Sunteți pe pagina 1din 2

Psalmul 136 - Dosoftei

La apa Vavilonului,
Jelind de ara Domnului,
Acol ezum i plnsm
La voroav ce ne strnsm,
i cu inem amar,
Prin Sion i pentru ar,
Aducndu-ne aminte,
Plngeam cu lacrmi herbinte.
i bucine ferecate
Lsm prin slci aninate,
C acol ne-ntrebar
Aceia ce ne prdar
S le zcem viers de carte
ntr-acea streintate,
Ca-n svnt muntele Sionul
Cntri ce cntam la Domnul.
Ce nu ni s da-ndemn
A cnta-n ar strein.
De te-a uita, ar svnt,
Atuncea s-mi vie smnt,
i direapta mea s uite

A schimba viers n lute!


i s mi s prinz limba
De gingini, jelindu-mi scrba,
De te-a mai putea uita-te,
Ierusalim cetate,
Nainte de nu te-a pune
n pomene-n zle bune.
S nu u, Doamne svinte,
De Edom ce-au zs cuvinte
Svintei cet mprotiv,
Cu ru din gur zlobiv :
Rspi-i zidiuri nalte,
Deerta de buntate!
Tu, fat vaviloneasc,
Rul va s te tlneasc!
Va fi -acela-n ferice
Ce--va veni s te strice,
C s va-ntoarce darul,
Cum ne-nchini tu cu pharul,
Cnd cuconii ti de ziduri
Vor zdrobi-i ca nete hrburi.