Sunteți pe pagina 1din 13

Analiza performantelor firmei prin rentabilitate

3. Rata rentabilitatii economice


Eficienta capitalului investit, a tuturor resurselor materiale, financiare implicate in
activitatea firmei, sunt prezentate prin rata rentabilitatii economice. In literatura de
specialitate, rata rentabilitatii economice este calculata dupa urmatoarele modele:

Re =

Rc
* 100
At

sau

Re =

RBE
* 100
At

sau

Re =

Re xpl
* 100
At

Re =

Re xpl
* 100
A exp l

Re =

RBE
*100
Kinvestit

Re =

Re xpl
* 100
Kinvestit

Sau

sau

unde:
Re = rata rentabilitatii economice; RBE = rezultat brut din exploatare
Rexpl = rezultatul exploatarii; At = active totale
Aexpl = active de exploatare; Kinvestit = capital investit; Rc = rezultat curent
In formula de calcul a ratei rentabilitatii economice, folosirea la numarator a
rezultatului exploatarii sau a rezultatului brut din exploatare este dictata de interesele in
luarea in considerare sau nu a politicii de amortizare sau aprovizionare a firmei. In
componenta capitalului investit sunt incluse valoarea bruta a activelor fixe, nevoia de
fond de rulment si disponibilitatile firmei. De altfel, problema utilizarii activelor totale
sau a capitalului investit in determinarea ratei rentabilitatii economice este destul de
controversata in literatura de specialitate.
Indiferent de modalitatea de calcul utilizata, rata de rentabilitate economica este
independenta de mecanismul de finantare cit si de politica fiscala. Rentabilitatea
economica surprinde eficienta mijloacelor materiale si financiare alocate pentru
desfasurarea activitatii unei firme. Capitalurile angajate de o firma in cursul unui
exercitiu financiar sunt reprezentate de capitalurile proprii si capitalurile imprumutate.
Remunerarea capitalurilor sub forma dividendelor sau a dobanzilor se realizeaza dupa ce
sunt acoperite investitiile strategice (active fixe), investitiile de exploatare (nevoia de
1

Analiza performantelor firmei prin rentabilitate


fond de rulment) si investitiile de echilibru (pentru asigurarea disponibilitatilor banesti).
Rentabilitatea economica a capitalurilor investite nu tine seama de modalitatea de
procurare a capitalurilor.
Rata rentabilitatii economice exprima pe de o parte gradul de remunerare a
capitalurilor angajate in activitatea firmei, iar pe de alta parte, modalitatea de remunerare
a riscurilor asumate de actionari sau asociati pentru capitalul investit in intreprindere.
Dimensiunea ratei rentabilitatii economice joaca un rol hotaritor in stabilirea
modalitatii de finantare pe termen lung si scurt. Tot capitalul avansat in activitatea firmei
trebuie remunerat dar, spre deosebire de capitalul propriu (remunerat in masura obtinerii
de profit), capitalul imprumutat trebuie remunerat indiferent de rezultatele firmei. O
firma ce beneficiaza de capital imprumutat (in special de credite bancare), va suporta
cheltuieli financiare ridicate care ii vor diminua posibilitatile de autofinantare. Pentru a
asigura acoperirea nevoilor de finantare, va fi nevoita sa recurga la obtinerea de noi
credite. In aceste conditii se impune criteriul rentabilitatii: daca rata rentabilitatii
economice este superioara ratei dobinzii, este posibil si de dorit sa se apeleze la credite.
In fapt, prin compararea ratei rentabilitatii economice cu costul capitalului imprumutat
(rata dobinzii), ia nastere efectul de indatorare.
Rata rentabilitatii economice trebuie apreciata in functie de rata inflatiei. O rata a
rentabilitatii economice superioara ratei inflatiei va putea asigura conservarea substantei
economice a firmei si chiar reinoirea si cresterea activelor sale economice, intr-o
perioada cit mai scurta. In realitate, rata rentabilitatii economice trebuie sa remunereze
capitalurile investite, cel putin la nivelul ratei medii a dobinzii, plus riscul economic si
financiar pe care si l-au asumat cei care au plasat capitalul in firma.
Rata rentabilitatii economice trebuie sa fie superioara ratei inflatiei, pentru a fi
posibila o remunerare a capitalurilor investite la un nivel minim al ratei de randament din
economie (rata medie a dobanzii) si al unui nivel de risc economic si financiar asumat de
cei care au pus capitaluri la dispozitia firmei, permitand in acelasi timp reinnoirea si
cresterea activelor in cadrul firmei.
In literatura de specialitate regasim adeseori afirmatia ca o firma, pentru a asigura
reinnoirea activelor sale intr-o perioada cit mai scurta paralel cu o remunerare
corespunzatoare a investitorilor, trebuie sa inregistreze o rata a rentabilitatii economice
(calculate in functie de rezultatul brut din exploatare si activele totale) valoarea de 25 %
(intr-o economie de piata cu functiune normala).
Dimensiunea ratei rentabilitatii economice este folosita frecvent in analize
externe, deoarece permite efectuarea comparatiilor in spatiu intre firme apartinand
aceluiasi sector, indiferent de marimea lor sau forma de proprietate, masurand aptitudinea
capitalului economic de a asigura reinnoirea si remunerarea sa ca factor de productie,
reinnoire care ar trebui sa se realizeze intr-un orizont de timp mediu (de exemplu 4 ani).
CA
At
Re

