MANAGEMENTUL RESURSELOR

FINANCIARE
TIPURI DE BUGETE
Majoritatea planificarilor de buget pentru programele sportive se bazeaza pe trei
modele:
- Plafonurile de chetuieli
- Reducerea cheltuielilor
- Bugetarea cu baza zero
a) Planurile de chetulieli
Modelul planurilor de chetuieli este metoda de bugetare cea mai des folosita de
catre directorii programelor sportive din cadrul institutiilor de invatamant.
Metoda presupune justificarea doar a chetuielilor care depasesc pe cele ale
ciclului bugetar anterior. Cresterile de buget sunt cel mai adesea, legate de rate inflatiei,
aspect problematic si pentru programele sportive deoarece preturile pentru bunirile si
serviciile de sanatate au crescut mai repede decat inflatia.
Directorii programelor sportive care folosesc aceasta metoda au posibilitatea sa
echilibreze resursele financiare si cheltuielile pe cate doi pana la trei ani, dar de regula,
nu pot depasii aceste perioade din cauza diferentei dintre rata inflatiei si costul bunurilor
si serviciilor oferite.
b) Reducerea cheltuielilor
Al doilea model obisnuit de bugetare este cel al reducerii cheltuielilor, utilizat de
regula, in institutiile aflate in criza financiara.
Cand se aplica acest model, sefii de department inclusive directorii programelor
sportive sunt solicitati sa-si reduca bugetele pentru a amenaja forndurile institutie.
Aceasta metoda de bugetare solicita cel mai mult imaginatia si creativitatea,
comparative cu celelalte modele. Cum resursele financiare au tendinta de a fi reduse
periodic in cazul majoritatii activitatilor sportive, un antrenor prudent trebuie sa identifice
acele buniri si servicii care ar putea fi suprimate fara un impact grav asupra programului.
Astfel, daca se produce vreo criza financiara, antrenorul va fi pregatit.
c) Bugetarea cu baza zero
Bugetarea cu baza zero este o metoda administrative care cere directorilor de
unitati sa justifice fiecare cheltuiala fara raportare la modelele de cheltuieli anterioare.
Este o metoda care impune ca necesitatile propriu-zise ale programului sa fie
documentate cu cea mai mare atentie. Desi acest lucru solicita un effort mai mare din
partea antrenorului sportive, bugetarea cu baza zero poate fi un instrument excellent
pentru dezvoltarea prioritatilor in cadrul unui program sportive.

Bugetarea cu baza zero pretinde antrenorului sportive sa evalueze fiecare

subfunctie a programului sportive desfasurat si sa o clasifice in conformitate cu
importanta ei pentru indeplinirea misiunii globale.
Directorul sportive trebuie sa motiveze fiecare pozitie inclusa in cererea de
finantare, explicand de ce este necesara cheltuiala si ce alternative sunt la finantarea ei.
Bugetarea fixa
Este un process adecvat pentru programele sportive desfasurate in medii stabile
din punct de vedere financiar. Antrenorul trebuie sa planifice atat cheltuielile cat si
venitul programului daca exista in fiecare luna, pentru a se determina costurile si
veniturile totale ale programului de-a lungul anului fiscal.
Acest lucru este util deoarece poate ajuta antrenorul sa determine care va fi
influxul probabil de bani ale executiei bugetare, in diverse momente de-a lungul anului.
Este rar aplicata in scoli datorita faptului ca aici programele sportive nu sunt
orientate spre obtinerea de venituri.
Bugetarea variabila
Din pacare, antrenorul care coordoneaza activitatile din cadrul unui program
sportive va putea rareori sa prevada exact balanta lunara de venituri si cheltuieli.
Conform sistemului de bugetare variabila, cheltuielile corespunzatoare unei
perioade de timp date, sunt ajustate in functie de veniturile obtinute in aceeasi perioada.
Spre exemplu, directorul unui program sportive a prevazut la capitolul cheltuieli
suma de 25.000 RON pe luna iunie, anticipand ca veniturile vor fi de aproximativ 50.000
RON. Confirm sitelului de bugetare variabila, daca veniturile reale au fost doar de 40.000
RON, directorul de program va trebui sa reduca cheltuielile pentru luna respective cu
20%.
Ca si bugetarea fixa, aceasta metoda este rar folosita pentru programele
implementate in scoli.
Bugetarea forfetara
Cand organizatiile de parinti ofera antrenorului o suma fixa de bani, si autoritatea
de a cheltui dupa cum crede el ca e mai bine, programul sportive opereaza intr-un system
de bugetare forfetara.
Majoritatea antrenorilor care aplica bugetarea forfetara agreeaza sistemul
deoarece le da libertatea de a cheltui bani pentru ceea ce considera ei ca este mai necesar.
Bugetarea forfetara impune ca antrenorul sa fie tras la raspundere pentru deciziile
sale.
Bugetarea forfetara poate opera fie in cadrul unui plafon de cheltuieli, fie in
conditiile reducerii cheltuielilor.

