
Cantitatea si compozitia apelor reziduale petrolifere depinde de o serie de factori dintre
care cei mai importanti sunt :

natura materiei prime prelucrate :

procesul tehnologic de prelucrare a materiei prime;

cantitatea si calitatea apei utilizata in procesul de fabricatie.

Natura materiei prime, respectiv compozitia si proprietatile titeiului brut care se

prelucreaza in intreprinderi (rafinarii de petrol, fabrici de distilare directa sau a produselor
distilarii directe etc.) au o mare importanta asupra compozitiei apelor reziduale ce rezulta.
Din acest punct de vedere, importanta deosebita o au titeiurile bogate in sulf, precum si
prezenta diversilor corpi straini, ca nisip, argila, saruri, etc.
Existenta in cantitate mai mare sau mai mica a emulsiilor de titei influenteaza cantitatea
si compozitia apelor reziduale. Influenta procesului tehnologic de prelucrare a petrolului
consta in aceea ca, pe masura ce gradul de prelucrare a acestuia este mai complet, si cu cat
produsul final este mai pur, cu atat va fi mai mare cantitatea de ape reziduale, raportata la
unitatea de materie prima prelucrata.
Cantitatea si calitatea apei folosite in procesul tehnologic, respectiv provenienta ei
(mare, rauri, ape subterane), influenteaza in mod direct caracterul apelor reziduale rezultate.
Dat fiind diversitatea factorilor enumerati, nu este posibila o caracterizare tip generala, a
apelor reziduale provenite din industriile de prelucrare a petrolului, cantitatea si compozitia
lor trebuie determinate pentru fiecare caz in parte.

14

Dupa natura poluarii de baza, apele reziduale provenite din intreprinderi de prelucrare
a petrolului, se pot imparti in urmatoarele categorii:

ape reziduale care contin petrol si derivate petrolifere;

ape reziduale care contin acid sulfuric si sulfati;

ape reziduale care contin sulfuri alcaline (sulfuri de sodiu);

ape reziduale care contin hidrogen sulfurat;

Proprietatile apelor reziduale

Apele reziduale care contin petrol si produse petrolifere se caracterizeaza prin urmatoarele
proprietati:

Temperatura, variabila in functie de conditiile procesului tehnologic. Se constata o

oscilatie sezoniera a temperaturii apelor reziduale determinata de temperatura apei
utilizate in productie. Oscilatia sezoniera a temperaturii apelor reziduale variaza
intre 42C in lunile calde si 12C in lunile de iarna, fiind in medie in jur de 20C.

Turbiditate, in general crescuta, osciland intre 60200 mg/l suspensii (in medie
100 mg/l).

Sedimentul depus in instalatiile de epurare consta din particule de nisip si argila si

din substante petrolifere grele. Cantitatea de sediment care se depune depinde de o
serie de conditii intre care cele mai de seama sunt :

cantitatea suspensiilor din apa folosita in productie;

natura amenajarii teritoriului intreprinderii de pe care se scurg apele meteorice

care, in interiorul retelei de canalizare, se amesteca cu apele de productie.

Cantitatea de suspensii sedimentate poate oscila intre 2025 mg/l calculata la reziduul sec.
Sedimentul proaspat contine intre 6065% substante organice si 3540% substante
minerale. Partea organica a sedimentului este supusa descompunerii, degajand H2S..

Substante petrolifere, ce apar sub forma de pelicule de petrol, emulsii de petrol si

componenti solubili ai petrolului. Cantitatea acestor substante in apele reziduale
depinde in special de procesul tehnologic, de starea aparaturii si conductelor, de
exigenta si corectitudinea personalului care deserveste' instalatiile. Cantitatea de
substante petrolifere din apele reziduale este apreciata, in raport de felul alimentarii
cu apa, a intreprinderii, la 0,55 mg/l.

15

Pelicula de petrol, care pluteste la suprafata este forma sub care se gaseste, in cea
mai mare parte petrolul si produsele petroliere in apele reziduale. Greutatea,
specifica a substantelor petrolifere, care alcatuiesc pelicula, este de obicei, apropiata
de greutatea specifica a materiilor prime prelucrate.. Peliculele sunt compuse mai
ales din fractiuni grele, avand inceputul distilarii in apropierea temperaturii de
200C.

Emulsiile petrolifere reprezinta o alta forma sub care se poate intalni petrolul si
derivatele sale in apele reziduale ale rafinariilor. Dupa continutul de apa pot exista
emulsii de apa in petrol sau emulsii de petrol in apa. Se pot intalni si emulsii. care
contin particule solide sfaramate marunt, cum ar fi nisipul sau argila, emulsii care
poarta denumirea de emulsii trifazice.