g (structura vnzrilor)
P
100
CA

p (preul unitar de vnzare)


c (costurile complete unitare)

Analiza performantelor firmei prin rentabilitate

Rata rentabilitii economice se analizeaz factorial, la nivelul factorilor direci,


astfel:
CA CA1 CA0 P0

1. Influena vitezei de rotaie a activului total:


=

100
At At1 At0 CA0

P CA1 P1
P
=

0 100
CA At1 CA1 CA0
Rata rentabilitii economice combin efectul vitezei de rotaie a activului total,
CA
exprimat ca numr de rotaii
, cu efectul ratei rentabilitii comerciale
At

P
100 . Cele dou rate componente acioneaz diferit asupra ratei rentabilitii

CA

economice, n funcie de natura activitii firmei i de strategia urmat. Astfel, n


industrie, firmele realizeaz rate de rentabilitate economic ridicate pe seama unor cote
de profit mai mari i nu printr-o rotaie mai rapid a activelor. Firmele din sfera
comerului opereaz cu marje de profit mai reduse, dar beneficiaz de o rotaie mai
accelerat a activelor.
O strategie de meninere a poziiei concureniale pe pia determin uneori un rabat
de la marje ridicate de profit, iar alteori, utilizarea unor tehnologii avansate, fapt care
conduce la o ncetinire a rotaiei activelor.

2.

Influena ratei rentabilitii comerciale:

4. Rata rentabilitatii financiare


Rata rentabilitatii financiare este un indicator semnificativ in aprecierea
performantelor economicofinanciare ale firmei atit in cadrul diagnosticului intern cit si
in analizele solicitate de partenerii externi. In literatura de specialitate, rata rentabilitatii
financiare este regasita sub urmatoarele modalitati de calcul:
rata rentabilitatii financiare a capitalului permanent

Rf =
Rf

Rcurent
* 100
Kpm

sau
Rbrut
=
Kpm

* 100

Nota: aceasta rata este intilnita si sub denumirea de rata economica a rentabilitatii
capitalului permanent

Rf =

Rnet + Dob
*100
Kpm

Analiza performantelor firmei prin rentabilitate


rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu (Return on EquityROE)*

Rf =

Rnet
* 100
Kpp

unde:
Rf = rata rentabilitatii financiare; Rcurent = rezultatul curent al exercitiului
Kpm = capital permanent; Rbrut = rezultat brut, inainte de impozitare
Rnet = rezultat net al exercitiului; Dob = dobinzi pentru datorii pe termen mediu si lung
Kpp = capital propriu
In teoria de specialitate, in cadrul ratelor de rentabilitate financiara sunt regasite si
urmatoarele rate:
rata de rentabilitate a activelor totale (Return on Total Assets ROA), calculata
dupa cum urmeaza:

ROA =

Rnet
*100
At

rata de rentabilitate a capitalului utilizat (ROCE):

