O scrisoare pierduta

I.L. Caragiale
I. L. Caragiale , dramaturg si prozator, a fost un observator lucid si ironic al
societatii romanesti din vremea lui, un scriitor moralizator si realist , un exceptional
creator de tipologii.
In comediile sale, I. L. Caragiale ramane fidel propriei conceptii, conform careia
cuvantul este cea mai sincera exprimare a gandirii, riscul cel mai mare prin care se poate
demasca prostia, incultura , demagogia si fariseismul.
Comedia Oscrisoare pierduta de I.L. Caragiale s-a jucat cu un succes rasunator
pe scena Teatrului National din Bucuresti , la data de 13 noiembrie 1884.
O scrisoare pierduta este o comedie realista de moravuri politice ilustrand
dorinta de parvenire a burgheziei in timpul campaniei electorale pentru alegerea de
deputati , nascandu-se astfel conflicte la care participa personaje ridicole puse in situatii
comice, cu scopul de a satiriza moravurile politice ale vremii.
O scrisoare pierduta ilustreaza simetria clasica a piesei , sintetizand , totodata ,
intriga subiectului. Scrisoarea este o arma politica , deoarece este pierduta de persoane
influente in viata politica si gasita de oameni politici dornici de a parveni, devenind astfel
obiectul de santaj cel mai eficient si singura cale pentru a-si asigura victoria in alegeri.
Piesa este structurata in patru acte , fiecare dintre ele fiind alcatuit din mai multe
scene. Personajele piesei , numite de catre autor persoane , sunt mentionate cu numele
si statutul social pe care il are fiecare in cadrul comediei.
Perspectiva spatiala este reala si deschisa, fiind precizata de catre autor, iar timpul
in care se petrec intamplarile este plasat la sfarsitul secoului al XIX-lea : In capitala
unui judet de munte , in zilele noastre . Relatiile temporale sunt in cea mai mare parte
cronologice , iar in cateva situatii perspectiva temporala este discontinua , in care se
reamrca alternanta temporala a intamplarilor , prin flash-back.
Actiunea actului I se desfasoara in casa prefectului Stefan Tipatescu , decorul ei
indicand o anticamera in care se afla gazda si Ghita Pristanda. Prefectul citeste indignat
un articol din ziarul lui Nae Catavencu, Racnetul Carpatilor, in care este numit
vampir. Servil ,Ghita aproba atitudinea de revolta a prefectului printr-un tic verbal
curat , pe care il alatura comentariilor acestuia :curat caraghioz, curat misel ,
culminand apoi cu o contradictie in termeni : curat murdar.
Politistul ii relateaza apoi prefectului misiunea pe care o avusese noaptea
precedenta , aceea de a-i spiona pe inamicii politici , cu acest prilej Ghita se plange de
precara situatie financiara in care se zbate si , prin intruziune narativa ,ii povesteste
prefectului despre dificila profesie pe care o are si despre familia lui numeroasa.
Intriga este relevata de episodul realizat prin flash-back si intruziune narativa , in
care Ghita Pristanda ii relateaza lui Tipatescu inatmplarea petrecuta in seara precedenta .
Ascultand la fereastra lui Nae Catavencu , Ghita afla ca acesta detinea un document
foarte important, o scrisorica, document care era menit sa ii asigure succesul la
apropiatele alegeri.
Zaharia Trahanache, presedintele partidului de guvernamant, vine acasa la
Tipatescu agitat si indignat de societatea corupta si meschina , in care domina enteresul
si iar enteresul.... Enervat la culme ca fusese chemat de Nae Catavencu la redactia
ziarului , care ii aratase o scrisoare de amor a prefectului catre Joitica , sotia lui.

