ETAPELE TERAPIEI

COGNITIV - COMPORTAMENTAL

DATE DE IDENTIFICARE :
NUME:
VARSTA :
STARE

CIVILA:
STUDII :
OCUPATIA:
COPII:
SEX :

DEFINIREA PROBLEMEI
CLIENTEI :
DIAGNOSTIC
TRATAMENT:
SIMPTOME
AXA

I:
AXA II
AXA III:
AXA IV:
AXA V:

OBIECTIVE :
Obiectivele terapeutice trebuie sa fie concrete, clar formulate, acceptate
de client, msurabile.
Stabilirea obiectivele terapeutice :
psihoterapeutul explic clientului necesitatea stabilirii unui obiectiv al
demersului terapeutic la care este partener activ alturi de terapeut;
terapeutul solicit clientului descrierea strii sale de bine pe care dorete
s o obin n urma psihoterapiei;
forma de desfurare i formulare a acestei etape se face ntr-o manier
pozitiv, punnd accentul pe ceea ce dorete clientul s obin;
evaluarea, mpreun cu clientul, a realismului i anselor de atingere a
obiectivului;
analiza beneficiilor i costurilor procesului terapeutic;
formularea obiectivelor, utiliznd cuvintele clientului, astfel nct s-i
regseasc propriile dorine.

DESFURAREA
PROCESULUI TERAPEUTIC :
Cadrul terapeutic :
Frecvena

edintelor: 1-3/sptmn
Durata: 40-50 minute
Locul:
Identificarea simptomelor;
Identificarea comportamentelor i
gndurilor disfuncionale;

A. TERAPIA COGNITIV

I. Identificarea schemelor
cognitive:
1. Analiza cognitiv a imaginilor care apar n timpul
edintei: n timpul edinei de psihoterapie, clientul
prezint elemente ale vieii sale n care apar diverse
cogniii, idei preconcepute, stereotipuri de gndire,
superstiii etc.
Analizm aceste elemente (exemplu):
C: ntotdeauna soul meu nu m ascult cnd am ceva important de
discutat cu el.
T: Ce nelegi prin ceva important? Cum alegi momentul cnd deschizi
aceste subiecte importante? Cum transmii soului acest mesaj c
subiectul este important pentru tine?

2. Analiza temelor:
PRESCRIPTIILE COGNITIV-COPORTAMENTALE (TEMELE
PENTRU ACASA)
Atunci cand pacientul se prezinta la terapie patternurile cognitive
si comportamentale implicate in patologie sunt bine sedimentate.
Sedintele de terapie sunt fundamentale pentru identificarea si
modificarea lor.
Pentru a fi eficient insa, tratamentul trebuie sa se deruleze si intre
sedintele terapeutice .
Este important ca schimbarile psihologice sa nu aiba loc doar in
cadrul sedintelor de terapie (cand pacientul se simte mai bine) ci
si in viata de zi cu zi.
Implementarea tratamentului intre sedinte ia forma temei pentru
acasa , reflectata in prescriptii cognitiv comportamentale
(pastila psihologica).

Implementarea temelor duce la:

La cresterea eficientei terapiei
Scurtarea duratei terapiei
Generalizarea rezultatelor la viata de zi cu zi
Prescriptiile cognitiv comportamentale continua sedinta
terapeutica in viata cotidiana.
Astfel, diverse proceduri comportamentale pot testa, in mediul
ecologic al pacientuli cognitiile sale disfunctionale si irationale ;
se exerseaza si se intaresc cognitiile functionale si rationale.
Diverse proceduri de relaxare practicate intre sedintele de
psihoterapie pot dezvolta sentimentul de autocontrol.

