Sunteți pe pagina 1din 45

ALBINA PREZENTARE GENERALA

Albinele sunt insecte zburatoare, clasificate in cadrul superfamiliei Apoideaa din cadrul subordinului
Apocrita, care mai contine viespile si furnicile, care se hranesc cu nectarul florilor (ca sursa de energie
gratie continutului de zaharuri), si cu polen (ca sursa de proteine, folosit mai mult la hranirea larvelor),
activitate ce se consolideaza cu polenizarea florilor, si in unele cazuri, cu producerea mierii.
Astfel polenul pe care in mod inevitabil il pierd in deplasarea lor de la o floare la alta este important
pentru plante deoarece o parte din polen cade pe pistilul (structura reproductiva) a altor flori din aceeasi
specie, ducand la polenizarea incrucisata. Albinele sunt, de fapt, cele mai importante insecte
polenizatoare si interdependenta intre ele si plante fac din acestea un excelent exemplu al unui tip de
simbioza cunoscuta sub numele de mutualism, o asociere intre organismele diferite care este avantajoasa
pentru ambele parti.
Pe de alta parte unele specii de albine produc miere din nectar. Albinele de miere si albinele fara
ac aduna mari cantitati de miere, caracteristica ce este exploatata de apicultori, care recolteaza mierea
pentru consumul uman.
Albinele sunt raspandite pe intreg globul, exceptie facand cele mai inalte altitudini, regiunile
polaresi unele insule oceanice. Cea mai mare diversitate de specii de albine o gasim in regiunile calde,
aride sau semiaride, in special in America de Sud si Mexic.
Durata de viata a albinei lucratoare depinde de gradul de uzura ca urmare a activitatilor intense
desfasurate de acestea (cresterea puietului si activitatea de cules nectar si polen). Astfel albinele
ecozionate in sezonul activ (din primavara, pana vara, in jurul lunii august) traiesc numai 40 de zile, pe cand
albinele ecozionate toamna traiesc pana in primavara urmatoare, cand se face schimbul de generatii (6-9
luni).
Durata de viata a trantorilor este intre 2 si 8 saptamani si variaza in functie de sezon (activ sau
perioada de repaus) si de zona geografica.
Matca este cea mai logeviva dintre membrii familiei de albine putand trai pana la 8 ani (este insa
eficienta economic doar un an maxim 2, dupa care trebuie schimbata), este activa pe toata durata vietii
putand depune 1500-2000 si chiar 3000 de oua in 24 de ore in luna iunie. In aceasta perioada de ponta
intensa regina este atent ingrijita si bine hranita de albinele din suita sa. In familiile de albine care mor iarna
din cauza lipsei hranei, matca este ultima care moare, fiind hranita cu ultima picatura de miere.
Numarul speciilor de albine cunoscute, este de aproximativ 20.000 dar, probabil, foarte multe care
asteapta inca sa fie descoperite.
Multe specii de albine sunt putin cunoscute. Cea mai mica albina este cea pitica (Trigona minima)
cu lungimea de circa 2,1mm. Cea mai mare albina din lume este Megachile pluto, care poate atinge
lungimea de 39mm. Tipurile cel mai comune de albine din emisfera nordica sunt speciile de Halictidae, sau
albinele atrase de transpiratie, niste albine mici care adesea sunt considerate in mod gresit viespi sau
muste. Cea mai cunoscuta specie de albine este alibina europeana (Apis mellifera).
Masculii de albina au, de obicei, o viata scurta si nu colecteaza niciodata polen si nici nu au alte
responsabilitati legate de hranirea puilor. Tocmai de aceea, se mai numesc si trantori sau barbatusi ai
albinelor. Femelele-albina fac toata munca de construire a cuibului si de aprovizionare si au, de obicei,
structuri anatomice speciale care le ajuta la transportul polenului.
CLASIFICAREA ALBINELOR
Dupa varietatea florilor de unde strang polen cele mai multe albine sunt polilectice adica strang polen
dintr-o larga varietate de flori. Unele albine colecteaza polenul de la flori care apartin numai anumitor familii,
altele de la flori de anumite culori. Cele oligolectice aduna polenul numai de la cateva tipuri de flori inrudite.
Dupa gradul de socializare:
1. Solitare Majoritatea insectelor Apoidea sunt solitare, adica nu traiesc in colonii; fiecare femela isi face
proriul sau cuib (de obicei o gaura in pamant) si il aprovizioneaza. Printre aceste albine nu exista caste.
Unele albine solitare isi fac cosuri sau turele la intrarea in cuib, altele isi fac cuibul in lemn, in maduva
crengilor. Cele mai multe albine solitare au o durata scurta de viata ca adulte. Anumite specii pot fi in zbor
doar cateva saptamani ale anului, restul anului petrecandu-l ca oua, larve, pupe si tineri adulti. Albinele
solitare asigura hrana pentru larve cand camurutele sunt inchise.
2. Comunale si semi sociale Unele albine sunt comunale(eng. communal). Ele sunt de asemenea
albinelor solitare, cu exceptia faptului ca cateva femele din aceeasi generatie folosesc acelasi cuib, fiecare
facandu-si proriile camarute pentru adapostirea oualelor, larvelor si pupelor. Cateva specii de albine sunt
semi sociale (eng. sesocial) ele traiesc in mici colonii de 2-7 albine din aceeasi generatie, dintre care una
este regina sau principala depunatoare de oua. Aproximativ 1000 de specii de albine traiesc in mici colonii
formate dintr-o regina sau principala depunatoare de oua. Aproximativ 1000 de specii de albine traiesc in
mici colonii formate dintr-o regina si cateva albine-fiice lucratoare. In aceste colonii, diferenta in infatisare si
comportament intre lucratoare si regine este abia sesizabila. Asemenea specii, numite primitively eusocial
formeaza colonii temporare care mor toamna si numai reginele fertilizate supravietuiesc iarna. Albinele
apartinand speciei Bombus terrestris (eng. Bumblebees) sunt cele mai familiare exemple.

3. Sociale Albinele cu adevarat sociale (eng eusocial) traiesc in mari colonii in care femele supravituiesc
doua generatii: mamele (reginele) si fiicele-lucratoare. Masculii, numiti si trantori, nu joaca nici un rol in
organizarea coloniei si nu fac decat sa se imepecheze cu reginele. Larvele sunt hranite progresiv, asta
insemnand ca acele camarute sunt dechise la nevoie sau sunt lasate deschisepentru ca lucratoarele sa
aiba grija de larve. Cele inalt-socializate, cateva sute de specii, formeaza colonii permanente in care regina
si castele de lucratoare sunt intr-un mod semnificativ diferite ca structura, fiecare specializandu-se in
propriile activitati si nefiind capabil sa supravietuiasca fara ceilalti. Coloniile de albine sociale sunt societati
complexe, superior coordonate. Albinele individuale pot avea functii inalt specializate inlauntrul coloniei.
Dupa modul de hranire:
1. Non-parazite
2. Parazite Albinele parazite sunt acele albine care nu-si hranesc singure progeniturile si care nu-si
contruiesc singure cuibul, ci folosesc cuibul si mancarea altor specii de albine pentru a-si aproviziona
tinerele albine parazite. Albinel parazite sunt de doua tipuri: albine clepto parazite si parazitii sociali.
Albinele clepto parazite invadeaza cuiburile albinelor sociale, isi ascund ouale in camerele de clocit inainte
ca gazadele sa isi depuna pe ale lor si inchid camerele. Tanara albina parazita se hraneste cu mancarea
care a fost depozitata de femela-gazda. Ouale sau tinerele larve ale gazdei sunt ucise fie de femela-parazit
fie de larva acesteia.
Parazitii sociali sunt albinele care omoara regina rezident, isi depun ouale in camarutele gazdei si apoi
formeaza lucratoarele gazdei sa creaca tinerii paraziti de albina. Din acest moment ce nu asigura hrana
pentru vlastarele lor, femelele de albina parazita nu poseda trasaturi speciale cum ar fi cosuletele de polen
sau perii de polen.

APICULTURA DE LA AMATOR LA PROFESIONIST


APICULTURA DE LA AMATOR LA PROFESIONIST
In functie de numarul stupilor putem afla care stupari sunt amatori, semiprofesionisti sau
profesionisti :
Amatori - obiectivul principal este obtinerea de produse apicole care sa acopere necesarul pentru
familie si eventual obtinerea unui profit. Potrivit normelor, se considera amator stuparul care are 1-100
familii de albine. De obicei acest stuparit se caracterizeaza prin urmatoarele: volum de munca mediu (la
sfarsit de saptamana); materialul genetic (roiuri, matci) se obtine prin mijloace propii; apicultorul are o alta
munca de baza.
Semiprofesionisti - numarul de familii este de 100-300 buc, volumul de munca 1200-1300 ore/an,
materialul genetic se cumpara de la unitatile specializate, se poate practica o apicultura moderna prin
mecanizarea lucrarilor, se prelucreaza primar unele produse ale stupului etc. Afacerea este o afacere de
familie fiind folosita munca membrilor ei.
Profesionisti - se pot considera apicultorii care detin peste 300 de stupi, un numar optim fiind
undeva spre 600 de buc. Aici lucrurile se schimba radical, stuparitul pastoral fiind absolut necesar. Numarul
de ore munca/an creste dramatic, fiind necesara angajarea de muncitori sezonieri, dar daca conditiile
meteo sunt favorabile si veniturile vor creste.
Aderarea Romaniei la U.E deschide noi orizonturi apiculturii in general si apicultorilor in special.
Penetrarea pietei U.E se va face mult mai usor, subventiile vor fi prezente si totul o sa intre pe un fagas
normal. Nu ratati oportunitatea oferita de apicultura, pentru ca in acest domeniu se poate face o treaba
buna si bani frumosi.
DEZVOLTAREA APICULTURII
Printr-o strategie de dezvoltare pe baza unor masuri de sustinere a apiculturii romanesti se poate
tripla efectivul de albine din tara noastra intr-un interval de doar 5-10 ani. Potentialul melifer al tarii noastre
este de 1,8 milioane familii de albine, iar in prezente sunt in jur de 0,6-0,7 milioane familii, cu o productie de
18 kg pe familie de albine.
Daca se ia in calcul o productie de 20 kg miere anual pe familie, va fi posibil ca sa prognozam in
urmatorii 5 ani o productie de 34 000 tone miere-marfa.
La ora actuala consum total intern de miere este doar de 2000 tone miere. El va putea creste in
anii urmatori i ani la 7000 tone miere marfa, respectiv 0,3 kg/locuitor. Va ramane 27000 tone miere marfa
pentru export. Romania a avut o buna traditie in vanzare mierii la export.
Cele mai importante masuri de sustinere a apiculturii romanesti sunt:
- mentinerea si aplicarea a Legii 89/98 (Legea Apiculturii), precum si a normativelor care protejeaza albinele
si stimuleaza apicultorii;
- sporirea patrimoniului apicol prin inmultirea numarului de familii de albine, urmand ca in urmatorii 5 ani,
peste 80 % dintre apicultori sa detina minim 50 de familii de albine;
- mentinerea si imbunatatirea fondului genetic apicol autohton prin crearea de noi linii si hibrizi, de inalta
productivitate, cu rezistenta naturala la boli si adaptate conditiilor bioapicole din tara noastra;
- accentuarea procesului de profesionalizare prin introducerea elementelor noi de crestere, dotare,
modernizare si integrarea tehnologica in stupinele profesioniste;
- diversificarea productie apicole prin recoltarea de la albine a urmatoarelor produse apicole: miere, ceara,
polen, laptisor de matca, propolis, venin de albina si la comanda a apilarnilului;
- valorificarea superioara a produselor apicole pe piata interna si externa, prin inglobarea acestora in
produse terapeutice si cosmetice de mare valoare;
- infiintarea unor stupine model in gospodariile cu potential turistic si apicol, care sa asigure produse de
calitate, si o alimentatie sanatoasa;
- motivarea apicultorilor pentru a trece la stuparitul industrial de minim150 de familie, in urmatorii 10 ani,
pentru a creste indicatorii de profitabilitate/ exploatatie.

