Sunteți pe pagina 1din 90

Vasile Morar

ETICA iru nrncERr 5r POrlTlcA

Moralfl elernentarfi gi resptrnsabilitate social6,

editura trniversititii din bucuresti'D

2006

o edittm unnrrsitifrT din bucuna.,sfio $os. Panduri 90-92, Bucuregti - 050663; Ter./Fax: 4r0.23,g4 E-mail :
o edittm unnrrsitifrT din bucuna.,sfio
$os. Panduri 90-92, Bucuregti - 050663;
Ter./Fax: 4r0.23,g4
E-mail : editura_unibuc@yahoo.com
lnternet: www.editura.unibuc.ro
Descrierea crP a Bibliotecii Nafionale a RomAniei
MORAR, VASILE
Etica in afaceri gi poritic[ / vasile
Morar - Bucuregti:
Editura Universitafii din Bucuregt i, 2006
Bibliogr.
ISBN (10) 973-73i-r67-4; rsBN (13) 978-si3-i3t-t6i-6
l7 4 :32
17 4 :339,1
Telin ore dactare c orrpu ter izat6'. c o n s t *t I a T'I T u
Eapitolul 6 Responsahilitatea sociale moralf, a afacerilor Ei 6.1. Fundamentele filosofice ale responsabilit5lii 5.1
Eapitolul 6
Responsahilitatea
sociale
moralf, a afacerilor
Ei
6.1. Fundamentele filosofice ale responsabilit5lii
5.1 .1 . Libertatea gi prudenta ca temeiuri ale
responsabilitatii
6,2. De la responsabilitatea faf6 de Celdlalt la conceptul modern
de responsabilitate socialfl a organizErii
6.3. Judecata de responsabilitate gi condiliile necesare pentru ca
o persoand s6 fie consideratd responsabilh
6.4. Responsabilitatea corporafiei
6.4.1. Responsabilitate,
profitt gi' incredere
' 6.4.1.1. De la morala elementar[ a familiei la etica
firmei
6.4,1,2. De la rotten kid la rottenfirn gi de la
?ncredere la responsabilitate
6.5. incredere gi interes
6.5.1. Efectele increderii gi pe4ile interesate
6,6, Profitul gi acliunea morald
6.6.1. Profitul optim gi comportamentul etic
6.6.1.1. Teoria,,Stakeholders" gi increderea
6,6.L2. Profitul
gi
teoria pa4ilor interesate: o
ierarhizare
gi
implicafiile
ei etice
6.6.1.3. Puterea, legitimitatea, urgenfa qi p64ile
tnteresate
6.7 . Business Ethics gi rnodele de responsabilitate morald
6.8. Mutafii semnificative ?n evolulia ideii de responsabilitate
1.
-{
,.i L

,,+

-{

It

I

I

li

rl

ll r

lll:

kr

'

il,

.!j

tl

.ll

;l

I

---

i

.

.

.

::,

,:

.'

i:

.:

j

i

Responsabilitatea sociali gi moral[ a afacerilor

6.1, Fundamentele filosotice ale responsabilitd(ii

6.1,1. Libertatea Si prudenla ca temeturi ale responsabilitdsii

A cerceta fundamentele filosofice ale responsabilitefii ne

obligb s6 constatdm cd acestea sunt numeroare gi controversate.l

Oricum, :geneza ideii de responsabilitate trebuie clutat6,'cel pufin

in tradilia greco-latind gi cea iudeo-cregtind, in admiterca libertdlii ile'acliune a 6mului. Forma cea mai concentrat6 a rafionamenftrlui

fi redusd la expresia: doar acfiunea

fdrl

.po'ate

poate sd exprime

iesponsabilitatea omului, iar

libertate nu existd

responsabilitate. S-a observat insd c5, degi existd o strAnsd legdturi

intre libertate gi responsabilitate, nu putem afirma cd orice act liber

dupd cum aratd Jdr6me Ballet

este un act responsabil.

Dimpotrivi,

qi Frangoise de

Bry in

L'entreprise et I'dthique (2001),

responsabilitatea implici reguli de conduitd care trebuie ghidate de prudenld.' Abiu din acel moment aplicarea acestui in{eles al ideii

de responsabilitate la afaceri gi

evidenti. O afacere responsabild

intreprinderi ?ncepe sd devind

(li

o intreprindere

^responsabi16)

este definitd printr-un compoftament prudent. Inseamnd c[

fundamentele responsabilitdfii presupun, deopotrivb, atAt libertatea cdt gi prudenfa. Platon' este cel care afirm[ cd responsabilitatea ii aparfine celui care face alegerea, iar alegerea propriu,zis6, el o leagd qi de pruden{6, adic6 de evitarea rdului, de orientarea spre