ROCE =

Rid
*100
Kpm

unde:
Rid = rezultat inainte de impozitare si dobinzi
Daca rata rentabilitatii economice exprima remunerarea capitalului investit facind
referire numai la activitatea de exploatare, rata rentabilitatii financiare cuantifica
remunerarea capitalului propriu prin prisma celor doua tipuri de activitati: exploatare si
financiara.
Rata rentabilitatii financiare are in vedere provenienta capitalurilor, fiind sensibila
la structura financiara a firmei si in mare masura influentata de gradul de indatorare al
firmei.
Rentabilitatea unei firme nu poate fi analizata independent de aspectele legate de
structura sa financiara. Pentru orice firma prezinta interes cunoasterea structurii
financiare cu care isi poate desfasura o activitate rentabila, precum si cunoasterea
nivelului de indatorare la care poate apela, astfel incit acesta sa nu se reflecte negativ
asupra rentabilitatii sale financiare. Nerespectarea acestei restrictii ar conduce la un
dezechilibru financiar, in pofida unei rentabilitati economice semnificative, care va fi
absorbita de nivelul cheltuielilor financiare generate de un grad de indatorare mult prea
ridicat.
Rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu pune in evidenta randamentul
capitalurilor proprii, respectiv al plasamentului efectuat de actionarii unei societati prin
cumpararea actiunilor societatii. Profitul, sursa importanta de finatare a dezvoltarii unei
*

Hawawini G., Viallet C. Finance for executives, Second Edition,

Analiza performantelor firmei prin rentabilitate

activitati, reprezinta parte componenta a capitalurilor unei firme, remunerand in primul


rand, participarea actionarilor prin intermediul dividendelor. O crestere a acestui indicator
evidentiaza o activitatea eficienta din punct de vedere al fructificarii capitalurilor proprii.
In determinarea ratei rentabilitatii financiare a capitalului propriu se tine cont de
metodologia de calcul a profitului net, respectiv de regimul de calcul al amortizarii si
provizioanelor, al cheltuielilor deductibile si nedeductibile avute in vedere la
determinarea bazei de calcul a profitului impozabil.
Rentabilitatea financiara constituie un indicator de baza ce caracterizeaza
performantele firmelor, indicator care se afla sub directa incidenta a politicii comerciale
(rentabilitatea comerciala), a eficientei capitalului angajat (rentabilitatea economica) cit si
a politicii financiare a firmei.
Analiza factoriala a ratei rentabilitatii financiare se poate face pe baza sistemului
DU PONT, i anume:
Rf =

Pn
Vt At Pn
100 =

100
Kp
At Kp Vt

Unde:
Vt / At viteza de rotaie a activelor totale;
At / Kp factorul de multiplicare a capitalului propriu mediu sau braul prghiei
financiare;
Pn / Vt profitul net la 1 leu venituri.
iar ordinea de analiza a factorilor este prezentata dupa cum urmeaza :
Vt

At
Pn
At

Kp
Kp
Pn

Vt
Managerii au posibilitatea s acioneze asupra ratei rentabilitii financiare prin
urmrirea i influenarea:
1) vnzrilor generate de utilizarea activelor;
2) modului de finanare a activelor din capitalul propriu i datorii;
3) rentabilitii nete a veniturilor.
Atunci cnd analizm viteza de rotaie a activelor, trebuie s inem cont i de
sectorul n care i desfoar activitatea societatea. Cu ct acest indicator are o valoare
mai mare, cu att eficiena utilizrii activelor totale este mai bun. Aparent, cu ct factorul
de multiplicare a capitalului propriu este mai mare, cu att rata rentabilitii financiare
este mai ridicat, dar trebuie s inem cont, totodat, c acest indicator arat i gradul de
ndatorare. i este cunoscut c orice societate cu grad de ndatorare mare este riscant.
Stabilirea unei valori optime a factorului de multiplicare reprezint de fapt o lupt (un
arbitraj) permanent ntre profiturile i costurile pe care le implic datoriile financiare.
Totodat, trebuie subliniat c acest indicator este influenat i de sectorul unde i
desfoar firma activitatea i de activele pe care le deine aceasta. n general, firmele