BAZA MELIFERA
BAZA MELIFERA. PRODUCTIA DE MIERE LA HECTAR
O condiie important pentru creterea i ntreinerea rentabil a familiilor de albine o constituie
cunoaterea plantelor melifere din zona n care se afl stupina, perioada de inflorire a acestora,
precum i valoarea lor nectaro-polenifer. Cunoscnd bine acestea, precum i evoluia timpului, se pot
lua din timp o serie de msuri cu privire la dezvoltarea raional a familiei de albine n scopul obinerii
unor recolte de miere bogate i constante. Pentru a obine recolte mari de miere apicultorul trebuie s
cunoasc la perfecie nu numai tehnologia apiculturii, el trebuie s foloseasc raional i chibzuit baza
melifer . Amplasarea stupinei se va face ntr-o zon ce cuprinde un areal bogat cu plante melifere,
deaceea un apicultor este dator s le recunoasc uor din amestecul din alte plante particularitile
biologice, termenul lor de nflorire, productivitatea lor de la hectar i condiiile optime de secretare a
nectarului.
Arborii i arbutii din pdurile rii noastre, n afar de valoarea lor forestier, constituie o resurs
important de nectar i polen. Pdurile din ara noastr se mpart n: foioase, mixte (foioase i
conifere) i conifere. Pdurile foioase formate din amestecuri de arbori i arbuti sunt cele mai bogate
n vegetaie melifer. Aici albinele au un cules aproape uniform i de lung durat, care ncepe din
primvar i ine pn n var. La aprecierea pdurilor din punct de vedere melifer, totdeauna trebuie
s inem seama c pdurea ofer un cules cu att mai abundent cu ct are o vegetaie mai variat.
Stabilind perioada de nflorire, durata nfloririi, intensitatea, capacitatea melifer, se poate elabora un
plan de valorificare a acestor bogii naturale inepuizabile.
Pdurile de plop i salcie din lunci i zvoaie, nsumnd peste 200 000 ha, constituie surse
importante de nectar i polen pentru apicultur. n regiunea de cmpie, n luncile rurilor i n partea
inferioar a dealurilor sunt larg rspndite zvoaiele de plop alb, plop negru i salcie, formnd
amestecuri ntre ele sau cu alte specii melifere valoroase ca: aninul alb, ulmul de timp, hibrid, ulmul
foios, ararul de timp, mrul de pdure, iar dintre arbuti pducelul, mcriul, murul, cornul etc. Alunul
i arinul nfloresc foarte timpuriu, ntr-o perioad n care condiiile atmosferice sunt n general puin
favorabile.
n perioada culesului de primvar i timpuriu de var (1 mai - 15 iunie) nfloresc speciile de stejar,
jugastrul, paltinul de munte, castanul porcesc, nucul, drmoxul, caragana, salba moale, cireul
psresc, ararul ttrsc, pducelul, sngerul. paachina (cruin), salcmul, lemnul cinesc, gldicea,
scumpia, slcioara, dracila (crueea), cenuarul, clinul, teiul cu frunza mare, oetarul, catalpa,
castanul comestibil, teiul pucios (cu frunza mic) etc. ntre 15-31 iulie speciile forestiere care ofer
nectar sunt teiul alb i salcmul japonez. Dintre speciile forestiere, paachinanflorete continuu, din
primvar pn la sfritul lunii septembrie i nceputul lunii octombrie. Indiferent de abaterile de la
starea normal, din cele artate, apare evident faptul c majoritatea speciilor de interes apicol
corespund primelor perioade de cules (cules timpuriu i cules de primvar i timpuriu de var). n
perioada corespunztoare culesului timpuriu nfloresc ndeosebi speciile forestiere polinifere. ntre

speciile de mare interes pentru apicultur nu nfloresc timpuriu dect paltinul de timp i carpenul;
speciile de interes mediu sunt ns ceva mai bine reprezentate. Majoritatea plantelor forestiere care
reprezint o importan mare pentru apicultur nfloresc ns n perioada culesului de primvar i
timpuriu de var. n perioada culesului de var, teiul alb prezint cea mai mare importan, iar n
perioada culesului de toamn aportul speciilor forestiere este aproape inexistent.
Salcmul alb.
Dintre arboretul de pdure, o deosebit importan prezint salcmul alb. Primele plantaii de salcm
s-au fcut la Bileti, regiunea Oltenia, n jurul anului 1852. Pe suprafee mari, plantaii au fost fcute
n judeele Ialomia, Brila i sudul Olteniei prin 1862. Salcmul este ntrebuinat la fixarea nisipurilor
zburtoare, consolidarea terenurilor accidentate, pentru umplerea golurilor din pduri, pentru
refacerea arboretelor de antestep. Salcmul cuprinde la noi n ar 11 varieti cu rspndire i
valoare melifer diferit.
Robinia pseudocacia var. vulgaris ocup circa 100 000 ha, din care 75 819 ha aparin fondului
forestier, plus o suprafa nsemnat dar izolat, prin comune i sate, printre care i n Cmpia
dunrean. Zona unde plantaiile de salcm sunt mai compacte este sudul Olteniei. Pornind din
dreptul Ostrovului i continund pn la Turnu-Mgurele pe o lungime de 200 km i o lime de 3-30
km (n medie 10 km) se ntind dune de nisipuri. Pdurea de aici are foarte mare importan pentru
dezvoltarea apiculturii noastre. n afar de aceste plantaii masive, salcmul este rspndit n
jumtatea de sud a Munteniei, n lungul Dunrii pn la nord de Galai. naintarea salcmului i n alte
regiuni ale rii este oprit de altitudine i clim. De la 200 m altitudine, salcmul ncepe s se
rreasc i devine sporadic ctre 400 m altitudine. n diferite plantaii salcmul constituie specia
principal, fiind foarte rspndit. Salcmul se crete la noi n ar pentru atingerea a dou obiective:
cerinele silviculturii i cele ale agriculturii. Pe baza aprecierii valorii forestiere i a determinrii valorii
melifere n crearea formelor noi de salcm cu valoare economic mai mare, trebuie urmrit obinerea
soiurilor caracterizate prin creterea rapid, mas mare lemnoas, trunchi nalt i drept, coroan
strns, nflorire trzie, foarte abundent, producie mare de nectar i concentraie ridicat de zahr.
Din punct de vedere apicol intereseaz realizarea unor producii mari de miere de salcm, ceea ce
este posibil prin mrirea perioadei de nflorire. Producia de miere la hectar, stabilit prin cercetri
fcute n ara noastr, este de 1365 kg pentru pduri i 643 kg pentru plantaiile tinere.
Salcmul galben nflorete n lunile mai-iunie timp de 14-20 zile. Dup datele literaturii de
specialitate, producia de miere n condiii favorabile poate ajunge pn la 350 kg la ha. Mierea este
transparent, solidificat capt culoarea alb, cu cristale de mrime mijlocie, fr nici un miros i cu
gust plcut, asemntor cu mierea de salcm alb. Este foarte rezistent la secet i geruri.
Teiul. n ara noastr, teiul este un arbore rspndit n pdurile din vest, est i sud. Dup
datele publicate n literatura de specialitate, masivele de tei din pdurile noastre ocup o suprafa de
54 102 ha, din care numai 40 208 ha sunt trecute de vrsta de 20 ani, vrst de la care ncepe
nflorirea util pentru apicultur. Din aceast suprafa, cea. 35 000 ha sunt trecute de 40 ani, vrsta
cnd teiul ncepe s produc mai multe flori i s secrete nectar mai abundent. n pduri se gsete
foarte rar n masive pure, crescnd de obicei n amestec cu alte specii forestiere (arborete de stejar,
gorun, ulm, frasin, corn, alun, arar, jugastru etc). n compunerea acestor arborete, teiul reprezint

proporii variate, ntre 10 i 30% i mai rar 50-90%, cum de exemplu se poate gsi n Dobrogea de
nord (Babadag, Isaccea, Niculiel, Tulcea), care n totalitatea lui ocup o suprafa de peste 15 000
ha. n general, teiul poate ajunge pn. la vrsta de 200-250 ani.
Speciile de tei care se ntlnesc mai frecvent n ara noastr sunt:
1. teiul cu frunza mare (fluturesc);
2. teiul cu frunza mic (pucios);
3. teiul argintiu sau teiul alb.
Prima specie care nflorete este teiul cu frunza mare, urmeaz teiul pucios la 10-16 zile i apoi la 2022 zile fa de teiul cu frunza mare, nflorete teiul argintiu. Durata de nflorire a celor trei specii luate
mpreun este n medie de 30 zile. Masivul de tei din Moldova este cel mai important, pentru c
asigur culesuri constante, dnd posibilitatea realizrii unor producii mari de miere. Cele 15343 ha
(din totalul de 19000 ha) valorificabile din regiunea Iai sunt folosite de apicultori numai parial.
Masivul de tei din Banat totalizeaz o suprafa de 11600 ha (tei 5754 ha), teiuri ntinse aflndu-se la
Reia, Oravia, Lipova, Deta, Bozovici, Moldova nou etc. Teiul din Banat este puin valorificat, pentru
c stupritul pastoral se practic doar la masivul Ramna (raionul Reia) i n Orova.
n regiunea Bucureti, cele mai mari masive (5456 ha de tei, din cea. 3100 ha valorificabile) sunt n
jurul Snagovului (masivul Lipia, Bojdoni, Ciofliceni), la sud de Bucureti (Mihai Bravu, Comana,
Clugreni),

lng

Titu

(Vntorii

Mici,

Cernica,

Cscioarele,

Cosoba-Rioas

etc.).

Toate soiurile de tei din ara noastr sunt melifere, dar sunt i ani n care - mai ales teii din pdurile
situate n regiunile de step - nu secret nectar. Cea mai rspndit specie de tei este teiul alb, care
nflorete n iunie i este cel mai cutat de albine. Uneori secreia este att de mare nct n lumina
soarelui nectarul apare ca o pictur de rou. Pe anterele florilor se gsete puin polen, fapt pentru
care ele nici nu sunt cercetate de albine. Doar n lipsa nectarului albinele adun i polen. Florile sunt
mici, de culoare galben-verzuie, cu o arom caracteristic ce se rspndete departe.
Determinrile fcute n ara noastr prin metoda splrii florilor, privind producia de nectar a teiului, au
artat urmtoarele: cantitatea de miere produs la hectar este de 940 kg la teiul argintiu i 460 kg la
teiul pucios.
Teiul pucios (rou, de deal) cu frunze mici, pe faa de deasupra de o coloraie verde-nchis,
cu florile mrunte, albe-glbui i mirositoare, cu fructele ca nite mrgelue ruginii, nflorete n iunieiulie.
Teiul secret cea mai mare cantitate de nectar pe timp cald, dup ploaie. nflorirea teiului la es
dureaz 14-16 zile, cteodat se prelungete pn la 20 zile. nceputul nfloririi i al culesului depinde
de caracterul localitii; pe versante sudice, teiul nflorete mai devreme dect pe cele nordice; pe
locurile joase, mai trziu dect pe cele mai ridicate. Cnd vara este cald, teiul nflorete mai devreme
dect dac este rcoroas. S-a observat c secreia de nectar la tei este mai abundent dimineaa i
seara. n ara noastr, teiul nflorete la un interval de cea. 20-25 zile dup nflorirea salcmului. Spre
deosebire de salcm, culesul de tei este de durat mai lung, n special n pdurile formate din mai
multe varieti. n ceea ce privete secreia de nectar, teiul este capricios. Acolo unde factorii locali
favorizeaz o mai mare umiditate a aerului, secreia de nectar se menine, aa cum se ntmpl n
nordul Dobrogei i n regiunile limitrofe, unde teiul d producii aproape constante n fiecare an.

Culesuri slabe n unii ani sau lipsa culesului sunt din cauza condiiilor de timp neprielnice primvara,
cnd se formeaz mugurii florali i mai ales dac timpul este neprielnic n timpul nfloritului. Dac teiul
nflorete pe timp ploios, nectarul este diluat, dac nu complet splat din cauza florilor care sunt
deschise. Culesul de tei nu este ntotdeauna asigurat, chiar cnd nfloritul este foarte bogat, din cauza
slabei secreii a nectarului. Intensitatea nfloririi variaz la tei de la un an la altul. De asemenea,
precipitaiile atmosferice din anul precedent determin cantitatea florilor i a nectarului n anul
respectiv. Aceasta constituie aa-numita periodicitate a teiului. Ca la oricare alt specie, i la tei s-a
constatat c dup o nflorire abundent urmeaz o alta mai puin intens. Un pericol mare pentru tei l
constituie ngheurile de primvar, cnd sunt distrui mugurii florali. La fel, ploaia sau frigul n timpul
nfloririi compromit culesul. Dup constatrile fcute de cercettori i apicultorii, n afar de condiiile
atmosferice, o influen mare asupra secreiei de nectar o au i condiiile de cretere a teiului,
varietatea lui, poziia ramurilor nflorite fa de coroan, solul, relieful, desimea plantaiei etc. Astfel,
teiul crescut n zona de cernoziom are o secreie de nectar mai abundent (27,5 mg la o floare) dect
teiul crescut pe sol argilos (22,43 mg). Teiul cu frunza mare produce mai mult. nectar (11,5 mg) dect
cel cu frunza mic (7,46 mg). Teiului i priete mai mult n locurile deschise dect n locurile umbrite;
crescut n defriri de pduri (n al doilea an de la defriare) secreia de nectar a fost de 11,54 mg fa
de 4,37 mg ct a dat n locuri umbrite. Aezarea florii n coroan este un alt element ce condiioneaz
producia de nectar. Pe timp de secet florile ndreptate spre nord dau mai mult nectar (7,5 mg) dect
cele aezate spre sud (6,4 mg). Situaia se inverseaz ns dup o ploaie cnd dau mai mult nectar
(10,6 mg) florile ndreptate spre sud dect cele ndreptate spre nord (6,00 mg).
Floarea Soarelui sau rsrita este o plant anual uleioas.Este un melifer principal n
Moldova. Rsrita este pretentioasa fata de caldura, rezist la secet, crete bine pe solurile de
ciornoziom i nisipos lutos. Ea inflorete peste 60-80 zile dup semanat (iulie-august) n curs de 20-25
zile. De pe hectar se poate obtine 30-50 kg miere i polen de culoare galben-aurie. O familie de
albine poate recolta zilnic cte 2-3 kg miere.
Arari (acerine).

