Sunteți pe pagina 1din 30

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

Una din sarcinile cele mai importante ale asistentei este administrarea medicamentelor .
Medicamentele sunt substante de origine animala, vegetala sau chimice, de sinteza folosite pentru
prevenirea, ameliorarea sau vindecarea bolilor.
Medicamentele sunt destinate uzului extern si intern administrandu-se pe diferite cai:
-bucala ( orala, peros )
-parenterala ( intramuscular, intravenous, intradermic si subcutanat )
-pe cale cutanata ( pe suprafata tegumentelor si a mucoasei ).
Actiunea medicamentelor depinde de structura lor chimica, de doza si de calea de administrare.
Administrarea lor in doze exagerate da nastere la tulburari grave ce pot duce la moarte.
CLASIFICAREA MEDICAMENTELOR
1.) Din punct de vedere al provenientei , medicamentele sunt de origine :
minerala ( saruri de calciu, bismit de fier, de argint ) ;
vegetala ( ierburi, frunze, radacini, ciuperci ) ;
animala ( extracte glandulare ) ;
biologica ( ser si vaccine ) .
2.) Din punct de vedere al modului de preparare , medicamentele se clasifica in :
medicamente oficiale ( preparate in farmacie: tinctura de iod, apa oxigenata, rivanol,
alcool iodat cu unguente ) ;
medicamente magistrale ( preparate in farmacie de catre farmacist dupa prescriptia
medicului ) ;
specializatii farmaceutice cu avizul sanatatii in laboratoare specializate .

3.) Din punct de vedere al toxicitatii , medicamentele sunt clasificate in :


toxice ;
stupefiante ;
otravitoare.
4.) Din punct de vedere al dozelor administrate avem :
doza terapeutica ( doza utilizata pentru obtinerea efectului therapeutic dorit ) ;
doza maxima ( doza cea mai mare suportata de organism fara sa apara fenomene toxice
reactionale ) ;
doza toxica ( cantitatea care introdusa in organism provoaca o reactie toxica periculoasa
in organism ) ;
doza letala ( doza care provoaca moartea ) .
Doza medicamentelor introdusa in organism actioneaza si in functie de calea de administrare
avand in vedere ca absorbtia se face in mod diferit, ca de exemplu: pe cale orala datorita sucurilor
digestive, substantele medicamentoase sunt partial inactivate deci cantitatea absorbita este mai mica decat
cantitatea care se administreaza; pe cale parenterala doza actioneaza integral si rapid avand un effect
puternic si rapid.
Asistenta trebuie sa cunoasca :
medicamentele dupa aspectul lor extern pentru a preveni schimburile de medicamente ;
doze terapeutice si maximale ;

calea de administrare obisnuita a medicamentelor ;


modul de administrare al medicamentelor ;
incompatibilitatea medicamentelor in special in cazul injectiilor cand se obisnuieste a se trage in
aceeasi seringa mai multe fiole cu medicamente pentru a reduce numarul intepaturilor ;
efectul medicamentelor si timpul dupa care poate fi asteptat efectul ;
efectul secundar al medicamentelor ;
fenomenele de hipersensibilitate ( alergia medicamentoasa ) .

CIRCUITUL MEDICAMENTELOR
In special medicamentele sunt prescrise de catre medic fiecarui pacient la vizita medicala fiind
consemnate in foaia de observatie la rubrica tratament. Alaturi de unele medicamente se noteaza data, doza
pentru 24 de ore, calea de administrare si numarul de doze pe zi .
1.) Completarea condicii de farmacie
Dupa vizita medicala conform prescriptiilor din foaia de observatie, se scrie condica de farmacie
in triplu exemplar: 2 pentru farmacie si 1 pentru sectie. Dupa intocmirea acesteia , asistenta se prezinta la
farmacia spitalului.
2.) Preluarea medicamentelor
La preluarea medicamentelor de la farmacie, asistenta verifica executarea corecta a condicii. Ea
trebuie sa tina cont de: fiecare medicament eliberat de farmacie, trebuie sa aiba un ambalaj propriu;
medicamentele vor fi repartizate pe pacienti in pungi separate indicandu-se numarul salonului;
medicamentele trebuie sa aiba etichete corespunzatoare cele destinate uzului extern au etichete albe cu
chenar albastru cu mentiunea uz extern , iar cele destinate uzului intern au chenar rosu cu mentiunea uz
intern , solutiile injectabile au chenar galben cu inscriptia injectabil , substantele toxice au etichete cu
cap de mort si inscriptia otrava .
3.) Depozitarea medicamentelor in sectie
Aduse de la farmacie, medicamentele sunt depozitate in sala de tratament a sectiei in cutii
compartimentale dupa numarul de paturi urmand ca administrarea lor sa se faca de asistenta pe calea si
dupa orarul prescris de medic.
ATENTIE !!! - E interzisa lasarea medicamentelor la pacient sau pe noptiera.Distribuirea
medicamentelor sa se faca intotdeauna punctual , operativ si in conditiile respectarii igienei
individuale.Schimbarea medicamentelor sau administrarea gresita a dozelor pot avea consecinte
grave.Neglijarea normelor igienice de administrare reprezinta conditiile favorizante pentru infectii
nosocomiale .

APARATUL DE MEDICAMENTE
Aparatul de medicamente este un mic deposit de medicamente si materiale necesare pentru
acordarea primului ajutor la dispensare in intreprinderi, scoli, policlinici si camerele de garda ale
spitalului.Sali de nastere, sectie de anestezie si terapie intensive, pediatrie, medicina interna etc .
Aparatul este organizat intr-un dulap special tinut inchis, el respectand un barem minim de
medicamente si materiale aprobat de Ministerul Sanatatii si specific locului caruia este destinat. Aparatul sa

fie ferit de umezeala, caldura, raze solare directe, in interior exista o despartitura prevazuta cu cheie in care
se pastreaza substante foarte active si toxice.
Medicamentele se plaseaza separate pentru uz extern, pentru uz intern, injectabile si alte
materiale.Fiecare medicament trebuie sa fie etichetat correct cu numele medicamentului, cantitatea si doza
terapeutica .
Medicamentele pot fi asezate in dulapuri si dupa alte criterii.In oriden alfabetica sau dupa efectul
pe care-l produc: analgezice, hipnotice, tranchilizante, antipiretice, anestezice, diuretice, purgative,
antibiotice, hemostatice .
Substantele medicamentoase trebuie pastrate in conditii adecvate. Cele care se altereaza la lumina
solara vor fi pastrate in hartie neagra, cele care absorb umiditatea aerului vor fi pastrate in vase de sticla
perfect inchise cu dop rodat la fel si substantele care volatilizeaza ( eterul, acetone ).
Asistenta sefa a fiecarei sectii raspunde de aparat in sensul aprovizionarii acesteia si detine cheia
aparatului. Aparatul are o condica de farmacie prorpie in care se trec simultan cu utilizarea medicamentelor
folosite in caz de urgenta urmand ca in decurs de 24 de ore sa fie inlocuite la aparat .
REGULI DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR
Administrarea medicamentelor este o munca de mare raspundere pe care asistenta o efectueaza sub
directa undrumare a medicului.
Greselile provenind din nerespectarea dozelor a cailor de administrare a unor medicamente alterate
sau schimburile de medicamente pot da nastere la accidente grave chiar fatale.Din acest motiv la
administrarea medicamentelor asistenta tine seama de urmatoarele reguli:

1.) Respectarea intocmai a medicamentelor prescrise


Asistenta nu are voie sa schimbe medicamentele prescrise cu un alt medicament cu effect
asemanator fara aprobarea prealabila a medicului .
2.) Identificarea medicamentelor administrate
Asistenta va verifica eticheta de pe medicamente inainte de a administra, trebuie sa cunoasca
medicamentele dupa ambalaj, forma de prezentare , consistenta, culoare si miros .
3.) Verificarea calitatii medicamentelor administrate
Se verifica sa nu fie alterate , degradate , fapt pus in evidenta prin schimbarea aspectului sau
culorii ( tulburare, precipitare, sedimentare aflate in cele lichide , lichefiere sau modificarea consistentei la
cele solide ).
Medicamentele alterate nu vor fi administrate pacientilor fiind daunatoare organismului .
4.) Respectarea cailor de administrare
Este obligatoriu pentru ca efectul medicamentos legat si de calea de administrare.Nerespectarea
caii de administrare poate duce la accidente grave ( solutii uleioase introduse intravenous produc emboli
uleioase ) si consecutive moartea in solutii hipertonice incompatibile cu tesutul muscular sau cutanat
produc micoza tesuturilor din acest motiv pe foaia de observatie a pacientului va specifica si calea de
administrare a medicamentului: peros, subcutanat, intramuscular, intravenous, supozitoare .
5.) Respectarea dozajului prescris
Odata cu identificarea medicamentului se vor verifica si dozele prescrise . Asistenta trebuie sa
cunoasca limitele terapeutice ale dozelor de medicamente care lucreaza .
6.) Respectarea orarului de administrare si a ritmului prescris de medic
Este obligatoriu pentru ca unele medicamente se descompun sau se elimina prin organism intr-un
anumit timp. Medicamentele la care doza terapeutica este apropriata de cea toxica, daca nu se respecta
orarul se poate transforma in otraviri prin acumularea dozelor, deasemenea nerespectarea orarului prin
distantarea dozelor la medicamente care se elimina rapid din organism duce la anularea efectului terapeutic
iar in cazul antibioticelor se produce rezistenta organismului fata de germen .

Orarul de administrare a medicamente este in functie de alimentarea pacientului, pentru a avea un


efect terapeutic se administreaza inainte de masa ( exemplu : pansamente gastrice ), arderile in timpul
mesei , iar altele numai dupa masa .
Schimabrile de stare generala a pacientului sau manifestare a unei intolerante fata de
medicamentele prescris obliga asistenta san u respecte orarul de administrare sis a aduca de urgenta la
cunostinta medicului cele constatate .
7.) Respectarea regimului fiziologic al pacientului
Ora de administrare va fi stabilita astfel incat san u fie necesara trezirea pacientului cu exceptia
antibioticelor al caror ritm impune trezirea care se vor face cu tact si tandrete pentru a nu speria pacientul .
8.) Verificarea incompatibilitatii medicamentelor
Avand in vedere ca unele medicamente prin asociere devin eficace sau daunatoare, asistenta va
cere sfatul medicului inainte de a asocial medicamentelor ce urmeaza a fi administrate .
9.) Administrarea imediata a medicamentelor prescrise
Solutiile injectabile trebuie administrate imediat dupa deschiderea fiolei pentru ca pastrarea lor in
stare deschisa permite injectarea , scaderea eficacitatii medicamentelor sau degradarea acestora ( vitamina
C se altereaza imediat dupa deschidere daca nu este injectabila ).
10.) Respectarea succesiunii in administrarea medicamentelor
Asistenta va pastra in ordine prescrisa in administrarea diferitelor medicamente, va incepe cu
administrarea solutiilor, va continua cu injectabile si la sfarsit supozitoare .
11.) Servirea pacientului cu doza mica de medicamente
La pacient nu trebuie sa ramana nici un medicament de aceea el va primi o data numai o doza pe
care o va lua in prezenta asistentei .
12.) Luarea medicamentelor in prezenta asistente
Medicamentele pot fi administrate personal de asistenta , pentru cele administrate oral se va folosi
pahar, lingurita.Asistenta va introduce supozitoare, va efectua aplicatii locale, va instila picaturi in ochi si in
nas.
13.) Prevenirea infectiilor nosocomiene
Pentru fiecare cale de administrare se vor respecta masurile de asepsie.
14.) Lamurirea pacientului de medicamentele administrate
Numeste pentru prima data medicamentele respective, asistenta ii va respecta ce anume asteapta
medical de la acest medicament si in cat timp se va instala efectul.Va preveni pacientul asupra
medicamentului, ce efectee secundare are medicamentul .
15.) Raportarea imediata a greselilor de administrare a medicamentelor
Greseala comisa privind schimbarea medicamentului, nerespectarea dozei a caii de administrare
sau a orarului va fi adusa la cunostinta medicului pentru a se putea intervene si preveni complicatiile care ar
putea fi fatale pentru pacient si pentru care asistenta va raspunde in fata legii .

CAILE DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR


Scopul administrarii medicamentelor de a actiona local sau asupra intregului organism in
vederea prevenirii, ameliorarii sau a vindecarii bolii .
Administrarea in organism se poate face pe mai multe cai: orala, peros, parenterala, rectala, prin
aplicatii locale, percutanata .

De la caz la caz, medicii hotarasc calea de administrare a medicamentelor in raport cu scopul


urmarit: capacitatea de absorbtie a caii respective, actiunea medicamentului asupra mucoaselor, starea
generala a pacientului, toleranta sa individuala si anumite particularitati anatomice ale pacientului .