Analiza performantelor firmei prin rentabilitate

care au un flux de numerar din activitatea de exploatare constant i cu un grad mare de


previzionare pot opera cu un factor de multiplicare a capitalului propriu mai mare dect
cele care i desfoar activitatea ntr-un sector cu un grad de risc mai mare. Putem
spune c i bncile comerciale care dispun de un portofoliu de active diversificat pot
opera cu un factor de multiplicare a capitalului propriu mai mare. O dat cu analiza
acestui indicator, trebui urmrii i ali indicatori, cum ar fi: rata lichiditii curente, rata
lichiditii imediate, rata de acoperire a dobnzilor.
Profitul net la un leu venituri arat capacitatea firmei de a practica o politic de
preuri eficient i, totodat, abilitatea firmei de a controla costurile. Acest indicator
trebuie i el interpretat n funcie de sectorul de activitate, de natura produselor
comercializate i de strategia aplicat de firm. S-a constatat c firmele care au un profit
net la un leu vnzri mare au o rat a rentabilitii economice (Pnet/At) mic i invers.
Aceasta se datoreaz, de exemplu n cazul firmelor din comer, practicrii unui adaos
comercial ridicat care, dei majoreaz profitul net la 1 leu vnzri, are un efect mult mai
pronunat asupra vitezei de rotaie a activelor, ncetinind-o.
O alt variant a abordrii ratei rentabilitii financiare pe baza sistemului DU
PONT poate fi:
Profit net
Activ total
Profit net
Rf =
100 =

100 ,
Capital propriu
Capital propriu Activ total
unde:
Profit net
Cifra afaceri
Profit net
100 =

100 , reprezentnd o form a ratei


Activ total
Activ total
Cifra afaceri
rentabilitii economice,
Activ total
iar
prghia financiar.
Capital propriu
At
Kp
Pn
CA
Kp
At
Pn
At
Pn
CA

Prin urmare, creterea interesului investitorilor depinde de doi factori:


- rata rentabilitii economice a activului;
- gradul de ndatorare a firmei.
Legat de rezultatul (profitul) evidentiat in determinarea ratelor de rentabilitate
economica si financiara, mentionam:

Analiza performantelor firmei prin rentabilitate

In cazul in care sunt comparate doua sau mai multe firme prin prisma ratelor de
rentabilitate mentionate, politicile contabile vor fi diferite in mod cert si anumite
ajustari vor fi necesare;
Contabilitatea la costul istoric tinde sa supraevalueze profitul pentru ca
deprecierea se bazeaza pe costul istoric, nu pe valoarea curenta (prezenta), si
totodata castigurile latente asupra activelor sunt incluse in profitul raportat;
Profitul poate fi considerat dupa adaugarea elementelor extraordinare care
afecteaza realizarea de comparatii;
Veniturile necomerciale pot fi omise daca obiectivul este masurarea rezultatului
asupra activelor din exploatare. Valoarea din balanta a investitiilor aducatoare de
venituri trebuie exclusa.
Atit ratele de rentabilitate economica cit si ratele de rentabilitate financiara sunt
foarte importante pentru utilizatori, dar sunt foarte multe dificultati in folosirea lor. In
principal, problemele de baza ce apar in ceea ce priveste ratele mentionate deriva din
forma de rezultat si capital luata in calcul. In ceea ce priveste deficientele ratelor de
rentabilitate economica si financiara redate de capitalul folosit in calcul, precizam:
Daca se utilizeaza costul contabil istoric, capitalul utilizat este subevaluat;
subevaluarea capitalului si supraevaluarea profitului, ca efecte cumulate ale
costului contabil istoric, duce la o supraevaluare a ratelor de rentabilitate;
La firme difera gradul de capitalizare a activelor necorporale; o posibilitate in
inlaturarea acestei deficiente ar presupune ignorarea oricarei includeri de goodwill
(fond de comert), marci si altele de aceste gen in activele imobilizate;
Determinarea descoperirilor de cont poate fi dificila. Pentru anumite firme,
descoperirile de cont reprezinta o caracteristica continua a aranjamentelor lor
financiare; descoperirile de cont ar trebui sa fie prezentate sub forma de datorii
curente. Se pot include toate dobinzile decuragand din datorii oriunde apar ele in
bilant si, pentru consistenta, sa se excluda dobanzile platite din profit in momentul
calcularii ROCE.
Cu toate deficientele remarcate, ratele de rentabilitate ramin indicatori de baza in
caracterizarea performantelor firmei. Abordarea sistematica a problematicii rentabilitatii
permite pozitionarea corecta a firmei in sistemul strategic caruia ii apartine si, totodata,
fundamentarea obiectiva a orientarilor de perspective.
Analiza pragului de rentabilitate