ara

noastr

se

gsesc

urmtoarele

specii

de

arari:

1. n flora spontan din pduri, pltiniul de cmp, jugastrul, ararul ttrsc (gldiul), paltinul de
munte, jugastrul de Banat; toate aceste specii prezint mai multe varieti i forme; 2. ararii exotici
aclimatizai: ararul american, ararul alb cu frunze de frasin i ararul de zahr (paltinul, ararul
argintiu).
Paltinul de cmp, jugastrul i ararul ttrsc triesc de obicei prin pdurile de amestec de foioase
(stejar, gorun, fag), prin poieni, tufiuri, la margine de pduri din regiunea de dealuri i de cmpie.
Ararul ttrsc se ntinde mai mult spre cmpie, iar n pdurile de conifere rinoase se gsete
paltinul de munte. Prezena lor face s se mbunteasc componena pdurilor ridicnd astfel
valoarea economic. Diferite specii de arari se deosebesc mult una de alta din punct de vedere al
rspndirii lor, al factorilor ecologici, precum i al valorii lor melifere. Acerineele au talia diferit: astfel,
paltinul de cmp atinge nlimea de 25 m, jugastrul de 10 -15 m, ararul ttresc de 10 m, paltinul de
munte 30 m, ararul american cu nlimea de 10 - 15 m i n fine paltinul argintiu pn la 20 m. Aceste
dou specii din urm se cultiv ca arbori ornamentali de-a lungul oselelor, n parcuri, spaii verzi etc.
Ararii cer un sol mai afnat i fertil (mai ales paltinul de cmp), mult cldur, umiditate moderat i

nu se dezvolt bine pe solurile nisipoase. Ararii nfloresc cu 8 - 10 zile mai devreme dect salcmul i
formeaz, pe lng nectar, cantiti nsemnate de polen.
Paltinul de cmp ofer nectar i polen. La noi nfloritul ncepe de la 1 aprilie pn la 5 mai.
nflorete nainte de nfrunzire. O familie de albine puternic, bine dezvoltat, poate culege ntre 4 - 8
kg miere, iar producia la ha este de 200 kg. Datorit cantitii nsemnate de nectar ce o au florile,
acest arbore este considerat printre cele mai importante plante melifere de primvar. nflorirea
timpurie a ararului nu ngduie ns albinelor s depoziteze ntreaga cantitate de miere, deoarece
este folosit n mare msur pentru hrana lor dup perioada de iernare.
Jugastrul produce nectar i polen. nfloritul ncepe la 10 aprilie pn la 15 mai, o dat cu
nfrunzirea sau dup aceasta. Florile de jugastru secret nectar de calitate superioar i n cantiti
nsemnate. Literatura de specialitate menioneaz faptul c la 1 ha de plantaie pur se pot obine
pn la 1000 kg miere. In unele locuri, cantitatea de nectar secretat este att de mare nct se poate
spune c albinele inund cuibul cu miere.
Ararul ttrsc este de asemenea nectaro-polinifer. nfloritul ncepe ntre 1 i 31 mai, dup
nfrunzire. Aceast specie d o miere de calitate superioar, ns produce mai slab, nct de obicei nu
prea este cercetat de albine, atunci cnd n raza de zbor a albinelor exist alte flori mai bune
productoare de nectar. n condiiile rii noastre pare a fi cel mai melifer dintre toate speciile de arari,
cu o producie maxim de 1000 kg miere la ha.
Paltinul de munte este nectaro-polinifer. nfloritul ncepe dup regiune, ntre 25 aprilie i 1
iunie, dup nfrunzire. Nectarul secretat de paltin este n cantitate mic, ns prezint avantajul c
secreia se face pe orice vreme, astfel c albinele au asigurat un cules permanent n timpul nfloritului.
Mierea este foarte aromat.
Ararul american este important prin culesul abundent de polen (de culoare brun),
primvara timpuriu. Florile apar n lunile martie-mai, nainte de nfrunzire.
Paltinul argintiu este nectaro-polinifer, fiind foarte mult cercetat de albine pentru nectar.
Florile apar n martie-aprilie, n unele regiuni chiar i n februarie, cu mult nainte de nfrunzire.
n general, n ce privete importana acerineelor pentru apicultur, s-a considerat ca aceste specii nu
secret nectar att de abundent nct s se poat recolta miere-marf; ele sunt importante numai
pentru dezvoltarea familiilor de albine primvara timpuriu, pregtindu-le astfel pentru culesul principal.
Slciile cresc sub form de arbori (sau subarbori de 0,5 - 6 m), ajung chiar la 30 m nlime i
triesc pn la cca. 100 ani. n ara noastr salcia cpreasc este rspndit pretutindeni n afar de
Dobrogea. Se ntlnete mai rar n regiunea de cmpie; dimpotriv salcia zloag este mai rspndit
de la cmpie pn n muni i mai ales n blile Dunrii i n Delt.
Salcia cpreasc
- care este i cea mai melifer, este un arbust care poate ajunge pn la o nlime de 9 m. Amenii
(miorii) apar nainte de nfrunzire n luna martie-aprilie. Florile mascule (amenii) sunt aezate pe
indivizi separai. Salcia fraged, mlaja, salcia pletoas, prezint forme de arbori, iar salcia cpreasc,
rchita alb, salcia pitic sunt arbuti. Mierea provenit de la salcie este de calitate bun i de culoare
galben-aurie, se solidific n cristale mici ca o crem. Producia de miere medie este de 150 kg la ha.

Slcioara. Nu este pretenioas fa de sol i este rezistent la secet. nflorete n mai-iunie,


ncepnd de la vrsta de 4 ani i ofer albinelor nectar i polen.
Plopul incepe nflorirea timpuriu primvara, iar florile mascule i cele femele sunt aezate pe
arbori separai. Plopul negru secret o materie cleioas, care este adunat de albine folosind-o la
formarea propolisului.
Ali arbori i arbuti
Ulmul, ca i Velniul, este un arbore nalt, care triete pn la 100-150 ani. nflorete
naintea nfrunzirii n aprilie-mai. n primverile prielnice apiculturii, albinele cerceteaz arborii de ulm
i adun nectarul, polenul i cleiul. Pe arborii de ulm gsesc adpostul multe specii de insecte care
elimin o cantitate mare de excremente din care se formeaz mierea de man de origine animal.
Alunul comun este un arbust nalt, ajungnd pn la 5 m. nflorete nainte de nfrunzire.
Amenii masculi apar nc de cu toamn. Se desfac primvara devreme, iar vntul mprtie praful
galben alctuit din grunciorii de polen.
Cantitatea de polen pe care o produce alunul difer de la an la an, fiind mai mare atunci cnd nu este
secet. Crete bine n solurile argilo-nisipoase, formeaz tufiuri ntinse n regiunile de deal i coline,
pe marginea pdurilor i n defriri. Alunul are o mare importan melifer. Polenul su este bogat n
vitamine i ofer albinelor hran timpurie, deoarece nflorete n februarie-martie. Se recomand
colectarea polenului de alun. n acest scop se iau crengue cu ameni brbteti desfcui care se
scutur pe site. Se cerne, se usuc i se pstreaz n borcane ermetic nchise i se administreaz
albinelor n amestec cu miere sau sirop de zahr.
Aninul negru ajunge pn la 28 m nlime, are o scoar cenuie la nceput iar mai trziu
devine brun-negricioas.
Aninul alb, mai puin nalt dect aninul negru (22 m), are o scoar de culoare cenuieargintie, nflorirea la aninul negru are loc n luna martie, iar la aninul alb la sfritul lui martie i n luna
aprilie. Ambele specii cresc spontan, dar uneori se gsesc i cultivate (aninul negru). Zona de
rspndire a aninului negru este mai ales n nordul rii. Se gsete de asemenea n Lunca Dunrii i
n Delt. Este un arbore care se dezvolt foarte repede i din aceast cauz se folosete n
mpdurirea terenurilor umede. Zona de vegetaie a aninului alb ncepe de pe dealurile mai nalte i
urc pn la mijlocul munilor, formnd aniniuri de-a lungul vilor i praielor. Este rspndit n
pdurile de fag, uneori se amestec chiar cu molizii. Aninul alb este folosit pentru fixarea terenurilor n
regiunile de coast. Din punct de vedere melifer, ambele specii ofer albinelor polen de bun calitate
i n cantiti nsemnate. Se recomand ca s se strng amenii brbteti, care se trec prin sit i se
usuc.
Nucul i ricinul produc cantiti nsemnate de polen.
Coniferele produc cantiti mari de polen, ns albinele adun polenul numai de la un numr
restrns de arboret. Mai des ele adun mierea de man de pe unele specii de brad i molid. Lichidul
dulceag emanat de cetina rinoaselor este de aseme nea adunat de ctre albine.
Gldicea este un arbore ce se cultiv mai mult n step, ca o plant decorativ i pentru
garduri vii; nu este pretenioas fa de sol i i place cldura. Are o mulime de flori mici, verzui, care

secret abundent nectarul i este foarte mult cercetat de albine. nflorete dup salcmul alb i
dureaz pn la culesul de tei (iunie). Producia de miere este de cea. 250 kg/ha, mierea este
aromat i plcut la gust.
Mojdreanul este un arbore pitic care se ntlnete mai ales n regiunile Oltenia, Banat i
Dobrogea. nflorete n lunile aprilie-mai, furniznd un cules bun chiar n perioada dintre pomi i
salcm. Producia de nectar este evaluat la 100 kg/ha.
Frasinul nflorete n aprilie sau mai, mult naintea nfrunzirii. Florile formeaz inflorescene,
sunt de culoare violet-nchis, aparent aproape negru. Are flori mascule i femele pe acelai individ. n
timpul nfloritului ofer albinelor mult polen i foarte puin nectar.
Stejarul este rspndit larg n pdurile noastre. n apicultur stejarul este cunoscut ca o
plant polinifer, ns n unii ani, cnd condiiile meteorologice sunt prielnice, albinele culeg i nectar.
nflorete primvara timpuriu.
Cornul este un arbust sau arbore care formeaz tufiuri la marginea pdurilor din regiunea
de cmpie sau coline, cu soluri calcaroase. nflorete pe la sfritul lui februarie-martie i ofer
albinelor cantiti nsemnate de nectar i polen.
Porumbarul este arbust nalt de cca. 2 m. nflorete n luna aprilie-mai nainte de nfrunzire,
ofer albinelor cu predilecie polen i puin nectar. n anii cu condiii meteorologice prielnice apiculturii,
producia de miere poate ajunge pn la maximum 20 kg la hectar.
Corcoduul este un arbust care nflorete n martie-aprilie, nainte sau dup nfrunzire. Ofer
albinelor nectar i polen. Producia de miere este de aproximativ 40 kg la ha.
Prunul, mrul, prul, cireul i viinul slbatic sunt arbori care se ntlnesc n pdurile de
foioase amestecate i ofer albinelor n aprilie-mai mult nectar i polen. Producia medie de miere este
de cea. 20-30 kg la hectar.
Oetarul (cenuarul) este un arbore spontan sau cultivat, de 20 - 30 m. nflorete pe la
sfritul lui iunie i nceputul lui iulie, emannd un miros puternic i neplcut; ofer albinelor nectar i
polen, dnd o miere de calitate destul de bun, care se distinge printr-o arom asemntoare vinului
muscat (busuioc), printr-o culoare verzuie-deschis (chihlimbarie) i limpede. Unii apicultori o folosesc
chiar pentru mbuntirea mierii lipsite de arom. Producia de miere este de 300 kg/ha.
Castanul slbatic nflorete din aprilie i pn n cursul lunii mai, naintea salcmului, oferind
albinelor o cantitate destul de nsemnat de nectar i polen. Mierea de castan este lichid, apoas
(subire), transparent i de obicei incolor. Uneori capt o culoare puin glbuie. Nu se recomand
s fie lsat pentru iernat, ntruct se cristalizeaz uor.
Castanul comestibil .n regiunile Oltenia, Banat, Criana, Maramure i Arge se afl pduri
de castani comestibil. Aceste pduri ocup suprafee de 20 - 30 ha. Castanul nflorete de obicei
ncepnd din 14 iunie i dureaz pn la sfritul lunii, imediat dup ncetarea nfloririi salcmului de
la altitudini mari. nfloritul dureaz 10 - 15 zile i ofer albinelor un cules de nectar i polen. La
stupritul pastoral n anii prielnici apiculturii se realizeaz cte 5 - 7 kg miere-marf, la care se adaug
cte 10 - 15 kg miere de rezerv n faguri i 3 - 4 faguri cldii n familie. Mierea de castan are un gust
plcut i puin amrui, nu cristalizeaz uor i este bun pentru iernarea albinelor.