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALA


Calea bucala, orala sau peros este calea naturala de administrare a medicamentelor.
Oral se administreaza medicamentele care se absorb la nivelul mucoasei bucale, digestive,
intestinului subtire si gros.Cand se absorb la nivelul mucoasei bucale, se propune administrarea lor
sublingual ( exemplu : nitroglicerina in angina, faringoseptul in amigdalita, sub forma de tablete pe care
pacientul le va tine in gura sub limba pana la topirea completa ).Se va renunta la calea bucala numai daca :
medicamentul are proprietati iritante asupra mucoasei gastrice;
pacientul refuza luarea medicamentului pe gura ;
medicamentul se descompune sub influenta sucurilor digestive sau e inactivat de sucuri
( TRISMUS contractarea maxilarului sau in stari comatoase, lipsa reflexului de deglutitie ) ;
medicamentele nu se reabsorb pe cale digestive.
Efectele medicamentelor introduse pe cale bucala
Protejeaza mucoasa gastro-duodenala ;
Dizolva mucoasa de pe peretii gastro-duodenali ;
Favorizeaza cicatrizarea ulceratiilor , exercita peristaltismul ;
Dezinfecteaza tubul digestiv sau il inhiba iar medicamentelecu efect general se reabsorb
la nivel digestive, apoi patrund in sange si-si desfasoara actiunea fie asupra intregului organism, fie numai
pe unele aparate sau organe.
Medicamentele administrate pe cale bucala pot fi :
- lichide
- solide
Forme de prezentare
Solutii substante medicamentoase dizolvate in apa sau alcool.
Mixturi amestecuri de solutii sau solutii cu substante insolubile care raman in suspensie.
Infuzii extracte obtinute din produse vegetale, frunze, flori, mentinute in contact cu apa la o
temperature aproape de fierbere
Doctorii solutii extractile obtinute prin fierberea unor produse vegetale cu consistenta albastra.
Tincturi solutii extraactive alcoolice produse din solutii de origine animala sau vegetala.
Extracte lichide rezultate din concentrarea solutiilor extraactive obtinute din produse vegetale
sau animal.
Uleiul emulsie preparate din 2 lichide ce nu se pot amesteca, unul fiind dispersat in celalalt.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR LICHIDE


1.) Siropurile, uleiurile, ceaiurile, vinurile medicamentoase se adminstreaza cu pahar sau ceasca
care contin cu aproximatie urmatoarele cantitati :
1 pahar lichior contine aproximativ 15 grame ulei ;

o ceasca de cafea contine aproximativ 50 grame apa ;


1 pahar de vin contine aproximativ 100 grame apa ;
1 pahar apa contine aproximativ 100 grame apa .
2.) Solutii, mixture, infuzii, uleiuri, decocturi se administreaza cu lingurita, lingura .
1lingurita corespunde la 5 grame apa, 6,5 grame sirop, 4,5 grame ulei ;
1 lingura de supa corespunde la 15 grame apa, 20 grame sirop, 12,5 grame ulei .
3.) Tincturile, extractele, solutiile formate din medicamente cu actiune puternica se
administreaza sub forma de picaturi cu pipette sau din sticle cu picuratorul astfel asistenta trebuie sa stie ca
1 gram solutie apoasa are aproximativ 20 de picaturi, 1 gram solutie alcoolica are 60 de picaturi, 1 gram
solutie uleioasa are aproximativ 45 de picaturi, 1 gram tincture alcoolica are 60 de picaturi.
Pentru a masca gustul unor medicamente lichide ce se administreaza peros, se recurge la diferite
metode :
- lichidele amare pot fi diluate cu apa, ceai sau sirop.
- picaturile pot fi administrate pe o bucata de zahar . ( cistenal )
- uleiul de ricin se poate amesteca cu cafea neagra, zmeura, vin rosu, iar dupa inghitire,
pacientului i se va oferi o bautura diluanta .
ATENTIE !!!
Medicamentele lichide care se sedimenteaza vor fi puternic agitate inainte de utilizare .
Ceaiurile medicinale se vor prepara proaspete inainte de administrare pentru ca altfel substantele
active se volatilizeaz .
Ceaiurile din frunze si flori se prepara dupa metoda infuziilor: intr-un vas se pune drobul in stare
uscata apoi se toarna apa clocotita si se lasa sub apa 10-15 minute.Apoi prin aceasta metoda se pastreaza
majoritatea substantelor active din drob .Prin fierbere s-ar fi volatilizat .
Decocturile se prepara astfel drobul uscat se acopera cu apa rece, se incalzeste pana la fierbere
si apoi se lasa in stare clocotinda inca 10-30 minute.Cantitatea necesara de drob pentru ceai este de obicei o
lingurita la o ceasca de apa.
Medicamentele solide
Forma de prezentare: prafuri sau pulbere, tablete ( comprimate, disculmici de diferite marimi ),
drajeuri ( forme medicamentoase asemanatoare medicamentelor acoprit cu un strat colorat care are rol de a
masca gustul, mirosul sau de a-i preveni degradarea protejandu-l fata de agentii atmosferici ), capsule,
granule ( preparate farmaceutice de forme sferice sau vernicular ), mucilagii .
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR SOLIDE
Prafurile se administreaza punandu-le pe limba pacientului cat mai aproape de radacina acesteia
dupa care pacientul bea apa, ceai, lapte sau pot fi introduse in anulacee ( capsule gelatinoase care se dizolva
).
Prafurile nedivizate de catre farmacie se administreaza masurandu-le cu lingurita sau cu cutitul :
- 1 lingurita plina contine 5 grame ;
- 1 lingurita rasa contine 2,5-3 grame ;
- 1 varf de cutit contine 1 gram .
La copii mici, prafurile se vor amesteca cu ceai, lapte sau sirop. Tabletele drajeurile se
administreaza intregi sau transformate in pulbere amestecate cu lichid .Granulele se vor administra cu
lingurita .
La pacientii inconstienti cu tulburari de deglutitie sau in stare comatoase vor fi introduse
impreuna cu alimentele pe cale gastrica sau duodenala .
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RECTALA
Calea rectala de administrare a medicamentelor se utilizeaza daca pacientul prezinta intoleranta
digestive ( varsaturi incoercibile, hemoragii gastro-duodenale, greturi ) cand medicamentul are o actiune

iritanta asupra mucoasei gastrice, pacientul are tulburari de deglutitie sau a practicat interventii chirurgicale
asupra tubului digestive, cand pacientul refuza inghitirea medicamentului sau cand medical doreste sa evite
trecerea medicamentului prin ficat.
Pe cale rectala medicamentele pot fi administrate sub forma de supozitoare si clisme
medicamentoase .
Supozitoarele sunt forme medicamentoase in care substanta active este cuprinsa intr-o masa solida
( unt de cacao ) care se topeste la temperature corpului.Ele au forme conice sau ovalare cu o extremitate
mai ascutita.
Scop analgesic, antipyretic, antiinflamator, purgative.Actiunea lor poate fi locala urmarind
golirea rectului.
Calmarea durerilor, atenuarea peristaltismului intestinal, supozitoarele utilizate in scop purgative
se introduc in rect fara o pregatire in prealabila, supozitorul glicerinei este usor incalzit la temperature
corpului, fie tinut in atmosfera calda sau apa calda.
Pacientul sta in decubit lateral cu membrele inferioare flectate.Asistenta imbraca manusile de cauciuc, cu
mana stanga indeparteaza fesele si descopera orificiul anal, iar cu mana dreapta introduce supozitorul cu
partea ascutita inainte si il impinge cu indexul pana cand trece de sfinterul intern al anusului, de aici
supozitorul nu mai aluneca inapoi.
Supozitoarele medicamentoasecu efect terapeutic local vor fi precedate de o clisma evacuatoare.
Daca pacientul nu a avut inainte scaun spontan, in rect untul de cacao se topeste la temperature
corpului si elibereaza substanta active care poate fi resorbita.
Daca pacientul are senzatie de defecare dupa introducerea supozitorului ii explicam disparand si
senzatia de defecare.
Clisme medicamentoase
Clismele medicamentoase se impart in :
microclisme 1-1,5 solutii medicamentoasa ;
clisme picatura cu picatura .

APLICAREA MEDICAMENTELOR PE SUPRAFATA TEGUMENTELOR


Se face sub forma de pudre, comprese medicamentoase, badijonari, unguente, paste
LINIMENTE, mixturi, sapunuri terapeutice, stilete caustice, emplastru , bai medicinale urmarind un efect
local.
1.) Pudrajul consta in presararea unui medicament sub forma de pudra pe suprafata pielii.Pudra
este o pulbere de origine minerala sau vegetala ( pudra de talc, oscid de zinc ) in care pot fi inglobate
diferite substante medicamentoase active.Se executa cu tampoane cu pudrare sau pulverizare, absorb
excesul de grasime, pe suprafata tegumentelor usuca si racoreste pielea.
2.)Compresele medicamentoase sunt bucati de material textil impaturite, imbibate in solutii
medicamentoase( iod, ceai de musetel, solutii de burrow ).Ele pot fi aplicate reci sau calde.
3.)Badijonarea reprezinta o forma de aplicare locala a unor medicamente lichide pe suprafata
tegumentelor si mucoaselor.Se executa cu ajutorul partampoanelor imbibate in solutie medicamentoasa
lichida.
Tampoanele se imbiba prin turnarea solutiei din flacon si nu prin cufundarea tamponului in flacon.Cea mai
obisnuita solutie folosita la badijonareeste tincture de iod folosita la dezinfectia tegumentelor inaintea unei
interventii chirurgicale si a unor punctii .
4.)Unguentele sunt preparate farmaceutice semisolide in care substanta active este incorporata in
vaselina, grasimi animale sau vegetale, se inmoaie la temperature corpului, pot fi aplicate cu ajutorul unei
spatula prin frictionare.
5.) Pastilele sunt preparate din pudre si grasimi, mai consistente decat unguentele, se aplica cu
ajutorul unei spatula.
6.) Sinimentele sunt preparate farmaceutice lichide sau semisolide cu aspect limpede sau laptos ce
se pot aplica pe tegumente cu mana libera sau cu ajutorul tampoanelor .
7.)Mixturile sunt alcatuite dintr-un amestec de substante lichide si solide, pudre nemiscibile
.Inainte de utilizare vor fi agitate.Se intend pe suprafata pielii in strat subtire cu tampoane, dupa care se lasa
sa se usuce.

8.)Sapunurile medicinale sunt sapunuri neuter ce contin substante medicinale cu gudron, sulf.Se
folosesc pentru spalarea regiunii bolnave sau se intinde pe suprafata pielii si este lasat sa se
usuce.Sapunurile adaugate la clisme au actiuni purgative.
9.)Stiletele caustice ( creioanele caustice ) au forma unor bastonase cu care se ating suprafetele
sangerande, exulceratia de la suprafata tegumentelor sau mucoaselor avand efect hemostatic sau favorizand
epitelizarea .
10.)Emplastrele medicamentoase se lipesc de suprafata pielii fiind alcatuite dintr-o substanta
vascoasa, aderenta, nuritanta, lipita de obicei pe o bucata de panza, contin diferite substante
medicamentoase .
11.)Baile medicinale sunt procedee terapeutice cu efect dezinfectant, colorant, decongestive
antipruriginos ( impotriva mancarimii ) asupra tegumentelor.In functie de scopul urmarit se pot prepara
solutii foarte slabe de permanganate de potasiu sau infuzii de plante.Baile pot fi partiale sau complete .
APLICAREA MEDICAMENTELOR PE SUPRAFATA MUCOASELOR
Medicamentele aplicate pe suprafata mucoaselor sub forma de solutii, unguente sau pulberi au
scopul de a dezinfecta si descongestiona mucoasele, se aplica diferit in functie de mucoasa care se trateaza.
A.) Aplicarea medicamentelor pe mucoasa conjunctivala
1.)Instilatia oculara picurarea unor solutii pe mucoasa conjunctivala.
Materiale necesare : pipeta , sticluta cu picurator , tampon de vata, solutie medicamentoasa izotona,
tavita renala.
Se aseaza pacientul in decubit dorsal sau pe un scaun cu capul pe spate.Cu policele si indexul,
asistenta indeparteaza pleoapele invitand pacientul sa priveasca in sus.Asistenta sprijinindu-si mana dreapta
pe fruntea pacientului lasa sa cada din pipeta 1-2 picaturi de solutie medicamentoasa in fundul de sac
conjunctival inferior inspre unghiul exterior.Se solicita pacientului sa miste globul ocular cu un tampon de
vata, se va sterge picatura de medicament sau lacrimile ce se vor scurge.
2.)Aplicarea unguentelor se introduce in saci conjunctivali sau se aplica pe marginea pleoapelor
cu ajutorul unei baghete de sticla rotunjite fin pe toate laturile si latita sub forma de lopata in una din
extremitatile.Pacientul sta in pozitia sezand cu capul pe spate asistenta invita pacientul sa priveasca in sus,
iar cu policele mainii stangi trage in jos si in afara pleoapa inferioara aplicand unguentul cu capatul latit al
baghetei pe fata interna a pleoapei, dupa care i se da drumul.
Miscarea de inchidere reflexa a pleoapei antreneaza si unguentul pe suprafata globului
ocular.Cantitatea de unguent aplicata sa fie cat un bob de grau.
3.)Aplicarea pulberilor se introduce in sacul conjunctival cu tampoane de vata montate pe
baghete de sticla, se incarca fin tamponul cu pudra, cu policele mainii stangi se trage in jos pleoapa
inferioara si se presara pudra pe suprafata sacului conjunctival, prin usoare loviri executate asupra
baghetei.Inchiderea ochiului antreneaza si intinderea pulberei pe suprafata sacilor conjunctivali .
B.) Aplicarea medicamentelor pe mucoasa nazala
1.)Instilatia nazala picurarea unor solutii pe mucoasa nazala.Se executa cu o pipeta si cu o sticla
cu picurator, se invita pacientul sa sufle nasul .
Pozitia pacientului va fi decubit dorsal fara perna sau sezand cu capul pe spate.Se introduce varful
pipetei in fosa nazala si se lasa in nara un numar de picaturi prescrise, se repeat operatia si in nara opusa,
dupa care pacientul este rugat sa ramana in aceasta pozitie cateva secunde.Pacientul nu trebuie sa respire.
2.)Aplicarea unguentelor se face cu tampoane de vata montate pe porttampon, se incarca
tamponul cu o cantitate de unguent cat un bob de grau, cu policele mainii stangi se ridica usor varful
nasului si se depune unguentului pe suprafata interna a bestibulului nazal.Se scoate tamponul, se inchide
nara opusa si se apleaca capul inainte si se roaga pacientul sa aspire usor, treptat medicamentele.
C.) Aplicarea medicamentelor in conductul auditiv extern
1.)Instilatia auriculara picurarea de solutii medicamentoase in conductul auditiv extern vor avea
o temperature de 37 .Pozitia pacientului va fi decubit lateral de partea opusa a urechii de tratat, se curate
conductul auditiv extern cu un tampon de vata, se trage pavilionul in sus si apoi cu mana stanga, iar cu

