ANATOMIA SI FIZIOLOGIA OMULUI

CURS I
Cap. I INTRODUCERE IN STUDIUL ANATOMIEI SI FIZIOLOGIEI OMULUI
Bibliografie selectiva:
***, Atlas de anatomie, Editura Steaua Nordului, copyright Paramon Ediciones, Barcelona, 2006;
Crmaciu, R., Niculescu, C. TH., Torsan, L., Anatomia i fiziologia omului, Ed. Didactic i
pedagogic, Bucureti, 1983;
Ellis, H., Clinical Anatomy, Eleventh edition, Blackwell Publishing, 2006;
Guyton, C.A., Hall, J.E., Textbook of medical Physiology, Eleventh Edition, Elsevier Saunders, 2006;
Hefco, V., Hricu, L., Elemente de fiziologia animalelor i a omului - funcii de relaii - , Editura Pim,
Iai, 2007;
Hricu, L., Fiziologia animalelor i a omului (Sistemul endocrin, reproducerea i funciile de nutriie),
Editura Tehnopress, Iai, 2008;
Hutanu Crocnan E., Hutanu I., Manual de biologie pentru clasa a XI-a, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 2008;
Neagu, A., Curs de anatomie uman - Facultatea Biologie;
Papilian V., Anatomia omului, revizuita de prof. Albu I., vol. I-III, Editura BIC ALL, 2001;
Ranga V., Tratat de anatomia omului, vol. I, Editura Medicala, Bucuresti, 1993;
Soru Eugenia, Biochimie medical, vol. I, II, Editura Medical, Bucureti, 1982;
Sandu V., Anatomia si igiena omului, Presa Universitara Clujeana, Cluj Napoca, 1999;
Van De Graaff, Human anatomy, The McGraw-Hill Companies, 200;1
Voiculescu, I. C., Petricu, I. C., Anatomia i fiziologia omului, Editura Medical, Bucureti, 1967;
Planele - Van De Graaff, Human anatomy, The McGraw-Hill Companies, 2001;
ANATOMIA este stiina care se ocup cu studiul formei si structurilor corpului omenesc viu - al
organelor si al sistemelor sale - si cerceteaza legile care regleaza dezvoltarea acestuia, in stransa corelatie
cu functiunile sale si cu mediul ambiant. ( ana = prin, gr; temnein = a taia, gr)
Anatomia este stiinta care studiaza pe baza disectiei structura macroscopica, topografia organelor si
sistemelor, precum si legaturile si relatiile dintre acestea in cadrul organismului uman ca un tot unitar.
Impreuna cu disciplinele sale conexe: citologia, histologia si embriologia, anatomia ofera cunostiinte
temeinice, care fac posibila intelegerea organismului uman in toata complexitatea sa structurala.
In funcie de metode, deosebim anatomia macro - de cea microscopic. Anatomia macroscopic este de
fapt anatomia propriu-zis in sensul larg si inrdcinat al cuvantului. Ea cuprinde studiul corpului
omenesc considerat ca un intreg, a formei organelor si raporturilor dintre ele. Anatomia microscopic
studiaz elementele si structurile subsistemelor corpului uman cu ajutorul microscopului. Ptrunderea
anatomistului in micro- si inframicrostructur este determinat de necesitatea obiectiv a interpretrii
organizrii macrostructurilor in dinamica lor funcional si ontogenetic.
FIZIOLOGIA este stiina care se ocup cu studiul diverselor funcii ale corpului uman si reglarea
acestora.
NIVELURI DE ORGANIZARE IN ORGANISMUL UMAN
Organismul uman este un sistem biologic deschis, alctuit din subsisteme. Este alctuit din celule,
esuturi, organe, aparate i sisteme. Trstura dominant a organismului, ca sistem biologic, dar i a
prilor sale componente o constituie unitatea indisolubil dintre structur i funcie.
Pentru a putea intelege functionarea corpului uman ca intreg trebuie s evideniem nivelele structurale
implicate pornind de la cel mai simplu pan la cel maicomplex.La nivel infrastructural corpul omenesc
este format din structuri chimice atomi, ioni, molecule. Moleculele formeaz organitele celulare din
interiorul celulelor.

