Sunteți pe pagina 1din 17

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE DREPT

CAPITOLUL I CARACTERIZAREA GENERALA A RELATIILOR DE


FAMILIE

SECTIUNEA I Familia fenomen social

Familia ca institutie de baza a societatii are un caracter complex cu forme si


functii multiple. De aici si diversele moduri de abordare a ei: economic,
sociologic, juridic, etic, religios, etc. Dintre aceste moduri de abordare, cel
juridic s-a impus prin reglementari cu caracter obligatoriu, sanctionate ca
atare de forta coercitiva a comunitatii fie ca e vorba de cutuma sau lege.
Familia este o forma de relatii sociale dintre oameni legati intre ei prin
casatorie sau rudenie. Din familie fac parte sotii, parintii si copiii, precum si
uneori, alte persoane intre care exista relatii de rudenie. De asemenea, si sotii
1
singuri fara copii formeaza o familie .
Familia fiind un fenomen social se dezvolta odata cu dezvoltarea
societatii si se modifica in raport cu aceasta. Familia are deci un caracter
istoric, fiecarui mod de productie corespunzandu-i o anumita organizare a
relatiilor de familie.
In aceasta privinta, K. Marx observa: Luati anumite trepte de dezvoltare a
productiei, a schimbului, a consumatiei si veti avea o forma corespunzatoare
de oranduire sociala, de organizare a familiei.
Fr. Engels a infatisat principalele etape ale istoriei casatoriei si familiei.
Nasterea, dezvoltarea si consolidarea raporturilor de familie
1

Adrian Pricopi, Casatoria in dreptul roman, p.13, Bucuresti, Edit.Lumina Lex

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE DREPT

constituie continutul casatoriei, motivul determinant si necesar al incheierii


acesteia.
Mai mult decat alte institutii sociale, familia suscita polemicile si curiozitatea
contemporanilor, fie ei oameni de stiinta din domeniul istoriei, filosofiei,
psihologiei, sociologiei, biologiei, teologiei, demografiei sau dreptului, fie
jurnalisti, fara sa mai socotim omul de pe strada. Aceasta multipla preocupare
isi are justificarea in dimensiunile familiei. Astfel, familia este o realitate
socio-istorica, prin comunitatea de viata dintre membri ei, uniti prin
consangvinitate si rudenie. Ea reprezinta si realitate biologica, prin uniunea
ce se realizeaza intre un barbat si o femeie si prin procreare. De asemenea,
fiind un grup social ai carui membri sunt legati prin raporturi de casatoriei, de
rudenie si de adoptie si care traiesc impreuna, coopereaza economic si au
grija de copii, familia este si o realitate sociologica. Ea constituie si o
realitate juridica, datorita reglementarii de catre legiuitor, prin norme de
drept, a relatiilor care se stabilesc intre membri unei familii.
Pornind de la aceste realitati este aproape imposibila elaborarea unei definitii
atotcuprinzatoare a notiunii de familie. Specificul fiecarei stiinte isi pune
amprenta asupra continutului definitiei, asa incat vom intalni acceptiuni
2
variate ale aceleiasi notiuni .

Gabriela Lupsan, Dreptul familiei, Editura Fundatiei Chemarea, Iasi, p.5, 2001

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE DREPT

SECTIUNEA II Notiunea de familie.