dreapta se picura numarul de picaturi prescrise, se mentine pacientul in aceasta pozitie cateva minute apoi
se introduce in ureche un tampon de vata, se procedeaza la fel si cu urechea opusa.
2.)Aplicarea unguentelor se face cu tampoane de vata montate pe porttampon.Se incarca
tamponul unguent cat un bob de grau dupa care se depunde pe partea bolnava a conductului sau se intinde
pe toata suprafata lui, la sfarsit se introduce un mic tampon in pavilion.
D.) Aplicarea medicamentelor pe mucoasa bucala si faringiana
1.)Badijonarea se face cu tampoane montate pe porttampoane imbibate in solutii de badijonat,
pozitia pacientului este sezand cu capul pe spate si cu gura larg deschisa.Tamponul de vata nu se va
reintroduce niciodata in flaconul cu solutie ci se arunca si se foloseste un alt tampon .
2.)Gargara se face cu solutie medicamentoasa in gura, se lasa capul pe spate pentru ca lichidul sa
ajunga in faringe si prin prunutarea vocalei A solutia medicamentoasa va patrunde la o profunzime mai
mare a faringelui.
E.) Aplicarea medicamentelor pe mucoasa vaginala
1.)Tampoanele vaginale sunt confectionate dintr-o bucata de vata presata, de forma alungita intr-o
faza care se prelungeste de la tampon cu 20-25 cm; capetele fesei ramase partial in afara vaginului permit
extragerea tamponului cand este indicat; prin tampoane se introduce in vagin medicamente sub forma de
solutii sau unguente, tamponul va fi introdus in vagin cu ajutorul unei pense ginecologice pana in fundul de
sac posterior.
2.)Ovulele vaginale sunt preparate farmaceutice solide de forma ovala sau sferica.Substanta active
este inglobata intr-o masa care se topeste la temperatura vaginului.Inainte de introducere se face o spalatura
vaginala, cu degetul mainii stangi se indeparteaza labile pentru a se evidential vaginul, iar cu mana dreapta
se introduce ovulul care se impinge spre capul uterin.
F.) Aplicarea medicamentelor pe mucoasa respiratorie
Suprafata mare de peste 100 m a alveolelor pulmonare precum si vascularizatia lor foarte bogata
se preteaza la absorbtia substantei medicamentoase prin mucoase respiratorii. Se administreaza gazelle
lichide sub forma de vapori sau fin pulverizate intr-un mediu gazos, prin instilatie precum si prafuri
nedizolvabile.

ADMINISTRAREA OXIGENULUI.
OXIGENOTERAPIA
Scop terapeutic imbogatirea aerului inspirit cu oxygen in concentratii diferite pe cale
inhalatorie pentru combaterea starii de hipoxie si a starii de hipoxemie .
Indicatii hipoxii respiratorii , insuficienta respiratorie acuta , edem pulmonar acut ,
pneumotorax spontan , bronhopneumonie , crize de astm bronsic .
hipoxii circulatorii , insuficienta cardiaca , infarct miocardic
stari de soc , pacientii anesteziati prin anestezie generala pana la revenirea
starii de cunostinta , lauze , noi-nascuti cu suferinte in oxigenare .
Conditia esentiala a administrarii oxigenului prin inhalatie este permeabilitatea cailor
respiratorii si accesibilitatea alveolelor pulmonare pe oxigen . Daca exista un obstacol in caile respiratorii
care nu poate fi indepartat prompt sau daca alveolele pulmonare sunt inundate , inhalarea sau insuflarea lui
prin sonde in trahee nu are nici un rost . Sursa de oxigen o constituie bomba de oxigen de la 300-10000 l la

o presiune de 100 atm . Bomba este prevazuta cu un reductor de presiune , debit metro ( indica volumul in
litri de oxigen ) . In spitale sursa de oxigen este centralizata si de aici prin conducte de metal oxigenul este
introdus in fiecare salon . Oxigenul are o actiune iritantaasupra mucoasei si cailor respiratorii din care
cauza se modifica trecand prin apa . In vederea acestui scop exista un umidificator intre sursa de oxigen si
caile respiratorii a pacientului .
Oxigenul vine din reductorul de presiune si ajunge sub nivelul apei de unde se ridica prin
balbotare si paraseste umidificatorul mergand printr-o alta conducta spre pacient . Balbotarea oxigenului
sub apa asigura umezirea lui .
Administrarea oxigenului se face pe mai multe cai :
1.) Sonda endonazala se introduce in una din narile pacientului o sonda sterile pana in faringe .
Sonda se fixeaza pe loc cu romplast si se racordeaza la sursa de oxigen , se fixeaza debitul oxigenului care
va fi de 12 l/min .
2.) Ochelari de oxigen se fixeaza dupa urechi si au 2 sonde de plastic care patrund in nari , se
recomanda la noi-nascuti si agitate .
3.) Masca de oxigen se fixeaza pe fata posterioara ermetic , dupa umidificare prin barbotare ,
gazul patrunde in masca de unde este inspirat de pacient existand o alta cale de eliminare a aerului expirat .
Masca este greu de suportat .
4.) Cortul de oxigen este format din material plastic , transparent care acopera patul in
intregime sau numai in extremitatea encefalita a pacientului . Este greu de suportat de catre pacient .

Administrarea de dioxid de carbon


Dioxidul de carbon este imbibat in reserve de otet , se administreaza in caz de paralizie si
colaps periferic .
Administrarea nitratului de amil
Se gaseste in fiole care se sparg , iar substantele se depun pe o compresa urmand a fi inhalata
in caz de anghina pectorala .
Inhalarea reprezinta introducerea unor substante medicamentoase pe caile respiratoare a
pacientului sub forma vaporilor de apa . Substantele pot fi inhalate , pulverizate in stare lichida sau cu
ajutorul vaporilor de apa ( rinite , laringite , amigdalite , bronsite ) .
Scopul dezinfectia si decongestionarea cailor respiratoare , durata sedintei 5-20 minute .
Inhalarea de aerosol consta in introducerea in caile respiratoare a unor particule
medicamentoase solide sau lichide de ordinal micronilor dispersate intr-un gaz sau aer . Prin aerosol se
introduc in organism antibiotice , anesteziante , vaccine , vitamine , substante expectorante cu scopul de a
actiona local sau general . Aparatul de aerosol se compune dintr-o sursa de presiune bomb oxigen ,
generator de aerosol , sistem de incalzire , un selector ( retine particulele mai mari asigurand programarea
celor mici ) si recordul la pacient reprezentat de un tub pe care pacientul il introduce in gura sau in fosele
nazale .

Administrarea medicamentelor pe cale percutanata

Percutanat sau prin piele se introduce medicamente prin frictionare cu efect local si general .
1.) Frictionarea favorizeaza reabsorbtia percutanata a unor medicamente sub forma de
unguente , emulsii uleioase in vederea frictionarii . Suprafata tegumentelor se spala cu apa si sapun si se

10

usuca . Se imbraca o manusa sterile si se aplica medicamentul dupa care se maseaza cu degetul sau cu toata
palma prin miscari circulante pana cand medicamentul dispare . Durata este de 20-25 minute .
ATENTIE !!! Medicamentul sa nu ajunga in ochii pacientului .
2.) Ionoforeza ca metoda de tratare numita ionoterapia .Consta in introducerea in organism
a unor substante medicamentoase cu ajutorul curentului galvanic , substanta care ionizeaza in solutii de iod
si magneziu .
Se aplica polul active imbibat in substanta medicamentoasa pe regiunea de tratat , iar
polul opus se da in mana pacientului pentru a inchide circuitul electric . Intensitatea curentului va fi de 20100 mA ( ionoforeza se practica in fizioterapie ) .

Administrarea medicamentelor pe cale parenterala

Definitie Calea parenterala in sensul strict al cuvantului reprezinta calea care ocoleste tubul
digestiv dat fiindca in afara injectiilor si alte cai ocolesc tubul digestiv ( calea respiratorie ) .
Notiunea de cale parenterala a fost reconsiderata pastrand in sfera ei numai calea injectabila de
pastrare a medicamentelor .
Injectiile reprezinta introducerea unor substante medicamentoase lichide in organism prin
intermediul unor ace care traverseaza tesuturile . Acul este adaptat la injectie .
Scopul explorator testarea sensibilitatii organismului fata de diferite substante
medicamentoase ( IDR ) .
terapeutic administrarea medicamentelor
Locul injectiei il constituie tesuturile in care se includ medicamentele :
in grosimea dermului ( IDR ) ;
in tesutul muscular subcutanat ( injectia subcutanat hypodermic ) ;
in tesutul muscular ( IM ) ;
in vasele venoase ( IV ) ;
in inima ( injectia intracardiaca ) ;
in spatial subarahnoidian ( injectia subarahnoidiana ) .
Asistenta efectueaza injectiile ID , SC , IV , IM . Alegerea caii de executare a injectiei este
facuta de medic in functie de scopul ei , rapiditatea efectului urmarit si compatibilitatea tesutului cu
substanta medicamentoasa injectala .

Avantajele administrarii medicamentelor prin injectie :


absorbtia este usoara deci efectul se instaleaza rapid ;
dozajul este prcis in compozitie cu conditiile de absorbtie din tubul digestiv ;
posibilitatea administrarii lor la pacientii inconstienti cu hemoragii digestive si varsaturi
incoercibile permanent .
Materiale necesare : ac , seringa sterile , tampon de vata , garou , tavita renala , solutie dezinfectanta
, solutie medicamentoasa , pila , romplast , vacuet , holder .
Substantele medicamentoase utilizate pentru injectii se gasesc in stare lichida sub forma de solutii
apoase , uleioase inchise ermetic sub forma de pulbere in flacon cu dopuri de cauciuc pe fiola . Sunt scrise
numele , cantitatea , termenul de valabilitate .
Reguli de pregatire a injectiilor :

11

1.) Pregatirea instrumentelor si materialului se vor pregati seringi corespunzatoare cantitatii


respective de solutii medicamentoase . Alegem acul adecvat caii de administrare .
2.) Montarea seringii si a acului se indeparteaza ambalajul seringii , se adapteaza acul pentru
aspirat solutia si se aseaza pe o compresa sterila .
3.) Verificarea solutiei de injectat solutiile medicamentoase vor fi administrate numai daca
fiolele sunt etichetate , iar denumirea si dozajul corespund celor prescrise . Solutiile injectabile trebuie sa
fie clare , transparente fara precipitatii . Se verifica termenul de valabilitate si integritatea fiolei .
4.) Incarcarea seringii
a.) Aspirarea continutului medicamentos din fiola se goleste lichidul din varful fiolei prin
rotiri exercitate cu degetul asupra corpului fiolei . Se dezinfecteaza gatul fiolei cu un tampon cu alcool .
Se deschide fiola prinzand capul fiolei cu degetele protejate cu o compresa evitand eventualele
taieri . Se aspira solutia retragand pistonul cu indexul si policele mainii drepte avand grija ca bizoul acului
sa fie permanent in solutia de aspirat pentru a nu se aspira aer in seringa .
De-ndata ce fiola se goleste , va fi rasturnata spre pozitia orizontala continand astfel aspiratia
pana la golirea completa .
b.) Dizolvarea pulberilor din flacoane pulberile injectabile se dizolva in prealabilcu lichidul
de dizolvat NaCl ( apa distilata ) .
Se incarca seringa cu solvent , se indeparteaza capacelul metallic al flaconului . Se
dezinfecteaza dopul de cauciuc si se patrunde cu acul in flacon introducandu-se cantitatea de solvent
prescris . Se scoate acul din flacon si se agita pana la dizolvarea completa , apoi se aspira in seringa solutia
medicamentoasa .
ATENTIE !!!
Seringile pot fi incarcate din fiole si fara ac introducand amboul in solutia medicamentoasa si
aspirand-o .
Dupa incarcarea cu solutie medicamentoasa se verifica daca nu au patrunse in seringa bule de aer
pentru eliminarea acestora . Pentru eliminarea acestora seringa se va tine in pozitie verticala impingand
pistonul usor pana la aparitia primei picaturi de solute medicamentoasa .
Intotdeauna se va schimba acul cu care s-a facut aspirarea solutiei cu un alt acu cu care se va
efectua injectia .
5.) Injectarea imediata a continutului seringii
Multe medicamente se degradeaza daca vin in contact cu aerul de aceea solutia va fi imediat
injectata ( moldamin ) .
6.) Dezinfectia locului injectiei
Suprafata pielii este intotdeauna infectata cu diferiti microbe pe care varful acului poate sa le
antreneze in profunzimea tesuturilor dand nastere la infectie ( flegmon si abces ) , din aceste motive locul
injectiei va fi dezinfectat cu alcool .