Celula este unitatea de baz a materiei vii; la nivel celular se desfsoar toate funciile necesare
meninerii vieii. Fiecare celul prezint o membran care o separ de mediul inconjurtor si o citoplasm
in care se gsesc organite celulare comune si specifice, incluziuni, unul sau mai muli nuclei. Exist si
celule anucleate (hematia adult). Desi organismul uman se dezvolt dintr-o singur celul el va conine
75 trilioane de celule incluzand 200 de tipuri diferite. In timpul dezvoltri embrionare celulele se divid si
apoi se difereniaz din punct de vedere structural si funcional.
Un esut reprezint un grup de celule asemntoare, specializate in realizarea unor funcii specifice. In
organismul uman exist 4 tipuri de esuturi: epitelial, conjunctiv, muscular si nervos.
Concepia clasic a organizrii corpului omenesc include trei categorii de noiuni: organ, aparat si sistem.
Se inelege prin noiunea de organ o asociere aunor esuturi difereniate in vederea indeplinirii anumitor
funcii. Organele includ un grup de esuturi cu rol diferit; prin insumarea acestor roluri rezult funcia
organului. De exemplu, stomacul care este un organ cu rol in digestie are in structura peretelui su esut
epitelial (mucoas de tip cilindric unistratificat), esut muscular (fibre musculare netede cu dispoziie
longitudinal sicircular), esut conjunctiv de suport, esut nervos (plexuri nervoase vegetative in tunica
submucoas si muscular). Organele (= viscerele) sunt grupri de celule i esuturi care s-au difereniat n
vederea ndeplinirii anumitor funcii n organism, funcii care se reflect fidel n forma i structura lor.
Organele nu funcioneaz izolat n organism, ci n strsn corelaie.
Noiunea de aparat era folosit pentru a indica o reuniune de organe cu structur diferit, dar cu funcie
principal comun (exemplu aparatul digestiv, aparatul respirator, aparatul dereproducere etc.).
Deci, aparatele sunt grupri de organe cu funcie principal comun, dei structura lor morfologic este
diferit. Ele sunt uniti funcionale ale corpului, de unde deriv i denumirea lor. De exemplu:
- Aparatul locomotor, alctuit din oase, articulaii i muchi, cu funciile principale de susinere a
corpului i de locomoie;
- Aparatul digestiv, cu funcie principal de digestie;
- Aparatul cardiovascular, cu funcie principal de transport a sngelui i a limfei;
Sistemele sunt uniti morfologice i funcionale alctuite din organe care au aceeai structur, sunt
formate din acelai esut. De exemplu, sistemul muscular, sistemul osos, sistemul nervos. Astazi este
preferata notiunea de sistem.
Organismul uman, sistem biologic deschis are capacitatea de autoreglare, autoorganizare i
autoreproducere. Autoreglarea se efectueaz prin conexiune invers sau feedback, datorit ei realiznduse homeostazia. La realizarea homeostaziei organismului uman particip n principal sistemul nervos i
sistemul endocrin. Baza funcional a sistemelor biologice o constituie mecanismele de recepie,
transmitere a mesajelor integrarea acestora i rspunsul ctre efectorii din esuturi i organe.
Organele i aparatele corpului uman pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere. Una din
clasificri le mparte n:
- organe ale vieii de relaie;
- organe ale vieii vegetative;
Organele vieii de relaie efectueaz n principal funciile vieii de relaie sau de legturi cu mediul. Din
aceast grup fac parte:
- organele aparatului locomotor, care formeaz partea somatic a corpului, avnd ca funcie
esenial locomoia;
- organele de sim i sistemul nervos, care coordoneaz att relaiile cu mediul nconjurtor, ct i
funciile tuturor organelor interne;
Organele vieii vegetative la animale mai sunt denumite organe interne sau viscere. Din aceast grup
fac parte:
- organele aparatelor digestiv i respirator cu funcii principale de import a substanelor nutritive i
a O2 deci funcii predominant metabolice;
- organele sistemului cardiovascular organe de transport a sngelui i a limfei;
- organele de excreie cu funcie de export sau de eliminare a produilor rezultai din metabolism
aparatul excretor sau urinar;
- organele aparatului de reproducere sau genital, care asigura perpetuarea speciei;
- organele sistemului endocrin, cu rol n reglarea funciilor organismului prin hormoni, produi de
secreie a glandelor endocrine.

