Minunatele temple mayase

Informatii depre cultura mayasa avem si din legendele pastrate, din analiza
monumentelor ridicate de aceasta populatie amerindiana, ca si sursele scrise, extrem de
putine, care ni s-au pastrat, si anume Cartea lui Chilam-Balam (Profetul Jaguar) si Popol
Vuh (Cartea obsteasca).
Potrivit conceptiei mayase, exista patru cicluri istorice, toate incheiate prin catastrofe:
prima a piticilor, a doua a fiintelor dzoloob, a treia a mayasilor si a patra a convetuirii in
armonie a tuturor popoarelor, dezvoltandu-se mai ales mayasii.
Mayasii credeu ca exista 13 ceruri asezate unul peste altul, pamantul fiind ultimul cer
inferior, sub care se afla 9 taramuri ale infernului.
Monumentele cele mai importante sunt Palatul Templul Soarelui si Templul Inscriptiilor.
Pe sub Palat curge printr-un apeduct un rau, Otulum. Trei piramide-templu sunt asezate in
jurul unei piete: Templul Soarelui, al Crucii si al Crucii Lobate. Fiecare este construit pe
varful unei piramide in scari, care are un acoperis tip mansarda. Au o structura ciudata, ca
un pieptene, cu doua incaperi boltite inauntru.
Sala din mijlocul fiecarui templu are un sanctuar unde, pe o tablita de piatra, sunt sapate
hieroglife si imaginile a doi mayasi. Intre cei doi barbati se afla cate un obiect de
ceremonie. In Templul Soarelui, acest obiect este masca zeului-Jaguar, zeul infernului.
Intre cele doua temple el este reprezentat de cate un copac in forma de cruce, pe care sta
o pasare.
O cladire remarcabila este Templul Inscriptiilor. Pentru a putea ajunge la el trebuie sa
strabati scari abrupte de 19, 8 m. Pe fiecare din cei patru piloni ai templului sunt sculptate
siluete umane in marime naturala, avand in brate un bebelus sau un copil.
Templul a fost cercetat in 1949 de un arheolog mexican, Alberto Ruz Lhiller, care a gasit
o dala uriasa in podeaua templului. Ridicand-o, a descoperit capatul unei scari blocate de
un munte de daramaturi. Trei ani au fost necesari pentru a curata locul, dar efortul i-a
rasplatit pe cercetatori.
La poalele scarii, arheologii au gasit o dala triunghiulara ce statea vertical si sase schelete
de tineri, probabil victime ale unor sacrificii (se stie ca amerindieinii practicau astfel de
ritualuri sangeroase, acesta fiind unul dintre motivele pentru care europenii i-au
considerat barbari). Indepartand dala, a aparut un mormant vechi de un mileniu. O dala
de piatra de cinci tone, cioplita cu minutiozitate, acoperea un sarcofag. Pe pereti erau
sculptate imagini ale celor noua zei mayasi ai intunericului.
In mormant era trupul unui barbat inalt, despre care s-a stabilit ca a murit pe la 40 de ani
(desi legenda ne spune ca a trait dublu). Chipul si trupul erau acopeirte cu pietre verzi de
jad. Masca mortuara era tot din jad, cu ochi de obsidian si sidef de scoici. Masca, in
marime naturala, contine 200 de cioburi de jad fixate pe un suport de lemn. Scheletul era
si el impodobit cu cercei de jad in forma de mosor, colierul si inelele de pe degete fiind
tot din aceasta piatra verde. O bucata mare de jad i-a fost pusa decedatului in gura si cate
una in fiecare mana, iar langa el erau doua statuete de jad.

Capacul a fost sculptat cu maiestrie, continand imagini despre trecerea sufletului catre
taramul de dincolo si transformarea conducatorului in zeu. Capacul sarcofagului il arata
pe personajul principal inclinat, dedesubtul copacului sacru despre care mayasii credeau
ca leaga pamantul de lumea de dincolo. De jur imprejur apar dragoni si alte simboluri
vechi mayase.
Dupa descifrarea unora dintre inscriptiile de pe peretii templului, identitatea scheletului a
fost descoperita: era regele Pacal, numele insemnand scut.
Inaintea lui a domnit mama sa, Zac-Kuk. Pacal s-a urcat la tron la 12 ani, preluand
puterea mamei sale. O sculptura ne-o arata pe Zac-Kuk dandu-i coroana lui Pacal, asezat
pe tronul cu doua capete de jaguar. Pe marginea mormantului sunt sculptati stramosii lui
Pacal, iar urmasii sai au lasat inscriptii care arata legatura cu el.
Templul Inscriptiilor a fost numit asa deoarece are cea mai lunga serie de hieroglife din
cultura mayasa, 620. Cei care au incheiat constructia este fiul lui Pacal, Chan-Balum,
care a domnit intre 684-702. Numele sau s-ar putea traduce Sarpele-Jaguar. A construit
Templu Crucii si Templul Crucii Lobate, ca si Templul Soarelui.
Templul Crucii i-a fost dedicat fiului lui Pacal exact in ziua in care mama ancestrala se
nascuse 1.359.540 zile (adica 3.724 de ani) in urma. Numarul este important deoarece
poate fi divizat in 7 cicluri mayase importante, planetare sau calendaristice.Se stie ca
mayasii erau astronomi priceputi si au conceput mai multe sisteme de calendare, extrem
de exacte.
Urmatorul rege este Kan-Xul (702-725). Legenda spune ca a avut un sfarsit dramatic,
fiind facut prizonier si decapitat. El a adus modificari Palatului, construind ferestrele in
forma de T, a ridicat turnul. Se pare ca si templul pe care arheologii il numesc Templul
XIV ii apartine. Constructiile de amploare s-au incheiat la mai putin de un secol dupa
moartea lui, pe la anul 800. Data cea mai recenta descifrata este 875, dupa aceea centrul
sacru fiind parasit in mod misterios. Cauzele abandonului unui oras atat de frumos nu
sunt cunoscute.