IDR Principiu
Se introduce in dermul pacientului prin injectia intradermica o cantitate mica de antigen . Daca
in organism exista anticorpul specific , are loc o reactie antigen anticorp ce are ca rezultat producerea de
substante histaminice care provoaca la locul injectiei eritem , edem . Daca organismul nu contine anticorpi
specifici atunci aspectul pielii nu se modifica . IDR se efectueaza pentru diagnosticarea bolilor
infectocontagioase ( la tuberculina ) .
ATENTIE !!! Nu se injecteaza niciodata aer in lumenul vaselor . Aerul va fi eliminate din seringa
inainte de punctionarea venei . Pastrarea aerului in cantitati mari in vena produce emboli gazoase mortale .
In caz de injectie IV in serie se va conta sa nu se repete injectiile in acelasi loc la intervale . Vena are nevoie
pentru refacere de un repaus de cel putin 24 de ore . Daca pacientul are o vena accidentata si injectia trebuie
repetata , punctiile urmatoare se vor repeat mai central fata de cele anterioare si niciodata mai periferic .

12

Injectia IA
Introducerea unor substante medicamentoase ( vasodilatatoare ) pentru a obtine o concentratie
ridicata de medicamente la nivelul teritoriului deservit de trunchiul arterei in care se face injectia .
Se mai face si transferal de sange in caz de soc grav . Pozitia pacientului este decubit dorsal .
Cel mai frecvent se executa la arterele femurale si humerale . Injectia se poate face in directia sangelui sau
contra curentului sangelui . Cand acul a patruns in artera sangelui impinge pistonul refuland in seringa , iar
acul pulseaza micron cu pulsul .
Injectia intradermica ( IDR )
Definitie introducerea unor substante medicamentoase izotone in organism cu ajutorul
unui ac in stratul dermic .
Scop explorator pentru executarea IDR .
anesteziant pentru infiltratii dormice cu novocaina .
terapeutic pentru desensibilizarea in afectiuni alergice .
Materiale necesare seringa 0,5-1 ml lunga si subtire , gradata in zecimi .
ac fin cu varf taiat , scurt de 5-10 mm lungime si 5-10 mm diametru si solutie
medicamentoasa izotonica .
Locul injectiei se aleg regiunile cutanate si lipsite de foliculi pilozi .
fata interioara a antebratului , fata exterioara a bratului si a coapsei .
pe orice regiune in scop anestezic .
Tehnica se aseaza pacientul in decubit dorsal cu membrul superior in extensie si supinatie . Se
descopera fata interioara a antebratului , se dezinfecteaza locul injectiei cu un tampon cu alcool cu exceptia
in cazul in care se face IDR la tuberculina cand nu se foloseste alcool . Se intinde si se imobilizeaza pielea ,
cu policele si indexul mainii stangi , iar cu mana dreapta avand seringa intre police si celelalte degete se
introduce varful acului in grosimea pielii tangentiale la piele cu bizoul in sus pana cand orificiul acului
dispare complet in acest moment incitam impingerea acului si prin apasarea pistonului injectam lent
lichidul din seringa in grosimea dermului .
In locul unde se acumuleaza lichidul se va observa imediat formarea unei papule albe de
aspectul cojii de portocala . Dupa terminarea injectiei se retrage brusc acul fara a tampona locul injectiei .
Accidente si Incidente :
1.) Revarsarea lichidului in afara cand varful acului a intrat numai partial in tegument se va
patrunde cu aproximativ 1 ml mai profund in grosimea dermului .
2.) Lipsa aspectului characteristic ( papula cu aspect de coaja de portocala ( atunci cand acul a
traversat dermul ajungand in hipoderm .
3.) Necroza tegumentului din jur prin injectarea de solutii hipotone sau hipertone .
4.) Starea de soc la testarea unor alergene .
Injectia intramusculara
Definitie introducerea solutiilor medicamentoase in stratul muscular .
Scop terapeutic administrarea de medicamente .
Materiale necesare seringa de capacitate corespunzatoare , ac foarte ascutit cu bizoul lung 4070 ml si diametrul 7/10 8/10 sau 9/10 ml , solutie de injectat , solutii izotonice , solutii uleioase , coloidale
cu densitate mare ( saruri de argint ) .
Locul injectiei : in muchii columinosi , lipsiti de trunchiuri mari de vase si nervi ; regiunea
superioara externa a fesei deasupra marelui transhater pentru evitarea nervului sciatic si a unor vase

13

importante ; fata exterioara a coapsei in treimea mijlocie ; fata exterioara a bratului in muschiul deltoid ; in
muschii fesieri se evita lezarea nervului sciatic , se cauta punctele :
1.) cadramel ssuperior extern fesier din intretaierea unei linii orizontale care trece prin marele
transhater pana deasupra santului interfesier cu alta verticala , una pa mijlocul celei orizontale .
2.) cand pacientul este in pozitie culcat se mai pot cauta punctele SMIRNON si BARTNELEMY
.
Punctul BARTNELEMY este situate la unirea treimii exterioare cu cele 2 treimi interioare ale
liniei de sprijin , iar punctual SMIRNON este situat la un lat de deget deasupra si inapoia marelui transhater
.
3.) cand pacientul este in pozitie sezand injectia se poate face in toata regiunea fesiera deasupra
liniei de sprijin .
Tehinica se monteaza in conditie de asepsie perfecta , se incarca cu solutie de injectat apoi
se elimina acul indepartandu-l pe cel cu care s-a aspirat solutia si se adapteaza un ac potrivit pentru
injectie .
Injectia se poate efectua in pozitia decubit ventral lateral si sezand . Se invita pacientul sa-si
relaxeze musculature sis a stea linistit pe tot parcursul injectiei . Se dezinfecteaza locul cu un tampon cu
alcool . Se delimiteaza locul cu poilicele si indexul mainii stangi si se inteapa pielea cu rapiditate si
siguranta . Se verifica pozitia acului prin aspirare pentru o eventuala patrundere a acului intr-un vas de
sange .Se injecteaza lent solutia dupa care se retrage brusc acul cu seringa si se dezinfecteaza locul .
Se masoara usor locul injectiei pentru a active circulatia favorizand reabsorbtia solutiei . Se
aseaza pacientul in pozitie comoda ramanand in repaus 5-10 minute .
Accidente si incidente :
1.) durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale , se va scoate acul
imediat si se va executa injectia in alt loc ;
2.) paralizie prin lezarea nervului sciatic , se evita prin respectarea stricta a zonelor de electie a
injectiilor ;
3.) patrunderea intr-un vas de sange cand se scoate acul si se incurca patrunderea in alt loc cu alt
ac ;
4.) embolie prin introducerea accidentala intr-un vas de sange a unei substante uleioase , se
previne prin verificarea pozitiei acului inainte de introducerea solutiei medicamentoase ;
5.) ruperea acului impune retragerea imediata manuala sau chirurgicala ;
6.) abcese locale sau flegmon fesier apar datorita neglijarii principiilor de asepsie sau
nereabsorbtiei solutiei injectabile .

Injectia intravenoasa
Definitie introducerea substantelor sau solutiilor medicamentoase in circulatia venoasa .
Scop terapeutic administrarea de medicamente , recoltare de sange .
Materiale necesare seringa corespunzatoare cantitatii de solutie medicamentoasa de
administrat ( de preferat seringa cu amboul excentric sau marginal ) , ac cu bizoul scurt . Acele utilizate pot
fi mai subtiri decat cele folosite la recoltari pentru ca solutiile medicamentoase cristaline patrund sub
tegument mult mai usor decat extragerea sangelui mult mai vascos care se poate coagula foarte usor pe ac
( exemplu : solutiile izotone medicamentoase , solutiile hipotone ) .
Nu se introduce solutii uleioase deoarece produc emboli uleioase si consecutive moartea .
Locul injectiei venele de la plica cotului ;
- venele antebratului ;
- venele de pe fata dorsala a mainii ;
- venele epicraniene .
Tehnica pacientul se aseaza cu bratul in extensie si cu antebratul in supinatie . Injectia IV
se compune din 2 acte : punctia venoasa si injectarea solutiei medicamentoase in vena .
1.) Punctia venoasa se executa conform tehnicii urmatoare : pentru punctie se va utilize un alt ac
decat cel cu care s-a facut aspirarea solutiei medicamentoase din fiola .

14

Se aplica garoul deasupra plicii cotului , se evacueaza aerul din seringa , se alege vena prin
palpare , se dezinfecteaza tegumentul , se fixeaza vena sub locul injectiei si se introduce acul montat la
seringa , in lungul venei dupa ce pielea a fost intepata intr-un unghi ascutit . Dup ace s-a patruns in lumenul
vasului se va cauta sa se parcurga inca o distanta de 2-3 cm in lumenul venei .
Verificarea prezentei acului in vena se face prin aspirarea unei cantitati mici de sange in
seringa care se va raspandi imediat in solutia de injectat .
2.) Daca acul a patruns in vena , se desface garoul cu mana stanga dupa care se injecteaza
foarte lent solutia medicamentoasa tinand seringa in mana stanga , iar cu policele mainii drepte se apasa pe
piston ( injectia executata rapid poate provoca hipertensiuni pe cale reflexa pana la colaps ) . Se va avea
grija ca pacientul san u miste bratul in cursul injectiei pentru a nu se deplasa acul din vena . Cand injectarea
s-a terminat se scot acul si seringa odata apasand tamponul cu alcool pe locul injectiei pentru hemastaza .
Accidente si incidente :
1.) tunifierea brusca a tesutului perivenos denota injectarea solutiei medicamentoase in afara
venei . Se va incerca patrunderea acului in lumenul vasului continuandu-se injectia sau se incearca in alt loc
.
2.) flebalgia produsa prin injectarea rapida a solutiei medicamentoase sau prin injectarea
unor substante iritante .
3.) valuri de caldura senzatie de uscaciune in faringe impugn injectarea mai lenta a solutiei
medicamentoase .
4.) ameteli , lipotimie , colaps se intreupe injectia si se anunta medical .

Injectia subcutanata
Definitie introducerea solutiilor medicamentoase izotonice in tesutul cellular subcutanat in
hypoderm .
Scop terapeutic pentru introducerea de substante medicamentoase sau perfuzie subcutanata
pentru hidratarea organismului .
Materiale necesare seringi obisnuite , ac ascutit cu bizoul lung de 25-30 cm si 6/10 sau 7/10
mm diametru , solutie de injectat ( exemplu : insulina ) .
Pe aceasta cale nu se introduce solutii uleioase sau compusi ai metalelor cu greutate moleculara
mare ( bismut , iod ) pentru ca produc necroza locala .
Locul injectiei fata externa a bratului ;
- fata superoexterna a coapsei ;
- fata supra si subspinca ;
- fata subclaviculara ;
- fata deltoidiana ;
- flancurile peretelui abdominal ;
- regiunile centrale fesiere .
Se vor evita regiunile unde trec superficial trunchiuri mari superficiale .
Tehnica cel mai frecvent injectia se practica pe fata externa a bratului de aceea pozitia
pacientului este sezand cu bratul sprijinit pe sold .
Se dezinfecteaza locul injectiei cu alcool , se tine seringa pregatita in mana dreapta . Cu
policele si indexul mainii stangi se cuteaza pielea ridicand-o de pe plamerele profunde .
Se patrunde cu forta prin tegument de-a lungul axului longitudinal cutiei in profunzimea
stratului subcutanat la o adancime de 2-4 cm parallel cu suprafata regiunii .
Se relaxeaza pliul , se verifica daca acul nu a patruns in vreun vas de sange prin retragerea
usoara a pistonului , se injecteaza lent solutia medicamentoasa pentru a nu destined brusc tesutul subcutanat
. Se retrage brusc acul si se tamponeaza locul intepaturii .
Accidente si incidente :
1.) durere violenta prin lezarea terminatiilor nervoase sau prin distensia brusca a tesutului , se
va retrage putin acul spre suprafata .
2.) ruperea acului cand se va extrage manual sau chirurgical .

15

3.) hematom prin perforarea unui vas se previne prin verificarea pozitiei acului inainte de
injectare .
4.) necroza tesuturilor prin introducerea unor solutii medicamentoase iritante .

Injectia intracardiaca
Interventie de extrema urgenta prin care se introduce in sistemul circulator prin organul central
substante medicamentoase de o importanta vitala . Se practica in starile de sincopa cardiaca .
Se executa de catre medic intr-un timp de 4-6 minute maxim cand pacientul poate trece intre
moarte clinica si moarte biologica .
Pacientul se afla in pozitie de decubit dorsal . Punctia se face in spatial 4 intercostal stanga la 2
cm de marginea stanga a sternului in profunzime de 5-6 cm .
Acul executa miscari pulsative , aspirand apare sange in seringa , varful acului fiind in
cavitatea ventricolului stang . Se introduce lent solutia medicamentoasa apoi se indeparteaza brusc acul .

Injectia intramedulara
Definitie - introducerea solutiilor medicamentoase in maduva rosie a oaselor atunci cand
administram mediamente pe cale venoasa nu este posibil .