ORGANIZAREA GENERAL A CORPULUI UMAN

Corpul uman este format din: cap, gt, trunchi i membre.
Capul i gtul alctuiesc mpreun extremitatea cefalic a corpului.
Capul este alctuit din dou pri:
- una cranian, situat superior i posterior, corespunztoare neurocraniului sau cutiei craniene
- alta, reprezentat de fa, aezat anterior i inferior - viscerocraniu.
Gtul este partea corpului care leag capul de trunchi. El are:
- o regiune posterioar sau nucal, alctuit din vertebre, articulaii i muchi;
- o regiune cervical anterioar care conine muchii, fascii, osul hioid, dar i organe ale gtului:
laringe, trahee, esofag, tiroid, etc.
Trunchiul este format din trei pri suprapuse: torace, abdomen, pelvis. n interiorul lor se gsesc
cavitile viscerale: toracic, abdominal, pelvin.
Cavitatea toracic este desprit de cea abdominal prin muchiul diafragma. Cavitatea abdominal
se continu caudal cu cavitatea pelvin, care este nchis inferior de diafragma pelvin i de
diafragma urogenital.
Pereii trunchiului sunt formai din elemente somatice: oase, articulaii, muchi, fascii, vase, nervi.
Peretele posterior al toracelui i abdomenului formeaz spatele. Anterior i lateral se afl pereii
anterolaterali ai toracelui i abdomenului. Peretele anterior al toracelui conine glanda mamar.
Membrele
Membrele superioare se leag de trunchi prin centura scapular. Partea liber a membrelor superioare
este format din: bra, antebra i mn.
Membrele inferioare se leag de trunchi prin centura pelvian. Partea liber a membrelor inferioare
este alctuit din trei pri: coaps, gamb i picior.
Partea somatic a corpului cuprinde totalitatea formaiunilor anatomice, cu excepia viscerelor. Ea
este constituit n special din organele aparatului locomotor, a cror mas reprezint aproape 2/3 din
greutatea corpului.
Viscerele sunt organele interne ale corpului.
TERMINOLOGIA ANATOMIC INTERNAIONAL
Principiile adoptate in Nomina Anatomica sunt:
1. fiecare structur este desemnat printr-un singur termen;
2. fiecare termen din lista oficial trebuie s fie in limba latin, dar fiecare ar are libertatea de a-i
traduce in propria-i limb in raport de necesitile invmantului;
3. termenii anatomici trebuie s aib o valoare informaional sau descriptiv;
4. nu se recomand folosirea numelor proprii.
Denumirile elementelor si structurilor din Terminologia Anatomic Internaional sunt grupate in dou
mari capitole:
I. Anatomia Generalis subimprit in trei sectoare: 1. Nomina generalia; 2. Partes corporis humani; 3.
Plana, linea et regiones.
II. Anatomia systematica ce conine 15 subcapitole:
1.Ossa; Systema skeletale; 2. Juncturae Systema Articulare; 3. Musculi; Systema
musculare; 4. Systema digestorium; 5. Systema respiratorium; 6. Cavitas thoracica;
7. Systema urinarium; 8. Systema genitalia; 9. Cavitas abdominis et pelvis; 10.
Glandulae endocrinae; 11. Systema cardiovasculare; 12. Systema lymphoideum; 13.
Systema nervosum; 14. Organa sensuum; 15. Integumentum commune.
Primele ncercri de exprimare a termenilor anatomici s-au conturat prin folosirea celor dou limbi
clasice, greaca i apoi latina. Denumirile formaiunilor anatomice se ddeau n acea perioad dup
asemnarea lor cu obiectele din jur. De exemplu
- crista galii creasta cocoului;
- pisiform n form de bob de mazre;
- sesamoid ca o smn de susan;
- arter canal de aer se susinea c prin vase circul aer;