Bugetarea pozitie cu pozitie

Antenorii sportive trebuie sa listeze cheltuielile anticipate pentru categoriile
specifice de subfunctii ale unui program. Pozitiile tipice pentru un program sportive vor
include materialele consumabile, repararea echipamentului, serviciile medicului echipei,
asigurarile, etc.
Bugetarea pozitie cu pozitie permite organizatiei de parinti sa mentina un control
stict asupra desfasurarii unui program sportive, deoarece banii planificati pentru o pozitie
nu vor putea fi cheltuiti pentu o alta pozitie fara aprobare.
Avantajul bugetarii pozitie cu pozitie, consta in usurinta cu care este inteleasa si
elaborate.
Dezavantajul acestei metode este ca antrenorul sportive nu poate sa raspunda
decat in mod limitat la o criza financiara care poate sa se produca sa zicem, la jumatatea
anului, intrucat fondurile desemnate pentru o anume folosinta nu pot fi transferati cu
usurinta unei alte pozitii.
Bugetarea activitatii
Functiile unui program sportive sunt divizate in activitati distincte, carora li se
aloca fondurile adecvate, necesare desfasurarii lor.
Activitatile asociate, de regula, cu programele sportive din scoli, include
pregatirea echipelor pentru antrenamente si competitii, refacerea, tratarea accidenelor,
administratia, educatia sanitara si acordarea primului ajutor.
Cheltuielile pentru fiecare dintre aceste activitati pot fi calculate si folosite pentru
determinarea bugetului general.
Aceasta metoda se aseamana cu bugetarea pozitie cu pozitie, pentru ca dezvolta
minibugete pe categorii de cheltuieli. Bugetarea pe activitati nu este folosita de regula,
pentru programele de medicina sportive din cauza costului pe care-l presupune si
dificultatii de a analiza situatia financiara pe activitati specifice.

PLANIFICAREA BUGETULUI
In prima faza a planificarii bugetului unui program sportive, antrenorul si seful de
department (directorul sportive, seful catedrei de Educatie fizica, managerul general,
directorul scolii, etc.) trebuie sa se consulte sis a cada de accord asupra fondurilor
corespunzatoare diverselor poziti necesare antrenorului.
Procesul de planificare a bugetului difera in functie de ciclul de bugetare
institutionalizat, ca si de regulile si de tipul sistemului de bugtare utilizat.
Primul an cand se planifica un buget pentru o unitate/program sportive este adesea
sic el mai greu, deoarece nu exista un precedent de la care sa se porneasca in planificarea
financiara.

Procesul de bugetare pentru primul an de operare trebuie sa se apropie de modelul

cu baza 0, deoarece trebie justificata fiecare achizitie fara nici un fel de raportare la
modelele de consum anterior.
Prezenta unor astfel de modele faciliteaza planificarea in continuare a bugetuli
care se apropie, ulterior de modelul plafonului de cheltuieli.
Planificarea bugetului pentru bunurile si serviciile sportive poate fi dezvoltata cu
respectarea urmatoarelor etape:
- Actualizarea inventarului tuturor materialelor consumabile si neconsumabile;
- Cand se intocmeste bugetul se calculeaza cantitatea necesara din fiecare tip de
consumabil folosit. Se planifica si se calculeaza de cat material mai este nevoie
pana la incheierea anului fiscal, tinand cont de diversele necesitati ale
competitiilor sportive care urmeaza;
- Pe baza estimarilor facute privind necesarul pt fiecare tip de material pana la
incheierea anului fiscal si tinand loc de schimbarile care vor avea lor in urmatorul
an fiscal (de exemplu, noi programari sportive, sezoane mai lungi, etc.), se
estimeaza cantitatea din fiecare tip de material necesara pentru urmatorul an
fiscal.
- Se consulta mai multe firme de desfacere pentru a obtine estimari asupra
posibilelor cresteri de preturi in noul an fiscal. Dispunand de aceste informatii, se
vor anticipa preturile pentru toate consumabilele necesare in noul an fiscal.
Imbunatatirea mijloacelor fixe
Planificarea bugetului pentru imbunatatirea mijloacelor fixe este adesea, mai
dificila decat pentru materialele consumabile comandate de regula in fiecare an.
Aparatura pentru proceduri terapeutice si echipamentul de recuperare sunt cateva
exemple de imbunatatiri de mijloace fixe.
Sunt foarte scumpe si multi directori sportive nu pot sa le include in bugetele
anuale de aprovizionare.
Planificarea pentru achizitionarea, repararea si inlocuirea unor astefel de
echipamente presupune o coordonare atenta intre directorii unitatilor/programelor
sportive si factorii de decizie de la un nivel organizational superior.
Cum bugetul pentru mijloacele fixe nu mai poate fi adesea, recuperate odata ce a
fost cheltuit, este essential ca achizitiile de aces tip sa fie judecate la mai multe niveluri
de autoritate si ca ele sa corespunda misiunii programului sportive desfasurat.
Urmatoarele sugestii vor servii prlanificatorilor de buget sa indeplineasca nevoile
programului sportive la acest nivel:
- Reparatiile de echipament vor fi tratate drept material consumabil si voi fi incluse
ca o pozitie in bugetul de executie anual. Daca institutia va fi de accord sa
raporteze de la un an la altul balanta nefolosita a acestui cont, se poate realize un
fond pentru achizitiile de echipament sportive mai costisitoare.
- Se va elabora o lista de prioritati pentru solicitarile de mijloace fixe, complectata
cu documentatia necesara. Se vor sugera factorilor de decizie posibile alternative
de finantare.

Se va adduce lista de prioritati si documentatia aferenta la cunostinta celor care se

ocupa cu strangerea de fonduri in numele institutiei, astefel incat acestea sa
solicite fonduri contribuabililor in functie de aceste necesitati.
Se recomanda inscrierea la granturi finantate de agentii de investitii sau
participarea la proiecte de cercetare finantate de industrie
Evaluarea bugetului

Majoritatea directorilor de unitati/programe sportive, fie ignora complet evaluarea

bugetului, fie o aplica superficial.
Elavuarea bugetului este totusi foarte importanta pentru procesul general de
finantare, deoarce permite administratorilor sa elaoreze judecati bine informate in
legatura cu cat de bine sunt cheltuite resursele financiare ale instututiei.