Injectia intrarahidiana
Definitie introducerea substantelor medicamentoase in spatial subarahnoidian .
Scop anestezic in operatiile abdominale ginecologice si la nivelul membrelor inferioare .
terapeutic introducerea de seruri , antibiotice si preparatelor corticosuprarenale
intrucat spatial subarahnoidian nu are posibilitatea de destindere , injectia va fi precedata intotdeauna de
recoltarea de LCR . Se va evacua o cantitate de LCR egala cu cantitatea solutiei de injectat .

Administrarea antibioticelor
Substantele chimio-terapice si antibiotice sunt medicamente care introduse in organism sau
depuse pe suprafata lui distrug microbii sau impiedica dezvoltarea lor fara sa aibe efecte nocive asupra
tesuturilor organismului .
Antibioticele sunt substante organice extrase din culture de cellule vii ( mucegai ) , din
cellule vii sau obtinute prin sinteza avand proprietati bacteriostatice si bactericide .
Chimioterapicele sunt obtinute prin sinteza chimica care au actiune bacteriostatica si
bactericida asupra germenilor patogeni dintr-un organism infectat fara a fi toxice pentru organismul gazda (
sulfamide , biseptol ) .
Reguli de administrare a antibioticelor :
1.) Alegerea medicamentului se face de catre medic , chimioterapicele si antibioticele se
administreaza numai pe cauza diagnosticului etiologic prescris . Aceste medicamente actioneaza asupra
tuturor microbilor , fiecare din ele avand spectru fix de actiune si in afara razei acestuia , ele nu mai au nici
un efect .

16

Din acest motiv administrarea medicamentelor trebuie urmata de identificarea germenului


patogen cauzator al bolii si determinarea sensibilitatii sale la antibiotice ( antibiograma ) . In cazuri de
urgenta , cand nu e timp pentru asteptarea rezultatelor de laborator , se va incepe imediat tratamentul cu un
antibiotic din spectrul larg stability de medic dar numai dup ace au efectuat recoltarile necesare pentru
identificarea germenilor si antibiogramei . Daca ulterior rezultatele de laborator vor confirma presupunerea
medicului , se va continua cu administrarea antibioticului , in caz contrar el va fi schimbat cu medicamentul
indicat de antibiograma .
2.) Stabilirea ritmului de adminstrare
Avand in vedere ca eliminarea antibioticelor si chimioterapicelor din organism este destul de
rapida dupa un anumit interval de timp , se va mari in ritmul de administrare , va mari mentinerea unei
concentratii eficiente in sange care sa actioneze in mod continuu asupra agentilor patogeni . Ritmul de
administrare este indicat de medic si va fi respectat cu strictete . In caz contrar , microorganismele patogene
isi creeaza o rezistenta fata de antibiotice sau chimioterapice . ( exemplu : moldaminul printr-o absorbtie de
la locul injectarii , are o actiune care dureaza 6-7 zile ) .
3.) Stabilirea caii de administrare
Chimioterapicele si antibioticele se pot administra sub forma de capsule , drajeuri , siropuri , unguente
.
Cai de administrare : - orala pentru sulfamide ;
- intramusculara ;
- intrarahidian in infectii grave cu meningococ ;
- percutanata penicilina este distrusa de sucul gastric , ea nu se va administra
pe cale orala .
4.) Dozele de antibiotic trebuiesc strict respectate . Pentru aceasta asistenta trebuie sa cunoasca
exact concentratia antibioticului . In solutia utilizata dupa utilizarea flaconului cu ser fiziologic .
Avem flacon de 1000 unitati penicilina G , iar pacientului trebuie sa-i administram la 6 ore 800
de unitati . Dizolvam flaconul in 5 ml de ser fiziologic avand astfel pe fiecare ml 200 de unitati de
penicilina G . Extragem 4 ml solutie si administram pacientului 800 unitati .
La copil 1000 de unitati intr-un ml NaCl ( ser fiziologic ) , la adult 2500 de unitati intr-un ml
NaCl .
Exemplu 1 : unui pacient i se administreaza 1600 unitati de pnicilina G la interval de 6 ore .
Calculati numarul de prize si doza unica .
4 prize in 24 ore : 1600 : 4 = 400 UG .
Exemplu 2 : unui pacient i se prescrie in foaia de observatie sa i se adminstreze 3 ml a cate 3200
UG/24 ore la 6 ore . Calculati numarul de prize si doza unica .
Rezolvare : Daca avem flaconde 1 ml dizolvam flaconul cu 5 ml de ser si extragem 4 ml , numarul
de prize vor fi 4 , si ca sa aflam doza unica : 3200 : 4 = 800 UG .
Administrarea antibioticelor si chimioterapicelor se va face respectand cele mai riguroase conditii
de asepsie pentru a nu introduce germeni patogeni care ar putea suprainfecta pacientul .
Antibioticele administrate peros se recomanda a fi associate cu vitamine din complexul B pentru
a nu distruge flora intestinala.
In afara actiunii toxice pe care chimioterapicele si antibioticele o au asupra organelor
hematopoetice ( ficat , rinichi , a sistemului nervos ) , se citeaza cazuri de hipersensibilitate fata de
antibiotice si mai ales de penicilina .
Aceasta fiind administrate fara a se testa sensibilitatea pacientului poate reduce reactii alergice
grave ( soc anafilactic ) si consecutiv moartea .
Pentru presiunea acestora este bine ca inaintea inceperii tratamentului cu penicilina sa se testeze
sensibilitatea pacientului fata de aceasta prin metoda test IDR executata cu o solutie de penicilina de 1000
ml .

17

SEROTERAPIA
Definitie tratamentul bolilor infectioase cu seruri immune care contin anticorpi specifici
contragermenilor bolilor respective cum ar fi antidifteric , antitetanic , antigangrenos .
Prin introducerea serurilor in organism se obtine o stare de imunitate pasiva care acorda acestuia
protectie imediata dar de scurta durata . Serurile immune utilizate in practica :
1.) Seruri hemologice de provenienta umana se obtin de la omul aflat in covalescenta dupa boala
respective . Se recolteaza in ziua a 7-a de covalescenta cand organismul contine cea mai mare cantitate de
anticorpi in cantitati perfect sterile . Seruil poate fi recoltat si de la personae imunizate active din
vaccinare .
Imunoglobulinele specifice umane antirubeola , antirujeola exista in fractiunea gama
globulica din serul uman care contine majoritatea anticorpilor sanguini imunoglobulinei . Sunt folositi in
practica medicala sub forma gama globulina pentru cresterea rezistentei organismului fata de infectie .
2.) Seruri geterologice provenite de la animale imunizate , se obtin prin imunizarea cailor sau altor
animale cu microbe atenuati sau cu toxinele lor , serurile vor contine astfel anticorpii respective . Prezinta
fata de serurile hemologice dezavantajul de a contine substante proteice straine care prin sensbilizarea
organismului uman dau nastere la reactii serice foarte grave .
Serurile immune se livreaza in fiole de 1,2,5,10,20,100 ml , se pastreaza in frigider la 4-6 C .
Se mai gasesc si seruri uscate ( biofilizate ) care vor fi dizolvate inainte de intrebuintare . Serurile se
administreazala temperatura corpului .

Deschiderea flacoanelor si incarcarea lor


- se face in perfecta asepsie deoarece serul este un bun mediu de cultura pentru diferiti microbe care
patrunsi in organism dau nastere la abcese si flegmoane . Calea obisnuita de administrare este
intramusculara .
Locul de electie este musculature laterala a coapsei in treimea mijlocie . Pentru prevenirea
accidentelor datorita administrarii serurilor immune care pot apare precoce ( cum ar fi edem local ,
dispnee , sincopa , soc anafilactic ) sau tardiv ( eruptii pruriginoase pe corp si edem generalizat ) . Se vor
lua informatii de la pacient pentru a se afla daca a mai primit inainte seruri immune deasemeni se va testa
sensibilitatea pacientului la seruri heterologice prin metodele :
- IDR
- instilizarea catorva picaturi in locuri conjunctivale sau scarpinare si depunerea catorva picaturi
pe piele .
- pacientilor sensibili fata de ser li se va face o desensibilizare a serului prin administrare in
prize progressive .
VACCINAREA
- este o metoda profilactica prin care se realizeaza o imunitate active , artificiala fata de anumite
infectii : TBC , rujeola , rubeola , difterie , tetanos fara ca persoana sa se imbolnaveasca de boala respectiva
.
Introduse in organism , vaccinarile declanseaza formarea de anticorpi care impiedica atacul
germenilor sau al toxinelor , acesta asupra organismului .
Vaccinarile se prepara din germeni , bacterii sau virusi atenuati inactivati sau omorati din
toxinele lor care si-au pastrat puterea imunizanta . Vaccinarile se livreaza in fiole sau in flacoane inchise cu
dop de cauciuc care trebuiesc pastrate la frigider .
Ele se administreaza pe diferite cai :
- subcutanat ( vaccinul antitetanic , antirabic , antidifteric ) ;
- intramuscular ( vaccinari precipitate ) ;
- intradermic ( vaccine antituberculos ) ;

18

- pe cale digestive ( vaccine antipoliomelitic ) ;


- pe cale intranazala ( vaccine antigripal ) .
Locul pentru vaccinare este fata externa a bratului sau a coapsei , in treimea lor superioara sau
tesutul celular subcutanat al flancurilor abdominale . Se pot face 2-3 vaccinuri deodata : antitifo-paratific
sau trivaccinul Di-Te-PeR ( diftero-tetano-pertusiv ).
Administrarea vaccinului se face pe cale injectabila in conditie perfecta de asepsie . Dozele si
intervalul dintre inoculari sunt diferite de la vaccine la vaccine .
Cantitatea administrarii cresc progresiv de la o inoculare la alta . Dozele trebuie exact masurate
pentru ca cantitatile mai mici decat cele prevazute dau imunitate slaba , iar cele mai mari pot declansa
reactii postvaccinale daunatoare organism .
Intervalele dintre 2 inoculari trebuie sa respecte timpii necesari pentru formarea anticorpilor . Dupa
inocularea anterioara si dupa o perioada variabila de timp este necesar sa se exercite rapelul pentru intarirea
imunitatii care scade cu timpul .
Complicatiile postvaccinale pot fi grave cand nu sunt respectate dozele si calendarul vaccinarilor .
Contraindicatiile specifice fiecarui vaccin trebuie sa tina cont si de starea de sanatate a persoanei
ce urmeaza a fi vaccinate .
Administrarea cortizonului si a ACTH-ului
Cortizonul este un hormon secretat de stratul cortical al glandelor suprarenale . Secretia lui este
controlata de hipofiza prin hormonal ACTH .
Astfel administrarea ACTH-ullui cortizonului produce efecte asemanatoare in plus ACTH-ul
stimuleaza si secretii altor hormone al glandelor suprarenale .
Cortizonul are actiune terapeutica , antiinflamatoare , antiinfectioasa si antialergica .
Indicatii : afectiuni reumatice , alergii , astm , soc anafilactic , stari infectioase grave etc .
Mod de prezentare : cortizonul acetate , hidrocortizon , supercortizon , superacetat , HHC
( acetate de dezoxicortizon ) .
Se prezinta sub forma de tablete , sub forma injectabila in fiola sau in flacoane inchise cu
dopuri de cauciuc . Solutia injectabila este o solutie cristalina alba continand in suspensie mici cristale de
substanta activa de aceea inainte de utilizare trebuie bine agitate .
Mod de administrare cortizonul poate fi administrat pe cale orala ( tablete ) , pe cale
parenterala ( IM , IV ) , intramusculara , intrarahidiana prin clisme terapeutice si aplicatii locale .
In administrarea cortizonului se va tine seama de necesitatea de a mentine concentratia lui in
sange la un nivel cat se poate de constant . Din acest motiv doza zilnica se va administra in 3-4 prize la
intervale egale de 6-8 ore .
Cortizonul se administreaza la inceput in doze nu mari scazand apoi cantitatea la doza unui de
intretinere stabilita de medic . Tratamentul cu cortizonul se efectueaza in spital , pacientul necesitand un
regim didactic aparte si ingrijiri speciale .
BACTH este hormonal secretat de hipofiza care stimuleaza secretia cortizonului si a altor
hormone ai glandei suprarenale . Se prezinta sub forma de pulbere alba in flacoane inchise .
ACTH se dezvolta in ser fiziologic sau apa distilata . Dizolvarea continutului unui flacon care
se va face intr-o cantitate de ser fiziologic sau apa distilata egala cu numarul de doza ce vor fi administrate .
Calculul solutiilor se face ca la antibiotice . In stare dizolvata se poate pastra la gheata se administreaza si
sub forma de perfuzie intravenoase in glucoza 5 % .

Ingrijirea pacientului in timpul tratamentului cu cortizon si ACTH


Tratamentul cu cortizon si ACTH - se face numai in spital . In cazul administrarii prin injectii , materialele
vor fi perfect sterile pentru ca tratamentul hormonal scade rezistenta organismului fata de injectie . De

19

aceea toate escoriatiile , ulceratiile pielii in timpul tratamentului vor fi corect ingrijite , lenjeria de corp si de
pat va fi frecvent schimbata .
Regimul dietetic ACTH-ul si cortizonul retin Na in organism si elimina K , acumularea de Na in
organism duce la formarea de edem .
Regimul pacientului va fi sarac in NaCl , zilnic se vor administra si nota in foaia de observatia
cantitatea de lichide ingerate , se va raporta medicului orice modificare survenita in starea pacientului .

