DOCTRINELE MARGINALISTE

CURS 25

REVOLUIA MARGINALIST

Prezentarea n mod aproape

simultan, dar complet independent a
principiului diminurii utilitii
marginale

Precursorii revoluiei marginaliste

n tiina economic a fost fundamentat legea lui Herman
Heinrich Gossen (1810-1858), numit i legea utilitii
marginale descrescnde, dup care mrimea intensitii
unei plceri descrete progresiv pn la saturare dac
respectiva plcere este satisfcut continuu i nentrerupt.
(PRIMA LEGE)
O persoan i maximizeaz utilitatea atunci cnd i distribuie
banii ntre diferite mrfuri astfel nct ea obine aceeai
cantitate de satisfacie de la ultima unitate de bani cheltuit pe
fiecare marf. (A DOUA LEGE A LUI GOSSEN)

Scoli de gandire marginaliste

Scoala anglo-saxona scoala matematica William Stanley Jevons,

Francis Ysidro Edgeworth, Alfred Marshall
Scoala Austriaca scoala psihologica Carl Menger, Friedrich von
Wieser, Eugen von Bohm-Bawerk
Scoala de la Lausanne Leon Walras, Vilfredo Pareto

Revolutia marginalista
Datata intre 1871-1874, se refera la introducerea aproape simultana de
catre Carl Menger, William St. Jevons si Leon Walras a conceptului de
utilitate marginala descrescanda;
A pus bazele curentului neoclasic
A pus bazele teoriei neoclasice a valorii, ce avea sa inlocuiasca teoria
clasica a valorii-munca.
Baza teoriei neoclasice a valorii o reprezinta notiunea de raritate
subiectiva pentru marginalisti, notiunea de raritate nu inseamna doar
ca bunul respectiv este disponibil in cantitati limitate, ci faptul ca el este
perceput ca fiind rar de catre consumatori; altfel spus, elementul
subiectiv reprezentat de dorinta pentru un bun este parte integranta
a notiunii de valoare
Valoarea relativa a bunurilor este determinata de raritatea acestora, iar
dorintele subiective ale indivizilor influenteaza raritatea bunurilor

 Neoclasicii prezerva multe din elementele teoriei clasice mana

invizibila, libera initiativa, interesul personal, concurenta,
proprietatea privata, legea lui Say, teoria cantitativa a banilor; ei
se indeparteaza insa de clasici printr-o serie de principii si teorii
noi
Spre deosebire de clasici, marginalistii isi propun sa construiasca o
teorie a valorii bazata pe schimb, si nu pe producerea si
distributia bogatiei; in viziunea lor, economia poate fi definita
drept catallactica stiinta schimbului
Schimbarea fundamentala o reprezinta mutarea centrului de
greutate in analiza economica, din domeniul obiectiv in cel
subiectiv, al preferintelor si inclinatiilor oamenilor
Noul model de economie politica nu renunta la principii clasice
precum mana invizibila, concurenta, libera initiativa etc, dar
actiunea lor este legata de factori subiectivi

 Marginalistii sunt primii economisti care introduc metoda

matematica in economie, prin Scoala engleza si scoala de la
Lausanne: W.St.Jevons, Leon Walras; Scoala austriaca se opune
fundamental metodelor matematice (scoala psihologica)
Deplasarea cercetarilor din planul cresterii avutiei catre cel al
circulatiei, schimbul trece in prim plan
Abandonarea teoriei obiective a valorii si inlocuirea sa cu teoria
subiectiva a utilitatii marginale: valoarea nu mai are o substanta
obiectiva, ci este rezultatul aprecierilor subiective ale indivizilor.
Inlocuirea teoriei plusvalorii a clasicilor dezvoltata ulterior de
catre socialisti cu teoria productivitatii marginale a factorilor de
productie

 Alocarea resurselor in economiile de piata libere se realizeaza prin

schimb voluntar intre agentii economici.
In economiile competitive, schimbul voluntar este un proces mediat
de pret agentii economici sunt primitori de pret, si nu
formatori de pret
Curba cererii pentru un bun este descrescatoare, in timp ce curba
ofertei este crescatoare
Preturile si cantitatile de echilibru sunt determinate simultan de
cererea si oferta pentru un bun
Principiul raritatii postuleaza ca un bun are pret (valoare de schimb)
daca este rar pe piata este ceruta o cantitate mai mare decat cea
disponibila
Principiul imputarii factorii de productie nu au valoare intrinseca,
valoarea acestora este apreciata doar prin raportare la valoarea
bunurilor pe care le produc.