Termenii utilizai n prezent sunt aprobai de Comitetul Internaional pentru Nomina Anatomica. Limba
de comunicare internaional este limba latin.
Pentru marcarea punctelor si trasarea axelor si planelor de orientare a prilor corpului omenesc se
folosesc urmtorii termeni:
- Verticalis, termen utilizat pentru a indica direcia perpendicular pe un plan orizontal a unei formaiuni
anatomice;
- Horizontalis, termen folosit pentru denumirea unei axe, unui plan sau pentru a indica direcia unei
formaiuni anatomice cu traiect paralel cu solul sau ma exact cu suprafaa unui lichid in repaus ;
- Medianus, termen rezervat pentru denumirea planului median al corpului (sau mai exact planul mediosagital) pe care il imparte in dou jumti,dreapt si stang. Se mai foloseste pentru a indica poziia
formaiunilor anatomice in mijlocul unei regiuni, sau denumirea unei linii care imparte o regiune in dou
pri egale;
- Coronalis, termen
folosit pentru a indica
traiectoria in form de
coroan,
aunei
formaiuni
anatomice,
iar
in
anatomia
dezvoltrii are sensul de
frontal;
Sagitalis,
termen
rezervat
pentru
denumirea unui plan
paralel cu planul median
sau pentru raportarea
formaiunilor anatomice
in acest plan (lat. = in
form de sgeat);
-Frontalis,
termen
rezervat
pentru
denumirea
planului
frontal
care
este
perpendicular pe planul
median si pe planul
orizontal;
-Transversalis, termen
rezervat
pentru
denumirea planului transversal sau orizontal care este perpendicular pe planurile median si frontal; in
regiunea membrelor acest plan este perpendicular pe axa longitudinal a regiunii;
- Medialis, termen folosit in descrierile anatomice pentru a arta poziia unei formaiuni mai aproape de
planul median;
- Lateralis, termen utilizat pentru a indica poziia unei formaiuni anatomice, mai indeprtat de planul
median;
- Intermedius, termen utilizat pentru a indica poziia mijlocie a unei formaiuni ,pentru denumirea unor
nervi (N. intermedius) sau unor proeminene osoase (Crista sacralis intermedia);
- Anterior, termen folosit pentru a arta c o formaiune se afl in faa alteia; toate formaiunile situate
inaintea planului frontal sunt anterioare;
- Posterior, termen folosit pentru a arta c o formaiune se afl inapoia alteia; se consider c toate
formaiunile situate inapoia planului sunt posterioare;
- Dorsalis, termen utilizat penntru prile posterioare ale trunchiului si gatului, termenul se aplic in egal
msur si suprafeelor corespunztoare ale capului (convexitatea craniului), mainii si piciorului;
- Ventralis, termen foarte rar folosit in anatomia omului fiind inlocuit cu termenul de anterior, excepii se
intalnesc la nivelul sistemului nervos, radix ventralis nervi spinalis, nucleul ventral al talamusului;
- Internus, termen sinonim cu *profund*, indicand c o formaiune se afl ininteriorul unei structuri, el nu
trebuie folosit in sens medial;