Potrivit art. 44, alin. 1 din Constitutia Romaniei Familia se intemeiaza pe


casatoria liber consimtita intre soti, pe egalitatea acestora si pe dreptul si
indatorirea parintilor de a asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor.
Definitia data familiei in Dictionarul explicativ al limbii romane este
urmatoarea: Familia este o forma sociala de baza, intemeiata prin casatorie,
si care consta din sot, sotie si din descendentii acestora.
Cuvantul familie isi are originea in latinescul familia, -ae, care in dreptul
roman reprezenta grupul de persoane libere si al sclavilor supusi puterii lui
pater familias si care locuiau in acelasi domus. Uterior, prin extensie,
cuvantul familie a devenit sinonim cu cel de gens, adica toti agnatii si toti
cognatii.
Astazi, in sens larg, familia reprezinta ansamblul persoanelor care sunt unite
prin casatorie, filiatie adoptie si prin rudenia rezultata dintr-o descendenta cu
un autor comun. Cu alte cuvinte familia grupeaza toate persoanele care
descind una din alta sau dintr-un autor comun, intre care exista o comunitate
de sange sau una civila, precum si sotii acestora. In raport cu acest grad de
cuprindere, familia se numeste patriarhala si este sinonima cu ceea ce
romanii numeau gens.
Pe de alta parte exista si un sens restrans al termenului de familie, care
corespunde lui domus. Astfel, familia se limiteaza la soti si la copii lor
minori. In aceasta aceptiune, familia este numita nucleara sau conjugala.

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE DREPT

Cele doua acceptiuni ale notiunii de familie traduc etapele unei evolutii pe
care cunoscutul sociolog francez Emile Durkheim (1858-1917) o numea
3
legea ingustarii continue a familiei .
Dictionarul de filosofie defineste familia ca forma primara de comunitate
umana care cuprinde un grup de oameni legati prin cosanguinitate si
inrudire.
Dictionarul U.N.E.S.C.O. intelege prin familie forma de comunitate umana
intemeiata prin casatorie, care uneste pe soti si pe descendentii acestora prin
relatii stranse de ordin biologic, economic, psihologic si spiritual.
Perspectiva sociologica a familiei.

In ceea ce priveste conexitatea dreptului familiei cu celelalte stiinte, se poate


afirma ca cea mai stransa legatura se stabileste cu sociologia, deoarece
aceasta din urma reprezinta barometrul social al reglementarii juridice a
relatiilor de familie.
Studiind familia ca o structura dinamica, definita, pe de o parte, in raporturile
sale cu mediul social global, iar pe de alta parte, in raporturile dintre membrii
ei, care isi modeleaza continuu relatiile si isi construiesc o existenta de grup,
sociologia este martora trecutului, prezentului si a viitorului acestei institutii.
Familia patriarhala, alcatuita din soti, copii, ascendenti (parintii sotilor,
bunicii acestora etc.), descendenti si grupul de colaterali (frati, surori, unchi,
nepoti, veri etc.), avea asigurata coeziunea prin autoritatea care, de-a
3

Gabriela Lupsan, Dreptul familiei, Editura Fundatiei Chemarea, Iasi, p. 6, 2001

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE DREPT

lungul timpului, fusese a lui pater familias. Se poate spune ca o astfel de


familie este indreptata spre trecut, spre origini, fiind reflectata atat de fidel in
planul dreptului la succesiune.
Dimpotriva, familia nucleara isi gaseste utilitatea in istitutia casatoriei,
cuprinzand cuplul si copiii, o astfel de familie este indreptata spre viitor,
scopul ei fiind acela de a asigura educatia copiilor rezultati din casatorie.
In secolul al XIX-lea si prima jumatate a secolului al XX-lea, in societatile
europene sau de cultura europeana s-a generalizat sistemul familiei nucleare,
in care sotul era principala sursa de venituri a familiei si exercita cea mai
mare parte a autoritatii parintesti. Sotia se ocupa, in principal, cu gospodaria
si depindea, din punct de vedere economic, de sot, iar copii minori erau
ingrijiti in interiorul familiei. Numarul de copii era relativ mare si asigura
inlocuirea generatiilor si cresterea demografica, rata divorturilor fiind
scazuta.
Acest tip de familie s-a impus ca un model normativ unic. Incepand cu
deceniul al saptelea al secolului al XX-lea, familia nucleara traditionala a
inceput sa inregistreze un regres. O cauza importanta a acestui declin o
reprezinta cresterea ponderii femeilor in activitatile permanente extrafamiliale, aceasta imprejurare avand consecinte pozitive (cresterea
independentei economice a sotiei si, prin aceasta, cresterea posibilitatilor de
egalizare a pozitiilor de autoritate in cadrul familiei, posibilitatea sotiei de a
avea o cariera sociala si profesionala care conduce la realizarea satisfactiei
psiho-sociale a acesteia), dar si negative (diminuarea functiilor familiei,
scaderea sub aspect afectiv a ingrijirii copiilor, a supravegherii acestora si a
imbogatirii cognitive, diluarea vietii de familie).
Treptat in cadrul familiei apar tensiuni si conflicte care au drept surse
gelozia, alcolismul, violenta, opiniile diferite in legatura investirea banilor,
9