Pentru a fi eficiente, prescriptiile cognitiv-comportamentale trebuie sa

indeplineasca anumite conditii:
Sa fie asimilabile in conceptualizarea clinica a cazului pacientul
trebuie sa vada clar legatura dintre ele din explicatia care i s-a oferit cu
referire la problemele pe care le are;
Sa fie acceptate de pacient temele trebuie sa fie formulate astfel incat
pacientul sa le poata efectua si sa nu devina un element stresant in
viata sa cotidiana (prea lungi, complicate, dificile pentru pacient);
Sa se bazeze pe resursele si abilitatile pacientului sa foloseasca la
maximum si punctele tari ale pacientului;
Terapeutul construieste impreuna cu pacientul tema pentru acasa
astfel incat sa fie potrivita si acceptata de pacient;
Sa fie discutate in cadrul fiecarei sedinte, ca parte a agendei
terapeutice este important sa se abordeze barierele pe care pacientul
le-a intampinat in implementarea temei, sa i se ofere feedback si, daca
este necesar, sa se reformuleze tema.

 Atunci

cand pacientul nu-si face temele

pentru acasa inseamna ori ca nu au fost
indeplinite conditiile anterioar prezentata, ori
ca pacientul manifesta rezistenta la
schimbare, ori ca exista o problema in relatia
terapeutica.

3. Analiza registrelor de monitorizare;

Exemple:
Monitorizarea diverselor simptome cum ar in atacurile de panica,
tulburarile de alimentatie, depresie.
a) Tema consta in consemnarea in scris a atacurilor de panica: cand
apar in ce moment al zilei, in ce loc, cum se manifesta, cat dureaza,
in prezenta cui. Astfel la momentul atacului de panica se produce
distragerea atentiei pentru faptul ca trebuie sa se concentrze asupra
starii si a cronometra durata atacului de panica.
Aceasta monitorizare ne ajuta in gasirea de solutii pentru rezolvarea
atacului de panica.
b ) Monitorizarea activitatilor : li se cere pacientilor sa noteze ce au
facut in cursul zilei si sa evalueze gradul de satisfactie si placere,
precum si nivelul calitativ al realizarii activitatii cu note de la 1-10.
Acestea sunt utile pentru verificarea unor ganduri automate precum
nu fac nimic!, orice fac, ma simt la fel!.

4. Analiza jurnalului de ganduri disfunctionale:

Criterii de evaluare pentru pacieni n momentul nceperii unui tratament
psihoterapeutic, dar care nu i pot identifica sursa problemelor din sfera
comportamental i a modului de gndire distorsionat:
Cnd starea de indispoziie se permanentizeaz. E normal s te simi
vinovat de o abatere personal a conduitei, s te simi rnit de o trdare,
sau s fii deprimat de pierderea unei fiine dragi. Dar ct timp rmne
aceast stare n limite normale? Fiecare poate decide pentru sine. Pare
totui rezonabil s se ia ca punct de reper datinile i obiceiurile din
cultura cu care o persoan se identific i s se raporeze la prerea celor
din preajm.
Reacii exagerate. Dac sensibilitatea personal, deosebit, este cea
care mbolnvete, ea poate fi un serios subiect de reflexie.
Resemnarea. A accepta n viaa personal dispoziii depresive, vinovie,
team, anxietate sau resentimente, a te resemna la aceastea ca la o a
doua natur, fr a cuta s se remedieze cauzele care le provoac,
este o atitudine nesntoas.

Aberaiile judecii. Identificarea n limbajul interior a prezenei

regulate a uneia sau mai multor deformri de raionament pe care le
vom parcurge pe durata terapiei.
Problemele de exprimare. A nu ti cnd i cum s-i exprimi
sentimentele, a le reprima mereu de teama ca ele s nu trdeze, sau, i
mai mult, a le lsa s explodeze n momente nepotrivite i ntr-un mod
care aduce prejudicii. A te da cu capul de perei. Dac se ntmpl
frecvent ca persoana s se rzvrteasc n mod intempestiv mpotriva
lucrurilor care scap, prin natura lor, propriei puteri de control i de
decizie,este necesar exemonarea capacitii de autocunoatere.
Idealismul. Dei a nutri mari ambiii pentru sine i pentru lume este un
factor de cretere i evoluie, a te ncpna s vizezi obiective
nerealiste i irealizabile (cum ar fi s ncerci s satisfaci pe toat
lumea), nu poate genera dect frustrare.
Disperarea. Nu exist caz disperat. Exist numai oameni care disper.
Dac aa stau lucrurile n cazul unei persoane , se impune o schimbare
de atitudine.