bine a acfiunii. La rdndul lui, Aristotel, imp6(ind actele ?n

voluntare gi involuntare arita cd std tn puterea noastrd de a fuce un

lucru sau altul, iar dacd arn ales sd facem un anumit lucnr qi nu

VASILE MOMR - Etica tn afacerl Sl pollttcd altul, atunci rezultE cd suntem rispunzltori pentru
VASILE MOMR - Etica tn afacerl Sl pollttcd
altul, atunci rezultE cd suntem rispunzltori pentru c[ am ales
lntocmai ceea ce am ales, gi nu putem si d[m vina pe altcineva
pentru actele comise de noi ingine. Aristotel specificb faptul cI
actele rele pot fi evitate, pentru cd doar de om depinde dac[ le
comite sau nu. Aceasta presupune
c[ suntem capabili
s[
deliber[m
asupra oportunit[tii acliunilor noastre, ci putem s[ le evaludrn
consecinfele qi sd ne ar[tim pruden]i. El definegte prudenfa ca fiind
,,o dispozilie insofitd de o regulfl adev[rat6, capabild sl acfioneze in
sfera a ceea ce este bun sau rdu pentru fiinfa uman[' 4
Astfel,
prudentul se preocupd de consecinfele previzibile ale actelor sale,
iar prudenfa este o vtrtute care ne permite s5 lu[m decizia cea bund
gi s5 ne indrepte cdti'e acliunea bun6, moral6. in aceste condilii,
prudenfa apare ca inseparabilS responsabilitefli, dar trebuie si
notdm cd la Aristotel este vorba despre o prudenfd indreptatd
asupra mijloacelor de a atinge un scop gi nu de scopul insuqi. Cu
alte cuvinte,
in
acest caz, deliberarea' ne indreaptd asupra
rnijloacelor gi nu asupra scopurilor acfiirnii.s
5i
rtoirii, mai ales bei
tdrzii (Seneca, Epictet gi Marc-Aurelian) accentueazS legltura
dintre responsabilitate, pe de o parte, gi libertate - prudenld, pe de
altd parte. Ei vdd in prudenya fnleleaptd forma fundamentald a
virtulii,
,,gtiinla
lucrurilor care trebuie fdcute".
Dar ei adaugd
,,o
piesd importantd jocului de puzzle prin care se construiegte
responsabilitatea: rafiunea".6 tntr-adevdr, virtutea dd un rol extrem
de important voinlei, definit6 ca ,,tendinfa in care dorinla se
insolegte cu rafiunea". Dacd omul se lasd pradd pasiunilor, stoicul
cel ?nfelept le stdpdnegte, pentru cd el igi domind gi igi conduce
toate judecalile: ,,Totul vine de la tine, totul este in tine, totul se
intoarce in
tine", va scrie sugestiv, de pild6, in acest sens, Marc
Aurelian. in
mod explicit, pasul de ^ lega libertatea de
responsabilitate prin raliune este fdcut de Sfhntul Toma cdnd acesta
definegte ltberul arbitru in summa Theologiae: ,,omul posedd
liberul arbitru, altfel, sfaturile, indemnurile, preceptele, apardrile,
recompensele gi pedepsele ar fi in zadar".?
.-1 yj'
Responsabilttatea soclald gl morald a afacerllor Tot mai pregnant, in epoca modern6, libertatea apare drept
Responsabilttatea soclald gl morald a afacerllor
Tot mai pregnant, in epoca modern6, libertatea apare drept o
condifie esenfiald a responsabilitilii. Dar aceasti libertate nu este
atAt libertatea de a acfiona sau de a nu ac{iona, cdt libertatea
voinlei de a acfiona sau nu. Altfel spus, nici o forf6 extern[ nu
trebuie sI constrdngd acfiunea. Acest punct de vedere va fi apdrat
de Descartes, urmat, deloc intdmpl[tor,
gi de J.J. Rousseau, care
in Contractul social nu ezit6 si
afirme cI libertatea constituie
natura inalienabili a omului, not6nd,
totodatd, c[ ,,luAndu-i
voinfei libertatea inliturlm moralitatea din
acfiuni". Oricum,
pentru Descartes, alegerea ftr[
ra{iune nu numai c[
este
irnprudent[, dar ea echivaleazl cu acceptarea hazardului, a
arbitrariului. Dimpotrivd, pentru el, a alege in cunogtinli de cauzd
gi de efecte reprezintd cea mai inalt[ experienf[ a libertdfii; omul
este cu atdt mai liber cu cdt este mai pufin indiferent, cu cdt
ac{ioneazd mai rafional, gi cu c6t st6pAnegte mai deplin cauzele
alegerii sale. Astfel, voinlo ralionald apare ca cel mai inalt grad
de libertate, iar-cine d[ dovadl de voinfb rafional[ este generos gi
prudent in acelagi timp. De altfel, Descartes numegte generozitate
tocmai voinfa de a nu fi niciodat[ lipsit de voinl[.8
Acest tip de analizd va fi dus pAni la capdt de Kante care va
afirma cd voinfa omului este in intregime liberS. Pentru €i,
libertatea este un postulat al rafiunii practice,
al legii
morale.
Persoana este, prin urrnare, responsabilE in
m[sura in care se
definegte a priori ca
,,in
drept" de a face ceea ce face.
Responsabilitatea sa primegte doud forme: responsabilitatea
morald
gi
cea
juridicd.
Acfiondnd moral
sau din datorie,
omul
acfioneazd in cunogtinf[ de cauzd gi gtiind bine ce face.
Responsabilitatea moral6, nofiune subiectivS, se referd la
principiul de a vrea
,,ceea
ce este bun tn sine", iar
responsabilitatea juridic[
stabilegte cd actul este drept sau
nedrept, dupd cum este sau nu conforrn cu ceea ce trebuie sd fie,
dar nu se referd la libera intenfie a persoanei, La Kant conceptul
de responsabilitate este indisociabil celui de persoand, iar ,,o
UASILE MOMR - Etica tn afacirt gt pollttcd persoane este un subiect ale clrui acfiuni
UASILE MOMR - Etica tn afacirt gt pollttcd
persoane este un subiect ale clrui acfiuni ii pot fi imputabile".
Oricum, ceea ce este important este faptul ci persoana nu poate fi
supus6 altor legi in afara celor pe care ea inslgi gi le d6, iar ceea
ce diferenfiazd persoana
de lucru este tocmai
imputarea;
qi
Persoana este,
in acelap^i timp autorul actului
autorul
consecinlelor acestui act.'' Prudenla, degi se leag[ de reguli
empirice de comportare, se poate spune c[ joac[, la Kant, un rol
important pentru cd ea susfine gi intiregte atAt afirmarea libertdlii,
cAt qi a responsabilitnlii persoanei.
Sunt cAteva implicafii
notabile
ale acestei viziuni asupra
raportului libertate
(vizut6 ca autonomie a voinfei) gi
responsabilitate. Prima: dacd libertatea sau voinla sunt puse in
discu{ie, responsabilitatea inslgi dispare. A doua: ideea de libertate
infinit5, aga cum apare ea la Descartes, nu este deloc lipsitd de
contradicfii. De altfel, Spinoza, de pilda, a mai observat faptul cI
acfiunile cele mai obi$nuits, d9, zi cu zi gi cele mai concrete din
viala omului sunt supuse unor determindri psihologicd, utilitare,
politice, asupra c[rora oamenii nu au decAt un control limitat gi
vag. De aici au rezultat cAteva linii de g6ndire in cuprinsul cdrora
s-a pus accentul pe cregterea capacitSlii omului de a stdpAni
circumstanfele (Karl Marx) determindrile de tot felul, inclusiv cele
ce lin de incongtient (Sigmund Freud).ll Primul dintre acegtia
insistd asupra credrii acelui ,,spaiiu
social necesar pentru
manifestdrile esenfial-umane ale
fiec[rui individ".l2 Acest lucru
este posibil numai intr-o societate in care fo4ele de producfie au
atins cote foarte inalte gi alienarea individului este suprimatd. De
asemenea, conform acestei concepfii, nu indivizii trebuie sd fie
tragi la rdspundere pentru
,,relele
omenirii",
ci trebuie
remediate
cauzele sociale ale nenorocirilor,
suferintelor gi limitirilor
oarnenilor. Freud, la rAndul lui, dezvdluie importan\a motivaliei
inconstientel3 pentru orice acfiune umand gi readuce in prim plan o
strdveche idee filosoficd: cum poate eul, rafiunea sd limiteze
teritoriul fo4elor necesare, necunoscute din viafa qi destinul
)'-'l
Responsabilltatea soclald gl morald a afacerilor fiecdrui om? Rtrspunsul de principiu este: eul, congtiinfa, acfiunea
Responsabilltatea soclald gl morald a afacerilor
fiecdrui om? Rtrspunsul de principiu este: eul, congtiinfa, acfiunea
ralional[ trebuie sE diminueze fo4ele incongtiente gi s6 ia locul
fodelor incongtiente.
Aceste
doub tipuri
de
r[spunsuri sunt
importante
pi
pentru
ci au trezit o reacfie critic[ devenit6 semnificativI in gdndirea
rnoralI incepdnd cu deceniul al patrulea
al secolului XX. Astfel,
Moreno, interneietorul sociometriei,
in Who shalt survineta
(1934) a ardtat cd solufiile marxist[ gi freudianr in problema
responsabilitdtii sunt unilaterale pentru cd nu
acordd importanfd
cuvenitl celuilalt Or, responsabilitatea deriv[ in viziunea lui
Moreno din libertatqa de alegere (,,celdlalt" poate fr ales, poate fi
respins sau ne poate ft indiferent), iar ,,revolu{ia sociometricd" pe
care el o propune va trebui.sd gestioneze tocmai diminuarea cotei
de conflict, de neinfelegere, de suferinfi din relafiile interumane.
Ceea ce sugereazd Moreno este faptul cI fiecare este r[spunzdtor,
prin alegere, de situafia celuilalt.
oricum, filosofia contemporand a reactualizat dezbaterea
asupra responsabiliGfii, bazdndu-se pe Celdlalt
si
pe
ideea de
rdspundere fal6 de Celdlalt In acest cadru, responsabilitatea
devine omniprezentd, gi mai ales devine o sarcind considerabild
pentru fiecare. Aldturi de Moreno, autorii cei mai cunoscufi care
au contribuit in mod special la aceastd ?nnoire au fost Sartre,
L6vinas, Jonas gi Rawls.
Tofi patru sunt considerafi
importanfi pentru ideea de
responsabilitate in genere, dar gi pentru felul in care teoria lor
poate
fi
aplicatd zonei afacerilor, eticii mediului sau eticii
intreprinderii. Primii doi sunt,
desigur,
arnintifi
in chip predilect
in lucr[rile din spafiul francez, iar ceilalli in cele de provenienfd
sau infl uenf[ anglo-americani.
Umanismul existenfialist propus de Sartrel5 este ?n
intregime centrat pe ideea de libertate gi responsabilitate a omului
pentru actele gi faptele sale. ,,omul este condamnat sd.fie liber"
inseamnd, dupd Sartre, un fapt fundamental: ceea ce trebuie sd
\ASILE MOMR- Ettcatn afaceri gi potltlcd facl acesta nu ii mai este indicat printr-o necesitate
\ASILE MOMR- Ettcatn afaceri gi potltlcd
facl acesta nu ii mai este indicat printr-o necesitate inscrisi in
Istorie, in Natur6, in Dumnezeu sau in Rafiune. Experienfa
responsabittelii incepe in momentul lu[rii unei hot[r0ri, fbr[
putinfa de a se face referire la o norm6, pentru cI ,,nici o moral[
generald nu dd indicafii asupra lucrurilor care trebuie f6iute, cdci
nu exist[ vreun semn pe lume".16 Sartre precize azA cdalegerea nu
se poate face dec6t de unul singur gi c6 nu are niciodatd scure. tn
felul acesta, responsabilitatea care ii revine omului este imens6,
pentru cd omul e rispunzdtor de propria-i existenfd, de felul s[u
de a fi, $i,
prin aceasta, de ceilalfi, de lumea care-l
inconjoarl
gi
pe care el o modeleazi. Explicit, el afirml: ,,c6nd vrem s[
spunem c[ omul e res'ponsabil de sine insugi, nu vrem sd spunem
c[ e responsabil de stricta sa individualitate, ci de tofi oamenii".lT
Prin urrnare, se evoc6 deci o responsabilitate absolutd a