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE DREPT

cu cresterea si educarea copiilor, precum si cu diviziunea rolului sotilor in


familie. In ipoteza in care tensiunile si conflictele devin insurmontabile, iar
sotii apreciaza ca relatiile de familie nu mai pot continua, casatoria se
dizolva, la cererea unuia sau a ambilor soti, prin divort. De asemenea, se
considera ca dobandirea de catre femei a drepturilor egale cu ale barbatilor,
conferirea unui statut legal copilului din afara casatoriei, liberalizarea
divortului, favorizarea legislativa a concubinajului reprezinta tot atatea cauze
care au condus la ceea ce s-a numit criza familiei.
Este vorba de o adevarata criza a familiei sau, pur si simplu, de o evolutie a
institutiei familiei?
Consideram ca ne aflam in fata unei evolutii a institutiei familiei, evolutie
care a condus la aparitia unei noi forme de familie, familia monoparentala.
Acest tip de familie reprezinta o unitate sociala constituita dintr-unul sau mai
multi copii si un singur parinte, indiferent daca acesta este divortat sau
separat in fapt, vaduv sau necasatorit. Se poate spune ca familia
monoparentala exista de mult, ea fiind rezultatul mortii unuia dintre soti, al
divortului sau al separatiei sotilor. Noutatea o reprezinta imprejurarea ca o
femeie, de cele mai multe ori, alege deliberat sa aiba un copil cu sau fara
paternitate stabilita, fie ca urmare a unei legaturi pasagere sau permanente,
fie ca efect al unei inseminari artificiale. Monoparentalitatea nu apare ca o
situatie definitiva, deoarece ea se poate transforma intr-un concubinaj sau
intr-o casatorie, asa cum, dupa convietuirea intr-o asemenea uniune, de fapt
sau de drept, persoana in cauza se intoarce la monoparentalitate.
Conceptul de familie monoparentala surprinde una din directiile esentiale
ale transformarilor inregistrate in domeniul familiei: posibilitatea ca cele
doua tipuri de raporturi familiale raportul conjugal, rezultat al incheierii
casatoriei, si raportul parental, stabilit intre parinti si copii,
10

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE DREPT

indiferent de existenta casatoriei sa apara si sa functioneze separat unul fata


de celalalt.
Afirmand normalitatea sociologica a unitatii constituite dintr-un parinte si
copii sai, respectiv a existentei relatiei parentale independent de relatia
conjugala, familia monoparentala elimina, in acelasi timp, si discriminarea ei
fata de familia conjugala. In plus, acest concept exprima un nou mod de a
privi un comportament care, pana acum, a fost considerat marginal sau chiar
deviant, generator de tulburari psihologice si sociale.
In Romania, familia monoparentala a devenit, mai intai, un obiect de
cercetare sociologica, pentru ca, treptat, sa intre si in atentia politicilor
sociale si legislative, fara sa existe, deocamdata, o reglementare juridica a
acesteia. Sunt exemple in acest sens: modificarea legislatiei privitoare la
divort, care a devenit mai flexibila, mai lejera, ceea ce a determinat si
schimbarea reprezentarii sociale a divortului; adoptarea unor masuri de
politica familiala si sociala pentru mamele necasatorite centrele maternale
si de consultanta pentru mame singure aflate in situatii dificile, prestatii
familiale specifice adresate mamelor necasatorite - , in vederea asigurarii
4
resurselor minime necesare traiului .
Etapa finala a evolutiei familiei reduce extrem aceasta institutie care devine
menajul unei singure persoane. Acest stil de viata, frecvent intalnit in
practica, poate fi rezultatul unei optiuni individuale. De asemenea, dupa
desfacerea sau incetarea casatoriei, persoana divortata sau vaduva intelege sa
duca o viata solitara. In multe state, menajul unei singure persoane, numit
celibat, este descurajat prin politica demografica si chiar sociala (de exemplu,
introducerea unei taxe de celibat, a unor impozite mai mari, restrictii in
obtinerea de credite pentru locuinta sau in atribuirea unei