Administrarea anticoagulantelor
Scopul administrarii medicamentelor anticoagulante este impiedicarea coagulantelor intravasculare
a sangelui , actionand inhibitor asupra unor factori ai coagularii se administreaza in scop :
1.) Profilactic cand pericolul trombozelor este evident in profilaxia emboliei postoperatorii, la
pacientii cu probleme de coagulare intravasculare , in accidente ; in cazul interventiilor chirurgicale
abdominale sau pelvisul care adesea sunt urmata de tromboze si emboli fatale , in transmitisme ale
bazinului , membrelor inferioare si in chirurgia vasculara .
2.) Curativ in tromboflebite pentru a impiedica extinderea trombozei si limitarea riscului formarii
emboliilor , in infarctul de miocard pentru evitarea trombozelor intracardiace si pentru evitarea emboliilor
pulmonare . Dupa efectul lor , anticoagulantelese se impart in 2 categorii :
a.) HEPARINA cu actiune imediata dar de scurta durata .
b.) Derivatele cumarinice dantoinice cu actiune mai lenta dar prelungita trombostop .
a.) Heparina se administreaza IV , actiunea se instaleaza imediat , efectul ei dispare in
cateva ore de aceea se repeta la 4-6 ore .
b.) Trombostopul se administreaza peros , dozele si ritmul de administrare se stabilesc in
functie de valoarea tensiunii arteriale .
In timpul tratamentului , heparina si trombostopul se constata cresterea marcata a timpului ,
T.A. datorita inhibarii sintezei hepatice a protrombinei .
Se incepe tratamentul cu heparina prin injectie la 4-6 ore sub controlul T.A. urmand ca apoi sa
se asocieze si derivatul de cumarina .
Administrarea medicamentelor anticuagulante nu este lipsita de pericol . In timpul
tratamentului prin scaderea exagerata a cuabilitatii sangelui , pot apare accidente hemoragice , pe langa
repetarea frecventa a T.A. , pacientul trebuie supravegheat atent pentru ca orice manifestare hmoragica cat
de mica . In timpul tratamentului cu anticuagulante sa fie adecvat si sa se reduca doza sau sa se intrerupa .
Asistenta va raporta medicului orice epistaxis , gingivoragii , echimoze , metroragii si va urmari aparitia
sangelui in urina si fecale .
In caz de accidente , hemoragie se va administra pacientului sulfat de protamina 1 % IV care va
anula rapid efectul heparinei si vitaminei A care va asigura hemostaza si va anula efectul trombostopului .
Tratamentul cu anticoagulante din punct de vedere al duratei este hotarat de medic de la cateva
saptamani la cateva luni . Intreruperea tratamentului cu anticoagulante se va face treptat reducand progresiv
dozele .

Hidratarea organismului prin perfuzie

20

Perfuzia introducerea pe cale parenterala picatura cu picatura a solutiei medicamentoase pentru


rudielibrarea hidroelectrolitica si volumica a organismului .
Hidratarea organelor pe cale IV exclude dificultatea de reabsorbtiie lichidul perfurzat ajungand
direct in circulatia sangvina . Introducerea lichidelor pe cale IV se face prin perfuzie . Prin aceasta metoda
administrarea lichidelor se prelungeste pe o perioada mai lunga de timp , ritmul de administrare fiind foarte
lung .
Introducerea intravenous a lichidelor picatura cu picatura nu necesita intotdeauna mentinerea
permanenta a canulei in vena ; daca venele pacientului sunt usor abordabile atunci ea poate fi repetata zilnic
.
Scopul perfuziei
Hidratarea si mineralizarea organismului in stare de dezechilibru hidromineral . Administrarea
medicamentelor la care se urmarete un efect prelungit .
In scop derutativ diluand si favorizand excretia din organism a produsilor toxici microbieni si de
autoliza . Pentru completarea proteinelor sanguine hipo- si disproteine , pentru alimentatia de sange vorbim
de transfuzie .
Materiale necesare : trusa de perfuzie sterile , solutii hidratante ambulate in pungi din material
plastic sau in sticle inchise cu dop de cauciuc , riguros sterilizate si incalzite la temperature corpului , garou
, benzi de romplast , vata si solutie dezinfectanta si tavite renale .

Pregatirea pacientului
Pregatirea pacientului trebuie facuta cu atentie si cu multa putere de convingere pentru ca durata
indelungata a perfuziei cere o contributie mai mare din partea pacientului in ceea ce presupune mentinerea
in stare de imobilitate a membrului respectiv .
Asistenta ii va explica pacientului ca miscarile membrului pot deplasa acul din pozitia lui corecta
intreruptand perfuzia cauzand accidente prin patrunderea paravenoase a solutiei perfuzate .
Se vor aborda venele membrelor superioare intrucat la cele inferioare , posibilitatile de
trombozare sunt mai frecvente . Daca perfuzia va dura un timp indelungat se prefera bratul stang pentru ca
cel drept sa poata fi folosit de pacient . Pacientul va fi culcat in decubit dorsal cu membrul superior in
usoara abductie si supinatie .
Tehnica aparatul de perfuzie se monteaza , se incarca solutia de perfuzat si se evacueaza de
aer si de primul jet de lichid ; introducerea transcutanata a canului se face la fel ca in cazul IV , se aplica
garoul , se dezinfecteaza plica cotului , se puncteaza vena , se indeparteaza garoul si se deshide imediat
aparatul pentru a permite scurgerea lichidului din rezervor in vena .
Dupa ce s-a verificat ca perfuzia lichidului se face fara obstacol , asistenta va fixa cu benzi de
romplast , amboul acului si portiunea imediata a tubului perfuzorului pentru a impiedica deplasarea
canulei . Viteza de scurgere a lichidului perfuzat se asigura prin ridicarea rezervorului pe un stativ la 0,5-1
m distanta de pacient precum si cu ajutorul prestubului asigurandu-se o viteza de scurgere a lichidului de 60
picaturi pe minut sau in functie de necesitati .
Daca este necesar se pregateste si a doua punga cu solutie medicamentoasa incalzita la
temperature corpului .
Inainte ca punga sa se goleasca complet se inchide prestubul pentru a impiedica patrunderea
aerului in vena , se scoate acul din punga sau flacon si se racordeaza la cea de-a doua punga .
Pe tot parcursul perfuziei se controleaza ritmul de scurgere pentru ca in caz de obstacol sangele
din vena reflueaza si se coaguleaza in lumenul acului sau acul isi modifica pozitia datorita miscarilor
involuntare ale pacientului lipindu-se varful acului de peretele venos si oprindu-se scurgerea lichidului prin
ac .
In aceste situatii prin miscari moderate ale acului se va restabili curentul de lichide .
Inainte ca flaconul sa se goleasca , se inchide prestubul , se exercita o presiune asupra venelor
cu un tampon cu alcool si se retrage brusc acul din vena .

21

Se aplica un pansament steril fixat cu romplast . Prin perfuzia IV picatura cu picatura se pot
administra nu numai lichide hidratate ci si solutii alimntare cu valoare calorica inalta , solutie
medicamentoasa , seruri immune .
Pot fi introduse solutii izotone , hipertone , lipotone . O serie de medicamente ca : vitamine ,
antibiotice , cortizon ( HHC ) , ACTH se pot injecta in flacoanele aparatului de perfuzie . Daca in cursul
perfuziei se iveste necesitatea injectarii unor medicamente cu actiune urgenta si care nu trebuie diluate
atunci injectia se administreaza in mansoane de legatura dintre tubul perfuzorului si ac dezinfectand
suprafata in prealabil .
Aparatul de perfuzie poate fi montat si in mai multe flacoane cu ajutorul unui tub collector
in forma de J sau de cruce daca hidratarea trebuie facuta deodata in mai multe feluri de lichide sau pot
instala deodata mai multe truse de perfuzie la vene diferite .

Accidente si incidente
1.) HIPERHIDRATAREA prin perfuzie in exos la cardiaci poate determina EPA , tuse ,
expectoratie , polipnee , HTA ; se reduce ritmul perfuziei sau se interpune complet si se administreaza
cordiotonicele .
2.) EMBOLIE GAZOASA prin patrunderea acului in curentul circulator . Se previne
eliminarea aerului din tubul perfuzorului inante de introducerea aerului in vena si prin intreruperea
perfuziei inainte de golirea completa a pungii .
3.) INTRODUCEREA BRUSCA A UNEI MARI CANTITATI DE LICHIDE in circulatie
poate supraincarca inima dand semen de insuficienta circulatorie , in dispnee si dureri precordiale .
4.) REVARSAREA LICHIDULUI de perfuzie in tesuturile perivenoase poate da nastere la
flebite sau la necroze ( cand solutiile sunt hipertone ) . In aceste cazuri se va infiltra bogat regiunea
respective cu ser fiziologic .
5.) MANUIREA NESTERILA a aparatului de perfuzie si a lichidelor de perfuzie nesterile
dau nastere la septicemia ( stari febrile si frisoane ) .

Efectuarea transfuziei de sange


Prin transfuzie de sange se intelege introducerea in sistemul circulator al unui pacient sange si
derivate de sange ( plasma sau masa eritrocitara ) inlocuind masa de sange pierduta printr-o hemoragie ;
transfuzia constituie mijlocul cel mai eficient pentru reechilibrarea , iar calitatile biologice ale sangelui
elimina si alte tulburari aparute in socul hemoragic .
Scopul transfuziei :
1.) Restabilirea masei sanguine si asigurarea numarului de globule rosii necesare pentru transportul
oxigenului in caz de hemoragii , anemii si stari de soc . Prin aceasta se imbunatateste circulatia periferica ,
se reduce hipoxemia si se mobilizeaza si sangele de rezerva al organismului .
2.) Stimularea hematopoezei prin transfuzii mici si repetate
3.) Marirea capacitatii de cuagulabilitate a sangelui in vederea hemastozei prin introducerea in
sangele primitorului de noi cantitati de elemente necesare procesului de cuagulare in caz de hemofilie ,
scorbut , hemoragii repetate si trombopenie .
4.) Aportul de substante nutritive in organismul primitorului : substante proteice , vitamine ,
hormone , seruri minerale ( Fe ) .
5.) Stimularea reactiilor metabolice ale organismului .
6.) Stimularea reactiilor antitoxice si antiinfectioase prin actiunea sangelui transfuzat asupra
sistemului reticuloendotilical . Acest scop se atinge in special daca se administreaza sange de la pacienti
covalescenti dupa boala respective .

22

7.) Depunerea organismului prin inlocuirea partiala sau totala a sangelui incarcat cu substante
toxice exogene sau endogene cu sange proaspat .
Transfuzia de sange se poate face :
1.) DIRECT cu sange proaspat cand sangele este trecut direct din vena donatorului in sistemul
muscular al primitorului .
2.) INDIRECT cu sange conservat , cand sangele recoltat de la donatori este pastrat un timp si
apoi administrat .
Indiferent de metoda care se va utilize , conditia fundamentala a oricarei transfuzii este
introducerea in organismul primitorului a unui sange compatibil cu sangele organismului sau . In vederea
acestui scop , orice transfuzie de sange se incepe prin determinarea grupei sanguine a primitorului , a
donatorului si determinarea factorului RH.
ATENTIE !!! Transfuzia de sange se face cu sange izogrup si izoRH .
TRANSFUZIA DIRECTA se intelege treccerea nemijlocita a sangelui din aparatul muscular al
donatorului in sistemul vascular al primitorului . Metoda se utilizeaza numai in conditii exceptionale de
urgenta cand nu avem sange conservat . Pentru transfuzia directa se va alege un donator cu sange izogrup si
izoRH .
Pacientul si donatorul de sange vor fi asezati in paturi paralele apropiate astfel membrele lor
superioare pentru transfuzie sa fie unul langa altul pe o masuta asezata intre paturi . Legatura dintre cele 2
vene o face un tub de cauciuc la mijlocul caruia este adoptata o seringa avand rol de pompa aspirorespingatoare . Se punctioneaza vena donatorului si a primitorului si apoi se aspira sange in seringa de la
donator si se roteste spre primitor impingand incet sangele in vena . Operatia se repeta pana se transfuzeaza
cantitatea necesara , nu se va depasi 500-600 ml . Garoul ramane fixat tot timpul transfuziei la bratul
donatorului .
TRANSFUZIA INDIRECTA se intelege introducerea in sistemul vascular al pacientului de sange
recoltat anterior de la donator si conservat .
Materiale necesare : trusa de transfuzie cu filtru in picurator , sange izogrup si izoRH continut in
pungi si flacoane , materiale necesare pentru controlul grupei sanguine si factorului RH ( lame de sticla si
seruri test alcool ) , vata , romplast , musama , medicamente necesare pentru eventualele accidente
posttransfuzionale , imulitoare de flanela ( material textile ) .
SANGELE TRANSFUZAT
- se procura de CRCS si ajunge in sectia de spital la cererea punctului de transfuzie .
- se recolteaza si se livreaza in flacoane speciale de 250 ml inchise cu dop de cauciuc fixat de
armature metalica sau in pungi . Sangele se livreaza pe baza cererilor contactate de sectia in care este
internat bolnavul cuprinzand date personale ale pacientului , diagnosticul , felul produsul sanguin cerand
grupa sanguina , factorul RH si cantitatea necesara .
Un exemplar al acestei cereri ramane la punctual de transfuzie si serveste ca document daca
din greseala se administreaza pacientului un sange incompatibil cu grupa lui .
Transportul sangelui conservat de la caile respiratorii se face la temperature scazute de 4-6 C .
Sangele sosit la punctual de transfuzie al spitalului se utilizeaza imediat sau se pastreaza la frigider . Inainte
de administrare se va cerceta :
a.) integritatea flaconului , sa fie intact , inchis ermetic fara fisuri .
b.) corespondenta datelor : datele de pe eticheta flaconului sa corespunda cerintelor . Pe
eticheta in afara indicatiilor date , primele cifre romane ( I , II , III , IV ) si prin litere ( 0 , B , A , AB )
flacoanele de sange sunt marcate si printr-o dunga in diagonala :
- ALBA pentru grupa 0I ;
- ALBASTRA pentru grupa AII ;
- GALBENA pentru grupa ABIV ;