subiectului fa1[
de actele sale, dar gi fafd de ceea ce el lasl sd fie
f6cut, ceea
ce indicI in
mod clar dimensiunea morah a
responsabilit[1ii. El afirmd, de exemplu, cd e de datoria omului sh
combatd guvernul cAnd declangeazd rdzboaie, iar dacl n-o face
este complice la acel rdzboi. Responsabilitatea devine o sarcind
considerabild gi nelimitatS., pentru cd ea se referd simultan, atdt la
ceea ce trebuie s[ fac6 fiecare, cAt gi la ceea ce nu trebuie sd
permitd sd fie fbcut. ,,Condamnat sd fie liber, omul poartb pe
umerii sdi intreaga povard a omenirii. El este
responsabil
de lume
gi de sine, prin faptul cd este". Dar aceastd responsabilitate
coplegitoare constituie o sursd de angoasd pentru sine gi nu o
temere pentru Celdlalt; ne afldm, in permanenfd, sub ameninfarea
care se nagte din prezenfa Celuilalt in lume, aga culn afirmd in
celebra sa fraz6: ,,lnfemul sunt ceilalli". Pentru a scdpa de aceastd
angoasd, omul se refugiazd fie in reaua
credinfr a ,,lagului" care-
gi gdsegte mereu scuze, fie in ceea a
,,mizerabilului" care-gi
gisegte intotdeauna justificlri. Oricum, nu existd
responsabilitate
dec6t in mlsura in care existd incertitudini, iar actele noastre
trebuie sd le limiteze.ls in fapt, Sartre reia, intr-o manierd
j)
r
Responsabllltates soclald gl morald a afacerllor personali, experienla greace a prudenlei, in sensul aristptelic al
Responsabllltates soclald gl morald a afacerllor
personali, experienla greace a prudenlei, in sensul aristptelic al
terrnenului, adicd prudenfa privitd ca virtute care-i permite
omului s[ dea, prin acfiunea sa, un sens acestei lumi incomplete
gi intotdeauna echivo"t
Sub aceastd dubl[ tematicd a Celuilalt gi a prudenfei se
dezvoltE gi filosofia lui Ldvinas, cu menliunea insr ci, la Ldvinas,
angoasa fa![ de sine trece pe un plan
secund fal6, de grija fayd de
Celdlalt Pe
scurt,
concepfia
lui Ldvinas
despre
responsabilitate
poate fi redusd la aceastd schemi de argumentarele: a) el
postuleazd cd etica precede rafiunea gi este in afara limitelor sale;
astfel, responsabilitatea se nagte
cAnd celllalt mr afecteazr gi
aceast[ afectare mi face responsabil
fEri sd vreau; ?nseamnd c[
responsabilitatea
precede -acf iunea
gi
decizia autonom[
care
definesc libertatea in termeni morali; b), Ldvinas transform[
responsabilitatea
nu in contrariul
libertdfii, ci in condifia ei:
,,sunt
liber gi 'sunt
responsabil" gi
adaugi
ideea ci, avAnd o
responsabilitate infinitd, fiecare este condamnat la o libertate
infinitd;
el
dep6gegte astfel dilema clasic[ a responsabilitefii
rnorale, introducdndu-l pe Celilalt:
,,omul
este
paznicul
fratelui
s[u"; c) inainte de a fi asumatd, libertatea este ddruitd in mod
misterios ca sarcind gi ea nu reiese dintr-un contract social; astfel,
,,ea nu este o virtute care s-ar impune unui subiect considerat o
persoani de bund voinfd, ci un eveniment care te cuprinde gi te
obsedeaz[ pdn[ la insomnie,
provoc6nd o sciziune de identitate";
d) responsabilitatea este datd a
priori congtiinlei mele; ea este
infinitd gi nu agteaptd acel tip
de reciprocitate reductibil la
formula de schimb: ,,d6 ca sd
{i
se dea"; e)
responsabilitatea il
presupune pe Celdlalt, c[ci este imposibil
sa fii
responsabil de
unul singur; in fapt, ocup un loc in lume, acest loc ii presupune pe
ceilalli, iar eu nu sunt
,,proprietarul
acestui loc, dar rdspund de
el"; 0 in fine, pentru Ldvinas, a fi responsabil inseamnd s6 dai un
rlspuns care se cheam6, ,,generozitate, care seamdnd cu bundtatea
purd, virtute infanti ld".2o
VASILE MOMR - Ettcatn afacert gt poltticd DacE Celllalt in conceplia lui Sartre gi Ldvinas
VASILE MOMR - Ettcatn afacert gt poltticd
DacE Celllalt in conceplia lui Sartre gi Ldvinas
apare
ca
altul, in genere, ca alteritate, la Jonas, celllalt apare sub o
ipostazd clar circumscrisd: ,,celdlalt ca generalii viitoare".
Tocmai de aceea un atare derners a fost preluat de majoritatea
celor care sunt preocupa{i de tema responsabilitdtii in etica
mediului, in etica afacerilor sau in bioetic[.
Rafionamentele lui Jonas merit[ sd fie redate, chiar dac6
numai intr-o formd concis6. tn primul rdnd, el pleaci de la
constatarea cd civilizalia noastrh tehnicd bazatd pe puterea gtiinfei
trebuie si fie apreciati printr-o judecatd de risponsabilitate
pentru cd gtiinfa gi tehnica ne-au dat puteri - at0t direct c6t qi
indirect distrugitoare - prin
simplul
fapt al consumulzi nostru de
fiecare zi. Astdzi noi suntem investili cu o responsabilitate
necunoscutd de generaliile anterioare: aceea de a l6sa generafiilor
viitoare o planetd locuibild gi de a nu altera condiliile biologice gi
genetice
ale existenfei.
ln lipsa
acestor lucruri,
descendenliilogtri
nu vor
putea niii sE p.ogr"sere gi nici sd-gi exercite-propria
responsabilitate. in acest context, Jonas propune o reformulare a
irnperativului categoric kantian:
,,Acfioneaz[
in a$a fel incAt
efectele acfiunii tale sd fie compatibile cu permanenfa unei viefi
autentic umane pe pdmAnt gi efectele acfiunii tale
sd nu distrugd
posibilitatea unei astfel de viefi in viitor".2r Noi
trdim,
scrie
Jonas, in
sdnul unei biosfere in evoluf ie, condusd de legea
entropiei, care nu oferh existenfei noastre decAt un mediu fragil gi
perisabil. Fragilitatea lumii gi puterea noastrd modifich in mod
radical dimensiunea obligafiilor noastre morale. Noi am devenit
responsabili
gi
fa!6 de
existenfa generafiilor
viitoare
$i,
intr-o
anumitd mdsur6, chiar qi de^^perpetuarea naturii, condilie a
oriclrei
viefi omenegti in viitor."
ln al
doilea rAnd, din aceast[ noul situafie decurg
schimbdrile majore referitoare la nofiunea de responsabilitate.
Jonas face din responsabilitate fundamentul insugi al eticii gi,
pentru cd viitorul omenirii este ameninfat, etica responsabilitefii
5cq
Responsabllltatea soclald gt moralrt a afacerllor devine o etic6 a viitorului, fondatE pe prudenld $t
Responsabllltatea soclald gt moralrt a afacerllor
devine o etic6 a viitorului, fondatE pe prudenld $t pe teamd, In
fopt, ,,euristica fricif' este tema centralE a operei lui Jonas, in
care se spune cd trebuie ,,sh vedem care ne sunt temerlle, in?i'inte
de a vedea care ne sunt dorinlele, pentru a infelege oe ne este su
adevdrat important", sau cd o,exist[ incl ln vigoare recomandarea
cE e mai bine sd pleci urechea la profefiile despre nenorocire
decdt la cele despre fericire".zr Jonas stabileqte tnsd un raport
pozitiv intrefricd qi responsabilitafe. Nu este vorba in nici un caz
de frica patologicd, de cea care paralizeazd voinfa, ci de acea fricd
generatoare de acfiune, care incit6
gi
la reflecfie. De
asemenea, in
lumea actuali frica .nu poate fi disociat6 de speranld. oricum,
pentru el ,,frica face parte din responsabilit ate".24 Sd te temi de
consecinle rele nu inseamnA sldbiciune, ci o fo4d, iar a-fi fi fricl
sd lezezi sau s5 distrugi este condifia ca responsabilitatea sd fie
posibil[, in fapt, findnd cont de gravitatea qi A" ireversibilitatea
eventualelor consecinfe ale acfiunilor noastre
gi
linind
Cofit de
imposibilitatea de a le cunoagte cu adev6rat, putem si ne
imagin[m cele mai groaznice urmdri ale acfiunilor noastre. Acest
tip de experiment
mintal se referd inclusiv la
pericole,
precum
cele ce
p6ndesc specia umand. in acest caz, judecata de
responsabilitate cere renunfarea la anumite decizii sau ac{iuni,
chiar dacd avantajele imediate par sau sunt intr=adevdr mari.
Respectul fafd de mediu, faf6 de naturd ilustreaz[ tocmai aceastd
responsabilitate pe termen lung.
Intr-un fel, presupozilia existenfei Celuilalt este confinutd
gi
in concepfia lui John Rawls despre dreptate, atdt in cea din A
Theory of Justice (1971) cdt 9i cea din Political Liberalism
(1993). Cele doud
concepte gemene, de pozilie originard si de vdl
al ignoranlei, prirnesc
substanf[ tocmai pentru cL tu trebuie s6 te
imaginezi ca putand
fi
gi celdlalt sau ceilalyi, in fapt, chiar
exemplul lui Jonas al responsabilitdtii fafd de ceilalfi ca generafii
viitoare a fost utilizat gi de Rawls: ?n pozifia originar[ aflat sub
vdlul ignoranfei nu gtii nici ce statut, ras6, sex, stare de sdndtate
VASILE MORAR- Etlcatn afacerl gt potittcd sau noroc ai, dup[ cum nu gtii nici cdrei
VASILE MORAR- Etlcatn afacerl gt potittcd
sau noroc ai, dup[ cum nu gtii nici cdrei generafii-i aparifii. Este
vorba in acest caz de o responsabilizare fap de multiplele situafii
cu care se poate confrunta, ln principiu, orice fiinf[ umanl.
AnalizAnd aceste teorii filosofice se constati cd apar cel
pufin c6teva intreblri: a) responsabilitatea noastr6 ca fiinfe finite
este intotdeauna infinitd?
b) care este totugi
mai importantE:
responsabilitatea
afectatd direct gi
faf[ de generalia contemporand care este
vizibil de deciziile noastre imprudente, sau
rlspunderea fa1[ de generalitle viitoare, care nu sunt inc6 afectate
$i pe care nici nu le ,,vedem" suferind? Pe bund dreptate Ricoeur
ar6ta, in aceasti ordine de idei, cd trebuie sb ne intrebdm
,,pin[
unde se intinde spafiul
gi
timpul responsabilitAfii actelor
noastre"?2s DupA cum am vizut deja atAt, la Ldvinas cAt gi la
Jonas responsabilitatea devine infinitb. Jdr6me Ballet gi Frangoise
de Bry considerd insi
o asemenea abordare ca fiind o
o,concepfie
excesivd
a
responsabilit6tii".26 in
fapt, la
L6vinas,
fafi
de celdlalt nu_permite nici
un calcul,
dar,
,,responsabilitatea
in
schimb,
impune sacrificiul",2? in
timp ce la Jonas
responsabilitatea ,,fa15 de ceilalli ca generalii viitoare" impune
at6t un calcul prealabil cAt gi un sacrificiu in prezent.
Sunt aduse tn prim plan cAteva difcultdli in a gAndi tema
responsabilitafii
,,fard
rest":
a)
astfel, dac6 suntem tentali sd
rdspundem
ci responsabilitatea depinde de intinderea puterii
noastre, suntem, de asemenea, dispugi s[ rdspundem c6 ar trebui
ca v[tdm6rile legate de exercitarea acestei puteri sd aibd o
intindere egala cu puterea noastr6; dar, lanful efectelor actelor
noastre are o potenfialitate infinitS; putem, desigur, sd finem cont
de efectele imediate, dar ce se intdmpl6 cu acele urmdri
vdtdrn6toare care pot apdrea doar peste c6teva secole?; b) de
asemenea, prudenla insSgi infeleas[ ca virtute,
in sensul
aristotelian al termenului, nu garanteaz[ nici ea un rezultat cert
benefic, atdta timp cAt efectele nu pot fi cu totul cunoscute in
prezent; c) existd efecte perverse ale unor acfiuni, in sensul cd,
,-_ t