Tipatescu este turbat de manie , spre dezamagirea lui Trahanache , care crede
despre acesta ca n-are cumpat, deoarece un om politic ar trebui sa stie sa se
stapaneasca si sa nu isi dezvaluie adevaratele sentimente , mai ales cand este vorba de
adversarii politici.
Zoe este , la randul ei, la fel de disperata si foarte inspaimantata de consecintele
publicarii scrisorii , chiar daca barbatul ei nu credea ca este adevarata. Aceasta a fost si ea
chemata de Catavencu la redactia ziarului , care ii promisese ca ii va inapoia scrisoarea
daca ii va asigura alegerea in functia de deputat.
Branzovenescu si Farfuridi , membrii ai partidului de guvernamant, considera ca
este ceva necurat in vizitele pe care Trahanache , Zoe si Ghita le fac inamicului lor politic
si ii arata prefectului un fluturas tiparit , prin care se anunta alegerea lui Catavencu in
functia de deputat.
Cetateanul turmentat soseste acasa la Tipatescu pentru a-i inapoia scrisoarea , dar
constata ca i-o furase Catavencu ; acesta cerand in schimbul scrisorii mandatul de deputat
sau o mie de poli. Insa Trahanache descopera o polita falsificata de Catavencu prin
intermediul careia isi insusise ilegal banii fundatiei si cu care intentioneaza sa il
santajeze.
Actiunea actului al II-lea se invarte in jurul scrisorii , care devine obiect de santaj.
Astfel Catavencu sustine ca nu vrea altceva decat mandatul de deputat , discutiile intre el
si Tipatescu degenerand intr-un scandal de proportii. Zoe reuseste sa tempereze conflictul
, promitandu-i lui Catavencu functia mult dorita, asigurata de votul ei si al sotului
sau.Tipatescu cedeaza si el si ii promite poimaine esti deputat.
Situatia este rasturnata de o depesa adusa de Ghita Pristanda , in care prefectul
este anuntat ca trebuie sa aleaga pentru postul de deputat pe d. Agamemnon
Dandanache.
Zaharia Trahanache decide sa raspunda santajului cu santaj prin intermediul
politei falsificate si hotaraste impreuna cu Zoe si Tipatescu sa anunte candidatura lui
Agamita Dandanache.
Conflictul dintre opozitie si membrii partidului de guvernamant se amplifica prin
dialogul agitat dintre cele doua grupuri reprezentate de Catavencu si , respectiv, de
Farfuridi.
Catavencu rosteste cu emfaza fraze aberante si demagogice , confundand din nou
maximele unor personalitati celebre , incultura sa reiesind din comicul de limbaj.
Trahanache anunta drept candidat pe domnul Agamita Dandanache , fapt care isca
un scandal intre cele doua grupuri politice, timp in care Catavencu incearca sa faca
publica relatia prefectului cu Zoe , dar isi pierde palaria in care era ascunsa scrisoarea.
In finalul operei, Agamemnon Dandanache castiga postul de deputat , rosteste un
discurs incoerent, iar Catavencu inchina un pahar in cinstea venerabilului si
impartialului nostru prezident Trahanache, in sanatatea iubitului nostru prefect , apoi
se saruta unii cu altii.
Ridicolul moravurilor politice este evidentiat si prin replica finala a lui Ghita
Pristanda , care confirma Curat constitutional, dupa care da semnalul sa cante
Muzica!.
O particularitate aparte a comediilor lui Cragiale este , asadar, simetria , adica
finalul recompune momentul de la inceputul piesei , fara sa schimbe absolut nimic din
starea initiala a lucrurilor.

In comediile lui I. L. Caragiale , principala modalitate de caracterizare a

personajelor si de construire a situatiilor in care sunt puse acestea il constituie comicul.
Deosebirea dintre comic si umor consta in faptul ca umorul nu are efect moralizator, pe
cand comicul apeleaza pe langa ironie,la satira , ori la sarcasm , avand drept scop
indreptarea trasaturilor negative ale societatii sau ale oamenilor.
In opera O scrisoare pierduta exista mai multe tipuri de comic : comicul de
caracter , contureaza personaje ridicole prin trasaturi negative, creand tipologii de
personaje dominate de trasaturi morale negative; comicul de nume care consta in crearea
personalitatii unui erou prin semnficatia numelui; comicul de limbaj care este cu totul
remarcabil si este definit prin greselile de vocabular : famelie, renumeratie, incalcarea
regulilor gramaticale si a logicii: ne-am racit impreuna, expresii tautologice : intrigi
proaste, si in cele din urma comicul de situatie care reiese din imprejurarile cele mai
surprinzatoare in care sunt puse personajele , provocate de coincidente , de incurcaturi ,
confuzii si situatii echivoce.
Comediile lui Caragiale sunt unice in literatura romana prin arta desavarsita a
dialogului si a constructiei scenice si prin maiestria autorului de a crea caractere si
tipologii.