- Externus, termen sinonim cu *superficial* si utilizat pentru a arta c oformaiune se afl situat intr-un
plan superficial alteia, el nu trebuie folosit insens de lateral;
- Dexter, Sinister, termeni utilizai pentru a indica poziia unei formaiuni anatomice la drreapta sau la
stanga planului median;
- Longitudinalis, termen utilizat pentru a denumi axa lungimii corpului saudirecia unei formaiuni in
lungul unei regiuni a corpului omenesc;
- Transversus, termen folosit pentru a indica direcia unei formaiuni de-a curmezisul unei regiuni;
- Caudal, termeni rar folosii in anatomia omului, au sensul de superior si inferior,
- Superior, Inferior, termeni utilizai pentru a indica poziia unor formaiuni de-a lungul axei longitudinale
a corpului sau membrelor sau in planurile sagitale;
- Superficiale, Profundus, termeni utilizai pentru a arta poziia si direcia une iformaiuni anatomice la
suprafaa unei regiuni (superficiale) sau in adancime aunei regiuni (profundus).
Pentru orientarea si descrierea topografic a formaiunilor anatomice dela nivelul membrelor se vor
utiliza urmtorii termeni:
- Proximalis et Distalis, pentru orientarea falangelor (acesti termeni nu se vorfolosi in sens de superior si
inferior la nivelul membrelor);
- Radialis et Ulnaris, pentru descrierea formaiunilor anatomice localizate lanivelul antebraului si mainii
au sensul de lateral (radialis) si medial (ulnaris), acesti termeni au avantajul c nu in seama de orientarea
spaial a mainii cand descriem o formaiune anatomic;
- Tibialis et Fibularis, pentru descrierea formaiunilor anatomice localizate l nivelul gambei si piciorului,
avand sensul de medial (tibialis) si lateral (fibularis);
- Palmaris, pentru descrierea formaiunilor din regiunea anterioar a mainii (Palma manus)
- Plantaris, pentru descrierea formaiunilor situate in zona feei inferioare a piciorului (Planta).
AXE, PLANURI, POZIII SEGMENTARE
Omul corpul omenesc, se studiaz n poziia anatomic: n ortastatism, cu privirea orizontal i palmele
orientate anterior (n supinaie).
Axele:
Prin corpul omenesc se pot duce 3 axe, care se ntretaie n unghi drept i care corespund celor trei
dimensiuni ale spaiului
- axul longitudinal sau al lungimii;
- axul sagital sau al grosimii;
- axul lateral sau al limii;
Axul longitudinal are doi poli: superior (cranial) i inferior (caudal);
Axul sagital are doi poli: anterior (ventral) i posterior (dorsal);
Axul lateral are doi poli: drept i stng.
Planurile:
Prin cte dou din aceste axe se poate duce cte un plan:
1. Planul sagital principal (mediosagital) trece prin axul longitudinal i divide corpul omenesc n
dou jumti asemntoare: dreapt i stng.
Toate planurile paralele cu el se numesc sagitale.
2. Planul frontal trece prin axul longitudinal i prin cel transversal. mparte corpul n dou poriuni
neasemntoare: dorsal i ventral.
3. Planul orizontal (transversal) trece prin axul sagital si prin transversal. mparte corpul n dou
poriuni: superioar i inferioar.

POZIIILE sunt termeni anatomici care definesc locul unui organ sau segment al corpului uman, n
raport cu planurile menionate mai sus.
- Median;
- medial-lateral (intern-extern);
- superior inferior;
- cranial-caudal;
- proximal-distal;
- interior-exterior la caviti;
- profund-superficial;
- anterior (ventral);
- posterior (dorsal);
- mn fa palmar i fa dorsal;
- picior fa dorsal i fa plantar;
TIPURI DE MICRI:
- flexiuni extensiune ax transversal;
- rotaie exterior-interior ax longitudinal;
- abducie adducie ax A-P;
- circumducie flexie, abducie, extensie, adducie i revenire;
- pronaie supinaie;

reg. nazala
reg. dorsal a piciorului
reg. tarsal (glezna)
reg. crural anterioar
reg. patelar
reg. femural
reg. digital
reg. palmar
reg. carpian
reg. anterioar brahial
reg. abdominal
reg. patelara
reg. brahial
reg. mamar
reg. axilar
umr
reg. cervical (gt)
reg. oral

reg. cefalic
reg. cubital ant. (fosa cubital)
reg. frontal
reg. orbital
reg. zigomatic
reg. mental
reg. sternal
reg. pectoral
reg. inghinal
reg. coxal
reg. pubian

reg. posterioar toracic

reg. cranial
reg. occipital
reg. cervical posterioar
umr
reg. vertebral (coloana vertebral)
reg. lombar
reg. sacral
reg. gluteal
reg. perineal
reg. Brahial
reg. dorsal palmei
reg. abdominal
reg. cubital posterioar
reg. femural
fosa poplitee
reg. crural posterioar
reg. plantar