11

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE DREPT

locuinte, piedici in cariera profesionala, excluderea de la posibilitatea de a


deveni parinte prin procrearea medical asistata).
Legea restrangerii continue a familiei nu este decat partial exacta, deorece,
in acelasi moment si in aceeasi tara, pot sa existe mai multe tipuri sau modele
de familie, pe care sociologii le numesc modele alternative de viata, cum ar fi
menajul unei singure persoane, uniunea libera (coabitarea consensuala sau
concubinajul), familia monoparentala, familia fara copii. Iata de ce se
considera ca legea restrangerii continue a familiei trebuie sa se combine cu
ceea ce reputatul jurist francez M. J. Carbonnier numeste principiul
pluralitatii tipurilor de familie. Noua legislatie a Romaniei reglementeaza,
5
prin cateva texte din diferite acte normative, aceste tipuri de familie .
B. Perspectiva juridica a familiei

Nu exista ramura de drept in care nasterea normelor juridice sa nu depinda de


aspecte politice, economice si morale. Referindu-ne la drepul familiei, putem
enumera factorii care au influentat si influenteaza inca reglementarea juridica
a relatiilor de familie: alegerile politice transformarile industriale si
economice, urbanizarea sau ruralizarea intensiva, mobilitatea populatiei,
descoperirile biologice si medicale, dezvoltarea sistemului securitatii sociale,
influenta religiei, legislatia internationala.
De asemenea, raportul lege-realitate este reciproc. Forma familiei si
reglementarea ei nu depind numai de vointa statului sau de alte date
economice, culturale etnice, geografice, ci, dimpotriva, realitatea determina
M. Jakota, Drept roman, vol. II, Editura Fundatiei Chemarea, Iasi , 1993.
Gabriela Lupsan, Dreptul familiei, Editura Fundatiei Chemarea, Iasi, p.6-9, 2001

12

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE DREPT

in mod necesar, adaptarea reglementarii juridice. De exemplu unele legi,


plecand de la realitate cotidiana, au largit sfera persoanelor care sunt incluse
in familie.
Legiuitorul roman nu ofera o definitie unica si constanta a notiunii de
familie. Folosita in diferite acte normative, aceasta notiune are un grad de
6
cuprindere diferit, in functie de interesul care se urmareste a fi protejat .
Notiunea de familie comporta discutii putand fi privita atat din punct de
vedere sociologic cat si juridic.
In sens sociologic, familia, ca forma specifica de comunitate umana
desemneaza grupul de persoane unite prin casatorie, filiatie sau rudenie, care
se caracterizeaza prin comunitate de viata, interese sau intr-ajutorare.
Familia este o realitate sociala prin comunitatea de viata dintre soti, dintre
parinti si copii, precum si dintre alte rude.
In cadrul relatiilor familiale apar aspecte morale, psihologice, fiziologice si
economice intre cei care formeaza comunitatea de viata si de interese.
Sociologii definesc familia in mod diferit, fiecare punand accentul pe unul
sau mai multe aspecte privind structura si caracteristicile familei.
A. Stanoiu si M. Voinea, dupa ce analizeaza diferite definitii date familiei din
punct de vedere sociologic, sunt de parere ca: familia este un grup social
realizat prin casatorie alcatuit din persoane care traiesc impreuna, au
gospodarie casnica comuna, sunt legati prin anumite relatii natural biologice,
psihologice, morale si juridice si care raspund unul pentru altul in fata
societatii.
Relatiile de familie au un caracter de complexitate pe care nu-l gasim la alte
categorii sociale. Avandu-se in vedere un anumit aspect al relatiilor de