Pierderea poftei de via. Dac o persoan i pierde ncrederea n sine, dac

simte c se iubete din ce n ce mai puin, c pierde gustul pentru plcerile vieii
i c nivelul motivaiei proprii este n scdere liber, nseamn c a venit timpul
s reacioneze i s ntreprind o serioas munc de introspecie.
n felul acesta, dificultile sunt reduse la dimensiuni rezonabile, iar pacientul
ncepe s cread c schimbarea este posibil. De exemplu: dac un pacient se
adreseaz terapeutului pentru o serie de probleme cum ar fi: dispoziie proast,
pierderea interesului i bucuriei de via, tulburri de somn, scderea stimei de
sine, lipsa speraranei, terapeutul i va explica c este vorba de o unic
problem - depreisa, pentru care sunt modaliti de terapie clar definite.
Poate aprea i situaia invers, cnd pacientul crede n mod greit c are o
singur problem - lipsa autocontrolului - cnd, de fapt, e vorba de mai multe
probleme comportament alimentar fara control, abuz de alcool, dispoziie
proast, datorii. Toate acestea, necesitnd o strategie separat de abodare.
Psihoterapeutul stabilete scopuri rezonabile ale terapiei. Exemplul unei
persoane cu agorafobie este o utopie obiectivul c nu va mai tri niciodat o
stare negativ, n schimb, faptul c poate merge singur n ora, reprezint un
obiectiv rezonabil.

Terapeutul trebuie s accentueze rolul temelor pentru

acas, subliniind faptul c partea cea mai important a
terapiei se desfoar n viaa de zi cu zi, pacientul
urmnd s pun n aplicare ce a nvat n cursul
edinei de psihoterapie.

DISTORSIUNILE COGNITIVE
Tulburrile de dispoziie sunt provocate de
un limbaj interior nerealist i descurajant.
Exist stereotipuri de distorsiuni ale
raionamentului. nvnd s le
recunoatem, vom reui s ne aezm ideile
la locul lor i s regsim echilibrul just al
emoiilor noastre.

Deformrile de raionament
ntr-o perioad normal, refleciile noastre sunt normale, adic
global reflect destul de bine realitatea. n schimb, cnd suntem
contrariai, unora dintre noi ni se ntmpl destul de frecvent s
pierdem puin pedala i s ne torturm rumegnd tot felul de idei
foarte puin realiste sau rezonabile despre ceea ce ni se
ntmpl. Exist tipuri foarte precise de deformare a reprezentrii
mentale a realitii, capcane n care cad persoanele care sufer
de vulnerabilitate psihologic cronic sau temporar. Iat
principalele ei manifestri:
Radicalizarea: a vedea totul fie n negru, fie n alb
Suprageneralizarea: a dramatiza o dificultate obinuit,
generaliznd-o n mod excesiv (folosind adverbe ca
ntotdeauna i niciodat).

Deformarea selectiv: a nu reine dect partea negativ a lucrurilor (prin filtrare)

sau a minimaliza ceea ce este pozitiv, amplificnd ceea ce este negativ.
Autodeprecierea: a crede c toate calitile noastre, atuurile i succesele noastre
n-au nicio valoare i nu servesc la nimic.
Inferena:
a citi gndurile altora;
a ghici viitorul;
a face declaraii pripite.
Emotivitatea: a ne proiecta strile sufleteti asupra realitii.
Prezena lui ar trebui: a socoti c viaa i lumea trebuie s rspund totdeauna
unor norme foarte precise.
Etichetarea: a identifica persoanele cu aciunile i comportamentul lor.
Personalizarea: a pune ntreaga rspundere pentru o problem n crca uneia i
aceleiai persoane.
Aceste deformri ale raionamentului amplific starea de ru pe care o provoac
o experien dureroas i nu pot dect s ne antreneze n dezechilibre profunde
i de durat. Vom examina atent aceast list, pe care o vom studia acum mai n
detaliu, pentru c ea va servi drept referin pentru exerciiile care vor urma de-a
lungul cursului.