COALA DE LA LAUSANNE. DOCTRINA CONCURENEI PURE I

PERFECTE

Reprezentani

Marie-sprit Lon Walras

(1834-1910)

Vilfredo Pareto
(1848-1923)

Marie-sprit Lon Walras

(1834-1910)

Teoria economica a echilibrului i-a dat lui Walras dreptul de a spera la

nemurire, acea teorie al crei lan de idei limpezi a clarificat structura
relaiilor pur economice cu lumina unui singur principiu fundamental. Pe
monumentul cu care l-a onorat Universitatea din Lausanne nu poate figura n
mod just dect o singur inscripie: quilibre conomique. Cu siguran,
ideea lui fundamental l-a condus ctre multe rezultate cu importan
practic foarte puine contribuii n domeniul politicilor monetare se
compar cu ale lui. Dar toate astea nu nseamn nimic pe lng cunoaterea
pe care ne-a oferit-o. Toate cele trei volume n care este sintetizat munca lui
de-o via sunt unele dintre cele mai fertile cri ale economiei...
J. Schumpeter, Zece mari economiti, Editura Publica, 2010, p.166

MARIE-SPRIT LON WALRAS

1834-1910

Redefinirea tiinei economice:

n cartea Elemente de economie politic pur sau teoria bogiei
sociale, Walras i relev crezul tiinific, de a face din economie o
tiin adevrat, o tiin pur. Economia politic ar fi dobndit acest
statut atunci cnd s-ar fi strduit s demonstreze ceea ce afirma n
mod gratuit.
Economia politic pur
teoria determinrii preurilor sub ipoteza
liberei concurene absolute.
Economia politic pur studia bogia social, care reprezenta
ansamblul tuturor bunurilor materiale i imateriale care erau
susceptibile de avea un pre, adic erau rare, deci utile, i erau limitate
n cantitate.

Economia pura si economia sociala

Economia pura studiaza in principal, fenomenele rezultand
din raporturile omului cu bunurile; economia politica pura
este definita ca teorie a determinarii preturilor, este deci o
economie politica a schimbului; iar teoria schimbului se afla
la baza conceptiei lui Walras despre echilibrul general
Economia sociala este definita ca acea parte a stiintei
despre avutia sociala care trateaza repartitia acestei avutii
intre individ si stat si care recurge la principiul dreptatii.
Walras s-a dorit a fi un reformator care sa amelioreze
conditiile sociale

Echilibrul walrasian

Walras formuleaz legea cererii i a ofertei din perspectiva stabilirii preurilor de

echilibru. Echilibrul walrasian era un mecanism ideal bazat pe tatonare i arbitrare i
care nu putea fi atins n mod sigur.
Obiectivul lui Walras era s gseasc un sistem de preuri care s asigure echilibrul
ntre cerere i ofert pe toate pieele, pentru c de acest fapt depindea capacitatea
pieei de a asigura alocarea eficient a resurselor.
Dup opinia sa, n economie exista o interdependen general ntre toate pieele,
interdependen guvernat, n ceea ce privete consumatorul, de constrngerea sa
bugetar i de posibilitatea alegerilor alternative.
n consecin, cererea pentru un produs era legat de preul tuturor celorlalte produse
de pe pia.
n acelai timp, din formalizarea matematic a doctrinei avantajului maxim realizat de
libera concuren a rezultat teoria echilibrului general.