13

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE DREPT

familie, s-a spus ca familia este o realitate prin uniunea dintre barbat si
femeie si prin procreatie. Luand nastere prin casatorie, familia incepe a fi
formata din soti. Familia tipica este acea care este formata din parinti si copii.
In mod obisnuit familia da nastere urmatoarelor raporturi:
de casatorie, care constituie baza familiei;
cele dintre soti ce constituie efectele castorieie;
cele dintre parinti si copii ce sunt rezultatul raporturilor dintre soti;
cele dintre alte persoane care mai fac parte din familie.
Sociologii disting familia simpla sau nucleara, formata din parinti si copiii
lor necasatoriti, si familia extinsa sau larga, formata si din alte persoane
decat in primul caz. In sens restrans, familia, ca nucleu social elementar,
cuprinde pe soti si pe descendentii necasatoriti ai acestora. Aceasta familie,
structurata pe doua generatii, a luat locul familiei traditionale, structurata pe
mai multe generatii, exista in societatile cu economie nedezvoltata, rurala.
In sens juridic, familia desemneaza grupulde persoane intre care exista
drepturi si obligatii, care izvorasc din casatorie, rudenie (inclusiv adoptia),
precum si din alte raporturi asimilate relatiilor de familie. In acest inteles,
7
familia este o realitate juridica prin reglementarea ei de catre lege .
Notiunea sociologica si cea juridica de familie, in mod obisnuit, coincid, se
suprapun. Sunt, insa, situatii in care aceasta corespondenta nu exista. Astfel,
in cazul desfacerii casatoriei prin divort relatiile de fapt, in sens sociologic,
inceteaza intre soti, deoarece nu mai exista intre ei comunitate de viata si
interese, dar unele drepturi si obligatii, deci relatii de
7

I. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Edit.All Beck, 2000

14

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE DREPT

familie in sens juridic, continua sa existe (de exemplu cele privind


intretinerea, dreptul la nume, bunurile comune daca acestea nu au fost
impartite la desfacerea casatoriei).
In unele cazuri, raporturile juridice ale familiei exista in afara familiei
considerata din punct de vedere sociologic. Astfel, daca fratii se casatoresc si
fiecare isi formeaza propria familie, ei continua sa fie legati prin raporturi de
familie juridice (de exemplu, obligatia de intretinere), desi ei apartin unor
familii, in sens sociologic, diferite.
Pe de alta parte, raporturile care se stabilesc intre concubini, care in
anumite limite au o comunitate de viata si interese, nu se exprima si in
raporturile de familie juridice deoarece, potrivit art.1 Codul familiei: In
Romania statul ocroteste casatoria si familia; el sprijina prin masuri
economice si sociale, dezvoltarea si consolidarea familiei.
Ocrotirea casatoriei si familiei se realizeaza nu numai cu ajutorul normelor
Dreptului familiei, ci si cu ajutorul altor norme juridice, ceea ce le confera
8
statutul de institutie .