Restructurarea cognitive:
Tehnici cognitive:
(ex: "totul sau nimic" - daca tot
am inceput episodul bulimic
atunci...)

1. Redenumirea cognitiva:
- verificarea continutului real al cognitiei (experiment,
joe de roluri, schimb de roluri - actiuni);
- dezatribuire si reatribuire (distantare fata de ganduri
automate negative, le ia "personal");
- reducerea responsabilitatii - cautarea alternativelor gandurile
automate sunt unilaterale si considera numai o parte a realitatii si
numai o alternativa;
2. Identificarea si modificarea ipotezelor fundamentale :
- demonstrarea ipotezelor - ipotezele sunt analizate si verificate in
raport cu realitatea;
- terapeutul construieste ipoteze de explicare (brainstorming);
- atentie la agresiunea terapeutului! (unii pacientii recunosc
imediat absurditatea ipotezelor);

Integrarea informatiilor intr-un profil cognitive

Evaluarea si dezvoltarea competentelor sociale :

Training de asertvitate.
Antrenamentul asertiv
Este o tehnica de antrenare a abilitatilor sociale si se adreseaza
persoanelor carora le lipsesc abilitatile sociale sau au dificultati in
stabilirea unor relatii interpersonale acasa, la locul de munca, la studii
sau in perioadele de petrecere a timpului liber. Antrenamentul sau
psihoterapia asertiva este utila pentru urmatoarele categorii de subiecti:

cei care nu sunt capabili sa-si exprime iritarea sau mania;

cei care au dificultati in a spune nu;
cei excesivi de politicosi care ii lasa pe ceilalti sa profite de pe urma lor;
cei carora le este greu sa-si exprime dragostea sau alte sentimente pozitive;
cei care considera ca nu au dreptul sa-si exprime gandurile, convingerile sau
sentimentele.

Evaluarea competentelor sociala = capacitatea unei

persoane de a-si structura relatiile cotidiene cu alte
persoane astfel incat sa existe multe consecinte
pozitive si placute.
Inteligenta emotionala = capacitatea de a exprima
trairile emotionale prin verbalizare, gesturi,
comportamente, atitudini de a comunica celorlalti
nevoile, dorintele, asteptarile, problemele.
Atentie: aici nu este submisivitate ci mai ales
capacitatea de a recunoaste si realiza propriile
pretentii si dorinte dar si ale celorlalti.

Compromis intre realizarea de sine si adaptare

Jocuri de roluri (situatii trecute sau viitoare)
Dezvoltarea competentelor sociale prin exercitii:
exprimarea sentimentelor pozitive si negative;
- Comportament non-verbal in situatii sociale;
- Prelucrarea unor domenii individuale;
- Perceptie sociala;
- Construirea de contacte sociale si mentinerea lor;
- Interactiunea cu parteneri sociali importanti;
- Discutii parteneriale (exercitii de comunicare);
- Managementul/confruntarea cu situatii de stres;

Activitati pozitive :

Cresterea ratei lor (intarire) si cresterea disponibilitatii pentru activitati

pozitive
Def: cele considerate de pacient drept pozitive, placute (profesiune,
timpul liber, viata cotidiana):
1.
Determinarea nivelului de activitate si stabilirea obiectivelor
(recunoastere, protocoale pentru cele pozitive si a cele negative)
2.
Stabilirea dependentelor dintre activitate si starea afectiva
3.
Planificarea si realizarea activitatilor pozitive a lua hotarari si a
stabili prioritati
4.Reducerea activitatilor care stimuleaza depresia jurnal

III. Identificarea comportamentelor de intarire

Tehnici comportamentale:

Importante sunt evaluarile si autoevaluarile realizate

permanent pe parcursul terapiei. Ele permit depistarea rapida a
oricarei erori cat de mici aparute.
Schimbarile in sfera comportamentala nu se produc dupa
principiul totul sau nimic, ci gradat, in unele sectoare ale vietii,
in timp ce altele pot ramane neschimbate.