23

- ROSIE pentru grupa BIII .


c.) termenul de valabilitate .
d.) examenul macroscopic al sangelui din flacon ( aspect ) .
Sangele pastrat cateva ore la frigider se sedimenteaza in 3 straturi :
- stratul inferior cuprinde masa eritrocitara , este vascos , siropos si de culoare rosu inchis .
- stratul al II-lea este reprezentat printr-o pelicula fina albicioasa deasupra masei eritrocitare
formata din leucocite si trombocite .
- stratul al III-lea este limpede , omogen , de culoare galbena si este reprezentat de plasma .
ASPECTUL macroscopic al sangelui se modifica in urmatoarele conditii :
- infectarea sangelui din flacon : plasma este tulbure , murdara si contine flacoane , pelicule ,
cheaguri .
- in caz de hemoliza plasma va avea o culoare rosie pentru ca hemoglobina eliberata din hematiile
lezate se raspandeste si in plasma .
- cand sangele este coagulat : se observa cheaguri de sange in flacon . Cand cantitatea si marimea
acestora sunt reduse , sangele poate fi utilizat datorita filtrului de la picuratorul aparatului de transfuzie .
e.) compatibilitatea de grup intre sangele din flacon si sangele primitorului .
In vederea acestui scop se vor determina atat in sangele din flacon cat di din sangele primitorului
grupa sanguina , factorul RH , proba de compatibilitate directa JEAN BREAU si proba biologica
QELECKER aceasta din urma de instalarea transfuziei si inceperea sa .
In afara sangelui integral se mai introduce pentru transfuzie si masa eritrocitara , aportul de
substante transportate de oxigen este mai mare in aceste cazuri , iar plasma decontata poate fi utilizata si la
alti pacienti . Transfuzarea masei eritrocitare se face la fel ca in cazul sangelui integral .
Inainte de utilizare sangele va fi incalzit la temperature corpului punandu-l in thermostat sau in pat
langa pacient . Incalzirea sangelui la flacara pe calorifere sau in apa fierbinte este interzisa . Sangele din
flacon fiind sedimentat inainte de executarea probelor de compatibilitate si inainte de transfuzie trebuie
omogenizat prin miscari fine , agitare puternica sau scuturarea flaconului este interzisa ( produce hemoliza )
.
PREGATIREA PACIENTULUI :
- i se explica necesitatea transfuziei .
- tehnica se executa pe nemancate .
- pacientul va fi asezat in decubit dorsal cu antebratul in extensie si supinatie .
- pacientul va fi bine invelit int impul transfuziei , frigul putandu-i provoca un frison care ar putea
fi interpretat gresit considerandu-l ca frison datorat incompatibilitatii de grup in sistemul OAB intrerupand
transferul .
- daca pacientul prezinta o reactivitate hiperalergica sau sufera de boli alergice i se va administra
un antialergic ( romergan nilfan ) .
TEHNICA 1.) Montarea flaconului asistenta se spala pe maini cu apa si sapun mai intai se
efectueaza proba de compatibilitate directa intre sangele din flacon si sangele pacientului ( proba JEAN
BREAU ) - are drept scop prevenirea accidentelor transfuzionale grave datorita incompatibilitatii de grup .
Este o proba de compatibilitate directa in vitro ..
Scop deceleaza ( surprinde ) anticorpii din serul pacientului care ar putea distruge eritrocitele
donatorului . Pune in evidenta incompatibilitatea in sistemul 0-AB .
Materiale necesare : lame de sticla curate , flaconul cu sangele donatorului , centrifug , alcool ,
vata , seringa si ac steril , pipette .
Tehinica se recolteaza sange de la pacient prin punctie venoasa cu sau fara coagulant pentru a
obtine ser sau plasma . Pe o lama de sticla se pun cu pipeta o picatura din plasma peste care se adauga
eritrocite din flaconul donatorului in proportie de 1/10 , intre eritrocite si plasma , se introduce lama la
termostat in 30 minute .
Interpretarea daca in picatura se produce aglutinarea , sangele primitorului nu e compatibil cu
sangele donatorului . Daca nu se produce aglutinarea , sangele este compatibil si poate fi transfuzat .
Se dezinfecteaza dopul de cauciuc al flaconului cu tincture de iod , se desface trusa de transfuzie
si se inchide complet prestubul . Se indeparteaza teaca protectoare de pe filtrul de aer si se introduce prin

24

dop in flacon . Se indeparteaza teaca de protectie de pe tubul transfuzorului si se patrunde si cu aceasta prin
dop in flacon .
Se evacueaza aerul din tubul aparatului de transfuzie si primele 2-3 picaturi de sange . Avem
grija ca picuratorul sa fie inc ape jumatate cu sange , se inchide prestubul .
Se alege vena pacientului , se punctioneaza , se indeparteaza garoul si se fixeaza amboul acului
si portiunea imediat urmatoarea tubului cu benzi de romplast .
2.) Efectuarea probei biologice QELECKE
Se regleaza ritmul de scurgere a sangelui cu ajutorul prestubului la 10-15 picaturi pe timp de 5
minute , timp in care se va supraveghea pacientul . Daca in acest timp apar semnele incompatibilitatii de
grup ( frisoane , tahicardie , urticarie , congestia fetei ) se repeta operatia din nou introducand alti 20 g
sange in organism primitorului intr-un ritm de 10-15 minute timp de5 minute . Daca nici in urmatoarele 5
minute nu se constata nici un symptom , se continua transfuzia in ritmul prescris de medic in caz contrar se
intrerupe transfuzia si se anunta medicul .
Proba in VID .

3.) Efectuarea transfuziei


Daca nu au aparut semnele incompatibile de grup in sistemul 0-AB se continua transfuzia in
ritmul stability de medic 30-60 picaturi .
Se supravegheaza permanent pacientul , daca este necesar se va pregati sic el de-al doilea
flacon de sange verificandu-l ca sip e primul . Se retin in fiecare flacon cate 5-10 ml de sange pentru
verificari ulterioare in cazul in care s-ar instala accidente posttransfuzionale tardive .
Se inchide prestubul , se retrage acul din vena si se comprima vena cu un tampon steril fixat
cu un romplast .
4.) Ingrijirea pacientului dupa transfuzie :
- se aseaza pacientul in pat , se inveleste bine .
- se asigura o temperatura a incaperii cu 1-2 mai ridicate .
- i se administreaza lichide caldute iar peste 2 ore se poate alimenta .
- cantitatea de sange administrate si tipul de sange se trec in foaia de observatie .
Accidente transfuzionale si posttransfuzionale :
1.) Incompatibilitatea de grup in sistemul 0-AB este una dintre complicatiile cele mai grave
transfuzionale manifestata sub forma sacului hemolitic .
Semnele precoce sunt : frisoane , tahicardie , stare generala alterata , dispnee , cianoza , vajait in
urechi , dureri lombare si retrostenale . Din cauza distrugerii in masa a hematiilor , hemoglobina trece in
urina colorand-o , se blocheaza glomerulii renali ducand la instalarea anuriei , instalarea consecutive a starii
de uremia duce la moartea pacientului .
La apariti primelor semen ( frisoane , cefalee , dureri lombare ) , asistenta intrerupe imediat
transfuzia si anunta medical , pana la venirea caruia se inveleste bine pacientul , ii recolteaza urina , incepe
hidratarea cu lichide caldute pe cale orala si pregateste trusa de prim ajutor pentru accidente
posttransfuzionale .
2.) Transfuzionarea unui sange alterat :
a.) sangele hemolizat produce fenomene asemanatoare socului transfuzional aparut la adminstrarea
unui sange incompatibil ( masurile sunt aceleasi ) .
b.) sangele infectat cu germeni virulenti provoaca frisoane foarte puternice care apare la cateva ore
de la terminarea transfuziei , spre deosebire de frisonul determinat de incompatibilitatea de grup care apare
chiar in timpul acesteia . Pana la venirea medicului , asistenta incalzeste pacientul cu paturi si administreaza

25

lichide calde . Se analizeaza continutul flaconului infectat si se executa antibiograma incepandu-se in


acelasi timp si antibioterapia masiva .
c.) sangele infectat cu virusul HIV , cu virusul hepatitei epidemice , cu plasmoidul malariei ,
spirochete sau brocele nu provoaca reactii immediate ci reactii tardive care apar dupa trecerea perioadei
respective de incubatie .
d.) sangele cu cheaguri determina emboli pulmonare cu cheaguri si se manifesta imediat cu
cianoza , dispnee , tuse chinuita , agitatie , hemoptizie , febra . Pana la venirea medicului asistena va face
respiratie artificiala si pregateste trusa de oxigenoterapie .
e.) prezenta substantelor piretogene in sange provoaca un frison cu cefalee , febra . Nu are urmari
asupra organismului si se rezolva fara tratament .
3.) Introducerea aerului in vasele sanguine
Simptomele apar brusc ca in embolia pulmonara cu cheaguri cu cianoza , dispnee , tahicardie ,
cu puls slab filiform , hipotensiune arteriala , dureri toracice si pierderea cunostintei . Masurile sunt aceleasi
ca in embolia cu cheaguri .
4.) Administrarea intr-un ritm accelerat a unei mari cantitati de sange poate supraincarca inima
dand semne de insuficienta cardiaca : dispnee , cianoza , tahicardie , hipotensiune , dureri toracice . Se
opreste imediat transfuzia .
5.) Transfuzia cu sange neincalzit
Temperatura joasa a sangelui poate provoca hemoliza intravasculara cu blocaj renal sau chiar
stop cardiac prin hipoxemie . Se anunta medical .
6.) Reactivitatea neobisnuita a pacientului
- datorita incompatibilitatii dintre proteinele primitorului si ale donatorului apar la unii
pacienti o umoara cefalee , edeme .
- transfuzia va fi precedata de aministrarea unui antialergic ( promergan , feniramin , nilfon ) .
INCIDENTE
- aparatul se poate infunda cu un cheag de sange sau cu un alt corp strain , se va schimba aparatul
de transfuzie .
- infundarea filtrului de la picurator cu cheaguri sau pelicule de fibrine , se schimba trusa de
transfuzie si chiar si flaconul de sange .
- perforarea venei , se scoate acul si se incearca la alta vena .
ATENTIE !!!
- operatiile de montare a aparatului de transfuzie si a flaconului de sange se vor executa in conditiile
de perfecta asepsie .
- prin operatia de evacuare a aerului din aparat nu se vor pierde mai mult de cativa ml de sange .
- picuratorul se umple pe jumatate cu sange pentru a putea fi urmarit ritmul de administrare al
sangelui .
EXSANGUINOTRANSFUZIA
- reprezinta inlocuirea sangelui unui pacient cu sange strain . Se face cu scopul de a inlatura din
organism un sange incarcat si viciat cu substante toxice sau devenit incompatibil cu organismul
pacientului .
Se practica in caz de :
1.) Boala hemolitica a nou-nascutului cand sangele RH+ mostenit de la tata trebuie inlocuit cu sangele
RH- din cauza anticorpilor antiRH proveniti din organismul mamei .
2.) Intoxicatiile cu substante ce nu pot fi eliminate din sange pe alta cale : substante toxice , clorat de K
sau unele toxiinfectii alimentare .
3.) Autointoxicatia cand se suspenda functia de decurare a organismului , insuficienta renala acuta , nefite
acute .

26

4.) Dupa socul posttransfuzional datorat incompatibilitatii de grup pentru indepartarea produselor
aglubinate .
5.) In bolile organelor hematopoetice leukemia , sangele trebuie sa fie intotdeauna izogrup si izoRH cu
exceptia bolii hemolitice a nou-nascutului care trebuie sa fie intotdeauna RH- .
Sangele sa nu aiba o vechime de 5-6 zile . Pacientul este asezat in decubit dorsal cu trunchi usor
ridicat si cu unul din membrele inferioare in abductie si rotatie externa .
Introducerea sangelui in organism se face intr-una din venele plicii cotului , iar sangerarea ( scoaterea
sangelui din organism ) se face fie la bratul alaturat fie la vena safena interna . La nou-nascuti se face in
primele 5 zile dupa nastere prin vena ombilicala . Trebuie continuata cu oxigenoterapia si cu administrare
IV de calciu pentru ca introducerea unor cantitati mari de sange citratat provoaca crize tetanice .
TRANSFUZIA INTRAOSOASA
- se utilizeaza cand nu se poate aborda o vena si atunci cand se urmareste stimularea organelor
hematopoetice . Poate fi facuta in stern , marele transhater , calcaneu . Viteza : 20 picaturi/minut .
TRANSFUZIA INTRAARTERIALA
- este o meroda exceptionala de tratament si se aplica dupa socuri grave traumatice , hemoragice ,
postoperatorii , dupa arsuri , electrocutari , atunci cand transfuzia IV este ineficace .
Medicul abordeaza o artera pe cale chirurgicala dupa care introducerea sangelui se face in
current continuu ajungandu-se la o presiune 14-18 cmHg .