A. Pricopi, Casatoria in dreptul roman, edit. Lumina Lex, p.14

15

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE DREPT

SECTIUNEA III Familia si casatoria din perspectiva istorica


In epoca clasica, familia romana, avand baze patriarhale se axa in jurul
puterii lui pater familias, ea neevocand ideea de descendenta stricta prin
procreere, ci aceea de pater manus care se exercita asupra intregii familii
nascuta nu numai prin casatorie, ci si prin rudenie pe cale barbateasca
(familia agnatica sau civila). Ulterior, o data cu diminuarea puterii lui pater
familias, in locul rudeniei agnatice, se impune definitiv rudenia de sange
(cognatio) atat pe linie masculina, cat si pe linie feminina. Cat priveste
casatoria, daca la inceput a fost cunoscuta doar casatoria sine manu, ulterior
dupa razboaiele puternice, s-a impus si casatoria cum manu (fara putere
parinteasca) sotia pastrandu-si legaturile de rudenie cu vechea familie,
singura conditie a incheierii ei fiind afectatio matrimonii (dorinta de a se
casatori) si honor matrimonii (convietuirea matrimoniala). Raportat la dreptul
roman, peregrinii obisnuiti, neavand de principiu ius conubi, nu puteau sa
incheie o casatorie. Puteau insa sa se casatoreasca potrivit dreptului lor
autohton, fara insa a produce efecte sub aspectul legislatiei romane. Si
aceasta numai daca nu faceau parte din categoria peregrinilor deditici, pentru
ca acestora le era permis sa se casatoreasca numai dupa dreptul popoarelor
(ius gentium). O casatorie romana se putea realiza si intre un cetatean roman
si o peregrina, dar numai daca aceasta primise ius conubi, in caz contrar,
casatoria nu era recunoscuta, iar copii nu primeau cetatenie romana,
neintrand sub puterea parinteasca in sensul legii romane. Asadar, copiii
urmau situatia juridica a mamei peregrine. Aceeasi situatie era si in cazul
femei latine. Aceste aspecte juridice rezulta cu prisosinta din diplomele
militare ale Daciei prin care imparatul acorda multor militari,
16

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE DREPT

lasati la vatra, nu numai cetatenia romana (pentru cei care nu o aveau), dar si
dreptul femeilor peregrine cu care convietuiau de a se casatori cu ei, dupa
legea romana. Lege Micia prevedea ca daca o cetateana romana se casatorea
cu un peregrin, casatoria nu era valabila si copilul dobandea situatia precara a
tatalui.
Numai in cazul in care dintr-o eroare scuzabila din partea barbatului, privind
conditia de cetatenie romana a femeii, se realizeaza casatoria si era valabila si
sotia dobandea cetatenie romana, iar copiii urmau conditia tatalui.
Sclavii nu puteau sa se casatoreasca, dar uniunea lor naturala (contubernium)
era ocrotita de legea romana, pentru importanta lor economica. Contubernia
intre sclavi si femei libere avea drept consecinta conditia de om liber a
progeniturii, pozitia tatalui avand relevanta numai in cazul casatoriilor
9
legitime .
Familia.
Familia reglementata de cutuma feudala avea trasaturile familiei lastar,
determinate de ocupatiile pastoral-agrare ale romanilor din epoca prefeudala.
Patriniara si patrilocala, familia traditionala impunea copiilor, dupa casatorie,
sa se mute in propria lor gospodarie, cu exceptia ultimului nascut, ce ramanea
in casa parinteasca.
Tot trasaturi specifice familiei vechi romanesti, sunt: regula varstei mai mari
a sotului, pastrarea ordinii varstei in contractarea de catre copii a casatoriilor,
unele ramasite de matriarhat si unele ramasite ale cumpararii si rapitului
fetelor. In conceptia romaneasca, ca si a altor popoare, casatoria era o
componenta a ciclului vietii, obligatorie, asemenea mortii. Din punct de
9

Istoria statului si dreptului romanesc, Florin Negoita, Edit. Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2000