Responsabilitatea sociald gl morald a afacerllor

degi o decizie pare justificati gi ,,responsabild" pe termen scurt,

ea se va dovedi maleficb pe termen lung; d) in fine, in anumite

circumstanfe inlinfuirea de cauze gi de efecte este greu, dacd nu

chiar imposibil de a fi stopat[; tocmai de aceea, pentru a putea fi

st[p6nitE acea

cdderea

inlinfuire rea de cauze gi de efecte gi pentru a evita

,,responsabilitatea

trebuie sd constituie

putea exclude efectele

in fatalitate,

obiectul unqi calcul care ar

necunoscute".2s

in orice eaz, o alt6 dificultate provine din incompatibilitatea

celor doud forme de responsabilitate, una eviden{iati de Jonas,

iar cealalt5 de L6vinas. Iatd cum poate fi surprinsi grafic aceasti

incompatibilitate.

t*n

Figura 3

[J6r6me Ballet si Frangoise de Rry (2001) reproduc graficul dupa F.R. Ivlahieu]

Referindu-ne la concepfiile lui Jonas gi

forme de responsabilitate :

a) o foarte mare responsabilitate fafd de

(t + n); b) o responsabilitate omniprezentd

contemporand.

Ldvinas apar doul

generaliile viitoare

fafd de generaf ia

VASILE MORAR- Eticatn afacerl Sl polittcd Rezultl ci ansamblul posibil de acfiuni relative la cele
VASILE MORAR- Eticatn afacerl Sl polittcd
Rezultl ci ansamblul posibil de acfiuni relative la cele doud
responsabifitefl nu sunt in mod necesar compatibile in totalitate.
Astfel, punctul X1 nu este compatibil cu punctul X2, ceea ce ne
face s[ presupunem c[ sacrificiul fa16 de o generafie trebuie
consimfit in detrimentul alteia. De asemenea, o solufie precum X3
satisface ambele concepfii, dar intr-un mod destul de relaxat faf[
de ambele forme de responsabilitate. Ceea ce rezultE de aici este
faptul cd dilema (a fi rdspunzdtor fa16 de generafiiie viitoare sau a
fi responsabil fap de generafia contemporan[) poate fi solufionatd
cel mai adecvat printr-un calcul ralional sau de rezonabtlitate.
Totodat5, o concepfie rafionalS asupra responsabilitdfii este,
probabit, mai aprbape de un calcul personal, care impune,
desigur, un sacrificiu, dar care nu implicl manifestarea unei
abnegalii
fal6, de o generafie sau alta.'n
O.i.urn, aceastd dilemd
este destul de accentuatd in cazul afacerilor unei firrne sau
tntreprinderi, pentru cd managerii trebuie s6.gi mullumeascd
cliengii de astdzi fbrd a amputa-potenlialul celor de mdine. De
asernenea, intreprinderea (sau firma) este in situalia de a trebui sd
asigure pe termen scurt remunerafia acfionarilor gi a salarialilor
shi, iar pe termen lung sd-gi menfinS continuitatea gi integritatea.
6.2. De Ia responsabilitatea
fo(a de Celdlalt la
conceptul modern de responsabilitate
sociald a orgdnizdrii
Dupa cum s-a v6zut, raportat6 in mod tradifional la prudenf[
gi la libertate, consideratS, de asemenea, in
epoca modernd ca
autonomie a
voinfei, responsabilitatea a
devenit asllzi
responsabilitate fafd de CelSlalt, ceea ce nu inseamnd numai o
ldrgire a campului semantic al responsabilitafii, ci o cotiturd
radicald in modul de a gAndi acest concept. Aceastd mutalie in
semnificafia ideii de responsabilitate nu scapd din vedere
)u5
Responsabtlitatea sociald gt morald a tacerllor orgdnizaliile (fie ele economice cum sunt intreprinderile, fie ele
Responsabtlitatea sociald gt morald a tacerllor
orgdnizaliile (fie ele economice cum sunt intreprinderile, fie ele
firme comerciale do afaceri) chiar dac[ sunt nu pu]ine dificultIli
in g[sirea unei maniere de aplicare a acestei idei la o realitate atdt
de dinamicd, precum afacerile. Astfel, pe de o parte, este greu si
definegti autonomia voinfei drept organizare, iar pe de alt6 parte,
ala cum este gdnditE responsabilitatea faf6 de celilalt, aoeasta
poate conduce citre forme de responsabilitate eare s6 fie, uneori,
chiar inoompatibile cu logica intreprinderii sau a firmei de
afaceri. O criticl radical[ a aplicbrii ideii de responsabilitate fafd
de celilalt la sfera afacerilor gi a spiritului intreprinzdtor ar suna
astfel: celdlalt implici at6t de multe restricfii incdt p6n6 la urmd
orice decizie poate fi blocatl sau amdnatl la nesfbrgit, in timp ce
logica intreprinderii gi'a spiritului de iniliativd implicd o libertate
de acfiune pentru atingerea unor scopuri '?ntotdeauna concrete qi
presante: producerea de bunuri, profit, augmentare a cererii gi a
consumului toate avdnd loc
intr-o piat[
liber6,
concurenfial[.
itt orice caz, aplicarea conceptului de ."rpon
bilitate
la
sfera intreprinderilor
gi
afacerilorru a ridicat
rrspunsuri
la
intreb[ri precum aceasta: dacd obiectivul gi comportamentul
intreprinderii (a$a cum apar acestea descrise
in manuale de
microeconomie) sunt reprezentate printr-o funclie de produclie
sau de profit, atunci intreprinderea trebuie vdzutd ca un individ
sau ca o persoan[? Jdr6me Ballet gi Frangoise de
Bry considerb
c[ pentru a da un rispuns pertinent la aceastd interoga]ie trebuie
definit6
noua acceplte
conferitd intreprinderii,
care acum nu mai
este cea paternolistd, ci cea cetdleneascd,3l Dupe ei, orice
intreprindere poate
fi
infeleasd la trei nivele32: a) ea este, mai
intdi, o organizalie ce se poate descompune intr-un numdr de
indivizi;
tn
acest eaz, responsabilitatea apare sub unghiul
rdspunderilor pe care fiecare individ le are in intreprindere, iar
autonomia membrilor pung problema contractului (dup[ cum
subliniazd Ricoeur, l99l )33; ceea ce se numegte ,,contractul
?ntreprinderii" presupune cd indivizii igi abandoneaz6, libertatea
')c:)
VASILE MOMR - Etlca tn ofacert gi polittcd pentru a o recupera in calitate de
VASILE MOMR - Etlca tn ofacert gi polittcd
pentru a o recupera in calitate de membri ai intreprinderii sau
firmei; b) ea este, in al doilea rAnd, o institulie care nu are numai
funclii economice, ci qi func1ii sociale, in sAnul ei reglAndu-se
conflictele de interese; la acest nivel calculul implic[ luarea tn
considerare a ansamblului economic Ai social; calculul ins[ nu se
referd decAt la bunuri, avAnd repercusiuni gi asupra perscianelor;
mai precis, in acest caz este vorba despre un calcul ale c[rui
efecte asupra persoanelor nu sunt intenfionate; c) ea este, in al
treilea rdnd, ca o persoand, pentru c[ are pe de o parte putere
asuprd celorlalli care depind de ea, qi, pe de altl parte, pentru cE
acfioneazd avdnd anumite intenlionalitdsi.3a Rezultb c[ pentru a-gi
defini responsabilitatea social6, intreprinderea sau firma trebuie
inteleasd aidoma
unei
persoane
autonome. tn
fapt,
responsabilitatea poate fi infeleasl pornind de la calculul asupra
Celuilalt gi, mai exact, de la libertatea de intenlie fal6 de celSlalt.
Autorii me.pfionali considerd cd un calcul asupra celuilalt poate fi
frcut destul de simplu gi.este la fel gi pentru orice intreprindere
vdzutd ca organiza[ie. Mai mult, se susfine cd intre pozilia in care
intreprinderea nu este deloc responsabild pentru c[ este intrutotul
constrAnsd de piafa gi intre pozilia in care
,,intreprinderea
nu are
de ales asupra calculului pentru c[ este in mod imediat
qi infinit
responsabi16 de celdlalt", exist6 totugi ,,loc pentru un calcul
asupra celuilalt", iar acesta este un calcul de responsabilitarc3s.
Acest calcul, evident, se sprijin6 pe ideea de persoand autonomd.
Una dintre primele tentative de a atribui o personalitate
morald a intreprinderii36 ii apa4ine lui P. French (1979) gi line de
teoria organizaliei. Argumentarea lui French se bazeazd pe ideea
de ,,intenfie". Intenfia intreprinderii este definitd plecdnd de la o
structurd de decizie internd care este chiar
organizarea
ei intim[
in vederea exercitdrii puterii gi a activit[1ii pentru atingerea
scopurilor pe care gi le-a fixat. El demonstreazd posibilitatea unei
intenfionaliteli din partea intreprinderii avAnd ca punct de plecare
politica gi strategiile pe care le adopta. Hotdr6rile sunt luate nu in
)>/(,

Responsabthtatea sociald gi morald a afacerilor

vederea membrilor intreprinderii sau firmei, ci pentruacestea, in calitatea lor de organizalfi. ln acest sens, dup[ French, firma este

aptd de a avea intenlionalitate $i, prin urmaro, consideratd

responsabild din punct de vedere moral.