Substantele petroliere solubile, adica forma distilata a. substantelor petrolifere din

apele reziduale si care poate fi pusa in evidenta agitand apa cu un produs petrolifer.
Dupa aceasta* agitare, apa capata indata miros si gust caracteristic, putandu-se
identifica in ea o oarecare cantitate de substante organice (substantele petrolifere
fiind in general foarte putin solubile in apa). Caracterul substantelor petrolifere
solubile este determinat de natura materiei prime prelucrate. intre aceste substante
solubile s-au pus in evidenta acizi inframoleculari, acizi naftenici, fenoli etc.

Apele reziduale care contin acid sulfuric, sulfati, sulfuri alcaline si hidrogen sulfurat,
reprezinta asa-numitele ape cu caracter acid. Continutul in acid sulfuric poate sa varieze intre
24 g/l, iar cel de produse petrolifere in jur de 2,5 mg/l.
Apele reziduale alcalino-sulfuroase sunt acelea care contin sulfat de sodiu si alcali liberi
pana la aproximativ 1,5 mg/l, iar produse petrolifere pana la 5 mg/l. in aceste ape se mai
poate intalni si sulfura de sodiu in mari cantitati (pana la 100 g/l).
Apele reziduale care rezulta de la prelucrarea petrolului bogat in sulf, contin cantitati
variabile de H2S in raport de continutul in sulf al petrolului prelucrat putand ajunge pana
la 500 mg/l. Continutul de produse petrolifere al acestor ape oscileaza intre 23 mg/l
Dupa ce am prezentat in mod cu totul succint, compozitia apelor reziduale petrolifere, sa
vedem acum care este influenta acestor ape asupra bazinelor naturale receptoare. Cercetari
efectuate de diversi autori si in particular de Mosevici, definesc posibilitatea a trei categorii
de impurificare petrolifera a bazinelor de apa:

petrolul si produsele de petrol modifica intens proprietatile fizice ale apei

determinand aparitia de pelicule de petrol la suprafata si miros puternic de

16

petrol.Regimul de gaze al apei este: oxidabilitatea, desfasurarea proceselor de

mineralizare a apei etc. sunt influentate. in solutie sunt prezente can
titati

mari de produse petrolifere. Poluarea unui bazin receptor in atare conditii

s-a resimtit pe o distanta de 143 km in aval de locul de deversare;

petrolul modifica proprietatile fizice ale bazinului receptor, dar aceasta modificare
se resimte intr-o masura mica asupra regimului de gaze al apei, asupra
mineralizarii oxidative;

Merita subliniat faptul ca substantele chimice care intra in compozitia apelor reziduale
petrolifere exercita si o actiune dezinfectanta. Astfel, acizii naftenici au o actiune bactericida
puternica asupra vibrionilor holerici, b. tifici si altor germeni intestinali. Acizii naftenici, la o
concentratie de 1%, manifesta o actiune bactericida tot asa de puternica asupra bacteriilor ca
si o solutie 3<y0 de fenol. Acidul sulfuric, acidul clorhidric s.a. continuti in aceste ape
reziduale, manifesta de asemenea o actiune dezinfeclanta.
Cercetari efectuate privind influenta reziduurilor de petrol deversate in bazinele naturale
asupra proprietatilor organoleptice si asupra faunei acvatice au pus in evidenta, la concentratii
foarte mici, aparitia mirosului si efectele toxice-asupra dafniilor, pestilor si oligochetelor.
Redam in tabelul nr. 1 concentratiile la care diversi produsi ai petrolului exercita efecte toxice
si organoleptice asupra apelor de suprafata si care au fost propuse drept concentratii maxime
admise.

Tabel nr. 1 C.M.A. DE PETROL SI PRODUSII DE PETROL DIN APELE DE

SUPRAFATA
Criteriu

C.