Tehnicile terapeutice sunt incluse in cadrul unor planuri de

tratament si au un caracter eclectic. De asemenea, tehnicile
utilizate nu sunt alese la intamplare dintr-un pachet de
strategii, ci sunt special combinate tinand seama de
problematica fiecarui subiect in parte, terapeutul dand dovada de
creativitate in realizarea acestor selectii.

Strategia comportamentala elaborata de Joseph Wolpe (1958)

cere clientului sa-si imagineze situatii din ce in ce mai anxiogene.
Clientul isi insuseste o tehnica de relaxare si apoi i se cere ca in
aceasta stare sa-si imagineze situatii progresiv-anxiogene.
Strategiile de expunere
Spre deosebire de desensibilizarea sistematica, in cazul
acestora expunerea se realizeaza in plan real. Se cunosc doua
variante ale strategiilor de expunere: desenzibilizarea in vivo si
metoda inversiunii. Desensibilizarea in vivo presupune
confruntarea cu situatii progresiv tot mai anxiogene in planul
vietii reale. Clientii pot incheia experienta de expunere atunci
cand anxietatea devine intolerabila.

Expunerea poate fi realizata impreuna cu terapeutul sau cu o

persoana de sprijin, special instruita. Aceasta va insoti clientul in
calatorii cu metroul sau il va ajuta sa se confrunte progresiv cu
obiectul fobiei sale. In cazul in care poate fi realizata efectiv,
desenzibilizarea in plan real este mai eficienta decat cea
realizata in plan imaginar pentru ca generalizarea la situatiile de
viata se produce mai repede, rezultatele fiind mai stabile in timp.
Metoda inversiunii (flooding) consta intr-o expunere
prelungita in plan real sau imaginar la stimulii generatori de
anxietate fara declansarea unor comportamente de reducere a
acesteia. Ideea care sta la baza acestei tehnici consta in aceea
ca si in cazul in care clientul traieste o stare de anxietate intensa
consecintele de care acesta se teme nu se produc cu adevarat.

Tehnica inversiunii in plan imaginativ are avantajul ca nu

presupune niciun fel de restrictie referitoare la situatiile
anxiogene, la care expunerea in plan real poate fi nu numai
imorala, dar adesea chiar imposibila, cum ar fi expunerea la
situatii de incendiu, viol sau catastrofa aeriana. Expunerea
imaginara poate sa reproduca circumstantele in care a avut loc
trauma, fara a avea ins aconsecinte negative concrete pentru
client. Astfel, de pilda, supravietuitorii unui accident aviatic pot
reprezenta o serie de simptome psihopatologice cum ar fi
cosmaruri, reamintiri obsedante ale evenimentului, fobie de a
zbura cu avionul, anxietate sau depresie. In cazul acestora,
desenzibilizarea prin tehnica imersiunii in plan imaginar i-ar
putea ajuta sa revina la starea normala.

Tehnica imersiunii si-a dovedit utilitatea in tratamentul tulburarilor

anxioase, agorafobiei, fobiilor specifice si tulburarilor obsesivcomplusive de stres. Desi eficienta, metoda este evitata de unii
subiecti din cauza disconfortului generat de expunerea prelungita la
situatii anxiogene. Tehnicile de expunere nu sunt totdeauna
suficiente pentru tratamentul anxietatii, in cazul unor tulburari mai
complexe fiind necesara combinarea acestora cu alte strategii
terapeutice.

B. Analiza comportamentului
si analiza functionala
(modelul functional)

Analiza functionalitatii comportamentului element important in

procesul de diagnosticare si in procesul terapeutic.
Aceasta analiza reprezinta un instrument util oferind indicatii si
sugestii pentru organizarea informatiilor privind problemele
clientului.
Scopul desfasurarii acestei analize vizeaza planificarea terapiei.
Etapa 1: terapeutul porneste de la un model relativ brut de
aproximare a problemelor screening pe care il adapteaza la
client ;
Etapa 2: terapeutul parcurge o selectie a comportamentelor in
vederea realizarii a 3 planuri:
Analiza comportamentala situativa:
Analiza comportamentala contextuala:
Analiza conditionala:

Analiza comportamentala situationala:

a). Descrierea problemelor: acuzele prezente ale pacientului,

resursele, capacitatile sale, si alte aspecte care pot fi implicate in
terapie (comportamente deficitare, simptome, modalitati prezente
de a gestiona situatia, ...)
b). Analiza conditionata: clarificarea situatiei problematice in
functie de variabilele de sustinere si in functie de consecintele
care ar putea necesita interventia terapeutului (consecintele
comportamentelor disfunctionale, ...)
c). Analiza motivationala: identifica posibili stimuli, scopuri in
viata, domenii de interes actuale sau orice element care ar putea
reprezenta factori pozitivi sau negativi intr-un program de
schimbare terapeutic.

d). Analiza genezei: ia in considerare modificarile biologice,

sociale si comportamentale din istoria pacientului, relevante
pentru acuzele actuale si pentru formularea unui plan al terapiei.
(Mirela : dependenta paterna, statut, responsabilitati
coplesitoare, ...)
e). Analiza controlului de sine: capacitatea de reglare si controlul
de sine, directionarea propriilor ganduri si comportamente intr-o
maniera sistematica.
f). Analiza relatiilor sociale: relatii disfunctionale si cum
influenteaza in mod negativ clientul; relatii functioale pozitive ce
sunt sau pod deveni resurse pozitive pentru client.

g). Analiza mediului socio-cultural si fizic: masura congruentei

dintre mediul actual, repertoriul comportamental si potentialele
obiective terapeutice.
Istoria personala in masura implicarii ei in problematica prezenta
respectiv masura relevantei dupa cum urmeaza:
Indicii sau evenimente care covariaza cu problematica actuala si
eventual constituie o cauza initiala;
Terapeutul constata oscilatii comportamentale care pot releva
conditiile in care simptomele devin mai intense sau respectiv sau
conditii de declansare (ex: bulimia)
Factorii de declansare a tulburarii sunt adeseori diferiti de factorii
de sustinere : terapeutul si clientul invata impreuna sa
diferentieze sperietura

Evaluarea ipotezei: actuala tulburare poate fi o incercare ratata

de rezolvare a unei probleme de viata
In ce masura pe parcursul evolutiei tulburarii, pacietul a invatat ca
are beneficii secundare si si-a dezvoltat abilitati de a le utiliza;
Uneori, in momentul declansarii, exista conditii organic-biologice
specifice care trebuie eludate (stresul permanent, sistemul
imunitar ): pot constitui cauze sau factori de cadru;
Reprezentarile subiective ale pacientului cu privire la geneza
problemelor sale , chiar daca obiectiv nu se potrivesc, sunt
importante pentru maniera de raportare a clientului fata de
problemele sale;
Importanta nevoia clientului de a-si gasi o explicatie plauzibila
pentru originea tulburarii sale analiza modelului pacientului.

2). Analiza contextuala

(interpretativa)

Credintele personale (A.Ellis-1977): acestea au fost invatate

istoriei vietii si constituie lait-motivul pentru multe dintre
manierele comportamentale si activitatile adultilor.
Persoanele nevrotice prezinta asemenea credinte irationale
avand ca si consecinte comportamente problematice.
(..superstitii pisica neagra gand-11pasi inapoi comportament;
marti 13 gand nu ies din casa, autoizolare; ...idee irationala
conform careia un individ ar avea nevoie de recunoastere sociala
a majoritatii oamenilor si mai ales din partea unor persoane cu
autoritate ()altfel ar fi o catrastofa) ceea ce duce la multe
dificultati cotidiene, frustrari, furie, trama-inevitabile.