17

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE DREPT

vedere juridic, casatoria era reglementata de regulile canonice ortodoxe,


populatia romaneasca practicand ritul greco-oriental. Considerata o taina
(sacramentum), casatoria cadea sub incidenta legii canonice, lege care de
altfel reglementa toate raporturile familiale. Fara a o reglementa sub aspect
juridic, dreptul cutumiar insa o inconjoara cu anumite solemnitati sociale
menite sa-i constate existenta si consecintele juridice ce decurgeau din ea.
Casatoria era precedata de logodna, care aveau valoarea unei promisiuni de
casatorie.
Logodna se incheia, de obicei, prin intermediul parintilor baiatului, care
trimiteau petitori la familia fetei pentru a se incredinta ca acestia din urma
sunt de acord cu incheierea casatoriei. Daca interventiile aveau succes,
logodnicul, rudele sale si petitorii, se prezentau la casa fetei si, simuland in
mod alegoric o vanatoare pe urmele unei caprioare (logodnica), intrebau daca
nu era ascunsa undeva in casa.
Logodna, avand valoarea unei promisiuni de casatorie, se desfasura in fata
preotului (sau a episcopului) si cu incuviintarea domnului, daca era vorba de
o fata de boier, sau, in regiunile unde traditiile patriarhale se pastrau mai
puternic, inaintea oamenilor batrani inconjurati de rude.
Cu aceasta ocazie se schimbau inelele, urma o petrecere, iar uneori
logodnicul dadea fetei sau familiei acesteia o suma de bani care avea
valoarea unei arvune, menita sa chezasuiasca incheierea casatoriei. De
aceea daca logodna se desfacea si, in consecinta, casatoria nu mai avea loc,
10
arvuna trebuia sa fie restituia .
In conceptia feudala, casatoria nu era un contract, ci o stare de fapt, asemenea
casatoriei sine manu la romani, ce producea importante consecinte
10

18

Emil Cernea, Istoria Statului si dreptului romanesc, Editura Luminalex, Bucuresti, 2000.

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE DREPT

juridice. Pana la incheierea casatoriei, logodnicii obisnuiau sa se vizite, sa


11
discute planuri de viitor si conditiile materiale ale viitoarei uniuni .
Dreptul cutumiar nu stabilea nici varsta pubertatii si nici a nubilitatii; viitorul
sot urma sa fie mai in varsta decat sotia, norma obisnuita la populatiile cu
indeletniciri pastorale si agricole, iar tinerii obisnuiau sa se casatoreasca de
timpuriu.
Casatoria se incheie prin vointa partilor, dar asentimentul partilor era necesar.
Cand acesta lipsea, mirele rapea mireasa, fapt al carui ecou s-a pastrat pana
tarziu in poezia populara si in unele cutume care au persistat chiar si in
oranduirea burgheza.
In Transilvania, in regiunea Muntilor Apuseni, s-a folosit pana in preajma
zilelor noastre obiceiul, de care aminteste Herodot: incheierea casatoriei prin
cumparare cu ocazia unor adunari periodice ale populatiei locale.
Impedimente la casatorie.

Casatoria nu se putea incheia daca intre viitorii soti existau unele


impedimente ca: rudenia, fie naturala, care se intindea pana la al saptelea
grad, fie spirituala, ce rezulta din botez intre nas si rudele de sange ale
finului, sau prin alianta- in acest caz se acordau unele derogari.
Casatoria reglementata de dreptul cutumiar, nu cerea formalitati ad
solemnitatem, din punct de vedere juridic, deoarece, religia ii dadea
valabilitatea; existenta casatoriei putea fi dovedita prin serbarea nuntii, o
ceremonie laica.
11

Adrian Pricopi Dreptul familiei Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2004;

19

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE DREPT

Dota putea avea ca obiect atat bunuri mobile, cat si bunuri imobile si in
special mosii. Dota constituia la clasele posedante o obligatie, se pare naturala
a tatalui, pe care acesta putea s-o indeplineasca si dupa casatoria fetei, iar daca
acesta murea fara sa fi constituit, obligatia trecea la mostenitorii sai directi,
adica fratii fetei.
Bunurile dotale deveneau proprietatea sotiei. De aceea, femeia putea face in
timpul casatoriei diverse acte de dispozitie cu privire la bunurile pe care le
primise ca dota.
Dependenta care decurgea din incheierea casatoriei, mai ales in privinta
puterii maritale si paterne, se materializeaza in numele pe care il primea
12
sotia. .

12

Istoria statului si dreptului romanesc, p.75-77, Florin Negoita, Editura Fundatiei Romania de Maine,
Bucuresti, 2000

12.

20

Adrian Pricopi, Dreptul familiei, Edit. Lumina Lex, Bucuresti, 2002, p.18