TRANSFUZIA DE PLASMA
Intr-o serie de afectiuni administrarea plasmei sanguine este preferabila transfuziei cu sange
integral cum ar fi :
- cand exista in sange o hemoconcentratie ( dupa arsuri intinse , soc traumatic ) ;
- cand exista necesitatea introducerii in organism a unor substante immune ( infectii viratice ,
hepatite epidemice ) ;
- cand s-aru produs pierderi mari de proteine plasmatice ( nefroze , ciroze hepatice ) ;
Spre deosebire de sangele integral , plasma poate fi usor transportata , iar in forma uscata
( liafilizata ) poate fi pastrata timp indelungat la temperature camerei .
Plasma nu expune organismul la accidente de incompatibilitate de grup deoarece nu contine
hematii , totusi proba biologica QELECKER trebuie executata obligatoriu existand pericolul unei eventuale
hipersensibilitati fara proteinele donatorului.
Plasma se gaseste sub 2 forme : lichida si uscata .
1.) PLASMA LICHIDA este livrata in flacoane de 500 ml .
- pregatirea pacientului ca la transfuzie
- ritmul de 40-60 picaturi/minut .
2.) PLASMA USCATA se livreaza in flacoane inchise ermetic , valabil peste 2 ani . Cantitatea
corespunde la 150 ml plasma lichida . Flaconul de plasma este insotit de un flacon continand 150 ml acid
citric 1 % si apa distilata servind drept solvent . Este depusa pe peretii flaconului sub forma unei pojghite
galbiu avand un aspect grunjos . Dupa dizolvarea solutiei , trebuie sa fie perfect limpede .
DETERMINAREA GRUPELOR SANGUINE

27

In determinarea grupelor sanguine trebuie san e comportam cu o deosebita prudenta spre


deosebire de alte tehnici de laborator , gresala poate provoca moartea pacientului .
IMUNOSEROLOGIA SANGUINA reprezinta un caz particular al imunologiei generale si se
bazeaza pe cei 2 factori esentiali ai oricarui process imun : Ag si Ac .
Pe suprafata hematiilor se afla numeroase antigene care au primit denumirea de aglutinogene A si
B . Aglutinele sunt anticorpi naturali ce se gasesc in plasma sanguina numite L si .
Fata de aglutinogeneleA si B in sangele altor personae exista anticorpi naturali :
- aglutinine L ( antiA ) ;
- aglutinine ( anti B ) .
ATENTIE !!!
Coexistenta unui aglutinogen cu aglutinina corespunzatoare ( AL si B) la aceleeasi persoana nu
este compatibila cu viata deoarece prezenta aglutinogenului si aglutininei omoloage determina aglutinarea
hematiilor ( alipire ) si apoi distrugerea lor , aglutinina L nu poate coexista cu aglutinogenul A deoarece s-ar
produce reactia antigen anticorp ce determina hemoliza ( daca reactia se produce in organism ) sau
aglutinarea hematiilor daca reactia are loc pe lama . In mod similar aglutina nu poate coexista cu
aglutinogenul B de aceea pentru a se putea realize o transfuzie de sange trebuie ca in sangele primitorului
sa nu existe aglutinine care sa reactioneze cu aglutinogenele de pe hematiile donatorului .
Pe baza prezentei aglutinogenelor si a aglutininelor se diferentiaza 4 grupe sanguine principale .
Grupele se noteaza dupa numele aglutinogenului deosebindu-se grupa 0 , A , B , AB .
Alti cercetatori au notat grupele cu cifre romane . Astazi ambele clasificari au fost unificate ,
sistemul sanguine fiind reprezentat astfel :
Grupa sanguina
0I
(
donator
universal )
AII
BIII
ABIV

Aglutinogen

Aglutinina
L ,

Pot dona la
toate grupele

Pot primi
0I

A
B
A,B

AII , ABIV
BIII , ABIV
AB IV

0I
0I , BIII
toate grupele

Cunoscand grupele sanguine se poate stabili regula transfuziei intr-o transfuzie , tine seama de
aglutinogenul donatorului si aglutinina primitorului .
Scopul determinarea grupelor sanguine .
Pentru efectuarea unei transfuzii de sange este necesara cunoasterea identitatii antigenice de
sangele donatorului si primitorului pentru a stabili compatibilitatea de grup sanguin .
Determinearea grupelor sanguine se face prin urmatoarele metode :
1.) Metoda directa BETH VINCENT consta in amestecarea eritrocitelor primitorului cu serul
standard 0 , A , B (deci cu aglutinine cunoscute ) .
2.) Metoda indirecta SIMONIN consta in amestecarea serului sau a plasmei primita cu eritrocitele
cunoscute de grup A si B .
Recoltarea sangelui pentru determinarea grupelor sanguine
Se foloseste fie sange venos fie sange capilar . Cand se foloseste sange venos se vor recolta 3-4 ml
sange prin punctie venoasa , se lasa sa se cuaguleze intr-o eprubeta dupa care se va separa serul de cheag .
Recoltarea sangelui venos se poate face sip e anticoagulant ( citrate de Na ) , iar dupa sedimentare
vom separa plasma . Atat serul cat si plasma se vor utilize pentru determinarea aglutininelor prin metoda
SIMONIN precum si pentru proba de compatibilitate directa JEAN BREAU .
Hematiile se utilizeaza pentru determinarea aglutinogenului prin metoda BETH VINCENT .
Recoltarea sangelui din pulpa degetului este o metoda mai rapida utilizata cand se fac determinari cu scop
informative in serie in colectivitati .
A.) Metoda directa BETH VINCENT

28

- foloseste seruri test de grup 0I , AII , BIII . Metoda se face prin amestecarea eritrocitelor primtorului
cu seruri standard 0 , A , B deci cu aglutinine cunoscute .
Materiale necesare seruri test 0I , AII , BIII , serurile test denumite seruri hematest se livreaza in
fiole de la Institutul Cantacuzino astfel :
- serul test 0I contine aglutinine L si .
- serul test AII contine aglutinine .
- serul test BIII contine aglutinine L .
- lame de sticla curate si uscate , pipette pentru sangele de cercetat , alcool , vata
si ac pentru inteparea pulpei degetului .
Tehnica pe o lama de sticla asistenta pune in ordine cu pipette separate cate o picatura din
fiecare fiola de ser hemostest 0 , A , B . Se inteapa pulpa degetului cu un ac de seringa cu o vata uscata se
va inlatura prima picatura de sange care apare dupa extragerea acului .
Cu cate un colt al unei lame slefuite asistenta ia pe rand cate o picatura de sange ( a zecea
parte fata de picatura de ser ) care se amesteca prin miscari circulare cu fiecare picatura de ser test pana la
omogenizare .
Se va avea in vedere sa nu se utilizeze de 2 ori acelasi colt de lama . Dup ace s-a pus
sangele peste cele 3 picaturi se asteapta 3 minute timp in care lama se agita prin miscari de balansare . In
acest timp se produce aglutinarea .
Reactia de aglutinare are aspect de caramida pisata sau mici graunte de culoare rosie .
Interpretarea rezultatelor
1.) Aglutinarea nu se produce in nici unul din serurile test , asta inseamna ca aglutininele prezente
in serurile test nu au intalnit nici un aglutinogen . Sangele de cercetat face parte din grupa 0I .
2.) Aglutinarea se produce in picaturile marginale de ser test 0I si BIII ceea ce inseamna ca
aglutininele L din serurile test 0I si BIII au intalnit aglutinogenle A si au produs aglutinarea hematiilor ,
sangele de cercetat face parte din grupa AII .
3.) Aglutinarea se produce in serul test 0I si AII ( primele picaturi ) ceea ce inseamna ca
aglutininele din serurile test 0I si AII au intalnit aglutinogene B si au produs aglutinarea hematiilor ,
sangele face parte din grupa BIII .
4.) Aglutinarea se produce in toate picaturile de ser test ceea ce inseamna ca aglutininele L si
din seruri au intalnit cele 2 aglutinogene A si B in sangele de cercetat si au produs aglutinarea hematiilor ,
sangele face parte din grupa ABIV .
B.) Metoda indirecta SIMONIN
Foloseste hematii test care se obtin de la fiecare punct de transfuzie , vom avea aglutinogen
cunoscut si aglutinine necunoscute .
Materiale necesare lama de sticla , eritrocite test de grup AII si BIII , materiale necesare pentru
punctie venoasa si pipette .
Tehnica se recolteaza sange prin punctie venoasa pentru a obtine ser sau plasma . Pe o lama de
sticla punem cu o pipeta cate o picatura din serul sau plasma pacientului in 2 locuri . Peste fiecare picatura
vom pune cate o picatura de eritrocite test AII si BIII in ordine si prin aceasta metoda picatura de ser sau
plasma va fi de 10 ori mai mare decat cea de hematii .
Se efectueaza omogenizarea cu cate un colt diferit al unei lame de sticla , se citeste rezultatul
dupa 3 minute .
interpretarea rezultatelor
Daca aglutinarea s-a produs in ambele picaturi inseamna ca in serul pacientului exista ambele
aglutinine L si rezulta ca serul pacientului este de grupa 0I .

29

Daca aglutinarea se produce doar in picatura in care am pus eritrocite test BIII inseamna ca
aglutinogenul B s-a intalnit cu aglutinina deci serul pacientului este de grupa AII .
Daca aglutinarea se produce in picatura in care nu am pus eritrocite test AII inseamna ca
aglutinogenul A s-a intalnit cu aglutinina L deci serul pacientului face parte din grupa BIII .
Daca aglutinarea nu s-a produs in nici una din picaturile de ser inseamna ca serul pacientului
nu are aglutinine deci serul face parte din grupa ABIV .
ATENTIE !!!
O cantitate mai mare de eritrocite inhiba reactia de aglutinare .
Nu se vor schimba pipetele intre ele .
Se vor folosi seruri test sau hematii test neexpirate .
DETERMINAREA FACTORULUI RH
In 1940 s-a descoperit ca la 85 % din populatie se mai gaseste pe membrane hematiei un alt
antigen diferit de A sau B . Acest antigen a fost denumit aglutinogen RH , indivizii care au acest antigen fac
parte din grupa RH pozitiv , iar cei care nu il au sunt RH negativ . Acestia din urma reprezinta 15 % din
populatie . Cunoasterea acestor antigene are o mare importanta in cazul transfuziilor repetate de sange si in
caul sarcinii la femei .
In mod normal nu exista anticorpi antiRH , deci indivizii cu RH negative nu au in plasma
aglutinine antiRH , ei insa pot fabrica aceste aglutinine daca primesc sange RH pozitiv . Prin transfuzii
repetate de sange RH pozitiv la indivizi cu RH negative acestia din urma isi fabrica aglutinine antiRH care
vor ataca hematiile RH positive si vor provoca accidente transfuzionale . Indivizii cu RH negative trebuie
sa primeasca numai sange cu RH negative .
Daca o mama RH negative are o sarcina cu fat RH pozitiv ( de la un sot cu RH pozitiv ) ca
urmare a patrunderii hematiilor fatului in circulatia materna ea poate fabrica aglutinine antiRH care vor
ataca hematiile RH positive ale fatului ducand la boli grave si chiar la moartea acestuia . De aceea in timpul
graviditatii la femeile RH negative cu sot RH pozitiv trebuie urmarita concentratia anticorpilor antiRH si sa
se intervina active cand cresterile devin amenintatoare pentru viata fiotala .
Scopul determinarea factorului RH are o importanta deosebita in transfuzie si in sange
deoarece incompatibilitatile produ accidente grave .
Materiale necesare lame de sticla curate , ac , seringa , alcool , vata , ser antiRH ( antiD ) ,
eritrocite cunoscute RH pozitiv si RH negative , o placa petrii cu o hartie de filtru umezita ( camera
umeda ) , ser fiziologic si thermostat , pipeta .
Tehnica se verifica valabilitatea serului antiRH , se pun in ordine cu pipette din fiola de ser
antiRH , 3 picaturi serparat , picatura din stanga si din dreapta lamei se va folosi ca martor , iar picatura din
mijloc pentru determinarea dorita .
Se dezinfecteaza pulpa degetului mijlociu si se efectueaza intepatura , se sterge prima picatura
de sange cu vata uscata . Cu un colt al unei lame de sticla se ia o picatura de sange de la pacient care se
picura peste picatura din mijloc de ser antiRH .
Picatura din stanga de ser antiRH se va amesteca cu eritrocitele cunoscute RH pozitiv iar cea
din dreapta cu eritrocite cunoscute RH negative . Se omogenizeaza cele 3 picaturi prin miscari circulare .
Se aseaza lama intr-o camera umeda la termostat timp de 30 de minute .
Interpretare :
- daca aglutinina s-a produs in primele 2 picaturi de ser RH pacientul este pozitiv , daca nu se
produce aglutinarea in picatura din mijloc , pacientul este negative . Rezultatul se citeste prin comparative
cu hematiile marto marginale . Factorul RH se mai poate determina si in eprubeta .
ATENTIE !!!
- rezultatul este fals cand s-au efectuat urmatoarele greseli de tehnica :
- raport incorrect intre sange si ser ( picatura de sange sa fie de 10 ori mai mica decat cea
de ser ) .
- omogenizarea cu acelasi colt de lama a picaturii de ser test duce la rezultate false .
- atmosfera prea calda usuca picaturile .
- folosirea serului test antiRH cu valabilitate depasita sau prost conservat .

30