Acest model a fost ins6 destul de vehement criticat de

Velasquez (1983)37 care consider[

c[ nu avem nevoie de .

presupo zilia moral-metafi zi ci a existenfe i une i,,intenf i onal it61i" a

firmei. Dupd el, aceasti entitate organizafional[ care este firma

nu se poate sustrage nicicum ideii de rdspundere pentru deciziile

luate de manageri gi pentru actele gi consecinfele produse asupra

oamenilor sau mediutui.

Oricum, el distinge doud

forme de responsabilitate.

in

prima forml responsabilitatea este v[zut[ ca obligafie sau

datorie, de exemplu, -

hrmei de a-$i servi

,,responsabilitatea

clienfii". in cea de-a doua formd responsabilitatea este utilizatd

pentru a indica faptul cd o acfiune sau consecinfele sale pot fi

atribuite unui ogent individual (ca spre exemplu, in expresia

este responsabil de accidentul rutier care s-a petrecut

,,cutare

ieri"). fn ambele cazuri existd gi un pregnant confinut juridic al

rdspunderii, confinut tradus gi

prin faptul

cd sunt previzute

sancfiuni in caz c[ ,,firma nu gi-a servit clientrii" sau in caz cd

persoane aparfindnd firmei au comis delicte, sau chiar infracfiuni ca spre exemplu: v6t6mdri involuntare sau voluntare, munci sau

activit[1i clandestine, atentate la mediul inconjurdtor, detumare sau sustragere de fonduri, mituire etc.

Numerogi autori (Jean Mouss6, Manuel G. Velasquez, Jer6me Ballet, Frangois de Bry) cercetdnd evolufia istoric6 a

formelor de responsabilitate s-au intrebat ce anume, de pildd, din ideea de responsabilitate coleclivd sau de responsabilitate eticd a

grupului mai poate fi utilizat gi aplicat pentru etica afacerilor gi

intreprinderii. Oricum, sub forma sa civild, responsabilitatea

colectiv[ dateazb din secolul al XIX-lea cAnd s-au dezvoltat

7lr

VASILE MOMR- Etlcatn afocert gl poltticd structuri variate, precum societEli, asociafii, sindicate. in aceste cazuri
VASILE MOMR- Etlcatn afocert gl poltticd
structuri variate, precum societEli, asociafii, sindicate. in aceste
cazuri identificarea autonrlui individual devine dificilE, dar totugi
aplicarea conceptelor de responsabilitate qi de culpd este resimlitd
ca foarte necesar[. De exemplu, dacl o asemenea entitate
colectiv[ produce daune evidente, e& este consideratd
rdspunzdtoare ca tntreg pentru daune gi v[tbm[ri, dar de cele mai
multe ori, dac6 vinovatul poate fi identificat ca fiind un individ
anutne, atunci acesta este considerat culpabil gi mult mai pufin
colectivitatea. N-a fost intotdeauna aga, pentru cd, ln sens stribt,
responsabilitatea colectivd a corespuns unor forme arhaice de
viafd. A$a cum a observat Neuberg (1997) acest tip de
responsabilitate ,,desemneazd o situafie in care membrii unui grup
sunt sancfionafi pentru gre$eala unuia singur"
gi
se traduce in
englezd prin ,,collective responsability"
gi
in francezd prin
,,."rponruUitite du groupe".38 Din pun"t de vedere istoric, aceasti
nofiune este veche gi o gdsim incl din antichitate sub numOle de
,,pacea macedonian5": dacd un atenian, acvzat de homicid, igi
gdsea azil intr-un orag din Macedonia, Atena avea dreptul s6-i
pedepseascd pe toli locuitorii acelui orag. Faptul de a fi obligali sl
pldteascd pentru crima unuia nu era considerat a fi o nedreptate,
fiindcd grupul avea o putere considerabil[ asupra membrilor sdi.3e
Responsabilitatea de grup este regisitd in multiple contexte cum
ar fi in corporafiile Evului Mediu sau in tot felul de ordonanfe
regale de dinainte de Revolufia francezd care permiteau
sancfiunea penald a comunelor sau burgurilor. Oricum insd, omul
secolului XX gi cu at6t mai mult cel al secolului XXI nu mai
interpreteaz6, suferinfele grupului s[u ca pe o ispdsire gi
binefacerile ca pe un merit. Absenla solidaritdfii, lipsa controlului
grupului, distanfele geografice gi cele sociale sunt tot atAfia
factori care fac ca individul sa nu mai accepte u$or aceast[ formd
de responsabilitate. $i totugi, dupa cum constatb Jdrdme Ballet gi
Frangoise de Bry, mai existh incd responsabilitate de felul acesta,
,'r.1,
Responsabilttatea soclald g i morald a afacerilor D e p i l d d ,
Responsabilttatea soclald g i morald a afacerilor D e p i l d d ,

Responsabilttatea soclald gi morald a afacerilor

De pildd, corupfia practicatd intr-o firm[ sau companie dac[ e

descoperitE

chiar

poate avea consecinfe asupra gestiunii firmei gi poate

s6-i atrag[ lichidarea, falimentul. Aceastd sancliune

colectivd poate pdrea injustd, dar, in acest caz particular, ea este

garantul ralionalitdlii Si al echitdpii acestei forme de viald. De

asemenea, munca la banda rulant[ gi cea in echip6 creeazl o

responsabilitate, o solidaritate de fapt. Astfel, munca defectuoas[

a unuia dintre membri poate atrage penalizarea ?ntregului grup. Prin unnare, se poate spune c[ gi astdzi existb o responsabilitate

de grup care presupune autonomia gi solidaritatea moral[ a

mernbrilor. tn fupt,'problema responsabilit[1ii grupului se pune

atunci cf,nd o acfiune este indeplinit6 de persoane diferite gi nu

existd o concertare intre membri, Acesta este cazul a ceea ce se

nurnegte ,,mdrturie colectiV[",40 atunci c6nd, de exemplu, intregul

grup r[mdne

intervini.

pasiv, in condifiile in care, de fapt, ar putea

se

[n acest caz, cdnd intr-un grup de salariali este

descoperitl o infracfiune periculoasE, se pune intrebare a cui ii

revine sarcina sI denunfe? Obtigafia

denunfului) nu ii revine numai unui salariat anume, ci grupului.

Dacd este sancfionat unul, el este sancfionat gi pentru gregeala

inform6rii, a dezvdluirii (a

celorlalli. in felul acesta se pot inmulfi nedreptlfile.

atunci se

pune intrebarea: trebuie ca nici un salariat si nu fie pedepsit gi

$i

nirneni si nu fie considerat vinovat de pagubS?

Se poate, atunci, evoca o responsabilitate a grupului ?n

intreprindere, firmd sau companie? Unii autori (Jean Mousse,

Manuel G. Velasquez) consider[ ci responsabilitatea depinde de

talia, de m[rimea intreprinderii gi de forma de management, dar

ast[zi ne apare tot mai pufin probabil ca ansamblul comunitagii

intreprinderii sd accepte sI pl[teascd pentru gregeala unuia dintre

rnembrii s6i, chiar dac[ managerul incearc6, de pild5, sa-gi

culpabilizeze subordonafii, apeldnd la ,,dificultefile firmei", Se

considerd cd aceastd incercare poate reugi intr-o intreprindere

:ii-\

UASILE MORAR- Etlcatn afacerl Sl politlcd mic6, dar ea este sortitb egecului intr-o companie care
UASILE MORAR- Etlcatn afacerl Sl politlcd
mic6, dar ea este sortitb egecului intr-o companie care numer[
mai mult de cincizeci de salariali.al Oricum, ceea ce este
important este faptul c[, in anumite eondilii, aceastd
responscrbilitate de grup poate evolua cdtre o resp6nsabilitate a
organizafief. Conceptul care face aceastd leg[turd este cel de
,,cultur[ a firmei", sau ,,culturi a mediului intern de activitate 9i
de afaceri". in fapt, este vorba de a intrefine gi a reactiva legdturi
strdvechi care fin de apropiere, de solidaritate qi de control,
legituri mereu gi mereu prezente in grupurile de munc6, de
schimb, de produc{ie sau de relafii comerciale.
Tot mai accentuat, mai ales in partea a doua a secolului al
XX-lea, s-a impus ideea cl nu numai grupurile sunt responsabile
pentru ceea ce fac (sau nu fac), ci insdgi organizaliile, ca entiteli
ce funcfioneazd dupS o logicl diferita de aceea a grupurilor, vor
dezvolta un fel special de responsabilitate. Mai precis, conceptul
modern care s-a impus este cel de respbnsabilitate stociald a
Of $afiIZarilt
Oricum, ceea ce se numegte astdzi responsabilitate social[ a
organizdrii face referinfd la concepte filosofico-etice. Definifia ei
este urmdtoarea:
judecati de responsabilitate care vizeazd nu
,,o
rnembrii unei structuri, ci structura insdgi (administrafie, corp
rnilitar, intreprindere etc.) conceputd ca avAnd o existenfd (in
special juridice) distinct6 de memLrii sdi (Neuber g, 1997)o',
""eu
ce in englezd se numegte <<corporate responsability>, iar
in
francezd <<responsabilite de I' or ganisatio n>>" .
Ideea de
responsabilitate
a organizafiei
presupune cI aceasta
poate fi considerat6 rdspunzdtoare de acliunile efectuate in
numele sdu, ceea ce inseamnd cd organizafia este at6t perceputd
cAt qi apreciata ca fiind o persoand sau un agent moral. In fapt,
din chiar constatarea cd organizaf ia (intreprindere, firmd,
companie) ili
definegte o politici general[, din care decurg
anumite acfiuni gi consecinfe, implicd faptul cd motivele care
.)
.-) '! --!
R e s p o n s a b i l i t a t

Responsabilitatea soclald gl morald a afacerllor

actele sunt proprii organizafiei gi independente de

personale ale managerilor s[i. in cea mai mare parte a

individul nu este decdt

determin[

interosele

situafiilor

gi un

purtdtorul

motivelor de acliune

in aceastd accepfie

executant al ordinelor primite.

organizalia este responsabil[ atAt juridic cdt qi moral qi nu

executantul. Aceast6 form[ de responsabilitate privegte

intreprinderea sau firma in dubla lor calitate de sistem social dar

Si dJ organizalie ce aparfine acestui sistem.a3 Ea igi asuml astfel o responsabilitate completd faf[ de societate ca intreg, dar gi fafd

de tofi membrii s6i: salariafi, acfionari, consumatori etc.