Analiza planurilor si regulilor - Pornind de la aceste

credinte personale putem face o analiza a planurilor si
regulilor conform carora se desfasoara comportamentul .
Manierele comportamentale sunt ierarhic organizate in
sensul ca structura unei actiuni este organizata cognitiv
prin obiective subordonate si planuri corespunzatoare si
invers panurile si obiectivele unei persoane sunt legate
specific de reguli comportamentale individuale. Aceste
reguli dau indicatii launtrice pentru anumite maniere
comportamentale in situatii specifice.

a). Analiza privind structura obiectivelor, planurilor,

regulilor.
Tema fundamentala poate fi teama de respingere si de
singuratate clientul face totul pentru a evita aceasta
teama .
Teama - planul subiectiv in cautarea recunoasterii si a
prestigiului social pentru evitarea respingerii;
Atacurile de panica cu/fara agorafobie, ca forma de
dependenta sociala;
Acceptarea unui partener din teama de a nu se expune
necesitatii de a gasi altul tema respingerii din situatii
precedente;

Exemplele constituie ilustrarea a ceea ce poate fi

rezultatul unor planuri ri reguli, subordonandu-se unei
teme dominante (cautarea recunoasterii/confirmarii
sociale respectiv evitarea fricii fata de singuratate si
respingere).
Asemenea teme (obiective si planuri) pot fi recunoscute
relatv usor in contextul terapiei : reactii pasiv-agresive/ in
multe situatii incearca sa-l multumeasca pe terapeut, pe
e alta parte insa arata rezistenta mascata, ascunde
informatii si exprima nemultumiri.

Intrebari cu privire la eficienta si competenta clientului:

Sunt planurile constiente si transparente ?
Strategiile alese de client sunt eficiente?
Este clientul capabil sa-si realizele obiectivele/planurile
sau exista aspecte care il impiedica , care sunt acestea?

b). Analiza conditiilor de sistem

Ne referim aici la sistemul personal de functioare si la sistemul
social/cultural.
Adolescentii:
sistemul lor de functioare
sistemul familial parintii si expectatiile lor cu privire la destinul
copiilor lor: se traieste pentru amuncii, orice activitate in afara
scolii este considerat drept blam, se investesc bani in carti, pc,
dar nu in haine, a iesi la un party este interzis, sa nu avem
extravagante, sa nu fim iesiti din comun, copilul trebuie sa faca
ceva cuminte si atat, fara creativitate, initiativa, dorinte, nevoi, ..
sistemul profesional seful are intotdeauna dreptate...
sistemul social

Sistemele contextuale ale clientului ofera informatii

relevante pentru interventia terapeutica:
Asemenea sisteme de reguli sociale trebuiesc ele
acceptate ?
Pot fi schimbate anumite reguli ale sistemului si
respectiv sistemul (tranzitia) ?
Este benefic sa intervenim asupra individului sau asupra
sistemului (familia, scoala, locul de munca, parteneriatul)
?

3). Analiza conditionala:

clarificarea situatiei problematice in functie de
variabilele de sustinere si in functie de consecintele
care ar putea necesita interventia terapeutului
(consecintele comportamentelor disfunctionale, ...)

Identificarea strategiilor de mentinere a schimbarii

terapeutice. Mentinerea si amplificarea schimbarii
terapeutice.
Elaborarea unei strategii de mentinere a schimbarii terapeutice
de invatarea noului comportament si de evaluare a terapiei /
autoevaluare .
Etapele schimbrii
Revenirea la dispoziii sntoase i constructive trece printr-un
demers de introsepecie, care se articuleaz n jurul ctorva
etape simple: elucidarea cauzelor indispoziiei, enumerarea
sentimentelor negative resimite, notarea gndurilor negative
asociate cu indispoziia, confruntarea acestor idei cu realitatea i
gsirea unei alternative pozitive i realiste.

Care este momentul ideal al schimbrii? Formarea

caracterului unui om este influenat, adesea, de
hazardul care i determin cursul existenei sale.
Personalitatea sa se mbogete att cu bucuriile, ct i
cu necazurile sale, att cu reuitele, ct i cu eecurile
sale, att cu revoltele, ct i cu supunerile sale.

Analiza istoricului personal distorsiuni cognitive

preluate din familie;

Tehnici emotionale : catharsis, dialoguri in imaginatie,

jocuri de rol

Analiza evenimentelor saptamanii precedente:

IV. Evaluarea :

V. Esecul terapiei :
VI. Dificultati :

REZULTATELE INTERVENTIEI :

EVALUAREA INTERVENTIEI TERAPEUTULUI :