Lemn cinesc

A elaborat: Negru Elena,

gr.4506

Lemn cainesc
Ligustrum vulgare

Fam. Oleaceae

Clasificare stiintifica:
Regn Plantae
Increngatura Magnoliophyta
Clasa Magnoliopsida
Ordin Lamiales
Familie Oleanceae
Gen Ligustrum
Specie L. vulgare

Descrierea botanica:
Poate atinge nlimi de
3-4 metri. Lemnul
cinesc are lujeri verzui,
brun-verzui, care degaj
un miros neplcut prin
rupere sau zdrelire (de
aici i numele popular al
speciei). Frunzele sunt
alungite, acestea putnd
rmne uneori verzi i
peste iarn. Fructele
sunt mici, negricioase,
moi, sferice.

Raspandire geografica:
Lemn cinesc(lat.Ligustrum vulgare)
este un arbustautohton, rspndit
nEuropa i regiuni din Asia vestic,
cultivat ndeosebi n scop ornamental.
nrudit cu frasinul i liliacul, lemnul
cinesc este o specie ce dovedete o
mare capacitate de adaptare fa de
condiiile de mediu, fiind ntlnit la noi
frecvent n pdurile din zona de cmpie i
de deal.

Organul otravitor:

Cea mai mare

toxicitate o au
frunzele si
fructele
acestui
arbust!

Compusii toxici:
Principalul heterozid care
determina toxicitatea plantei
este - ligustrozida

 Se pot ntalni cazuri

deintoxicaremai ales la
copii care mnanc boabele
i frunzele. Intoxicaia se
manifest prin inflamaii ale
tractului gastro-intestinal. Se
intervine n astfel de cazuri
cu vomitive i analeptice
cardiace i respiratorii.

Lemnul cainesc are proprietati:

Astringente
Antidiareice (frunzele si florile)
Antiseptice
Antiparazitare
Cicatrizante
Detersiv
Laxativ (fructele)

Indicatii terapeutice:
Uz intern:
-diaree,metroragii, rani greu
vindecabile, reumatism - sub
forma de decoct si infuzie de
frunze.
Uz extern:
- angine, dermatite,
hemoroizi,inflamatiibucale sau
ginecologice, leucoree, raie,
stomatite,ulceratiidermice chiar
putride - sub forma de comprese,
spalaturi locale cu infuzie si/ sau
decoct (pentru uz extern se va
folosi cantitate dubla de planta).

 Cunoscut ca planta medicinala inca din

perioada Renasterii. Fiind un bun
cicatrizant, in trecut, lemnul cainesc era
folosit contra ulceratiilor gatului si
cavitatii bucale, pentru calmarea nervilor,
tratarea articulatiilor si a racelilor.
Medicina moderna a descoperit ca
frunzele si scoarta lui intaresc gingiile,
prevenind caderea dintilor. Sucul din
frunze, apa distilata din flori si, mai ales,
uleiul in care au fost macerate florile se
poate folosi pentru cicatrizarea
ulceratiilor, oparelilor, arsurilor, precum si
pentru spalaturi vaginale, in caz de
leucoree sau iritatii vaginale. Infuzia si

 Uleiul din lemn-cainesc se utilizeaza

de secole pentru frectii contra
durerilor articulare si pentru
reducerea celulitei. Se mai recomanda
in arterioscleroza, stomatite si
afectiuni ale cavitatii bucale, angine,
celulita, leucoree, faringita cronica si
polipoza marilor fumatori, bronsite
cronice, imbatranire precoce,
oboseala a membrelor inferioare
(deoarece fortifica gleznele si
genunchii), ameliorarea vederii, ca
nutritiv hepatic si renal.

 Lemnul cinesc
contribuie, n cadrul
ecosistemelor
forestiere, la
ameliorarea
proprietilor fizice i
chimice ale solului. De
asemenea acoper
solul micornd riscul
declanrii proceselor
erozionale. Este
utilizat i sub form de
garduri vii, dar n
acest scop este
folosit mai ales
specia din acelai
genLigustrum
ovalifolium.

Va
multumesc
pentru
atentie!