Demonstreaz

rela

ia de cauzalitate dintre politica expansionist

a URSS

i crearea R.A.S.S.M.
Obiectivul principal al URSS era expansiunea ideologiei comuniste in alte tari ,urmarind sa-si
extinda teritoriile in Europa Centrala si de Est. Pentru a-si indeplini scopul , a inceput sa
promoveze ideea exportului de revolutie. Desi Rusia Sovietica a proclamat dreptul la
autodeterminare a popoarelor , nu a recunoscut unirea Basarabiei cu Romania din 1918. .Cum
Romania s-a opus in cadrul Conferintei romano

sovietice de la Viena (martie 1924) ,categoric si definitiv pretentiilor sovietice asupra Basarabiei
,sovieticii si-au dat seama ca trebuie sa recurga la alte mijloace de agitatie, cel mai eficace fiind
crearea
unei Republici Moldovenesti ,care sa aiba
rol de factor politicopropagandistic
in opinia initiatorilor formarii republicii (comunistii Pavel Tcacenko,S.Tima,T.Popovici s.a).
Astfel la 12 octombrie 1924, Comitetul Executiv Central din Ucraina, a decis constituirea
RASSM in componenta Ucrainei Sovietice
.Prin crearea RASSM ,bolsevicii au constituit o vesnica amenintare pentru Romania, un cap de
pod ce
urmarea realizarea planurilor expansioniste

ocuparea Basarabiei.

Cruciadele au fost campanii militare ale crestinismului catolic, cu scopul de

ocupare ale unor teritorii din Palestina, cu lacasuri de cult biblice, teritorii
care nu au apartinut niciodata in trecut vreunei tari europene. La
declansarea Cruciadelor au mai contribuit si urmatorii factori:

- Penetrarea turcilor seldciuci in anul 1071 in Asia Mica (care au

ingreunat liberul pelerinaj al credinciosilor crestini in Palestina).
- Apelul mparatului bizantin ortodox Alexios Komnenos, care se simtea
acut amenintat de turci.
- Zelul confesional si spiritul belicos al epocii.
- Ideea de razboi sfnt pusa in circulatie de papalitate, cuplata cu false
promisiuni de iertare a pacatelor in caz de moarte n timpul
Cruciadelor (indulgente).
- Dorinta de mbogatire usoara si rapida a aventurierilor europeni.
- Interese comerciale in zona estica a Bazinului Mediteranian.

Cruciada 1 (1096-1099): a dus la cucerirea Ierusalimului in anul 1099

si la ntemeierea Regatului Ierusalimului, cu orasele vasale Akkon, Antiochia,
Edessa, Tripolis, Beirut, Sidon, Tyros. Cu ocazia ocuparii Ierusalimului,
Cruciatii au macelarit peste 20.000 mii locuitori (inclusiv copii, batrni, femei).

Cruciada 2 (1147-1149): ocuparea Edessei de catre turcii seldciuci a

provocat cea de a doua Cruciada. Cruciada, condusa de trupele imparatilor
Konrad al III-lea (Germania) si Ludovic al VII-lea (Franta), s-a incheiat cu un
total esec.

Cruciada 3 (1189-1192): si-a propus recucerirea Ierusalimului (intrat

din anul 1187 in stapnirea musulmanilor). Cruciada nu a avut succesul
scontat, incheindu-se numai prin recucerirea Akkonului si printr-un armistitiu,
prin care musulmanii au permis accesul pelerinilor nenarmati si pasnici in
Ierusalim.

Cruciada 4 (1201-1204): initiata de papa Innocentiu al III-lea impotriva

Egiptului (stapnul Ierusalimului), si-a abandonat rapid telul primar,
degenernd intr-un razboi fraticid, indreptat contra Constantinopolului ortodox,
unde aventurierii catolici vestici au instaurat temporar in 1204 un regat
neviabil pro-catolic, deasemenea numeroase mici principate catolice pe
teritoriul Greciei ortodoxe, principate la fel de neviabile. Peste tot au comis
crime pe scara larga.

Cruciada 5 (1228-1229): condusa pe cale maritima de imparatul

german Friedrich al II-lea, recucereste pentru ultima data Ierusalimul, oras
care va fi pierdut de Cruciati definitiv in anul 1244.

Cruciada 6 (1248-1254): ajunge in impas in anul 1250, prin luarea ca

prizonier a regelui francez Ludovic al IX-lea, conducatorul ostilor catolice,
rascumparat cu mari sume de bani. Cruciada reuseste numai mentinerea unor
posesiuni izolate dinafara Ierusalimului.