Echilibrul walrasian

Walras consider c problema echilibrului general era demonstrarea c ntr-o economie

de pia n cazul particular al concurenei pure i perfecte:
Exist un sistem de preuri care asigur egalitatea ntre cerere i ofert pe toate
pieele;
Acest sistem de preuri tinde s se realizeze spontan;
Echilibrul la care se ajunge este stabil.
Dac ansamblul celor trei condiii se realizeaz, atunci piaa se autoregleaz
activitatea economic se va desfura fr omaj i fr risip de resurse, deci utiliznd
toi factorii de producie cererea va fi egal cu oferta, inclusiv pe piaa muncii.
Totodat, moneda este neutr, n sensul c totalul de moned n circulaie nu exercit
nici o influen, nici asupra nivelului cererii i nici asupra nivelului ofertei.
Echilibrul la care se ajunge asigur maximum de satisfacie pentru fiecare participant la
schimbul pe pia, cu alte cuvinte optimul este atins.

Libera concuren
Numai libera concuren nfieaz optimul.
Dei libera concuren presupune condiii care nu se
ntlnesc ntotdeauna n realitate (egalitatea
contractelor, posibilitatea cunoaterii tuturor
preurilor, costul nul al informaiilor i al
tranzaciilor), ea constituie modelul teoretic de baz
al analizei pieelor.

Economia social
Cea mai controversat parte a operei lui Walras
Statul poate s obin mai multe resurse din impozitarea
fermelor agricole sau din naionalizarea pmntului.
Ideea necesitii i posibilitii interveniei statului n
gestionarea cilor ferate - Walras cere chiar monopolul statului
n acest domeniu pe motivul interesului public.
Aceast parte a operei walrasiene nu are loc n gndirea
liberal pentru a demonstra superioritatea liberei concurene.

VILFREDO PARETO
1848-1923
Vilfredo Pareto a fost nu numai succesorul lui Lon Walras la
Lausanne, ci a fost i continuatorul multora dintre ideile acestuia.
Formalizarea i matematizarea teoriilor economice nu era suficient
pentru a para acuzele istoritilor la adresa economitilor liberali.
Viziunea asupra tiinei economice - Economia politic mbrca dou
forme:
Economia politic pur-asemenea fizicii sau matematicii, asigura o
prim aproximare a fenomenelor i a condiiilor generale ale
echilibrului; ea cerceteaz echilibrul general i interdependenele.
Economia politic aplicat-mprumutndu-se de la istorie i de la
sociologie, trebuia s dea substan Economiei pure.

Utilitatea
Pareto a introdus n raionamentul economic comparaiile
interpersonale, conceptul de ophelimitate (utilitatea atribuit unui bun,
nu n mod abstract, ci din actele de consum ale bunului respectiv) i
trasarea liniilor de indiferen a gusturilor (ca Edgeworth).
Curbele de indiferen sunt infinite, iar dispunerea lor formeaz harta
curbelor de indiferen.
Pareto a artat c se poate ca pornind de la curbele de indiferen s se
ajung la definirea echilibrului economic aflat n stare de concuren
perfect i se poate continua cu obinerea unor funcii care ar putea fi
echivalente ale utilitii, dac aceasta ar exista. El arat c era posibil
astfel, obinerea unor indici numerici ai utilitii sau ceea ce se mai
numeau funcii de indici.

Pareto: Curbe de indiferen

OPTIMUL PARETIAN
n limbajul curent al economitilor, optimul reprezint
cea mai cunoscut parte a concepiei lui Pareto.
n elaborarea acestei concepii, Pareto raioneaz n
condiiile economiei de schimb, ntr-o economie de pia
stabil cu proprietate privat, fr progres tehnic i fr
alocri intertemporale ale resurselor necesare i unde
se
poate
determina
ophelimitatea
elementar
(ophelimitate/pre).

Desemneaz acea situaie n care maximul de

bunstare este atins, iar orice tentativ de
sporire a acestui maxim din partea unui
individ va avea ca efect reducerea bunstrii
altui individ.

OPTIMUL PARETIAN
Optimul paretian este specific schimbului
liber i reprezint singurul criteriu logic prin
care se poate evalua eficiena de ansamblu
a unei activiti economice fundamentat
pe regulile pieei.