Liviu Rebreanu (1885-1944) este considerat creatorul romanului romanesc modern,
intrucat "Ion" este privit ca "cea mai puternica creatie obiectiva a literaturii romane" de pana atunci (Eugen Lovinescu). Ion fiind un simbol individual al ranului romn, setos pn la patim de pmnturile lui. Infatisat intr-o nuanta realist, personajul traieste drama pmntului i apoi drama iubirii, caracterul su dezvluindu-se att n mod direct (portret, biografie), ct i n mod indirect, prin fapte, gesturi, atitudini, limbaj sau relaia cu celelalte personaje. Evoluand pe parcursul romanului, Ion apare ca un personaj complex i contradictoriu, el reflectnd o mentalitate lipsita de scrupule, conform creia demnitatea uman este doar un produs al ntinderilor de pmnt. Din momentele initiale persista disputa constiintei lui Ion, atunci cand acesta participa la hora si nu poate sa nu admire atit frumusetea Floricai, care e saraca, sau avutia Anei, ce i se parea uratica. Cele dou fore il vor dezbina pe Ion si il vor lips de valori umane, disputandu-si mereu suprematia. Dei srac, Ion este iute i harnic ca m-sa, adica nu era nici pe departe o persoana cu un viitor pierdut. Totusi, instinctiv, el era ghidat de dorinta de a trece peste dependenta sa materiala printr-o metoda cat mai ieftina in timp si energie. Iste, silitor i cuminte dar si avid cand vine vorba de a munci cinstit fata de a alege calea mai usoara. Orgolios, lipsa pmntului i apare ca o condiie a pstrrii demnitii umane. n pmnt, el vede insamantat viitorul sau stralucit si marile sale realizari. Toate ambiiile sale se rasfrang in prisma pamantului, ajungnd s se consume ntre iubire i patima pentru pmnt, o patim instinctual. Din momentul dojenirii n biseric, de ctre printele Belciug, Ion se hotrte s fie cu adevrat netrebnic. El alege zestrea Anei i renun pentru un timp la iubirea pentru Florica. Acionnd cu luciditate, el concepe un plan, urmrit cu perseveren, prin care ncearc s-l fac pe Vasile Baciu s-i dea pmnturile. Se folosete de Ana, pe care o seduce i o las nsrcinat; din acest moment, faptele lui devin tot attea trepte ale dezumanizrii. Dragostea pentru pmnt se concentreaz simbolic n scena srutrii acestuia, devenind o recompensa al iubirii pierdute. Pmntul nu mai este un simplu obiect, ci devine o ibovnic, care schimb destine, dezlnuie pasiuni. l cuprinse o poft slbatic s mbrieze huma, s-o crmpoeasc n srutri. Ador i venereaz pmntul ca pe o zeitate: ncet, cucernic, fr s i dea seama, se ls n genunchi, i cobor fruntea i-i lipi buzele cu voluptate de pmntul ud. i-n srutarea aceasta grbit simi un fior rece, ameitor... Intrarea n posesia pmntului l schimb radical. Dac la nceput se simte mic i slab ca un vierme, la final, n faa uriaului de odinioar simte o mndrie de stpn i are iluzia c este att de puternic nct s domneasc peste tot cuprinsul. Nici sinuciderea Anei, nici moartea copilului, nu-i trezesc mustrari de contiin. Sfarsitul lui Ion, cauzat de relaia adulter a sa si a Floricai este unul moralizator si foarte just. Pentru toate faptele sale viclene si inumane, el este pedepsit. Fiind un personaj polivalent, este cu adevarat dificila clasificarea lui Ion intr-o tipologie anumita. Pentru George Clinescu Ion e o brut Nu din inteligen a ieit ideea seducerii, ci din viclenia instinctual, caracteristic oricrei fiine reduse. Pe de alta parte criticul Eugen Lovinescu, vede n caracterul lui Ion o inteligen ascuit, o viclenie procedural i, cu deosebire, o voin imens: nimic nu-i rezisc.... Oricare ar fi cu adevarat conditia lui Ion, el cu certitudine este o fiinta deplorabila ce nu si-a putut valorifica potentialul sau uman. Dupa parerea mea, Ion este similar cu personajul principal al romanului Dorian Gray, cea mai importanta similitudine fiind perseverenta orientata doar in obtinerea ravnelor.