Lemnul cinesc. nflorete ncepnd din luna mai pn n iulie. Ofer albinelor mult nectar,
de asemenea polen. Mierea are un gust amrui. Sunt i soiuri de lemn cinesc care nfloresc o lun,
dou mai trziu. n perioada nfloririi s-a observat uneori pieirea n mas a albinelor att n stupin ct
i direct pe florile lemnului cinesc. Nu este pretenios fa de sol.
Caprifolium este un arbust trtor. Florile eman un parfum puternic mai ales ctre sear.
nflorete n iunie, fiind o bun plant melifer.
Cruinul este un arbust care se ntlnete adeseori n pduri n solurile bogate n ap i bine
umbrite. n afar de nectar ofer albinelor mult polen. nflorete toat vara, ncepnd din mai pn n
august, iar n anii favorabili apiculturii asigur familiilor de albine rezerve suficiente de miere. nflorete
aproximativ cu 3 sptmni dup terminarea nfloririi livezilor de pomi fructiferi i ofer albinelor mult
nectar. Mierea nu se ngroa, rmne fluid i nu se solidific. Este foarte bun pentru garduri vii. Nu
trebuie s fie plantat lng lanurile de ovz fiind gazd bun pentru ciupercile de rugin.
Clinul este un arbust care ajunge pn la 3-4 m nlime, nflorete ncepnd din luna iunie.
Ofer albinelor mult nectar i polen. Secret mai mult nectar n locurile cu umiditate abundent.
Pducelul nflorete abundent n lunile mai-iunie, stimulnd dezvoltarea familiilor de albine n
vederea culesului principal.
Zmeurul este un arbust spontan i cultivat, care crete n luminiurile pdurilor de munte i n
step. nflorete n iunie-iulie timp de 20 - 25 zile. n regiunile de step durata nfloririi este mai scurt.
Cnd timpul este prielnic, n luminiurile de pdure bogate n zmeur se pot obine zilnic sporuri de 2 4 kg. Cu ct relieful este mai variat, cu att mai mare este diferena dintre epocile de nflorire ale
zmeurului i cu att culesul dureaz mai mult. Zmeurul secret aa de mult nectar c albinele nu pot
cerceta mai mult dect 2 - 4 flori ntr-un zbor, pe cnd la alte plante frecvena este de 10 - 30. Albinele
culeg nectarul zmeurului la orice or din zi. Chiar n timpul ploilor linitite i calde, albinele nu-i
nceteaz culesul. Dup observaiile apicultorilor, de la 1 ha de zmeur albinele pot recolta 4-6 kg miere
pe zi i peste 100 kg n toat perioada nfloririi. Determinrile fcute de S.C.A.S. au artat c producia
de miere la hectar este de cea. 50 kg. Mierea de zmeuri este de culoare rocat-glbuie i foarte
gustoas.
Agriul este un arbust spontan i cultivat, foarte rspndit.
nflorete ncepnd cu sfritul lunii aprilie pn n mai i ofer albinelor nectar i polen. nfloritul
dureaz de la 10 pn la 20 zile. Dac timpul este prielnic, de pe 1 ha de agri albinele pot obine cel
mult 35-40 kg de miere.
Murul este un arbust nrudit cu zmeurul i are fructe negre, ncepe nfloritul n luna mai i
dureaz pn la sfritul lunii septembrie. Este considerat plant melifer destul de bun, deoarece
ofer albinelor mult nectar i polen timp destul de ndelungat. Producia de miere este de 20-25 kg la
ha. Mierea are aspectul plcut i uor aromat. Mierea este de culoare deschis, transparent i numai
temporar capt culoare galben.
Afinul crete n pdurile de rinoase i nflorete n mai-iunie, n locuri semi umbrite
producia de nectar este mai abun dent. Ofer albinelor cantiti nsemnate de nectar. Dup datele
literaturii apicole, culesul ajunge pn la 2,5 kg pe zi de familie de albine puternic.

Smrdar. nflorete n iunie i este un arbust nectarifer. Mierea are un gust neplcut; fiind
consumat ca atare, provoac dureri de cap, vomitri, ameeal i intoxicaii. Pentru a fi apt de
consum, mierea trebuie s fie n prealabil fiart.
Iarba neagr este un semiarbust ce se ntlnete prin pdurile de conifere. nflorete foarte
abundent ncepnd din iunie pn toamna trziu i ofer albinelor mult nectar. Mierea de la iarba
neagr, cu toate c este aromat, este de culoare nchis, galben-nchis sau roiatic. Are un gust
astringent, chiar amar, foarte vscoas; se cristalizeaz anevoie. Extragerea mierii se face cu greu,
fagurii trebuind s fie n prealabil nclzii. Producia desiurilor de iarb neagr este de cca. 200 kg
miere la ha.
Pomi fructiferi
Prin marea extindere i variabilitate a speciilor pomicole, precum i prin nfloritul timpuriu ealonat,
primvara, ntr-o perioad n care flora melifer este slab reprezentat, plantaiile de pomi fructiferi
(livezile) ocup un loc de frunte prin bogatul cules de ntreinere pe care-l furnizeaz albinelor. n
regiunile cu plantaii masive i n anii favorabili, de la pomii fructiferi se pot obine i producii de miere
(5-8 kg/familie), cnd familiile realizeaz zilnic sporuri cuprinse ntre 1 i 4 kg.
nflorirea pomilor fructifer se declaneaz atunci cnd suma gradelor de temperatur, peste 0C,
nregistrate de la desprimvrare (apariia primilor ghiocei) este peste 20C i respectiv cnd
temperatura aerului atinge 10-12C, caisul avnd ns nevoie de o sum de grade mai mare, de
250C.
Secreia cea mai abundent de nectar are loc ntre orele 7 i 11, dup care, aceasta scade treptat,
concomitent cu frecvena i intensitatea de vi zitare a albinelor pn n jurul orelor 15-17 cnd
nceteaz complet.
Mierea obinut de la pomi este de culoare deschis, devenind argintie la o uoar cristalizare, cu o
arom fin de migdal i un gust plcut.
Cele mai importante specii pomicole cultivate care prezint interes pentru apicultur, sunt: cireul,
viinul, prul, mrul, prunul, caisul i piersicul.
Cireul (Cerasus avium Munch.) este o specie melifer foarte bine vizitat de albine care
produce nectar, polen i clei. n condiii favorabile se realizeaz chiar 36-40kg miere la hectar, ns
aproape ntreaga cantitate de miere este folosit ca i hran pentru creterea puietului. n luna mai,
albinele adun de pe frunzele cireului mierea de man, pe care o elimin afidele (aphis cerani),
insecte parazite, productoare de secreii dulci.
Viinul (Cerasus vulgaris Mill.), nflorete n luna aprilie, durata nflorii fiind de 10 zile. Este
mai puin melifer dect cireul. Plantarea n livezi a acestei specii trebuie fcut din diferite varieti
pentru a asigura o polenizare mai bun. De pe 1ha de livad de viin se pot obine 30-35kg miere.
Caisul (Armeniaca vulgaris Lam. -slbatic: zarzr) i piersicul (Persica vulgaris Mill.)
prezint importan melifer nu att prin cantitatea de nectar secretat ct prin faptul c c sunt specii
pomicole cu nflorire timpurie, oferind albinelor nectar i polent ntr-o perioad n care necesatea de
hran pentru dezvoltarea cuibului este foarte mare (martie-aprilie). Producia de miere variaz ntre 20
i 40 kg la hectar.

Mrul (Malus silvestris var. domestica Mill.) este o specie mult apreciat att pentru nectarul
produs, ct, mai ales, pentru nalta sa valoare polenifer. Importana sa crete i datorit faptului c
prezint cea mai mare extindere, ocupnd suprafee foarte mari din Romnia. Producia de miere se
estimeaz a fi cuprins ntre 30 i 42 kg la hectar (cel mai frecvent 33,8kg). Mierea este de culoare
galben, cu o arom foarte plcut i se zaharisete curnd dup extragere. nfloritul, dac plantaia
este din mai multe soiuri, se prelungete din aprilie pn n iunie.
Prul (Pirus sativa Lam. et DC.) este o specie pomicol cu valoare melifer mai mic, att
datorit rspndirii sale limitate, ct i a cantitii de nectar secretat. nflorete din aprilie i pn la
nceputul lunii mai. Durata nfloririi florilor separate este de 5-7 zile, iar a ntregului pom 10-14 zile.
Ofer albinelor att nectar ct i polen. Nectarul se usuc repede. Prul pdure produce mai mult
nectar i este mai bine cercetat de albine. Fructificarea ncepe la vrsta de 6-9 ani. Produce la hectar
cca.10-12 kg miere.
Prunul (Prunus domestica L.), o alt specie pomicol cu mare importan apicol, att
datorit rspndirii sale (de la cmpie pn in zona dealurilor subcarpatice i uneori pn la poalele
munilor), ct i a capacitii melifere, este un arbore fructifer din grupa smburoaselor, care prezint
un numr mare de varieti i forme (peste 2000 de soiuri de prun, la nceputul acestui secol, la noi
cele mai importante fiind Rivers timpuriu, Tuleu timpuriu, Tuleu gras, Stanley, Centenar, Gras
ameliorat, Vinete romneti, Vinete de Italia, Valor, Centenar, Dmbovia, Ialomia, Pescru, Record,
D'Agen 707, Anna Spath, Diana, Carpatin, Silvia i Minerva.). Att soiurile ct i hibrizii produc
importante cantiti de nectar i polen.
Culturi de plante tipice
Facelia este o planta anual cu florile albastre adunate n cercei. Facelia se cultiv ca plant
melifer furajer i ngrminte pentru sol. Facilia este nepretenioas fa de sol. Suport bine
seceta. nflorete peste 40-50 zile dup semnat i continu aproximativ 40 zile. Polenul e de culoare
violet nchis. De la un hectar se pot obtine 150-350 kg miere.

Tabelul urmtor cuprinde principalele plante melifere din Romnia (nectaro-polenifere):


Denumire
Denumire
Luna
Nectar,
Producia de
Planta
tiinific
popular
de
Polen,
melifer
miere (kg /ha)
nflorire
Man