Ceea ce este interesant este faptul c6, in formarea acestui concept de responsabilitate sociald a organizafiilor s-a ajuns s[ se

apeleze la analo.gia cu biologia, cum este cazul conceptului de the

living companylo trGens, 1997).

O firmd este

analizatd precum o fiinld vie gi, deci,

considerati responsabilS in calitate de institulie, de entitate, care

are ,,corp", ,,suflet'., intenfii, scopuri, valori. Iat6, pe scurt,

rafionamentul lui Gensot. El se bazeazd pe conceptul de persona

pe care il imprumutd de la psihologul german W. Stern (1919).

Persona reprezintd gi sufletul gi corpul qi are valori gi experienfe

proprii. Stern face distinc{ie intre lu*uri (entitd1i fErd scop 9i

voinf[) Si persoane (entitAli inzestrate cu vointd). Pentru Gens,

Homo oeconomicus aparfine primei categorii, pentru cd acesta

este determinat de funcfionarea pie{ei. Homo sapiens care

care ili

populeazb gi face s5 fie vii firmele, este o persoand

urm[regte obiectivele in funclie de comportamentele care nu se

lasd reduse la relafii de cauzd gi efect. Gens asimileazd firma unei

persona, unei fiinfe vii. Fiecare persona cuprinde elemente mai

rnici gi face parte ea insdgi dintr-o persona mai mare, de unde

metafora scdrii, utilizatd de Stern gi adaptatd de Gens lumii

moderne:

\iti

VASILE MORAR- Ettcatn afacerl gl poltttcd Socletate G.lup tntrepdndere Divlzlune Grqp,de lUcru EchipI Indivtd
VASILE MORAR- Ettcatn afacerl gl poltttcd
Socletate
G.lup
tntrepdndere
Divlzlune
Grqp,de lUcru
EchipI
Indivtd
'
Flgara 4
Fiecare unitate constituie, la nivelul sdu, un sistem viu.
Fiecare are contururi gi finalit61i proprii. Dar, in paralel, fiecare se
inseriazd intr-un intreg care o dep6gegte. DupE Stern, orice fiinfd
vie (gi deci gi orice firm6,'intreprindere, organizafie) posedl o
facultate nurnit[ introcepfie, definitd astfel:
,,aptitudinea
de a avea
congtiinfa propriei pozilii fafd de restul lumii". Ea se situeaz[ la
nivelul credinlelor gi valorilor. Persona trebuie s6-gi gdseascd
locul in lume gi sd dobAndeascd o viziune clar6, din care sd reiasd
etica sa gi valorile anturajului sdu. Astfel, the living company \gi
pune mereu ?ntrebdri asupra relafiei sistemului s[u de valori gi cel
al lumii in care triiegte. De exemplu, in secolul al XVII-lea, in
Europa occidentald era reprobabil s[ urm[regti numai cAgtigul
bdnesc. Sensibile fa16 de lumea inconjurdtoare, firmele private
doreau sd practice filantropia pe scard largd. Este notabild in acest
sens deviza bdncii olandeze Wisselbank (1609): ,,Probitate, nu
profif ).46
Intr-o atare viziune existd o interpenetrare intre sistemele de
valori ale personae.Despre ce fel de valori este vorba se va intreba
Gens? Despre un ansamblu de valori-comune la care aderd
salarialii considerAnd cd devotamentul fa{d de obiectivele finnei ii
/
1,.

Raponsabllttatea soclald Sl morald a afacerllor

va ajuta s6-gl atingd propriul obiectiv. Este necesar ca scopurile gi motivafiile individuale ale personae din nivelele inferioare sd fie in

armonie cu cele din nivelele superioare. Oricum, studiul lui Gens aratd ci existi o leg6turl intre ,,perenitatea intreprinderii", a firmei

sau companiei gi atasamentul fald de valori. Ideea de The living company, astfel definiti, presupune o solidaritate, deja evocat6,

dintr-o perspectivd biologic[, la inceput de secol XX, in ceea ce s-a

numit teoria solidarismului. Este adeseori citat6, in aceastd ordine

de idei, formula lansat[ de un autor francez, Bourgeois: intr-o

firm[ existd un quasi-contract bazat pe obligafiile reciproce ale

oamenilor din societate astfel inc6t,,fiecare dintre noi este in mod

necesar dator tuturor celorlalli; aceasta este sarcina libertdyil".41

Rafionamentul care susfine aceastl concepfie sund astfel: dach .

tntreprinderea, (fifma) este vie, dacd este inzestratd gi cu voinf6,

atunci ea insigi este compus[ din alte fiinfe vii care au nevoi Si

drepturi. Aceastd metafori poate explica resporfsabilitatea

organizafiei, dar ea subinfelege o adecvare a obiectivelor intre

personae la diverse niveluri. Liantul acestui sistem trece printr-o

culturd a firmei,

organizafionald",

convingerilor,

ce poate fi

calificat[ drept ,,culturd

desemnatd ca ansamblul valorilor, credinfelor,

atitudinilor qi comportamentelor comune tuturor

rnembrilor unei organizafii. Astfel se creeazd o responsabilitate

colectivd. $i in acest caz insd apare o veche problemd: dacd etosul

organizafiei trimite la ideea de rIspundere colectivd, atunci nu

exist[ riscul ca membrii organizafiei si se simt6 deresponsabilizafi in calitatea lor de subordonali gi simpli executanfi?

in concluzie, din punct de vedere filosofico-etic r[spunsul

de principiu dat temei responsabilit6fii a accentuat urmdtoarele

idei: a) libertatea este o condilie esenliald a responsabilitAtii; b)

prudenla este o virtute care presupune atdt ideea de om liber cdt

Si pe cea de fiinfd responsabil6; c) responsabilitatea pentru

deciziile, actele 9i faptele noastre nu poate fi raportatd numai la

sine, la omul individual, vdzut ca Lrn atom izolat, fErd nici o

VASILE MOMR - Btica tn afacerl gt politicd legdturd cu ceilallt; d) responsabilitatea este, prin
VASILE MOMR - Btica tn afacerl gt politicd
legdturd cu ceilallt; d) responsabilitatea este, prin urmare, nu o
esenld ce locuiepte intr-un
individ, ci o relalie: cu cel[lalt, cu
grupul, cu
organizafia; e) f[r[
o solidaritate cu ceilalli, fdr[
presupozilia cd ceilalli (grup, firm[, organizafie, dar gi, foarte
precis, consumatori, salariafi, acfionari etc.) extstd Si au gi ei
interese gi nevoi legitime, ideea de responsabilitate nu are
confinut; f) oamenii nu au numai drepturi sau numai obligafii, ci
au
gf drepturi,
gi
obligafii, iar
pentru
cI orice acfiune omeneascd
are consecinle, iar unele dintre acestea pot fi grave gi chiar
tragice, ideea responsabilitatii este la fel de important6 precum
aceea a drepturilor gi a indatoririlor; g) dacl in teoria moral-
politicd, uneori a fost accentuat[ ideea de Bine in detrimentul
celei de drepturi, sau cea de obligalii gi indatoriri in detrirnentul
celor de Bine sau drepturi, acum noua conjuncfie care se impune
este triada: drepturi, tndatoriri, resp.onsabilitdpi; in fine, h) in
contextul actual, modern gi post.moflern, in care organizaliile au
devenit o realitate mult mai complex[, $i-n care preocuparea
pentt'u dimensiunea
eticd a suferit o cregtere exponenfiali, ideea
ca
responsabilit6f ii
se pune
gi
indatorire, obligalie
sau
autoobligafie, atdt a intreprinzdtorului dar qi a firmei,
gi ca
responsabilitate de grup sau colectivE, gi ca responsabilitate a
organizdrii; in fapt, ,,omul organizafional" qi-a integrat tot mai
insistent gi apelativul de ,om orgenizalional moral".
6,3. Judecata de responsabilitate Si condiliile necesare
pentru ca o persoand sdfie consideratd responsabild
Judecalile gi ralionamentele moralea8 conpin gi un tip special
numit judecdli de responsabilitate. E, vorba, in acest caz, de a
determina, de a stabili dacd o persoand sau o instanfd impersonald
(institu;ie, organizafie etc.) este moralmente responsabilS sau
culpabila pentru c[ a flcut ceva rdu sau pentru a fi vdt[mat cu
'I
I ,t)
,'j

.rqti"r' r:'

1l

Responsabilttatea soctalil gl morald a qfacerllor

intenlie pe cineva.4e O judecati privind responsabilitatea morali a unei persoane pentru o v[tlmare nedreaptd, fdrd un motiv legal sau

moral, este o judecatd referitoare la gradul in care persoana meritd

blamul, oprobriul public sau pedeapsa. In acelagi timp, ea este o

judecati care implic[ ideea de compensare pentru vdtdmare sau

p[gubire. De pild6, dacd un patron aduce prejudicii asupra sdn[tdfii angajafilor, deliberat sau din neglijenfd sau nep[sare, atunci, am

probabil cd acel patron ar merita oprobriul public, pe l6ngd

suportarea pedepsei legale, OWq cum spunem, el ar trebui sE

spune,

acorde compensafii victimelor.'u Intrebarea care se pune in acest caz este cea asupru tntinderii actelor de responsabilitate. Or, s-a

ajuns la un acord : intre teoreticieni pentru a : nu-l considera

responsabil moralmente, de pild6, pe cineva'atunci cdnd acfiunea

lui gste gregitd gi nu rea, este fbcutd din accident gi nu din rea

voinld, este comisd din ignoranld gi nu cu bund Stiinfd. O pers-oand

este moralmente responsabild -

arath in acesi Sens Manudl G.