Riscul de exploatare evalueaza capacitatea firmei de a se adapta la timp si cu cel


mai mic cost, la variatiile mediului in care actioneaza, respectiv exprima flexibilitatea
rezultatului din exploatare. Dimensiunea lui depinde de situatia sectorului in care firma
isi desfasoara activitatea dar si de caracteristicile portofoliului de active proprii.
Aprecierea riscului de exploatare se realizeaza cu ajutorul pragului de rentabilitate de
exploatare, intilinit in literatura de specialitate si sub denumirea de punct critic, punct
mort sau punct de echilibru. Pragul de rentabilitate permite stabilirea unei legaturi intre
variatia rezultatului exploatarii si variatia volumului de activitate desfasurata de firma,
marcind acel volum de activitate al firmei care asigura acoperirea cheltuielilor de
exploatare, in conditiile realizarii unui rezultat din exploatare nul. Depasirea pragului de
rentabilitate asigura in fapt rentabilizarea activitatii firmei.

Analiza performantelor firmei prin rentabilitate

Prin analiza pragului de rentabilitate, sunt furnizate informatii cu privire la


volumul de activitate ce permite realizarea profitului sau a unui anumit profit, perioada de
timp presupusa de acoperirea cheltuielilor, gradul de utilizare a capacitatii de productie
corespunzator pragului de rentabilitate (sau corespunzator unei anumite marimi a
profitului), profitul maxim ce poate fi realizat in conditiile date.
Analiza pragului de rentabilitate este importanta in procesul de planificare
deoarece relatia costvolumprofit poate fi influentata de proportia investitiilor in active
fixe, iar la stabilirea planurilor financiare de obicei se opereaza schimbari ale raportului
dintre valoarea activelor fixe si a celor curente. Trebuie sa se stabileasca in acest fel un
volum suficient al vinzarilor pentru acoperirea cheltuielilor fixe si variabile; in caz
contrar, firma va inregistra prin activitatea desfasurata pierdere.
In determinarea pragului de rentabilitate se porneste de la premisa ca firma nu
poate actiona asupra preturilor de achizitie ale factorilor de productie sau asupra
preturilor de vinzare ale bunurilor si serviciilor. Pentru a asigura devansarea cheltuielilor
de catre venituri, se poate actiona numai asupra volumului de activitate desfasurata.
Cheltuielile firmei, in functie de variatia fata de volumul de activitate, sunt departajate in
cheltuieli variabile si cheltuieli fixe*. Cheltuielile variabile, ca suma la nivel de firma, se
modifica odata cu volumul de activitate desfasurata dar, pe unitate de produs, ramin
relativ constante. Cheltuielile fixe, ca suma la nivel de firma, ramin relativ constante, in
limitele unui scalar al volumului de activitate desfasurata dar, pe unitate de produs capata
caracter variabil. Drept urmare, rezervele firmei privind maximizarea rentabilitatii sunt
legate de volumul de activitate desfasurata si impactul asupra sumei cheltuielilor fixe.
Regulile generale impuse in calculul pragului de rentabilitate constituie in fapt si
limitele acestei metode: practica demonstreaza ca preturile de achizitie sau de vinzare
sunt sensibile la reactia cererii si ofertei, costurile variabile unitare nu au totdeauna
caracter constant iar suma cheltuielilor fixe poate inregistra modificari de la o perioada la
alta. Toate aceste limite fac ca metoda pragului de rentabilitate sa nu aiba totdeauna
caracter practic dar utilitatea sa ramine prin informatiile pe care le ofera.
Pornind de la aceste considerente, algoritmul de calcul al pragului de rentabilitate in
cazul firmelor cu activitate omogena este:
Se porneste de la echilibrul dintre cifra de afaceri (CA) si cheltuielile aferente
(CH):
CA = CH

Cifra de afaceri este descompusa in functie de volumul fizic al vinzarilor (q) si


pretul de vinzare unitar (p)
CA = q*p

Cheltuielile se departajeaza in functie de variatia fata de volumul de activitate al


intreprinderii in cheltuieli fixe (Cf) si cheltuieli variabile (Cv)
CH = Cf + Cv

Ristea M, Possler L.-Calculatia si managementul costurilor, Editura Teora, Bucuresti, 2001

Analiza performantelor firmei prin rentabilitate

Cheltuielile variabile ca suma, la nivel de firma, sunt influentate de volumul fizic


al vinzarilor (q) si costul variabil unitar (v)
Cv = q *v

Relatia de echilibru intre cifra de afaceri si cheltuielile aferente devine:


q*p = Cf +q*v

q*p q*v = Cf

q*(p-v) = Cf

Volumul fizic critic al vinzarilor , a carui realizare implica un profit nul, este:

Cf
pv
Cifra de afaceri critica (CAcr), respectiv expresia valorica a volumului critic:
qcritic =

CAcr = qcritic*p

Gradul de utilizare a capacitatii de productie (Gcr) corespunzator pragului de

rentabilitate: Gcr =

qcritic
*100
q max im

Perioada critica (Pcr), corespunzatoare realizarii cifrei de afaceri critice:


CAcr
Pcr =
CA / T
CA
reprezinta vinzarile medii pe unitate de timp
Nota:
T

Profitul maxim ce poate fi realizat (Pmax):

Pmax = qmaxim* (p v) cf
Grafic, pragul de rentabilitate poate fi reprezentat astfel:
Y

CA
ch
D

CAcr

cv

cf

qcritic

qmax

Fig 6.1 Reprezentarea grafica a pragului de rentabilitate

Analiza performantelor firmei prin rentabilitate

Pe axa OX este reprezentat volumul fizic al productiei, iar pe axa OY sunt


reprezentati indicatorii valorici: cifra de afaceri, cheltuieli. Zona OAB corespunde
pierderilor inregistrate de firma, iar zona BCD corespunde profiturilor inregistrate. Latura
CD din triunghiul BCD corespunde profiturilor maxime.
La firmele ce desfasoara activitati diverse, calculul si valoarea informationala a
pragului de rentabilitate sunt influentate de modalitatea de evidenta a cheltuielilor dar si
de masura in care se departajeaza cheltuielile in cheltuieli fixe si variabile. In cazul
firmelor in cauza, pragul de rentabilitate este exprimat dupa cum urmeaza:

Cifra de afaceri critica (CAcr): CAcr =

Cf
1 cv

Unde:
Cf = suma cheltuielilor fixe la nivel de firma
cv = cheltuieli medii variabile la un leu cifra de afaceri

Gradul de utilizare a capacitatii de productie (Gcr) : Gcr =


Unde:

CAcr
* 100
Q max

Qmax = capacitatea maxima de productie exprimata valoric

Daca activitatea firmei are caracter sezonier, relatiile prezentate in scopul calcularii
pragului de rentabilitate se mentin dar, se va considera ca punct de reper perioada in care
marja cheltuielilor variabile (respectiv cifra de afaceri corectata cu cheltuielile variabile)
asigura acoperirea cheltuielilor fixe.
Evaluarea riscului de exploatare se face prin compararea cifrei de afaceri
inregistrata de firma (CA) cu cifra de afaceri corespunzatoare pragului de rentabilitate
(CAcr). Literatura de specialitate prezinta indicatorul rezultat din comparatia mentionata
sub denumirea de indicator de pozitie.
Indicatorul de pozitie (Ip) poate fi exprimat :
In marimi absolute: Ip = CA CAcr

In marimi relative: Ip =

CA CAcr
* 100
CAcr

Sau

CA
*100
CAcr
Cu cit cifra de afaceri inregistrata de firma este mai mare comparativ cu cifra de
afaceri critica si in consecinta valoarea indicatorului de pozitie este mai mare, cu atit
riscul de exploatare este mai mic. Indicatorul de pozitie exprima capacitatea firmei de a-si
modifica productia si de a se adapta la cerintele pietei, capacitate influentata in mare
masura de gradul de specializare a potentialul tehnicoproductiv, de structura sa
organizatorica.
Ip =

10

Analiza performantelor firmei prin rentabilitate


P. Vernimment* caracterizeaza pozitia firmei in functie de dimensiunea inregistrata
de indicatorul de pozitie astfel:
Instabila, daca cifra de afaceri este cu mai putin de 10% superioara cifrei de
afaceri corespunzatoare pragului de rentabilitate;
Relativ stabila, daca cifra de afaceri inregistrata este cu 10-20% superioara cifrei
de afaceri corespunzatoare pragului de rentabilitate;
Confortabila, daca cifra de afaceri inregistrata este cu mai mult de 20% superioara
cifrei de afaceri corespunzatoare pragului de rentabilitate.
In aprecierea riscului din exploatare, se poate aborda si coeficientul de elasticitate
(Ke), coeficient intilnit si sub denumirea de coeficient de levier al exploatarii:
Re xpl
Re pl
Ke =
CA
CA