Tei argintiu

Tilia tomentosa

6-7

N, P

1200

Salcm

Robinia
pseudacacia

5-6

N, P

1000

Tei pucios

Tilia cordata

6-7

N, P

1000

Tei cu frunza mare

Tilia platyphyllos

6 -7

N, P

800

Facelia

Phacelia
tanacetifolia

5 -10

N, P

300-1000

Cear

Asclepias syriaca

7-8

N, P

600

Arar ttrsc

Acer tataricum

5-6

N, P

300-600

Iarba arpelui

Echium vulgare

6-9

N, P

380-400

Mtciune
moldoveneasc

Dracocephalum
moldavica

7-8

N, P

300-400

Sulfin alb

Melilotus albus

7-9

N, P

200-500

ZburtoareRscoage

Epilobium
angustifolium

7-8

N, P

100 - 600

Salcm japonez

Sophora japonica

7-8

N, P

300-350

Cenuar

Ailanthus altissima

6-7

N, P

300

Coriandru

Coriandrum sativum

6-7

N, P

100-500

Jugastru

Acer campestre

5-6

N, P, M

200-400

Salvie

Salvia nemorosa

7-8

N, P

300

Talpa gtei

Leonurus cardiaca

7-8

N, P

200-400

Salvie de cmp

Salvia pratensis

5-7

N, P

280

Anghinare

Cynara scolymus

7-9

N, P

150-400

Limba mielului

Borago officinalis

6-7

N, P

250-300

Gldi

Gleditschia
triacanthos

N, P

250

Paltin de munte

Acer
pseudoplatanus

4-5

N, P, M

200-300

Sulfin galben

Melilotus officinalis

7-9

N, P

150-300

Isma broatei

Mentha aquatica

6 - 10

N, P

220

Sparcet

Onobrychis
viciaefolia

6-8

N, P

120-300

Cimbrior

Thymus serpyllum

6 - 10

N, P

200

Iarb neagr

Calluna vulgaris

7-9

N, P

200

Ppdie

Taraxacum
officinalis

4 - 10

N, P

200

Trifoi alb

Trifolium repens

5 - 10

N, P

100-250

Jale

Stachys officinalis

5-7

N, P

100-200

Ment

Mentha piperita

7-8

N, P

100-200

Oetar galben

Koelreuteria
paniculata

6-8

N, P

100-200

Paltin de cmp

Acer platanoides

4-5

N, P, M

100-200

Salcie cpreasc

Salix caprea

3-4

N, P

100-200

Busuioc de mirite

Stachys annua

7-9

N, P

120-150

Jale de balt

Stachys palustris

7-9

N, P

100-150

Roini

Melissa officinalis

6-8

N, P

100-150

Scaiul dracului

Eryngium
campestre

7-8

N, P

100-150

Urzicu

Lamium purpureum

3 - 10

N, P

50-200

Zmeur

Rubus idaeus

6-8

N, P

50-200

Trifoi hibrid

Trifolium hybridum

5 - 10

N, P

120

Lucern

Medicago sativa

5 - 10

N, P

25-200

Busuioc

Ocimum basilicum

6 - 10

N, P

100-120

Ceap

Allium cepa

6-7

N, P

70-150

Lupin peren

Lupinus perennis

5-6

N, P

100-120

Salcie alb

Salix alba

3-4

N, P, M

100-120

Zlog

Salix cinerea

3-4

N, P

100-120

Cicoare

Cichorium intybus

7 - 10

N, P

100

Crmz rou

Symphoricarpus
orbiculatus

N, P

100

Izm crea

Mentha crispa

7-8

N, P

100

Plmid

Cisium arvense

6-8

100

Slcioar

Elaeagnus
angustifolia

N, P

100

Trifoia

Trifolium fragiferum

6-9

N, P

100

Urzic moart

Lamium album

5-7

N, P

50-150

Angelic

Archangelica
officinalis

7-8

N, P

90

Dovleac alb

Cucurbita maxima

6-9

N, P

75-105

Soc

Sambucus nigra

6-7

N, P

80

Castan comestibil

Castanea sativa

N, P

30-120

Dovlecel

Cucurbita pepo

6-9

N, P

50-100

Isop

Hyssopus officinalis

7-8

N, P

50-100

Levnic

Lavandula spica

7-9

N, P

50-100

Pepene verde
furajer

Colocynthis citrullus

6-9

N, P

40-100

Floarea-soarelui

Helianthus annuus

6-9

N, P

35-100

Cruin

Rhamnus frangula

5-7

N, P

35-100

Pducel

Crataegus
monogyna

5-6

N, P

35-100

Rapi

Brassica napus

5-6

N, P

35-100

Castan salbatic

Aesculus
hippocastanum

5-6

N, P

30-100

Fenicul

Foeniculum vulgare

7 -8

N, P

25-100

Castravete

Cucumis sativus

6-9

N, P

20-100

Hric

Polygonum
fagopyrum

7-8

N, P

50-60

Manualul Apicultorului

CALENDARUL APICOL
CALENDARUL APICULTORULUI
IANUARIE
-

Asiguram linistea familiilor de albine protejandu-le de daunatori cum ar fi:


pasarile (mai ales prigoriile) sau soarecii
Completarea rezervelor de hrana la famiile aflate in dificultate: ori cu faguri de
rezerva DESCAPACITI, ori cu turte din miere cristalizata, sau serbet daca nu
avem aceste turte in pungi de plastic perforate amplasate deasupra cuibului
Supravegherea zborului de curatire (in cazul in care vremea o permite)
Efectuam controale auditive saptamanale, dar fara a deranja stupul prin
zgomote sau loviri puternice
Protejarea suplimentara a stupilor prin perdele de protectie contra vanturilor si
curentilor puternici lucru foarte important daca stupii sunt feriti de curenti au
sanse foarte mari sa supravietuiasca iernii, daca insa sunt pozitionati in curenti
puternici e foarte posibil sa pierdem familii
Se curata scadurile de zbor si urdinisurile
Se repara, se curata si se dezinfecteaza stupii de rezerva, ramele, utilajele;
deasemenea se insarmeaza ramele
Se pot confectiona cutii noi, sau rame pentru noul sezon apicol ce urmeaza
FEBRUARIE

Se continua efectuarea contralelor auditive; supravegherea zborului de


curatire
Completarea rezervelor de hrana la famiile aflate in dificultate: ori cu faguri de
rezerva DESCAPACITI, ori cu turte din miere cristalizata, sau serbet daca nu
avem aceste turte in pungi de plastic perforate amplasate deasupra cuibului
Se repara, se curata si se dezinfecteaza stupii de rezerva, ramele, utilajele;
deasemenea se insarmeaza ramele
Se pot confectiona cutii noi, sau rame pentru noul sezon apicol ce urmeaza
In zonele mai calduroase ale tarii, spre sfarsitul lunii, matca incepe sa depuna
primele oua
MARTIE
In zonele mai reci, inca mai au loc zborurile de curatire
Se alimenteaza adapatorul cu apa calduta si putin sarata (nu mai mult de 5g/l)
Se incep hranirile de stimulare
Se executa controale sumare;
Se aplica tratamente pentru a combaterea anumitor boli (mai ales varroza si
nosemoza)
Se continua hranirile de stimulare; se largaste cuibul acolo unde este este
nevoie
APRILIE

Acolo unde unde nu s-a putut face controlul general, se va face acum; largire
cuibului la toate familiile acum este obligatorie
Se dezinfecteaza stupii, se muta in cutii curate; se imputernicesc familiile
slabe prin completarea lor cu puiet capacit de la familiile mai puternice
Pregatirea in vederea cresterii matcilor, faromarea de familii temporare
Se introduc primii faguri artificiali la crescut; se introduce si rama claditoare
Se deplaseaza stupii la pomii fructiferi; si la rapita
Se iau masuri de prevenire a furtisagului
Se instaleaza colectoarele de polen
Extragerea si conditionarea cerii de la fagurii formati; tratarea fagurilor de
rezerva contra gaselnitei
MAI

Se continua largirea cuiburilor proportional cu evolutia culesurilor si a


dezvoltarii familiilor de albine
Se introduc faguri artificiali
Se mentin in stare activa toate familiile, prin formarea de noi roi, se unesc
familiile slabe sau se ajuta cu puiet in vederea valorificarii culesului de salcam
Pentru stupii verticali cu magazie este timpul adaugarii magazinelor de
stansura
Pentru stupii orizontali se introduc faguri goi pentru asigurarea depozitarii
mierii
Pentru stupii mutietajati se procedeaza la inversarea si adaugarea de corpuri
Se extrag primele cantitati de miere de la pomi fructiferi, rapita si salcam
Se fac deplasari la rapita sau salcam
Combaterea puietului varos si a locii europene si americane
Atentie sporita la combaterea roitului, acum este perioada cea mai importanta
in aceasta privinta
IUNIE

Se continua extractia mierii


Se pregatesc deplasarile la tei si floarea soarelui si alte culesuri
Se formeaza un numar mare de roiuri; deasemenea se formeaza nuclee cu
matci de rezerva
Se aplica in continuare lucarile necesare prevenirii roitului
Se aleg ramele pline cu miere pentru a forma rezerva stupinei
Se cresc matci, aceasta perioada fiind una propice
Intarirea familiilor noi formate cu puiet
IULIE

Se continua cresterea artificiala a matcilor, se organizeaza imperecherea si


introducerea lor in familii
Se recolteaza mierea de la culesurile tarzii
Se egalizeazaca putere familiile din stupina; se intaresc roii formati
Pentru a ne mari rezerva de polen , se poate recolta polen de la porumb
Executam lucrari de intensificare a cresterii noilor generatii de puiet
Preintampinarea furtisagului care acum poate deveni foarte periculos

Transportarea stupilor la un cules de intretinere (bostanarii, faneata, etc.)


Practicarea hranirilor stimulente in cazul lipsei culesului
Prevenirea furtisagului
Continuarea tratamentului in cazul familiilor bolnave de puiet varos si loca
europeana sau americana
AUGUST

Stimularea ouatului matcii pentru ca familiile sa intre puternice in iarna


Deplasarea stupilorla culesurile tarzii
Tratarea fagurilor din rezerva stupinei impotriva gaselnitei
Micsoram cuibul la numarul de rame ocupate; micsoram corespunzator
urdinisul
Inlcouim matcile necorespunzatoare, extragem mierea de prisos, scoatem
fagurii cu defecte si pe cei cu celule de trantori
Controlam calitatea mierii pe care o lasam pentru iarna, facem hraniri de
completare unde este nevoie (in special la stupii verticali cu magazine)
Echilibram puterea familiilor, unim familiile slabe si roiurile necorespunzatoare
Aplicarea tratamentelor specifice in cazul aparitiei unor boli
Revizia familiilor de albine pentru indepartarea starilor anormale
Se colecteaza propolis
SEPTEMBRIE

Continuam deblocarea cuiburilor acolo unde este cazul; echilibram si facem


ultimele completari cu hrana (numai cu miere); oprim hranirile stimulative
Unim familiile slabe; pregatim matcile de rezerva pentru iernare; selectam si
introducem in stup cate doua familii (daca vrem sa aplicam acest procedeu)
Stramtoram si organizam definitiv cuibul familiilor de albine in vederea iernarii
(atentie lucrarea este foarte importanta!)
Tratarea fagurilor de gaselnita
OCTOMBRIE

Impachetam cuiburile cu materiale izolatoare; se vor evita materiale care


provoaca condensul, gen polistiren; nu impachetati exagerat; instalam gratiile
contra soarecilor
Facem tratamentul contra varrozei: 3 tratamente repetate la interval de 7 zile;
ultimul tratament obligatoriu fara puiet
Amenajam vatra stupinei; construim perdele de protectie impotriva curentilor
Supraveghem zborurile de curatire
Curatam fagurii de rezerva, se topeste ceara de la acestia
Dezinfectia utilajelor apicole
NOIEMBRIE

Supravegherea si controlul iernarii familiilor de albine


Stimularera si supravegherea zborurilor tarzii
Curatirea si dezinfectia cutiilor ramase fara albine
Asigurarea linistii familiilor de albine

Protejarea stupilor impotriva intemperiilor si a temperaturilor scazute prin


adaposturi improvizate
DECEMBRIE

Supravegherea si controlul saptamanal al iernarii


Stimularea si supravegherea zborurilor tarzii de curatire
Indepartarea zapazii si a ghetii de pe scandurile de zbor
Protejarea suplimentara a stupilor impotriva curentilor reci
Asigurarea linistii in stupina
Conceperea unui plan de actiune pentru sezonul urmator

CONSEVAREA POLENULUI
PREPARAREA SI CONSERVAREA POLENULUI

Continutul in apa al polenului scos din sertarul colectorului este ridicat mai alespe vreme umeda.
Unele colectoare de polen concepute prost lasa chiar sa patrunda apa de ploie sau apa de condens din
stup, ceea ce cauzeaza deprecierea recoltei. Chiar si daca folosim colectoare de polen bine construite,
uscarea polenului este indispensabila pentru a-i asigura conservarea pe o perioada indelungata.
Uscarea trebuie sa respcte urmatoarele norme:
absenta luminii puternice, si in special a luminii solare,
temperatura sa nu depaseasca 40 - 45C la nivelul polenului
uscarea in straturi subtiri (cativa milimetri)
ventilatie usoara.
Trebuie evitata utilizarea uscatoarelor cu ventilator intr-o camera cu praf. Polenul adunat de albine
se trece astfel printr-o sita de matase si pe urma se usuca intins pe hartie la loc uscat, la umbra si ferit de
accesul insectelor (acarieni microscopici).
Uscarea se mai poate face si la uscatorii speciale cu raze infrarosii sau aer conditionat, asezanduse polenul pe band rulanta, sau la frig in lazi frigorifice.
Pastrarea polenului se face in borcane de sticla, cutii din material plastic alimentar sau in saci de
nylon. O alta metoda de pastrare a polenului este in borcane, turnand deasupra un strat gros de miere sau
in amestec cu miere deasupra careia se toarna ceara topita formand un strat izolator.
Poate fi folosit si la prepararea turtelor pentru iarna astfel: pentru fiecare kilogram de miere sau
zahar folosit la prepararea turtelor se adauga doua linguri de polen.
Evaluarea corecta a continutului in apa al unui lot de polen nu este prea simpla. Exista insa cateva
criterii comode. Polenul bine uscat se comporta ca un graunte: daca se lasa sa cada din mana, trebuie sa
cada cu un sunet clar; ghemotoacele nu trebuie sa se sparga usor intre degete.
Polenul destinat consumului uman trebuie sa fie triat cu grija. Se trece prin site si, la nevoie,
vanturarea permite eliminarea deseurilor grosiere si a prafului. Adeseori este necesar un examen vizual
pentru a elimina deseurile care au scapat la triere.
Conservarea polenului in cantitati mari, de ordinul mai multor zeci de kilograme se face, de
preferinta, in ambalaje bine etanseizate si la frig. Cu cat temperatura este mai scazuta cu atat conditiile de
conservare sunt mai bune. Frigul opreste dezvoltarea insectelor sau a acarienilor care, uneori, risca sa
paraziteze un stoc de polen, in ciuda unui triaj riguros. Nici un produs insecticid care degajeaza vapori
toxici nu trebuie pus in contact cu polenul, bogat in materii grase care fixeaza usor acest gen de substante.
ANALIZA POLENULUI
Practic, in afara analizelor biochimice efectuate in scopul cercetarii, nu se practica asupra polenului
decat examene destinate determinarii originii botanice. Pentru un diagnostic foarte sumar si pur calitativ se
ia 1g de polen si se adauga cativa mililitri de apa curata.
Polenul se rehidrateaza si un cateva minute se obtine o suspensie omogena din care sa se poata
face unul sau mai multe preparate microscopice. Identificarea la microspcop a grauncioarelor de polen
necesita aceleasi documentatii de baza ca pentru analize polinice ale mierii si se face in laboratoare
specializate.La probele luate la receptia polenului se determina mai ales continutul de apa.
Examenul microscopic se face pe loc in stupina, in care scop se ia polenul omogenizat 10-15g
pentru fiecare kilogram de polen.
PROPRIETATILE SI INTREBUINTARILE POLENULUI
Evident, cosumul ghemotoacelor de polen in doze zilnice, care nu depasesccateva zeci de grame
nu este de natura sa acopere nevoile alimentarea ale unui adult, dar poate sa aduca un aport de vitamine si
sa completeze deficitul unei alimentatii neechilibrate. Actiunea polenului asa cum rezulta ea din cercetarile
efectuate de laborator, nu se poate explica prin prezenta unui constituent sau altul. S-a pus in evidenta o
actiune foarte importanta a polenului in crestere, o actiune certa asupra formulei sanguine si o actiune
antibiotica care se manifesta asupra colibaciului.
Polenul poate fi intrebuintat in medicina, singur sau in amestec cu miere (miere polivimatimoasa),
in avitaminoze (profilactic sau curativ) si in alimentatie ca produs dietetic bogat in proteine. Exita medici
care le recomanda pacienilor lor cure de polen si acestea pentru afectiuni foarte variate. Se pare ca nu
exista contradictii majore pentru consumul regulat al polenului in mici cantitati.