M. A.

ml/l

mg/l
Petrol

Gass-oil Petrolium Gazolina Ape reziduale

Proprietati toxice

0.6

0.04

0.3

0.005

0.05

Efect organoleptic

0.025

0.01

0.01

0.002

0.001

17

Autopurificarea bazinelor naturale de apa de reziduurile

Ca urmare a capacitatii de autopurificare a bazinelor naturale de apa, semnele de poluare
cu reziduuri de petrol (pelicula, miros, gust) dispar dupa un anumit timp, limitandu-se astfel
influenta nociva a petrolului. in acest proces de dezintegrare a petrolului, alaturi de ceilalti
factori fizico-chimici si biologici, germenii microbieni joaca un rol foarte important.
Cercetari efectuate de catre A. A. Vorosilova si E. V. Dianova pe raul Moskva, au aratat ca. :
petrolul, patrunzand in apa raului, parcurge un drum lung si complicat,, miscandu-se nu
numai in sensul curentului, ci si de la suprafata apei catre fundul ei si invers, ceea ce face ca
dezintegrarea petrolului in care rezida procesul de autopurificare sa se desfasoare in
conditii variate. Aceasta comportare particulara a petrolului in riu, se explica prin urmatoarele
proprietati:
petrolul fiind un amestec de diferite hidrocarburi (lichide, solide si gazoase), majoritatea lor
insolubile in apa, nu se raspandeste in mod egal in grosimea apei, ci se creeaza gramezi ;
hidrocarburile care intra in compozitia petrolului pot fi utilizate de microbi, dar oxidarea lor
nu se produce intr-un ritm egal. Asa cum arata tabelul nr. 2, unii compusi se oxideaza mai
usor, in timp ce altii se oxideaza mai greu.

COMPUSI AI PETROLULUI CARE SE OXIDEAZA

Tabel nr. 2
Mai usor

Mai greu

Compusi alifatici sau parafine.

Hidrocarburile cu lant lung.

Fractiunile de petrol de greutate

medie (de la petrol lampant pana la uleiurile l

Compusi aromatici,

Hidrocarburile cu lant
scurt

ubrifiante).

Fractiunile vascoase grele.

Hidrocarburile cu lant ramificat sau

izocompusii.

Hidrocarburile
cu lant drept.

18

normale

Aceasta diferenta de oxidare bacteriana a diferitelor fractiuni de petrol, duce la scaderea

fractiunilor usor oxidabile si la o acumulare in riu a fractiunilor greu oxidabile;
patrunzand in rau, petrolul se intinde la suprafata apei in cea mai mare parte, sub forma unei
pelicule si numai o parte neinsemnata se dizolva. Venind in contact cu apa, pelicula de petrol
incepe sa fie atacata de microbi care se inmultesc intr-un numar imens , petrolul fiind
utilizat de bacterii numai la limita sa de contact cu apa. Aceasta este prima etapa ainainatarii
petrolului pe suprafata apei. Pentru a evidentia inmultirea enorma a bacteriilor in zona
subiacenta peliculei de petrol, s-au efectuat determinari cantitative de germeni la diferite
nivele de adincime a apei sub pelicula.
Din tabelul nr. 3, se poate constata in mod net influenta peliculei de petrol asupra
concentratiei bacteriilor in stratul superficial al apei riului.

Tabel nr. 3 INFLUENTA PELICULEI DE PETROL ASUPRA CONCENTRATIEI

CANTITATIVE

A BACTERIILOR IN STRATUL SUPERFICIAL

AL RAULUI MOSCOVA
Nr microbi in 1 ml strat superficial de Nr. de

Raport

Caracteristicile

apa

b/c

peliculei de petrol

microbi la 1

In absenta peliculei

In prezenta

ml apa din

de petrol

peliculei de

adancime de

petrol

0,5 m

(a)

(c)
540.000

2.250.000

480.000

4.7

Grosime mijlocie

725.000

168.000

4.3

Grosime subtire

1.850.000

4.700.000

214.000
135.000

8.7
34.8

Grosime mijlocie
Groasa incretita

Dupa A. A. Vorosilova si E. V. Dianova

Pe masura inaintarii pe suprafata apei, pelicula de petrol se imbogateste din ce in ce
mai mult cu microbi, cu protozoare care se inmultesc pe contul acestora din urma. Din cauza
abundentei de microorganisme si pierzand totodata prin evaporare fractiunile mai usoare,
pelicula de petrol devine mai grea si se scufunda. La acest proces contribuie si substantele in
suspensie din apa, care infasurand pelicula antreneaza prin sedimentare la fund. Aceasta este
a doua etapa in circuitul peliculei de petrol : scufundarea si depunerea ei pe fundul raului

