Sunteți pe pagina 1din 12

DEBITUL CARDIAC

LEGEA INIMII (FRANK STARLING)

DEBITUL CARDIAC ( DC ) este definit ca

volumul de sange ejectat de fiecare ventricul intr-un


minut. Se exprima obisnuit in [ l/min ].
In mod normal, debitul cardiac stang si debitul
cardiac drept sunt egale.
DC este determinat de doi parametri ai functiei
cardiace : frecventa cardiaca si volumul bataie ( volumul
de sange ejectat la fiecare contractie ventriculara )
DC = VB x FC
Valoarea debitului cardiac in repaus , la un individ de
greutate medie, se obtine inmultind volumul bataie
( debitul sistolic ) de ~ 70 ml cu frecventa cardiaca ~ 70
batai/min.
DC = 70 x 70 = 4900 ml/min ~ 5 l/min
In general, valorile debitului cardiac se raporteaza la
suprafata corporala rezultand INDEXUL CARDIAC .
DC
IC = ---------[ > 2,5 l/min/m2 ]
SC

Debitul cardiac se determina la om prin mai multe metode, cea


mai cunoscuta fiind metoda Fick

METODA FICK
Se bazeaza pe principiul conform caruia cantitatea unei
substante extrase de un organ pe unitatea de timp este
reprezentata de diferenta arterio-venoasa a substantei
inmultita cu fluxul sangvin pe minut .
Absorbtia de O2 = (O2A O2V) x DC

Acest principiu poate fi aplicat si putem afla debitul cardiac


masurand cantitatea de oxigen absorbita de plamani intr-un
minut si impartind aceasta valoare la diferenta arterio-venoasa
a sangelui.
absorbtia de oxigen
250 ml/min
DC = ---------------------- = ---------------- = 5 L/min
O2A O2V
(200 150)ml/L

Absorbtia de O2 la nivelul plamanilor se masoara cu


ajutorul spirometrului si este in mod normal de 250
ml/min.
ml/min
Concentratia arteriala sistemica ( O2A )
concentratia O2 in sangele arterial - se poate masura la
nivelul oricarei artere periferice ( de ex. a. radiala ) si
este obisnuit de 200 ml/L
Concentratia sangelui venos ( O2V ) concentratia
oxigenului in sangele venos - nu se poate determina la
nivelul venelor periferice deoarece aceasta concentratie
variaza intre organe. De aceea, trebuie sa obtinem
sange venos din a. pulmonara prin cateterism cardiac
drept. Concentratia in O2 a acestui sange este de 150
ml/L
In aceste conditii, se obtine pt. DC de repaus valoarea
de 5 L/min.

Realizarea unui debit cardiac normal , respectiv a unei


DC
= VBdepinde
x FCin principal de patru
performante cardiace
normale,
factori :frecventa cardiaca, presarcina, postsarcina si
Presarcina, postsarcina si contractilitatea sut factorii care regleaza
contractilitatea ( inotropismul
volumul )bataie ( VB ).
PRESARCINA = volumul diastolic al ventriculului stang
(umplerea ventriculara diastolica ). Daca umplerea ventriculara
in timpul diastolei creste, contractia care ii urmeaza va fi mai
puternica si volumul bataie mai mare. Pentru aprecierea
presarcinii se utilizeaza ca parametru presiunea telediastolica
Factorii de care depinde presarcina sunt intoarcerea venoasa si
complianta ventriculara.
POSTSARCINA = impedanta la ejectia sangelui din
ventriculul stang. Este rezistenta pe care trebuie sa o invinga
inima in timpul contractiei. Postsarcina poate fi aproximata de
presiunea arteriala.
Exemple de crestere a postsarcinii sunt - HTA
- stenoza valvei aortice
Postsarcina scazuta se intalneste in - regurgitarea mitrala.

CONTRACTILITATEA (INOTROPISMUL) =
forta scurtarii fibrei miocardice, independenta
de pre- si postsarcina. Contractilitatea
depinde in primul rand de cantitatea de calciu
si de numarul locusurilor de interactiune
dintre actina si miozina. In mod fiziologic,
contractilitatea este controlata de SNS prin
intermediul noradrenalinei eliberata
intramiocardic sau existenta la nivel sangvin
si de SNPS.
FRECVENTA CARDIACA controlata prin
mecanism simpatic cat si parasimpatic.

In conditii fiziologice in repaus, controlul


debitului cardiac se realizeaza in primul
rand prin frecventa cardiaca si prin
contractilitate.
In timpul efortului intervin : cresterea
presarcinii si scaderea postsarcinii
favorizand cresterea debitului cardiac
pana la valori de 25 35 l/min.

Legea inimii care conditioneaza performanta


cardiaca este LEGEA LUI STARLING care stabileste
proprietatea cordului de a se adapta la volume variabile
ale intoarcerii venoase.
Deci, cu cat umplerea diastolica a inimii este
mai mare , cu atat mai mare va fi cantitatea de
sange pompata in aorta.
Cand la ventricule soseste un volum
suplimentar de sange fibrele musculare cardiace
sunt destinse si se alungesc. Ca urmare, va
creste forta contractiei miocardului. Avand mai
multa forta de contractie, ventriculul va putea
pompa in artere volumul suplimentar de sange.

Influenta intoarcerii venoase asupra


debitului cardiac
Intoarcerea venoasa

reprezinta cantitatea de sange care


ajunge de la nivelul venelor in atriul
drept in fiecare minut.
Cordul de broasca izolat este
introdus intr-un sistem de tuburi si
prin modificarea aportului venos se
urmareste influenta intoarcerii
venoase asupra debitului cardiac.
Se constata ca: in cazul in care
vom creste intoarcerea venoasa
(incarcand cu sol.Ringer tubul
plasat in sinusul venos) debitul
cardiac va creste. Acest experiment
demonstreaza legea inimii conform
careia forta de contractie a cordului
se adapteaza la volume variabile
ale intoarcerii venoase.