COLECTAREA POLENULUI
POLENUL. COLECTAREA POLENULUI
Colectarea polenului este preocupare rentabila, numerosi apicultori folosesc colectoarele de polen
in acest scop. In prezent, un kilogram de polen se gasesc la apicultori cu preturi intre 20-40 lei, iar in
supermarket se ajunge chiar si peste 80lei.
Albinele ce se intorc de la zbor sunt obligate sa treaca prin placa activa (in general este vorba de
o placa de plastic) care are perforatii cu diametrul de 5mm. Placa poate fi si din sarma cu ochiuri de
aceleasi diametre. Incarcaturile de polen numite granule sau ghemotoace, ce sunt colectate in cosuletele
picoarelor posterioare se desprind, cand albina intra in stup prin acele ochiuri, si cad intr-un sertaras (unde
nu patrund albinele). Acest sertaras este amplasat sub placa activa, de unde pot si preluate de apicultor,
conservate si folosite ulterior, fara a periclita dezvoltarea normala a familiei de albine.
Greutatea granulelor de polen transportate de catre albine variaza intre 5 7 mg, atingand chiar
15mg. Diferentele acestea sunt datorate sursei polenifere si altor factori: capacitatea diferita de transport de
catre albine, sau conditiile atmosferice variabile.
Intre cantitatile de polen recoltate de familli de albine asezate pe aceeasi vatra pot exista diferente
importante.
Culoarea granulelor de polen poate fi uniforma, atunci cand polenul este colectat de la o singura
specie de planta sau poate fi policroma, avand doua sau mai multe culori cand albinele colecteaza polen de
mai multe specii de plante.
DEPOZITAREA POLENULUI IN STUP

Intoarsa in stup, albina care a colectat polen, cauta o celula goala sau una cu polen in care mai
exista spatiu de depozitare. Ea introduce picioarele posterioare in celula respectiva si granulele sunt
desprinse de pe cosuletele sau corbicule cu ajotorul picioarelor mijlocii. Lucrarea este apoi urmata de o alta
albina, care preseaza polenul cu capul spre fundul celulei eliminandu-ise aerul din masa acestuia. Acest
polen inmagazinat de catre albinele lucratoare, care a suferit modificari in timpul depozitarii este numit
pastura. Intr-o singura celula pot fi depozitate aproape 150mg de polen.
Deoarece in operatia inmagazinare diferitele granule de polen sunt amestecate, depozitele fiind
stratificate, ocupand numai 2/3 din volumul celulei si sunt acoperite la suprafata (glazurate) cu miere , acest
lucru avand rol protector.
Factorii care influenteaza cantitatea de polen pe care o poate realiza apicultorul sunt reprezentati
de specia de planta ca sursa de polen, de conditiile atmosferice, puterea familiilor de albine (cantitatea de
puiet) si tipul de colector utilizat.
Intr-un sezon favorabil, si intr-o zona bogatade polen productia medie atinge 12kg polen / familie ,
maximele ajungand si pana la 40kg/ familie. In Romania, sporul zilnic este intre 0.5 si 1kg, uneori chiar 2kg
polen.
Deosebirile intre familiile de albine in privinta cantitatilor de polen colectate, se datoreaza din o
serie de factori cum ar fi:
diferentele in privinta cantitatilor de puiet si deci a necesarului de hrana
marimea familiei si cantitatea depozitata ulterior de catre familie
existenta unor surse bogate de nectar si de polen in aproprierea stupinei
conformatia terenului si microclimatul zonei
O vatra lipsitade cules de polen pe o raza de 400m, priveaza albinele de substantele proteice
necesare.
Flora existentiala la orice moment dat, constituie un factor important pentru stimularea activitatii de
colectare. In zonele tropicale albinele colecteaza polen aproape tot anul.Albinele manifesta preferinte
pentru specii de polen deja folosite, dar in functie de disponibilitati ele pot colecta chiar polenuri inferioare
calitativ. Se cunosc putine plante de la care albinele colecteaza de obicei numai nectar ( bumbac,
mazariche, palamida)sau numai polen (alun, plop, mesteacan, porumb). La stabilirea vetrei stupinei, in
vederea asigurarii resurselor de polen, trebuie sa ne asiguram ca ca pe o raza de 400m in jurul stupilor se
gasesc plante vizitate de albine pentru polenul lor.
Principalele plante din flora tarii noastre bogate in polen sunt:
Alunul februarie martie
Zalogul martie aprilie
Salcia capreasca martie aprilie
Salcia alba- aprilie mai

Ciresul aprilie mai


Visinul aprilie mai
Marul aprilie - mai
Parul aprilie mai
Porumbarul aprilie mai
Corcodusul aprilie
Rapita de toamna aprilie mai
Papadia aprilie octombrie
Artarul tataresc mai iunie
Macul rosu mai iunie
Castanul salbatic mai iunie
Mustarul alb mai iunie
Rapita de vara mai iunie
Sparceia mai iunie
Facelia mai octombrie
Trifoiul alb mai octombrie
Salcamul mic iunie iulie
Zmeurul iunie iulie
Dovleaculiunie iulie
Sulfina alba iunie septembrie
Sburatoare iulie august
Pajistile naturale, crangurile, unele plante entomofile cum sunt culturile de castraveti, dovlecei,
seminceri de leguminoase si o serie de plante entomofile ca: porumbul, sorgul, reprezinta resurse bogate
de polen.
Temperatura este de asemenea un factor care influenteaza activitatile albinelor legate e cules. La
tempereturi scazute (sub 10C) albinele nici nu ies din stup. In zonele montane, albinele recolteaza polen
cu preferinta dupa amiaza., in zonele mai calde ale tarii, prefera sa recolteze polen dimineata si dupa
amiaza. Daca ne gandim la umectarea de catre albine cu saliva si nectar a gmemotoacelor de polen, este
usor sa ne explicam ca pe caldura mare ghemotoacele se aglufineaza mai greoi.
Luminozitatea mediului ambiant are un rol important. In zilele luminoase albinele incep sa zboare la
temperatri mai scazute decat in zilele noroase. Prezenta sau absenta puietului necapacit in familie
influenteaza recolta de polen. Este indicat sa se monteze colectoare de polen la familiile puternice cu
suficiente provizii de miere, care au mult puiet in crestere. Familiile orfane si fara puiet colecteaza cantitati
mici de polen. Prezenta puietului necapacit stimuleaza albinele culegatoare sa colecteze polen si activitatea
de colectare a polenului variaza deci in functie de activitatea de crestere a puietului.
O familie cu o matca buna si cantitati considerabile de puiet necapacit este mult mai valoroasa
pentru a fi folosita in actiunea de polenizare cu albine decat una cu putin puiet necapacit. Acest lucru
poate constitui un indicator al valorii familiei pentru polenizare. Consumul de polen al unei familii de albine
cu o populatie numeroasa poata depasi 50k/ an.
In general se admite ca pentru a creste 1 kg de albina tanara, se consuma 1,5 kg de polen.
Fiecare familie manifesta un comportament propriu fata de flora existenta in zona. Se cunoaste ca
in domeniul ameliorarii albinelor s-au efectuat lucrari de selectie a albinelor prin care s-a urmarit
accentuarea trasaturilor de a recolta polen cuo preferinta de la o anumita planta ( lucerna, trifoi, etc.).
Nivelul activitatii albinelor si perioada cand ele descopera o sursa de polen joaca un rol important in
colectarea polenului. Perioada din zi de colectare a polenului variaza in functie de specia plantei si depinde
in primul rand de momentul cand se deschid florile (dimineata sau dupa amiaza, unele stau deschise toata
ziua).
Intre activitatea maxima de colectare si cantitatea maxima de polen disponibil exista un decalaj de
aproximativ doua ore necesare orientarii si mobilizarii majoritatii albinelor culegatoare.
Starea fizica a grauncioarelor de polen, valoarea lor nutritiva si substantele chimice specifice din
polen servesc ca atractii pentru albine.
Valoarea biologica reprezinta de fapt gradul de folosire a proteinelor din hrana de catre organismul
albinelor in vederea cresterii puietului, refacerii celulelor corpului pentru activitatea secretorie.
Valoarea biologica a polenului (gradul de utilizare al lui) este determinata de cantitatea si calitatea
proteinelor pe care le contine, de felul si proportia aminoacizilor depinde capacitatea proteinei de a
satisface cerintele organismului albinelor corelate cu diversele activitati vitale.
Continutul in proteina bruta a polenului variaza intre 13,5 pana la 41.9% la salcia capreasca. Cea
mai mare parte a polenurilor folosite de albine au un continut de proteina cuprins intre 24 si 33%.
Anna Maurizzio clasifica polenurile astfel:
polenuri cu valoare biologica ridicata: salcia, castanul comestibil, cerealele, macul, trifoiul rosu si alb
O. Wahl mai incadreaza la aceasta grupa: pomii fructiferi, rapita , castanul salbatic,ridichea salbatica si
mustarul de camp;

- polenuri cu valoare mijlocie pana la relativ buna: floarea-soarelui, plopul, papadia, si porumbul.
O. Wahl mai incradeaza aici alunul, mesteacanul, fagul, stejarul, ulmul, si artarul.
- polenuri inferioare: alunul, arinul, mesteacanul, pinul si bradul.
O. Wahl afirma ca grupeaza in aceasta categorie polenul de molid.
Prezenta proviziiilor de hrana in stup (rezervele de miere sau hranirile cu sirop) influenteaza
cresterea puietului si implicit colectarea polenului, care este de intesitate mai redusa atunci cand in stup se
gasesc deja polen si substituenti de polen. Cresterea de puiet scade ca intensitate la familile la care
cantitatea de miere si polen este limitata. Acest lucru a fost observat la familiile la care nu s-au aplicat
hraniri. Toate acestea confirma afirmatia ca stimulentul pentru depunerea oualelor de catrea matca este
mierea si nectarul , iar activitatea de colectare a polenului este corelata cu cantitatea de puiet necapacit
existenta in familie si stimulata de aceasta. Prezenta in faguri a unor rezerve mari de pstura franeaza
colectarea polenului de catre familiile de albine.
Factorii enumerati influenteaza ciclul annual de recoltare a polenului de catre albine. Pastrarea
polenului in stup se face prin depozotarea lui de catre albine in celulele fagurilor, sub forma de pastura.
Pentru recoltarea mai eficienta a polenului, trebuie desprinse ghemotoacele de pe picioarele posterioare ale
albinelor inainte ca acestea sa fie descarcatesi si indesate in celule.
Initial s-a recoltat polenul pentru a se suplimenta hrana proteica a familiilor de albine in perioada de
carenja proteica. Unterior polenul si-a gasit numeroase intrebuintari in alimentatia dietetica a omului. Una
dintre cele mai mari referiri amanuntite la recoltarea polenului o face americanul Lorenzo L. langstroth in
1863.
Articol prelucrat si completat din Manualul Apicultorului