Velasquez in Business Ethics - numai pentru acele acte gi efecte

vdtimdtoare previzibile pe care a) persoana le-a fEcut sau le-a

generat in mod congtient gi liber gi pe care era moralmente rdu sd le fXptuiasc[ sau s[ le provoace, $i pe care, b) acea persoand, in mod

congtient gi liber, a ornis sI le Ibptuiascd sau s[ le previn6.5l E*irt[

un acord larg rlspAndit conform c[ruia numai doud condipii pot

elimina complet responsabilitatea morald a unei persoane atunci

cdnd s-a produs o v[tdmare: necunoasterea gi incapabilitatea unui

individ de a judeca, a preveni gi a stdpAni toate consecinfele unei acfiuni. Acestea sunt numite condilii de scuzd, de dezvinovdfire, de suspendare a judec6fii de responsabilitate. Dacd o persoan[ este in

rnod sigur in necunogtinfd de cauzd sau dac[ ea era incapabild

sau

ii era imposibil sd evite ceea ce s-a produs gi la care a participat,

atunci acea persoand nu a acfionat congtient gi liber gi, prin urrnare,

nu poate fr acuzatd de ceea ce a fdcut. Tocmai insd pentru faptul c[,

in genere, necunoasterea gi incapabilitatea sunt in postura de a

inldtura responsabilitatea unei persoane, trebuie distinsd adevdrata

i-, lj

UASILE MOMR - Ettca tn afacerl gt politicd necunoa$tere de mimarea sau invo carea ignoranlei.s2
UASILE MOMR - Ettca tn afacerl gt politicd
necunoa$tere de mimarea sau invo carea ignoranlei.s2 Astfel, sunt
persoane care se p6streaz[ in mod deliberat ignorante fap de
anumite probleme tocmai pentru a scdpa de orice responsabilitate.
Sunt astfel cunoscute cazurile in care un manager al unei companii
de producere
a azbestuluis3 le-a sugerat
mediciior s6 nu-i comunice
rezultatele
analizelor fEcute muncitorilor pentru a nu fi fdcut
ulterior r[spunzdtor juridic pentru cd n-a adus condiliile de munci
ln limitele
de s[n[tate
legal
prescrise.
Acest tip de conduit[
este
insi moralmente reprobabil
gi
el nu suprim[ judecata de
responsabilitate, pentru simplul fapt c6 obligafia morall constb in
aceea de a nu vlt6ma nejustificat gi nelegitim pe nimeni gi
niciodatd. De aserirenea, intenfia de a te preface ignorant pentru a
evita responsabilitatea este ea insEgi un indicator al imoralit6fii, al
necinstei c€lui care procedeaz[ in acest fel. Seuza ignoranfei, a
necunoagterii
nu poate fi invocati nici atunci cAnd o persoanl evitd
din
neglijenf6, lene sau indiferenfd sI facd cAliva pagi necesari
pentru o informare completd. De exqnplu, in cazul amintit mai
sus, managerul
azbestul poate
care ar avea suficiente motive sd suspecteze cd
fi periculos pentru sdn6tate, dar care a omis s[ se
informeze asupra acestei chestiuni Sentru cd ,,n-a avut chef', ,,i-a
fost indiferent", ,,i-a fost lene") nu poate invoca mai tArziu
necunoagterea, ignoranla drept scuz6.
O
persoand poate
fi
in postura de necunoagtere, de
ignoranfd, fie fa15 de
fapte
relevante, fie fa16 de standarde
moralesa relevante (Manuel
Velasquez).De pild[, cineva gtie cd a
mitui este un lucru rdu, pentru ch a incdlcat un standard moral
relevanto dar, in acelagi timp si nu cunoasc[, sd ,,nu realizeze" c6
dAnd bacgig unui funcfionar, de fapt, l-a
mituit, aceasta
reducAndu-i obligaliile legale. Pe de alti parte, se poate ca cineva
sE fie tntr-adevdr ignorant gi sd nu cunoascd faptul cd a mitui
oficialii guvernamentali e un lucru rdu (cd se ?ncalcd astfel un
standard mora[), degi aceea persoand sd Stie cd dAnd bacgig
mituiegte (ceea ce este un fapt relevant).
'l
I A
,-'.
l-.
:
. ) <rt'

Resp o ns a b

llltqt e q. s o clal d S i mo r ald a aface r I I o r

ln genere, se admite c[ necunoa$terea unui

fapt

elimin[

cornplet responsabilitatea morall pentru simplul

persoand

are nioi

motiv cd o

nu poate fi obligatd sil fac[ o acfiune asupra c[reia nu un control: obligafia morald cere libertateatt. Pentru ci

oarnenii nu pot controla fapte pe care nu le cunosc, ei nu au nici o

obligafie moral6 fafd de asemenea chestiuni

responsabilitatea

inexistent[,

$i,

in consecinfd,

lor moralE pentru aceste anume cazuri este

Acel tip de necunoagtere, de ignoranfE care se

asociazd cu neglijenfe sau aceea ignoranfd creatd in mod deliberat

nu anuleazd principiul moral al responsabilititii, ci, il intdreqte.

fapt,

gradul nostru de ignoranfd poate

tn

fi controlat gi el intr-o

oarecare mdsur6, iai atdta timp cit putem controla gradul nostru de cunoagtere gi necunoaqtere, noi devenim responsabili moral

p€ntru

[n

asel lucru gi, mai ales, pentru consecinfele lui-vdtdmdtoare.

genere, necunoagterea standardelor morale relevante inl6tur6,

de asefnenea, responsabilitatea, deoarbce o persoanl nu e

responsabild pentru omisiunea de a satisface obligafii de a cdror

existenfh e total in necunogtinf6 de cauz6. Totugi, pe baza faptului

c6 necunoaqterea standardelor morale este rezultatul alegerii

libere de a nu cunoaste carc anume sunt aceste standarde, rezultd

cd noi suntem responsabili pentru ignoranla noastrd Si pentru

efectele ei rele si vdtdmdtoare.s6

acelagi Manuel G.

ln ceea ce privegte

condilia incapabilififii,

Velasquez aratf ci incapacitatea poate

fi rezultatul, fie al unor

circurnstanle interne, fte al unora externe, Astfel, pe de o parte,

unei persoane

resursele necesare pentru a acfiona sau, pe de alt[ parte, persoana

poate fi constrAnsl sau deranjatd frzic, psihic sau mental s[ fac[ ceva, sau chiar sd fie in imposibilitate s[-gi poatd controla acfiunile.

ii

pot lipsi puterea, indem6narea, ocazia sau

De exemplu, un

poate

manager care lucreazd in condifii foarte stresante

fi atAt de tensionat incdt, intr-un moment de surescitare

nervoasd s[ fie cuprins de furie in fatra unui subordonat, devenind

astfbl incapabil sa-gi controleze acfiunile. in acest caz, dacd aceastd

.)^

VASILE MOMR* Etlcatn afaceri gi polittcd incapacitate de a se stepAni este absolut rodul unui
VASILE MOMR* Etlcatn afaceri gi polittcd
incapacitate de a se stepAni este absolut rodul unui acciden! gi dac6
ea n-a produs o v[t6mare relevante, intr-un fel sau altul, gi dac[
subordonatul, la rdndul lui, igi d[ seama cI este vorba de,,o iegire",
cd este vorba de o ,,excepfie" de la modul de a fi al managerului, gi
nu de o constantd a conduitei sau caracterului acestuia, atunci
respectivul manager nu va fi considerat r[spunzAtor pentru aceastE
faptd singulard. Judecata de de-responsabilizare utilizati in mod
curent pentru asemenea situafii sund astfel: ,,I se intAmpld oricui ln
asemenea condilii".
Pe lAngd cele doud condifli de scuze (necunoasterea gi
incapabilitatea) care absolvd persoana de vinovdfie morald mai
sunt amintifi de Velasquez gi alli cdlivafactori atenuanlf care
pot
diminua responsabilitatea rnoralS: a) circumstanfe care fac
nesigurd, incertd o persoand, dar nu total nesigurd despre ceea ce
face (acestea afecteazd, cunoasterea persoanei; b) circumstanle
care fac dificild acliunea
pefsoanei, dar nu fac
imposibili evitarea
de a face ceva (aCestea afecteazd libertstea persoanei);
circumstanle care minimizeozd o acfiune, dar care nu inldturd cu
totul implicarea unei persoane intr-o actiune (acestea se referd la
gradul in care o persoanb este cauzo provocatoare a unei vdt6m[ri
nemeritate). in
primul rAnd, dupd cum sintetizeazd VelasquezsT, sunt
circumstanfe care produc nesiguranfd, care genereazd o anumit[
incertitudine cu privire la ce este de fdcut. Astfel, o persoan6
poate fi destul de convinsd cd nu este foarte bine sd fac[ ceva,
dar, in acelagi timp, sd se indoiascd totugi cd nu gtie nimic despre
anurnite
fapte
importante, sau sI se indoiascd asupra standardelor
morale irnplicate, sau s[ aibd dubii asupra gravit6lii gregelii. De
pild[, dacd un funcfionar este rugat sd ducd nigte informa]ii unui
competitor, el ar putea sd fie destul de sigur cd face o greSeald,
dar in acelagi timp sr aiba o veritabild nesiguranld
in
legdturl cu
gravitatea, cu seriozitatea problemei
in
cauzd.
O
atare
incertitudine se consider[ cd este de naturd sd dirninueze
2. n,l
(
,i'r

Raponsabllitatea soctald gl morald a afacefilor

responsabilitatea morald a persoanei. Oricuffir in genere, persoana

igi reduce disonan{a cognitivi (Festinger)s8 apelind ia buna-

credinfd" a celui care l-a rugat sd duci respectivele informafii.