19

unde se continua p ales in apropierea malurilor si in zonele cu un curent incetinit, unde se

formeaza sub actiunea viiturilor, numai pojghite de petrol si au loc masive depuneri la fund.
Odata depus la fundul raului, petrolul se dezintegreaza, impurificand apa cu produsele
solubile de dezintegrare, iar o alta parte de petrol este readusa la suprafata apei odata oi
gazele eliminate de pe fundul raului. Fiecare bula de gaz iesita la suprafata apei se
sparge formand o pata de petrol. Diversele pete se contopesc constituind o pelicula de petrol
care in parte merge mai departe cu curentul apei raului, iar in parte este impinsa spre maluri
unde se dezintegreaza. Cu cat mai bogate sunt depunerile de petrol pe fundul apei cu atat mai
energica este eliminarea de gaze si odata cu acestea, ridicarea petrolului la suprafata apei
raului. Cantitati importante de petrol sunt ridicate la suprafata atunci cand de la fund se ridica
bucati de mil imbibate cu bule de gaz.
La suprafata apei, bulele de gaz din aceste bucati de mal se sparg treptat, formand alte
pete de petrol care conflueaza sub forma de pelicule, iar partile mai grele ale malului iesit la
suprafata impreuna cu petrolul ce-1 contine, cad sub forma unei ploi murdare inapoi la fund.
Aducerea din nou la suprafata apei a petrolului, unde reincepe oxidarea lui in conditii aerobe,
constituie a treia etapa a imigratiei petrolului in rau. Petrolul revenit la suprafata apei, cu o
compozitie modificata in parte, este din nou atacat de germenii aerobi si inaintand mai
departe in sensul curentului apei, repeta acelasi drum de la suprafata spre fundul raului si
inapoi la suprafata, fiind supus unei oxidari bacteriene si unei dezintegrari cand in conditii
aerobe (la suprafata apei), cand in conditii anaerobe (la fundul apei). Pe masura indepartarii
de punctul de deversare a petrolului, procentul de petrol initial ,,primar' din pelicula de petrol
care pluteste pe riu va scadea, iar procentul de petrol secundar' iesit la suprafata apei de la
fundul raului, va creste. Este posibil ca acest petrol secundar sa predomine la distante mari de
locul de deversare a reziduurilor de petrol. La o anumita distanta de locul de varsare, pelicula
de petrol de la suprafata apei va consta in intregime din petrol, secundar, care a trecut odata
sau de mai multe ori prin faza de fund.
Impurificarea cu petrol se intinde pe rau in jos pe mari distante si se repartizeaza in zone
foarte neregulate, formand pe suprafata, diferite acumulari, iar la fund baze de petrol'
caracteristice,. din care petrolul migreaza continuu la suprafata apei si curge pe rau in jos.
Oxidarea petrolului prin bacterii in conditii aerobe este cunoscuta ; ea este insa putin studiata
si insuficient cunoscuta in conditii anaerobe. Dezintegrarea petrolului in conditii anaerobe se
poate efectua cu ajutorul oxigenului, nitratilor si sulfatilor, fapt care duce la formarea de N02,
N liber si H2S.

20

In geologie s-a constatat ca exista o corelatie intre concentratia de H2S, bacilii de

desulfurare si cantitatea de petrol din straturile purtatoare de petrol.
Cercetarile bacteriologice au aratat ca in prezenta petrolului, chiar la suprafata apei, bacteriile
care reduc nitratii pana la azot gazos si sulfatii pana la H2S, se inmultesc foarte mult (de 5
35 ori). Astfel s-a constatat ca in stratul superficial al unei ape cu pelicula de petrol, numarul
bacteriilor de desulfurare este de 1000 ori mai mare, iar a celor de denitrificare de 10 ori mai
mare decat intr-o apa fara pelicula. Pe raul Moscova, in locurile foarte impurificate cu petrol,
numarul bacteriilor de denitrificare si desulfurare creste de 100 de ori mai mult decit in
locurile mai putin impurificate cu petrol. Or, desfasurarea proceselor ce se insotesc de
formarea de H2S pe fundul bazinelor de apa are urmari importante pentru regimul lor
biochimic mai ales in conditii de iarna cand stratul de gheata de la suprafata apei impiedica
patrunderea in apa a oxigenului din aer. Procesul de reducere a sulfatilor si de oxidare a
hidrocarburilor din petrol, constituie una din posibilitatile de dezintegrare a petrolului in
conditii anaerobe. Dupa Tube, hidrocarburile inferioare de petrol pot oxida prin oxigenul
sulfatilor pana la C02 si H20, iar hidrocarburile superioare, incepand de la C19H20 se pot
transforma in naftene si polinaftene, care nu mai pot fi utilizati de bacteriile de desulfurare.
In conditii anaerobe de dezintegrare a petrolului deci, fractiunile de petrol cu punct de
fierbere scazut se vor micsora treptat, iar acizii naftenici si polinaftenici se vor acumula pe
fundul raului ca produse finale ale dezintegrarii. In conditiile unui fund de rau cu degajari de
gaze, acesti acizi pot fi antrenati cu gazele din nou la suprafata apei unde ei pot fi oxidati
in totalitate. Pe fundurile de rau unde nu auloc asemenea degajari de gaze, fenomenul de
readucere la suprafata a acestor acizi nu mai are loc, acestia acumulandu-se in depozite de
fund. Ce se intampla cu aceste depozite acumulate la fundul raului in cazul cand
dezintegrarea merge in felul descris mai sus, nu se cunoaste.
In conditii aerobe, se produce o oxidare completa a petrolului. Acest proces este insa in
stransa legatura cu consumul intens de oxigen. Viteza de oxidare a petrolului in conditii
aerobe s-a constatat ,experimental ca si in natura,ca variaza in functie de o serie de factori
intre care cei mai principali sunt:

suprafata de contact a petrolului cu apa, deoarece oxidarea petrolului prin bacterii este
posibila numai in prezenta apei;

grosimea peliculei de petrol, deoarece ea limiteaza accesul de oxigen necesar

pentru oxidarea hidrocarburilor;

21

prezenta de azot si fosfor in mediu, intr-o cantitate ce asigura dezvoltarea bacteriilor

petrol-oxidante deoarece aceste elemente necesare pentru dezvoltarea bacteriilor
lipsesc din petrol. Sub acest aspect deversarea reziduurilor petrolifere impreuna cu
cele fecalo-menajere poate fi socotita ca favorabila pentru oxidarea petrolului;
temperatura apei, bacteriileoxidante ale petrolului fiind cele mai active la 3037CC desi procesul de oxidare se produce si la 0C dar foarte lent.

Mijloace de epurare a apelor reziduale petrolifere inainte de deversare

Mentionam cateva mijloace de epurare a apelor reziduale petrolifere inainte de deversare:

decantarea in bazine de sedimentare, prin care se poate obtine o depunere intr-un

procent insemnat a impuritatilor continute. Reziduurile petrolifere se mai pot
indeparta in bazine separatoare de uleiuri de constructie analoaga acelora de
sedimentare. in ultima vreme, prin construirea unor tipuri de separatoare de
ulei utilizate in rafinarii, se realizeaza o eficienta destul de crescuta;

filtrarea apelor reziduale prin nisip, procedeu care atunci cand se foloseste un
nisip cu o granulometrie corespunzatoare, de 0,52 mm asezat intr-am strat
suficient de gros, poate epura intr-un grad foarte avansat apele reziduale petrolifere, chiar atunci cand concentratia uleiului in apa ajunge la 300 mg/l si cand
concentratia de impuritati din apa ajunge la 100 mg/l;

flotatia cu aer, metoda care permite in unele cazuri indepartarea intr-un procent
de 9095% a produselor petrolifere din apa si de 74% a substantelor solide
aflate in suspensie;

folosirea de coagulanti ; sulfat feros, clorura ferica, sulfat de aluminiu, argila,

silice activata etc. Coagularea poate fi si o treapta care sa preceada flotatia cu aer
dizolvat, marind eficienta acestui din urma procedeu Coagularea reclama in acest
caz o durata suficienta de reactie pentru a se realiza precipitarea si cresterea
particulelor sub agitatie controlata;

procedeele biologice incepand cu iazurile artificiale sau iazurile active care

reprezinta amenajarea cea mai simpla in scopul degradarii biologice a petrolului,
pana la constructiile moderene cu filtre biologice sau cu namol activ in aceste
instalatii, flora microbiana petrol-oxidanta ce se dezvolta, contribuie la epurarea
apelor

22

Daca toate aceste procedee isi au importanta lor in protectia sanitara, a bazinelor naturale
care primesc efluenti reziduali petroliferi, metoda, care - indeosebi, pentru efluenti de o
nocivitate particulara, cum sunt aceia care rezulta din industria chimica, petrochimica etc. este de cea mai mare importanta in realizarea unei protectii eficiente a apelor de suprafata,
consta in. tratarea si recircularea apelor la nivelul acestor industrii.
Recuperarea substantelor utile continute in aceste ape reziduale, care din punct de vedere
sanitar prezinta o nocivitate particulara, ar reprezenta atat sub raport economic cat si sub
raport sanitar aspecte de o deosebita importanta.

23

BIBLIOGRAFIE
1) Document privind problemele importante de gospodrire a apelor n bazinele/spaiile
hidrografice din Romnia,Ministerul Mediului si Schimbarilor Climatice,22 decembrie
2013
2) Sinteza calitatii apelor din Romania in anul 2013,Administratia Nationala Apele
Romane,Bucuresti,2014
3) Ecotoxicologie i protecia mediului, Dan chiopu i Vasile Vntu (coordonatori),
Editura Ion Ionescu de la Brad, Iai-2002
4) www.wikipedia.ro

24

25