Cruciada 7 (1270): condusa de regele francez Ludovic al IX-lea,

esueaza rapid.
In anul 1291 cad si ultimele bastioane ale crestinilor catolici in minile
musulmanilor (Akkon, Sidon, Tyros, Beirut).
Pe langa motivele de ordin religios, cruciadele au avut si cauze politice sau economice bine
disimulate sub ideologia religioasa a eliberarii Locurilor Sfinte. In ciuda traditiei crestine
primare, care condamna folosirea armelor, Biserica din Occident a lansat incepand cu secolul al
IV-lea teoria "razboiului just": necesitatea folosirii fortei, a razboiului impotriva ereticilor, pe
care armele spirituale nu-i puteau convinge. Prin promisiunea de recompense ceresti facuta
combatantilor, s-a trecut de la notiunea de "razboi drept" la cea de "razboi sfant".
Pelerinajul la Locurile Sfinte devine un element primordial al cruciadei, iar dificultatile traseului,
faceau parte din spiritualitatea pelerinajului. In afara de spiritul de bravurasi aventura, cruciatii
urmareau si castigarea de averi, precum si crearea unor State de tip feudal, pe care apoi sa le
exploateze. De la cruciade, cavalerii occidentali au asteptat totul: mantuirea vesnica, satisfacerea
spiritului de aventura, iar cei mai multi, bogatiile fabuloase ale Orientului.
Prima cruciada (1096-1099) a fost decisa la sinodul de la Clermont, initiator fiind papa Urban al
II-lea in 1095. El a prezentat in predica sa principiile acestei prime actiuni de eliberare a
Locurilor Sfinte, insistand pe ajutorul ce trebuia acordat crestinilor din Orient oprimati de turci.
Acest subiect a fost repede inlocuit de tema eliberarii mormantului lui Hristos, recucerirea si
apararea sa. Celui care murea pe drum sau in timpul luptelor, papa ii promitea iertarea pacatelor.
In prima faza a acestei cruciade masele populare constituite intr-o armata nedisciplinata, au

trecut prin Ungaria, Serbia si Bulgaria, ajungand la Constantinopol in ziua de 1 august 1096.
Imparatul Alexios I a trecut in Asia, unde au fost nimiciti de turci in apropierea localitatii Niceea.
Adevarata cruciada, cea a nobililor a ajuns la Constantinopol, Alexios I reusind sa obtina de la ei
un juramant de vasalitate. Cruciatii au reusit sa cucereasa pe rand Niceea, Edessa, Antiohia, iar
Ierusalimul in 15 iulie 1099. Ei au infiintat primele State latine in Orient: la Edessa, care a durat
pana in 1144, la Antiohia, care a durat din 1098 pana la 1268, la Ierusalim, primul "rege" fiind
Godefroy de Bouillon (22 iulie 1099-18 iulie 1100), cel care a refuzat coroana de rege acolo
unde Iisus Hristos primise coroana de spini. Titlul de "rege al Ierusalimului" s-a acordat la 25
decembrie 1110 fratelui sau Balduin I de Boulogne (1110-1118).

In locul patriarhului ortodox, latinii au pus un patriarh catolic. Stabilirea cruciatilor in Palestina,
dupa eliberarea Ierusalimului, la 15 iulie 1099, este considerata a fi inceputul colonialismului
european.

A doua cruciada (1147-1149) a avut ca principala motivatie eliberarea Edessei cucerita definitiv
de turci in 1146. Indemnul la aceasta noua initiativa militara a fost dat de papa Eugeniu al III-lea,
iar Bernard de Clairveaux a fost cel care a predicat-o. Initiativa a ramas fra rezultat pentru
occidentali, intre anii 1140 si 1149, cruciatii ridicand la Ierusalim o biserica a Golgotei si una a
Sfantului Mormant. Din acest moment latinii au inceput sa aibe drepturi la Sfantul Mormant.

Cruciada a III-a (1189-1192) a pornit in momentul in care sultanul Egiptului Saladin in anul
1187, dupa 88 de ani de stapanire latina, cucereste Ierusalimul. La cruciada a III-a au participat
trei mari monarhi ai Apusului: imparatul german Frederic I Barbarossa (1152-1190), regele
englez Richard Inima de Leu (1189-1199) si regele Filip al II-lea al Frantei (1180-1223). Aceasta
cruciada s-a soldat practic cu un nou esec, dar s-a putut observa mai bine ca entuziasmul religios
al celor saraci a fost exploatat de ambitiile nobililor.

Cruciada a IV-a (1202-1204) a fost predicata de papa Inocentiu al III-lea (1198-1216), cu scopul
eliberarii Ierusalimului. Acest papa a fost cel mai mare teoretician al cruciadei, cel care a alcatuit
o doctrina coerenta: din acest moment textele au fixat cu exactitate conditiile obtinerii
indulgentelor, ierarhizate la sfarsitul secolului al XII-lea, in functie de serviciile aduse cruciadei.
De la inceputul secolului al XIII-lea, credinciosilor li se promitea participarea la cruciada prin
rugaciuni, procesiuni religioase, ofrande si sustinere financiara a celor care urmau sa plece,
papalitatea inaugurand miscarea de spiritualizare a cruciadei. La randul ei, Republica Venetia s-a
angajat sa asigure transportul cruciatilor cu propria flota, in schimbul unei sume importante de
bani.

Fara a intra in detalii cu privire la celelalte cruciade, vom mai spune doar ca ele au preocupat
Occidentul mai mult de doua secole, iar consecintele lor se resimt pana astazi. Ele au permis
Occidentului sa-si dezvolte constiinta unitatii sale, au facilitat amestecul in Biserica a cavaleriei,
au acordat drept la cuvant si la actiune maselor sarace si prost echipate. Ele au crescut prestigiul
si puterea papei sau forta monarhilor, dar prin cele intamplate la 1204 au transformat Schisma
din 1054 intr-un fapt definitiv.