In al doilea r6nd, unei persoane i-ar putea fi greu, dificil sd

evite un anumit curs al evenimentelor, atunci cind

este supusi

unor ameninldri de orice fel gi cdnd costurile personale sunt foarte mari. Astfel, de pild[, managerii intermediari sunt, nu

arareori, intens presafi sau ameninfafi, mai rnult sau mai pufin

direct, de superiorii lor (pentru a cregte produc{ia, pentru a pdstra

unele secrete fa1[ de public cu privire la starea de s[ndtate a

personalului etc.), . degi, evident, este neetic un asemenea

procedeu. Se susfine in acest caz cd, dae6 aceste presiuni sunt

suficient de mari, atunci, propo(ional, gi responsabilitatea lor este

rnicaoratd.60

in al treilea,rdnd, responsabilitatea unei persoane poate, fi,

de asemenea, atenuatd dacd circumstanfele nu peffnit o implicare

activd a acelei persoane in

actul care a produs o daun6, o pierdere

inginer proiectant

sau o vdtdmare. Dac6, de

exemplu, un

realizeaz[ ci nu-gi poate impune cu succes propriul

nu va fi

proiect, dar,

in acelagi timp, observd defectele din schila propusd de altcineva

gi

st[ deoparte, fdrS s5 facr nimic (deoarece ,,nu e treaba mea") el

considerat implicat activ, ci, eventual, doar pasiv, in

producerea unei prezumtive daune viitoare. Lui i se diminueazd

rlspunderea, dar aceasta nu inseamnl cI este cu totul nevinovat

gi

cI nu ar fi avut responsabilitatea de a semnala defectul constatat. Ca regul6, se admite, in general, c[ sunt mai pulin responsabil cu

cdt acliunile

rezultatul (la intotdeauna,

mele prezente (actuale) contribuie mai pulin la

efectul) acelui act. in orice caz, eeea ce conteazl

in

ultim[ instanfd, este gravitatea actului. De

asemenea, dacd o persoand are o datorie speciald,6t dac[ este

desemnat[ oficial gi explicit de a semnala anumite nereguli, de-a preveni greqeli sau fapte vdt[mdtoare, atunci acea persoand este

responsabilS din punct de vedere moral pentru acele acte pe care

J. rl

)""t-)

VASILE MOMR - Etica tn afacert Si politicd s-4,'a!finut s[ le raporteze, sau pe care
VASILE MOMR - Etica tn afacert Si politicd
s-4,'a!finut s[ le raporteze, sau pe care n-a incercat s[ le previn6,
chiar dacd altminteri persoana nu este implicatd nemijlocit in acel
act. De exemplu, uo contabilo' cate primegte drept sarcinl de
serviciu sd raporteze orice activitate frauduloasl
pe care o
observ6, nu va
putea s[ pretindd s[ i
se diminueze
responsabilitatea pentru o fraudi pe care a omis cu bunl gtiinfd sd
o aduc6 la cunogtinll superiorilor, spunAnd c6,,nu el a comis acel
act fraudulos".
in concluzie, un individ intr-o organizafie
este responsabil
moral penffu actele injuste
pe
care
le f[ptuiegte, iar
responsabilitatea are gi un reper
obligatoriu a fi
luat in seam[:
gravitatea greselii sau a rdului, provocat. Oricum, dacd efectele
sunt grave (moarte, suferin!6, handicap etc.), oricdte condilii ar fi
intrunite pentru diminuarea responsabilitdfii, aceasta nu poate fi
ins6 cr.r totul suprimatd. in ultimd instanfd, chiar dac[ omul este in
mod cert nevinovat pentru ceva petrecut tn prezenla sa dat nu din
cataa sa, el se poate simli totugi jenat, stdnjenit sau
frrd
,,vinovat
vind", avAnd chiar, dupi expresia lui Karl Jaspers, ,,o culpS
metafizicd", adici un sentiment de culp[ f[r6 un obiect clar definit.
Se admite ci aceasta este limita ultimd pAn[ la care se poate intinde
o.judecatd de responsabilitate (Andr6 Comte Sponville).63
6,4, Resp o ns abilitatea corp o ra;iei
Multe dintre deciziile unei firme sau corporafii sunt decizii
individuale, dar gi mai multe sunt, probabil, urrnarea unor acte de
cooperare intre cei desemnali sau
alegi s6
conducd respectiva
organizafie. Oricum, in
interiorul corporafiei moderne,
responsabilitatea pentru un act al acesteia este deseori distribuitd
printre un num[r de participan]i care coopereazd (Manuel G.
Velasquez). Ceea ce se numegte decizie a firmei sau a
corporafiei
este, in mod normal, un rezultat al mai multor acfiuni (sau
"- \: Ll

Responsabltitatea sociald gl morald a afacerllot

omisiuni de a acfiona) a mai multor oameni diferili: unii

elaboreazA planul strategic de acf iune ; alli i proiecte azA, ln detal iu,

fazele producfiei; unii testeaz[ produsul, allii testeazd piafa; unul ordon[, sfEtuiegte sau incurajeazl ceva, iar allii acfioneazd pe

baza acestor ordine, sfaturi sau sugestii tncurajatoare; un grup

ingal[ cu bunl ;tiinfd

un

cumpdrdtorii ln timp ce, destul de probabil,

alt grup, tot cu bun[ gtiinfl, dar pe t[cute, se bucur[ de

profiturile

care rezult6; un grup face o gregeald, altul se simte

indreptdfit s[ o ascund[ etc., etc. Variatiile cooper[rii. atAt cu

efecte benefice sau vdtdmltoare sunt, in fond, nesfhrgite.o4 in fapt, lntrebarea care se pune este cine e responsabil din

punct de vedere moral pentru astfel de acte produse ln'comun?

R6spunsul tradilional este acela cI cei care in mod liber gi cu

buna gtiint6 au fEcut tot ceea ce era nebesar pentru corporafie

sunt, fiecare in parte, responsabili pentru ce anume au f[cut.6) Criticii acestui punct de vedere susfin cb atunci c6nd membrii

unui grup organizat, precum o corporafie, acfioneaz[ impreund,

actul lor poate

fi

descris ca un ,,act de grup" gi, prin urrnare,

grupul ca intreg trebuie considerat responsabil pentru acel act gi

nu indivizii care-l compun.uu De exemplu, in mod normal noi

atribuim producerea unui medicament firmei gi nu individual

inginerilor din uzin[ sau farmacigtilor care-l comercializeazd, iar legea atribuie, de obicei, actele managerilor, corporafiei insegi, gi nu managerilor ca indivizi. in fapt, existd atAt o i"rponsabilitate a

corporafiei ca subiect juridic Ai moral, unic ai indivizibil, c6t gi o

care o persoand morall o are

responsabilitate individual[, pentru actele sale, in orice

pe

context ar fi fost efectuate acestea.

Oricum, analiza modului de funcfionare al corporaliilor6T va ardta

faptul c6 acestea sunt organizafii care trebuie sd respecte reguli

birocratice gi, in acest sens, nu se poate spune c[ angajafii unor

corporalii mari ,,in mod conqtient gi liber gi-au reunit acfiunile

lor". Aceasta inseamnd cd fiecare trebuie sd respecte regulile de

conduitd administrativh gi tehnologicd. Pe de alt[ parte insi,

n of-

VASILE MORAR - Etlca tn afacerl gt polittcd oricf,nd pot s6 apare efecte care sunt
VASILE MORAR - Etlca tn afacerl gt polittcd
oricf,nd pot s6 apare efecte care sunt dincolo de logica birocraticd.
Astfel, de pild[, unii produc ceva cu anumite defecte, iar alfii
utilizeaz| acea componentl intr.un produs
care se va dovedi
periculos sau v[t6mdtor. Este, astfel,
destul de evident c[ o
persoan[ care lucreaz[ lntr-o structuri birocraticd a unei mari
organizafii nu este in mod necesar responsabild moral pentru
fiecare act al corporafiei la producerea cbruia a ajutat gi ea. in
Business Ethics Manuel G. Velasquez spune explicit c6 daci
cineva muncegte ca secretard, func{ionar sau
portar la o
corporafie, atunci acliunile acelei persoane ti pot, de exemplu, in
anumite condilii, ajuta pe inalfii funcfionari ai firmei sd comit6 o
fraud6. Dar, la limit6, dac