Unde:
Re xpl
= variatia relativa a rezultatului din exploatare
Re xpl
CA
= variatia relativa a cifrei de afaceri
CA
Coeficientul de elasticitate exprima modul in care o schimbare in volumul
vinzarilor influenteaza cistigurile inainte de plata dobinzilor si a impozitelor,
sensibilitatea rezultatului din exploatare la cresterea cu o unitate a cifrei de afaceri.
Evidentiind variabilitatea rezultatului fata de structura costurilor, se poate
prezenta relatia dintre coeficientul de elasticitate si pragul de rentabilitate:
Re xpl Re xplcritic
CA
Re xpl
Ke =
=
CA CAcr
CA CAcr
CA
Decalajul dintre cifra de afaceri realizata de firma si cifra de afaceri
corespunzatoare pragului de rentabilitate influenteaza marimea coeficientului de
elasticitate. Cresterea volumului de activitate comparativ cu pragul de rentabilitate
diminueaza valoarea coeficientului de elasticitate si implicit, riscul de exploatare. Ceea ce
trebuie sesizat este ca rentabilitatea firmei este afectata de riscul din exploatare, ca de
altfel si de riscul financiar in conditii de variabilitate a cifrei de afaceri.
Valorile inregistrate de coeficientul de elasticitate ajuta la aprecierea pozitiei
intreprinderii din punct de vedere al riscului de exploatare, astfel:
Daca Ke>11, pozitia firmei este instabila, cu un grad de risc economic
ridicat;
Daca Ke 6, pozitia firmei este relativ stabila, cu un risc economic mediu;
Daca Ke<6, pozitia firmei este confortabila, cu un risc economic scazut.

Vernimment P.Finance dentreprise, Analyse et gestion, Ed Dalloz, Paris, 1988

11

Analiza performantelor firmei prin rentabilitate


Coeficientul de elasticitate este o componenta importanta in determinarea
gradului de risc al unei afaceri. O firma poate sa influenteze gradul de risc al afacerilor
prin alegerea coeficientului de elasticitate. Daca toate celelalte influente sunt constante,
cu cit mai mare este valoarea coeficientului de elasticitate, cu atit mai mare va fi si gradul
de risc.
Daca se ia in calculul gradului de risc al afacerii si probabilitatea de variatie a
volumului vinzarilor in sensul cresterii, atunci in conditiile unei valori ridicate a
coeficientului de elasticitate, se va inregistra cresterea profitului. Daca volumul vinzarilor
firmei are grad ridicat de certitudine, marimea coeficientului de elasticitate nu va
determina variabilitatea profiturilor viitoare.
La SC ECO SA, am recurs la sintetizarea datelor necesare calcularii pragului de
rentabilitate pentru anul N:

Indicatori

Valori inregistrate in anul N

Cifra de afaceri neta


Suma cheltuielilor variabile
Suma cheltuielilor fixe
Cheltuieli variabile la un leu cifra de afaceri
Cifra de afaceri critica
Capacitatea de productie maxima exprimata valoric
Grad critic de utilizare a capacitatii de productie
Grad efectiv de utilizare a capacitatii de productie
Profit maxim realizabil

12,350,000
8,768,500
2,000,000
0.71
6,896,552
19,704,433
35.00%
62.68%
3,714,286

SC ECO SA in anul N prin activitatea desfasurata, a realizat o cifra de afaceri de


12.350.000 lei, prin utilizarea efectiva a capacitatii de productie existente de 62,68%.
Acest rezultat, in conditiile in care firma este caracterizata de un prag de rentabilitate de
6.896.552 lei (corespunzator unui grad de utilizare a capacitatii de productie de 35%) i-a
permis obtinerea de profit. Gradul de utilizare a capacitatii de productie, desi superior
gradului critic de utilizare denota nefunctionarea firmei la capacitatea maxima. Profitul
maxim ce poate fi realizat, in conditiile utilizarii 100% a capacitatii de productie, este de
3.714.286 LEI.

Risc de exploatare - evaluare


Indicator de pozitie in marimi absolute
Indicator de pozitie in marimi relative
Coeficient de elasticitate

N
5,453,448
179.08%
2.26

Prin marimea indicatorului de pozitie cit si a coficientului de elasticitate, constatam ca SC


ECO SA este caracterizata in anul N printr-o pozitie confortabila din punct de vedere al
riscului de exploatare.
12

Analiza performantelor firmei prin rentabilitate

13