Obezitatea

Obezitatea este cea mai frecventa boala metabolica si se asociaza adesea cu boli cronice
severe cum ar fi bolile cardiovasculare, diabetul zaharat, apneea de somn etc. Ea este
caracterizata printr-un exces de tesut adipos. In mod normal organismul barbatilor contine un
procent de 15 - 20 % de tesut adipos, iar organismul femeilor un procent de 25 - 30 % de tesut
adipos.
Organizatia mondiala a sanatatii a definit si clasificat grade de obezitate, pe baza IMC - indicele
de masa corporala, calculat prin raportul greutate/inaltime2, astfel :

gradul 1 de obezitate cu indicele de masa corporala cuprins intre 30 - 34,9 kg/m2

gradul 2 de obezitate cu indicele de masa corporala cuprins intre 35 - 39,9 kg/m2

gradul 3 de obezitate cu indicele de masa corporala egal sau peste 40 kg/m2

Pacientii cu indicele de masa corporala (IMC) cuprins intre 25 - 29,9 kg/m 2 au fost definiti ca
supraponderali. Valori normale ale indicelui masei corporale (IMC) sunt 24 - 26 kg/m 2 pentru
femei si 24 - 27 kg/m 2 pentru barbati. Un indice de masa corporala (IMC) sub 18 kg/m 2 prezinta
diagnosticul
de
denutritie.
Alti indicatori folositi pentru definirea stadiului de obezitate sunt grosimea pliului cutanat (la nivel
subscapular, tricepsului, bicepsului, suprailiac etc.), circumferinta taliei (normal sub 80 cm la
femei si sub 94 cm la barbati), raportul circumferinta talie/circumferinta soldului. Toti acesti
parametrii antropometrici permit stabilirea claselor de risc clinic prin ajustarea valorilor IMC
(indicele de masa corporala).
Datele statistice arata un procent de peste 50 % de persoane obeze si supraponderale in
Europa. In tarile europene rata obezitatii variaza invers proportional cu nivelul socio-economic,
in special in randul femeilor. In tara noastra incidenta obezitatii este de aproximativ 17 % in
mediul rural si cca. 20 % in mediul urban, fiind mai frecventa la femei; la copii variaza intre 5 10 %.
Se cunosc doua modele de baza ale distributiei tesutului adipos la indivizii obezi

obezitate abdominala (androida, centrala) cu cele doua componente, viscerala si

subcutanata

obezitate gluteofemurala (ginoida)

Stabilirea tipului de obezitate a pacientului are o importanta clinica majora. Obezitatea centrala
este un factor determinant puternic al insulinorezistentei si se asociaza cu un risc crescut
de diabet zaharat,dislipidemie, ateroscleroza, hipertensiune si cancer.
S-a identificat statistic o asociere intre cresterea adipozitatii centrale si unii factori de mediu ca
sedentarismul, nivelul socio-economic scazut si stresul psihic asociat, nivelul scazut de
educatie. Initierea fumatului este urmata de dezvoltarea obezitatii centrale, proces reversibil
dupa renuntarea la fumat.
Prevalenta obezitatii este crescuta suplimentar in anumite grupuri etnice datorita obiceiurilor
alimentare (preparate alimentare cu continut crescut caloric si scazut vitaminic) si
particularitatilor climaterice (sezonul rece prelungit cu reducerea ofertei de fructe si legume).
Urbanizarea, obligatoriu insotita de industrializare, este trasatura definitorie a unei societati
predispuse la obezitate. In societatea moderna, excesul ponderal are o prevalenta
ingrijoratoare. Cauzele obezitatii includ stresul cotidian, lipsa educatiei, alimentatia hipercalorica
tip fast-food, consumul crescut de alcool. Mai importanta decat toate acestea pare insa
scaderea gradului de activitate fizica.
Unele tulburari psihologice primare ca : anxietatea, depresia, tulburarile de personalitate, pot
constitui factori etiopatogenici ai obezitatii prin inducerea de tulburari de comportament
alimentar. Cele mai frecvente astfel de tulburari sunt : gustari interprandiale cu un bogat continut
caloric, ingestie crescuta si frecventa de dulciuri, aport alimentar crescut dupa ora 19, episoade
de foame exagerata ce conduc la ingestie alimentara crescuta intr-o perioada scurta de timp,
bulimia, hiperfagia, consum crescut de alcool, care prin aportul caloric si stimularea apetitului,
actioneaza ca factor favorizant al obezitatii.
Sedentarismul, acest factor cauzator de obezitate, poate fi :

habitual (indus de lipsa unei culturi sportive si de progresul tehnologic)

fortat (datorat unor accidente, handicapuri fizice, imobilizare postoperatorie etc.)

In mod normal, apare o crestere in greutate la femeile aflate in perioda de sarcina, lactatie sau
menopauza.
Unele boli pot accelera castigul ponderal si conduc la dificultati in tratamentul obezitatii
(hipotiroidismul, sindromul Cushing, sindromul ovarului polichistic etc.).
O serie de medicamente pot modifica balanta energetica favorizand castigul ponderal, fara sa
determine un surplus ponderal important (cu exceptia corticoizilor) : blocanti adrenergici,
steroizi (estrogeni, glucocorticoizi etc.), unele contraceptive steroidiene, antidepresive triciclice,

antiepileptice, antipsihotice, antagonisti serotonergici, insulina si sulfonilureicele administrate

impropriu.
Starea de obezitate este rezultatul unui dezechilibru intre energia de aport (valoarea calorica a
alimentelor ingerate) si cheltuielile energetice (energia consumata in activitatea fizica si
metabolismul bazal, termogeneza, prelucrarea alimentelor ingerate).
Termogeneza de adaptare este energia necesara mentinerii constante a temperaturii corpului si
este dependenta de arderile desfasurate la nivelul tesutului adipos brun.
Complicatiile starii de obezitate sunt multiple, fiind afectate in diferite grade aproape toate
sistemele si aparatele organismului. Complicatiile cardiovasculare sunt : hipertensiunea
arteriala, cardiopatia ischemica, insuficienta cardiaca, moartea subita, accidentele vasculare
cerebrale, insuficienta venoasa cronica. Complicatiile osteo-articulare sunt : gonartroza,
coxartroza si sindromul trofostatic din post-menopauza. Studiile clinice au furnizat dovezi cu
privire la rolul direct al obezitatii in patogenia diabetului zaharat.
Termogeneza de adaptare este energia necesara mentinerii constante a temperaturii corpului si
este dependenta de arderile desfasurate la nivelul tesutului adipos brun.
Complicatiile starii de obezitate sunt multiple, fiind afectate in diferite grade aproape toate
sistemele si aparatele organismului. Complicatiile cardiovasculare sunt : hipertensiunea
arteriala, cardiopatia ischemica, insuficienta cardiaca, moartea subita, accidentele vasculare
cerebrale, insuficienta venoasa cronica. Complicatiile osteo-articulare sunt : gonartroza,
coxartroza si sindromul trofostatic din post-menopauza. Studiile clinice au furnizat dovezi cu
privire la rolul direct al obezitatii in patogenia diabetului zaharat.
O scadere ponderala de 0,5 - 10 kg la pacientul obez se insoteste de numeroase beneficii :

scade cu 20 % mortalitatea totala, scade cu 37 % mortalitatea prin cancer, scade cu 44

% decesul prin diabet zaharat, scade cu 9 % decesul prin boli cardiovasculare

scade riscul de aparitie a diabetului zaharat cu peste 50 %, reduce glicemia bazala cu

30 - 50 %, scade cu 15 % hemoglobina glicozilata

scade cu 10mmHg componenta sistolica a tensiunii arteriale si cu 20 mmHg

componenta sa diastolica

scade cu 10% colesterolul total, scade cu 10 - 15 % LDLcolesterolul, scade cu 20 - 40 %

trigliceridele plasmatice, creste cu 10- 15 % HDLcolesterolul

se amelioreaza simptomele din afectiuni respiratorii, osteoarticulare, boli cardiovasculare

se reduc complicatiile ginecologice, obstetricale si urologice

creste calitatea vietii pacientului, cu imbunatatirea statutului social

Situatiile care contraindica scaderea ponderala sunt :

sarcina si perioada de lactatie

tuberculoza activa, hepatita cronica activa, ulcerul gastroduodenal in puseu dureros,

nefropatiile cronice, colestaza, sindromul de malabsorbtie, guta

anorexia nervoasa, depresia

greutatea ciclica, intalnita la indivizii cu oscilatii mari ale greutatii corporale la care tinta
terapeutica este mentinerea unei greutati stabile

Obtinerea greutatii dorite presupune o dieta hipocalorica, corectia tulburarilor de comportament

alimentar, exercitiu fizic, farmacoterapie, interventii chirurgicale etc.