COLECTAREA PROPOLISULUI
OBINEREA PROPOLISULUI
Propolisul reprezint un amestec de substane rinoase si cleiuri vegetale (55%), cear vegetal
(30%), uleiuri eterice (10%), si polen (5%), cu arome specifice pe care albinele l culeg de pe diferite specii
de plante i pe care l folosesc n principal pentru astuparea fisurilor stupului, a asigura etanseitatea in stup
si impotriva patrunderii apei din stup, n poleirea (acoperirea cu un strat fin) celulelor fagurilor i a altor
suprafee din stup precum si a corpurilor straine pe care nu le pot elimina afara din stup.
Componenta principala a propolisului este dat de rinile vegetale care sunt recoltate de pe
muguri sau alte pri ale unor specii vegetale cum ar fi: mesteacan, plop, cire, viin, castan, brad, molid
etc. Albinele strng propolis de diferite culori (galben, rou, verde, brun etc.) i l transport la stup cu
ajutorul membrelor posterioare, ca i polenul. Propolisul are o densitate mai mare decat a cerii de albine iar
daca este pus in apa se scufunda. Este insolubil in apa si partial solubil in alcool.
La 15 grade C este dur si friabil, iar la temperaturi mai ridicate devine moale si lipicios.
Tendina de propolizare a albinelor este un caracter cu o variabilitate foarte mare ntre rase i chiar
n cadrul raselor sunt colonii de albine care au aceasta nsuire mai pronunat. Recoltarea acestuia
depinde i de disponibilitatea acestuia n natur (regiuni bogate n specii care secret aceste rini) sau n
funcie de sezon - primavara i toamna albinele colecteaz mai mult propolis.
Propolisul are o compozitie complexa, fiind foarte mult studiat n apiterapie datorit proprietilor
sale benefice dintre care cele mai importante ar fi: cicatrizante, antivirale, antifungice si antibacteriene
(bactericide si bacteriostatice), antioxidante, biostimulatoare.
Calitatile antimicrobiene sunt puternic influentate de speciile de provenienta si sunt rezultatul
actiunii unor substante biologic active cum sunt flavonoizii. Cercetarile efectuate pana in prezent arata ca
propolisul are o eficienta remarcabila in foarte multe boli ce tin de mai multe domenii ale medicinii umane
dermatologie, chirurgie, stomatologie, otorinolaringologie, ginecologie dar si in medicina veterinara.
Efectele sale anestezice sunt exceptionale: de 3,5 ori mai mari decat a cocainei si de 5,2 ori mai
mari decat a novocainei.
Dat fiind necesitatea colectrii acestui produs remarcabil pentru sntatea omului, n ultimele
decenii s-au cutat soluii ct mai facile de recoltare a acestui produs.
La ora actuala proplisul poate fi colectat cu ajutorul unor dispozitive.
n general apicultorul poate obine propolis din:
rzuirea unor elemente ale stupului pe care se gsete propolisul (podior, faluri, speteze)mrirea spaiului
dintre spetezele ramelor, albinele umplnd aceste spaii cu propolis;nlocuirea podiorului cu o plas din
material plastic care dup propolizare se va ridica i se va cura;utilizarea colectorului de propolis care
este alctuit dintr-un grtar lamelat din metal (dimeniunea de maxim 8 mm), o sit din material plastic i
pnz colectoare (din bumbac) care se plaseaz deasupra cuibului n locul podiorului (colector tip Oros);
Aplicarea colectorului de propolis se face astfel:
- Prima dat se aplic peste rame sita peste care se aeaz pnza colectoare i se ateapt
propolizarea sitei.
- cnd aceasta s-a realizat i apare propolisul pe muchia ramei este momentul aplicrii grtarului
lamelat. Grtarul se pune n luna aprilie o dat cu lrgirea cuibului i se ridic toamna n momentul
pregtirii pentru iernare a familiilor de albine; peste grtar se aeaz sita din plastic i apoi pnza
colectoare care n prealabil au fost dezlipite pentru a forma noi orificii n care sa fie depus propolis.
- n timpul sezonului apicol, ori de cte ori plasa din plastic este ncrcat pe majoritatea suprafeei
cu propolis se desface prin desprindere pnza colectoare de care ader cea mai mare parte din propolis,
reaezndu-se n poziia iniial.
- Recoltarea propolisului de pe pnza colectoare se face o dat pe an dup ce n prealabil a fost
pstrat cteva zile la temperatur sczut (congelator).
n acest mod se pot recolta ntre 100 i 300 grame de propolis/colonie/an.
Propolisul brut obinut prin rzuire nu necesita o pregatire special, ci doar se elimin corpurile
straine. n ceea ce privete conservarea, propolisul se poate ambala n pungi de plastic nchise etan
pentru a se pstra principiile active.
Propolisul fiind solubil n alcool etilic la rece, se pot uor prepara soluii i extracte specifice.
Articol preluat din Manualul Apicultorului

INMULTIREA ALBINELOR
Inmultirea si hranirea albinelor
Se poate spune despre albine ca au o viata scurta, traind in sezonul activ 35-40 zile, iar in cel
inactiv 6-8 luni.Toate categoriile de indivizi trec prin trei stadii de dezvoltare: ou, larva, nimfa.
Albina lucratoare. In prima zi dupa depunere, oul sta vertical, a doua zi se inclina putin pentru ca
a treia zi sa fie complet culcat pe fundul celulei.
Catre sfarsitul celei de a treia zi, albinele doici depun in celula laptisor de matca, produs de
glandele lor salivare. Invelisul oului se moaie si din el iese larva. Aceasta are forma unui viermisor de
culoare sidefie. In primele trei zile larva este hranita de albinele doici cu laptisor de matca. La aceasta, spre
sfarsitul celei de-a treia zi, albinele adauga miere si pastura pentru ca incepand cu a patra zi larvele sa fie
hranite numai cu amestec de pastura, miere si apa. In primele zile larvele stau incolacite pe fundul celulei.
In ziua a sasea catre sfarsit larva se intinde in lungul celulei, cu capul spre deschiderea ei, nu mai
primeste hrana si albinele astupa celula cu un capacel poros de ceara, amestecata cu polen. In interiorul
celulei larva tese o gogoasa si in ziua a 14-a de la depunerea oului se formeaza nimfa. In ziua a 21-a iese
albina lucratoare.
Matca: Se dezvolta din acelasi ou ca si albina lucratoare. Diferenta este ca depunerea oului de
catre matca se face in celule speciale numite botci si in modul de hranire. Cand albinele se pregatesc de
roire, ele construiesc botci pe marginea fagurilor, botci de roire, in care matca depune oua. Cand familia
ramane orfana dintr-un anumit motiv, albinele cladesc in mijlocul fagurelui botci de salvare, prin modificarea
celulelor de lucratoare ce contin larve mai tinere de 3 zile. Aceste larve sunt hranite pana la capacirea
botcilor numai cu laptisor de matca.
Trantorii: Provin din oua nefecundate. Daca la matca si lucratoare difera numai modul de hranire
si anvelopa (celula), la trantor difera si oul. Pentru un trantor se consuma o cantitate de hrana de 2-3 ori
mai mare, iar durata de dezvoltare este cea mai mare (24 de zile).
Activitatea albinelor. Dupa iesirea din celula, viata albinei lucratoare se imparte in doua etape. In
primele 20 de zile albina lucratoare executa tot felul de lucrari in stup, iar in ultimile 15 zile ale vietii devine
albina culegatoare.
O schema arata astfel: in primele 1-2 zile albinele curata celulele si incalzesc puietul. Intre a 3-a si
a 13 zi, albinele hranesc puietul. In primele zile, ele hranesc larvele mai in varsta cu amestec de miere si
polen si apoi pe masura ce se dezvolta glandele producatoare de laptisor, si anume intre a 6-a si a 12-a zi,
ele hranesc larvele mai tinere in varsta de cel mult 3 zile. Tot in acest timp, albinele mai executa si
urmatoarele lucrari : primesc nectarul, depoziteaza nectarul, preseaza polenul si curata stupul.
Albinele in varsta de 12-18 zile cladesc fagurii.In tot acest timp ele fac si scurte zboruri de
orientare. Intre a 18 si a 21-a zi de viata, albinele pazesc intrarea in stup, aerisesc stupul.
Dupa aceasta perioada albinele devin albine culegatoare,cu mentiunea ca la aparitia unui cules
abundent pot participa si albine mai tinere de 20 de zile.
Cuibul familiei de albine este alcatuit din faguri de ceara. Fiecare fagure prezinta pe ambele fete
mii de celule hexagonale. Pe faguri sunt trei feluri de celule:de albina lucratoare cu diametrul de 5,4 mm si
adancimea de 10-12 mm; celule de trantor cu diametrul de 6,5 mm si adancimea de 11-12 mm; celule de
matca (botci)care au forma unei ghinde, adanci de 20-25 mm si diametrul de 10-21 mm. In celulele de
lucratoare albinele pot depozita miere si pastura, iar in cele de trantor miere si mai rar pastura.
Pentru hranirea lor si a puietului albinele folosesc nectarul si polenul florilor. Pe langa nectar
albinele mai folosesc si diferite secretii dulci (mana) de origine animala sau vegetala. Daca despre nectar
(miere) se poate spune ca reprezinta hrana glucidica, atunci polenul este hrana proteica (painea).
Consumul de miere si pastura difera de la o perioada la alta, functie de anotimp si de prezenta sau absenta
puietului.
Aprecierea calitatii unei familii de albine se poate face usor daca urmarim: prolificitate matcii;
rezistenta la iernare; blandetea albinelor; rezistenta la boli; harnicia la cules.
Prolificitatea este unul din factorii principali care determina puterea uneii familii. Matca trebuie sa
depuna un numar mare de oua, aprox. 150-180000, in decursul unui sezon. Prezenta masiva a ramelor cu
puiet este un indiciu clar. Felul depunerii si repartizarea puietului pe rame pot spune ceva despre calitatea
matcii. O matca trebuie sa fie activa pentru ca ea reprezinta viitorul unei familii. Nu degeaba se spune ca
matca da tonul. Exemplu: prin schimbarea unei matci, intr-o anumita perioada de timp stupul se va
transforma, calitatile matcii fiind transmise la descendenti.
Rezistenta la iernare. Sunt familii de albine care pe langa faptul ca sunt ingrijite bine de apicultor,
au un fel al lor de a trece mai usor prin iarna. De aceasta insusire trebuie sa se tina seama, pentru ca
iernile noastre sunt destul de lungi (120-150 zile). Parametrii luati in calcul sunt: mortalitatea albinelor,

consumul de hrana. Bineinteles se vor prefera familii cu o mortalitate redusa si un consum mai mic de
miere.
Blandetea albinelor se stabileste prin urmarirea lor in momentul cand se executa o anumita
lucrare. Daca la deschiderea stupului albinele stau linistite, nefiind nevoie de mult fum, totul este in regula si
o sa stim ca am dat peste o familie buna.
Rezistenta la boli. In aceasta directie felul de a reactiona al albinelor la boli si daunatori este
diferit. Sunt familii cu un instinct mai mare de a pastra curatenia in stup. Acestea trebuie alese! Prin
comparatie, se intampla ca la oameni. O casa mai curata un spatiu cu mai putini factori agresivi externi.
Harnicia la cules. Familiile mai harnice isi incep activitatea la primele ore ale diminetii, au un
numar mare de zboruri pe zi, iar seara isi continua activitatea pana mai tarziu. De obicei, un urdinis
aglomerat de la primele ore ale diminetii reprezinta o dovada.
Productia de miere este indiciul principal! O familie care la sfarsitul sezonului activ si-a asigurat
rezervele de hrana si a dat o mare cantitate de miere marfa, este valoroasa. Bineinteles ca pentru stuparii
incepatori care vor sa-si achizitioneze familii de albine, numai unele dintre indiciile asupra calitatii
materialului biologic sunt relevante.
Articol prelucrat din Manualul Apicultorului.

Legea Apiculturii
Lege nr. 131/2010, pentru modificarea si completarea Legii apiculturii nr. 89/1998
Publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 464 din 07/07/2010

Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege .


Art. I. - Legea apiculturii nr. 89/1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 170
din 30 aprilie 1998, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa
cum urmeaza:
1. Articolul 20 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"Art. 20. - In termen de 90 de zile de la publicarea prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei,
vor fi elaborate norme metodologice orientative privind polenizarea culturilor agricole entomofile cu
ajutorul albinelor."
2. Dupa articolul 21 se introduce un nou articol, articolul 211, cu urmatorul cuprins:
"Art. 211. - Regulamentul privind organizarea stuparitului in Romania este prevazut in anexa care
face parte integranta din prezenta lege ."
3. Dupa articolul 24 se introduce anexa "Regulament privind organizarea stuparitului in Romania"
cu urmatorul cuprins:
'ANEXA
REGULAMENT
privind organizarea stuparitului in Romania
Art. 1. - In intelesul prezentului regulament, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele
semnificatii:
a) apicultura - ramura agricola din sectorul zootehnic ce cuprinde activitatea de crestere,
ameliorare si exploatare a albinelor melifere; stiinta care se ocupa cu cresterea si ingrijirea
rationala a albinelor, in scopul folosirii produselor lor;
b) produse apicole - mierea de albine, polenul, pastura, laptisorul de matca, apilarnilul, ceara,
propolisul, veninul de albine;
c) apicultor - persoana care practica apicultura si care poate detine, creste sau exploata familii de
albine;
d) stup - cutia sau containerul standardizat care adaposteste familia de albine in perioada de
crestere si exploatare;
e) familie de albine - unitatea biologica alcatuita din albine lucratoare, matca, trantori si care este
adapostita intr-un stup/container standardizat;
f) stupina - un ansamblu unitar de familii de albine - stupi/loc unde se cresc albinele, unde sunt
amplasati stupii si toate instalatiile anexe;
g) vatra de stupina - locul de amplasare a unei stupine permanente sau temporare;
h) stupina stationara/permanenta - stupina amplasata de obicei in locul unde albinele ierneaza;
i) stupina temporara - stupina transportata si amplasata temporar langa sursele melifere pentru
perioada de cules si mutata ulterior in alt loc;
j) baza melifera - resursa naturala melifera alcatuita din flora spontana si plante cultivate;
k) polenizarea plantelor - tehnologie agrotehnica prin care se asigura fecundarea plantelor
entomofile in scopul sporirii productiei de seminte, fructe si legume;
l) plante/flora entomofila - plante ce se polenizeaza cu ajutorul insectelor, inclusiv al albinelor;
m) stuparitul pastoral/transhumanta - veriga tehnologica in activitatea de productie apicola, care
cuprinde una sau mai multe deplasari ale stupinei temporare in cursul unui an;
n) stuparitul stationar/permanent - veriga tehnologica in activitatea de productie apicola in care
stupina se mentine pe vatra de stupina stationara/permanenta;
o) rasa de albine - populatia de familii de albine de origine comuna suficient de numeroasa pentru
cresterea "in sine", care are un genofond comun si poseda anumite particularitati fenotipice,
adaptata conditiilor pedoclimatice si florei melifere din zona respectiva;
p) familie de albine de elita - familii de albine cu performante superioare, de rasa pura, care
transmit constant, prin descendenta, insusirile respective;

q) stupina de elita - stupina cu familii de albine de elita, confirmate prin documentatia de evidenta
zootehnica si care a fost atestata oficial conform legislatiei in vigoare;
r) stupina de reproductie - stupina producatoare de matci selectionate imperecheate in care se
multiplica materialul genetic de la familii de albine cu performante superioare, de rasa pura, din
stupina de elita;
s) matca - singurul individ femela din familia de albine cu organe reproducatoare complet
dezvoltate, capabila sa se imperecheze si sa depuna oua fecundate.
Art. 2. - (1) Stuparitul stationar se refera la practicarea apiculturii pe vatra fixa, constand in
amplasarea stupilor pe toata perioada sezonului activ, cat si pe perioada de iernare pe aceeasi
vatra.
(2) Vatra permanenta poate fi amplasata pe un teren proprietate privata sau pe un teren aflat in
concesiune, inchiriere, comodat, scoatere temporara din folosinta ori pe un fond forestier.
(3) Stupinele stationare vor fi inregistrate si evidentiate in baza de date oficiala la primarii, comisia
locala de baza melifera, dispensare veterinare teritoriale.
(4) Stupinele stationare autorizate pentru cresterea matcilor nu vor fi amplasate in masive melifere
de importanta nationala.
(5) Suprafata de teren pentru vatra de stupina se acorda in functie de marimea stupinei, dar nu va
fi mai mica de 5 m2 pentru fiecare familie de albine si 50 m2 pentru fiecare pavilion apicol.
Art. 3. - (1) Transhumanta este veriga tehnologica in activitatea de productie apicola, prin care
apicultorul deplaseaza familiile de albine in cursul anului la unul sau mai multe masive melifere
aflate pe un teren agricol sau pe un fond forestier.
(2) Vatra de stupina in pastoral se atribuie in baza autorizatiei prevazute la anexa nr. 1a), pe care o
elibereaza comisia judeteana de baza melifera si stuparit pastoral, la solicitarea scrisa a
apicultorului, in care va preciza: masivul melifer si punctele de reper cat mai exacte, numarul de
familii de albine, data de plecare, perioada de deplasare, precum si date personale de identificare
si comunicare .
(3) Stupinele deplasate in pastoral vor putea fi identificate dupa un panou pe care vor fi trecute
urmatoarele date: numele proprietarului, adresa, telefonul, numarul de stupi pe vatra, numarul de
inregistrare la directia sanitar-veterinara si cel al autorizatiei.
(4) Pentru sprijinirea si monitorizarea activitatii de stuparit pastoral se constituie anual:
a) Comisia centrala de baza melifera si stuparit pastoral, in subordinea Ministerului Agriculturii si
Dezvoltarii Rurale;
b) comisii judetene de baza melifera si stuparit pastoral, in subordinea Comisiei centrale de baza
melifera si stuparit pastoral.
Art. 4. - (1) Atributiile si componenta comisiilor de baza melifera si stuparit pastoral sunt
urmatoarele:
1. Atributiile Comisiei centrale de baza melifera si stuparit pastoral:
a) coordoneaza si controleaza activitatea comisiilor judetene si rezolva problemele care depasesc
competentele comisiei judetene;
b) centralizeaza resursele melifere raportate de comisiile judetene;
Lege nr. 131/2010, pentru modificarea si completarea Legii apiculturii nr. 89/1998
Publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 464 din 07/07/2010

c) efectueaza balanta melifera la nivel national;


d) analizeaza necesarul si excedentul fondului melifer deinteres national;
e) repartizeaza excedentul fondului melifer comisiilor judetene cu baza melifera deficitara.
2. Componenta Comisiei centrale de baza melifera si stuparit pastoral:
a) presedinte - reprezentantul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale;
b) vicepresedinte - reprezentantul asociatiei profesionale de apicultori;
c) secretar - reprezentantul Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania;
d) membru - reprezentantul Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta
Alimentelor;
e) membru - reprezentantul directiei cu atributii fitosanitare din cadrul Ministerului Agriculturii si
Dezvoltarii Rurale;
f) membru - reprezentantul Regiei Nationale a Padurilor - Romsilva;
g) membru - reprezentantul Ministerului Administratiei si Internelor;
h) membru - reprezentantul Ministerului Transporturilor si Infrastructurii;
i) membru - reprezentantul Ministerului Mediului si Padurilor.

3. Atributiile Comisiei judetene de baza melifera si stuparit pastoral:


a) centralizeaza cererile apicultorilor solicitanti de repartitie pentru baza melifera;
b) inventariaza si intocmeste harta resurselor melifere la nivelul judetului;
c) comunica rezultatul inventarului Comisiei centrale - excedentul sau deficitul rezultat ca urmare a
solicitarilor si inventarului bazei melifere;
d) elibereaza autorizatiile de stuparit pastoral;
e) analizeaza si solutioneaza litigiile aparute in derularea actiunii de stuparit pastoral la nivelul
judetului.
4. Componenta comisiei judetene de baza melifera si stuparit pastoral:
a) presedinte - reprezentantul directiei judetene agricole si pentru dezvoltare rurala;
b) vicepresedinte - reprezentantul asociatiilor profesionale de apicultori;
c) secretar - reprezentantul Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania;
d) membru - reprezentantul Directiei Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor;
e) membru - reprezentantul directiei judetene pentru protectia plantelor;
f) membru - reprezentantul inspectoratului judetean de politie;
g) membru - reprezentantul consiliului judetean;
h) membru - reprezentantul Regiei Nationale a Padurilor - Romsilva;
i) membru - reprezentantul inspectoratului teritorial de regim silvic si de vanatoare.
(2) Comisia centrala de baza melifera si stuparit pastoral coordoneaza intreaga activitate de
stuparit la nivel national, prin comisiile judetene de baza melifera si stuparit pastoral.
Art. 5. - (1) In scopul protejarii vietii si sanatatii oamenilor si animalelor, precum si al protejarii
mediului si proprietatii, amplasarea stupilor cu albine pe terenurile detinute de apicultor cu orice
titlu se va face la o distanta de cel putin 5 m fata de drumurile publice sau hotarele proprietatii
invecinate ori hotarele proprietatii publice sau private aflate in intravilan ori in extravilan.
(2) In situatia in care distantele prevazute la alin. (1) nu pot fi respectate, stupii cu albine vor fi
despartiti de vecinatati printr-un gard, zid, plasa sau orice alt material prin care albinele sa nu
poata patrunde in zbor, cu o inaltime minima de 2 m de la nivelul solului, care sa se continue pe
aceeasi linie inca 2 m lateral de extremitatile stupului.
(3) Numarul familiilor de albine amplasate pe un teren conform cerintelor prevazute la alin. (2) nu
este limitat.
(4) Apicultorul nu raspunde pentru prezenta albinelor in cautarea polenului si nectarului pe diverse
proprietati, vii, livezi ori pentru prezenta roiurilor, ca urmare a instinctului de inmultire.
Art. 6. - Pentru utilizarea optima a potentialului melifer, se recomanda incarcaturi optime de familii
de albine la hectar, dupa cum urmeaza:
- salcam - 15-30 de familii de albine/hectar;
- tei - 10-15 familii de albine/hectar;
- floarea-soarelui - 1-2 familii de albine/hectar;
- pomi fructiferi - 2-3 familii de albine/hectar;
- rapita - mustar - 2-3 familii de albine/hectar;
- leguminoase perene - 4-6 familii de albine/hectar;
- plante medicinale si aromatice - 3-4 familii de albine/hectar;
- zmeuris si zburatoare - 3-5 familii de albine/hectar.
Art. 7. - (1) Termenele pentru depunerea cererilor de solicitare a repartitiei de baza melifera la
nivelul judetului, a inventarierii resurselor melifere, raportarea acestora la nivel central, precum si
repartizarea excedentului de fond melifer sunt prevazute in anexa nr. 1b).
(2) Apicultorii solicitanti de baza melifera vor primi repartitia de la comisia judeteana de baza
melifera si stuparit pastoral, prin eliberarea autorizatiei de stuparit pastoral.
(3) Secretarii comisiilor judetene de baza melifera si stuparit pastoral raspund atat de completarea
corecta a autorizatiilor de stuparit pastoral, cat si de obtinerea vizelor.
(4) Deplasarea familiilor de albine in pastoral se va efectua numai pe baza acestor autorizatii, care
vor fi insotite de carnetul de stupina.
(5) Vetrele de stupina se atribuie in pastoral pe perioada determinata si pe terenuri necultivate.
Art. 8. - Pe intreaga perioada de deplasare si amplasare a stupinei, apicultorul este raspunzator de
respectarea normelor privind distanta dintre stupine, incarcatura la hectar, respectarea directiei de
zbor a stupinelor amplasate anterior, avand totodata obligatia de a informa, in scris, consiliul local
pe raza caruia este situata vatra de stupina, in cel mult 24 de ore de la instalarea pe vatra, asupra
locului exact, perioadei de sedere, numarului familiilor de albine amplasate, precum si cu privire la
datele personale de identificare unde poate fi anuntat in cazul efectuarii tratamentelor fitosanitare
cu substante chimice, pentru prevenirea intoxicatiilor la albine, conform prevederilor legale in
vigoare.

Legea nr 89/1998, legea apliculturii


Legea nr 89/1998, legea apliculturii, publicata in M. Of. nr 170/30.04.1998
Capitolul 1 - Dispozitii generale
Art. 1
In Romania cresterea albinelor este o indeletnicire traditionala a populatiei si constituie, prin rolul
sau economic, ecologic si social, o parte a avutiei nationale.
Art. 2
Ministerul Agriculturii si Alimentatiei impreuna cu Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului
sprijina activitatea apicola, in scopul protejarii albinelor, cresterii numarului si productiei familiilor
de albine, al valorificarii superioare a resurselor melifere si a produselor apicole.
Capitolul 2 - Conservarea, dezvoltarea si valorificarea fondului melifer
Art. 3
(1) Ministerul Agriculturii si Alimentatiei contribuie, prin masuri adecvate, la imbunatatirea bazei
melifere in cadrul fondului funciar.
(2) Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului asigura, prin masuri adecvate, prevazute la
amenajamentele silvice, protejarea resurselor melifere din cadrul fondului forestier national.
Art. 4
Autoritatile administratiei publice locale, pe terenurile pe care le au in administrare, in scopul
imbunatatirii resurselor melifere vor folosi cu prioritate, la plantarea terenurilor improprii pentru
agricultura, a rapelor, a marginilor de drumuri, a spatiilor verzi, arbori, arbusti si alte plante
ornamentale care prezinta si interes pentru apicultura.
Art. 5
Apicultorii care amplaseaza stupine in pastoral sau la iernat sunt obligati sa anunte autoritatile
administratiei publice locale, in a caror raza teritoriala se afla, locul, perioada, numarul familiilor de
albine, precum si adresa detinatorului de stupi.
Art. 6
(1) Polenizarea dirijata a culturilor agricole entomofile cu ajutorul albinelor se realizeaza pe baza de
contracte incheiate intre proprietarii familiilor de albine si detinatorii de culturi.
(2) Costurile prestatiei de polenizare se stabilesc prin negociere intre parti.
Art. 7
(1) Autoritatile administratiei publice locale, precum si regiile autonome, cu profil agricol sau silvic,
vor asigura apicultorilor vetre de stupina temporare sau permanente, pe baza autorizatiei eliberate
de catre Comisia de baza melifera si stuparit pastoral.
(2) Vetrele de stupina pot fi atribuite in judetul de domiciliu al apicultorului sau in alte judete.
(3) Instalarea stupinelor pe vetre permanente si de valorificare a culesurilor se va face astfel incat
sa se asigure protectia populatiei si a animalelor.
Art. 8
(1) Suprafetele de teren atribuite pentru vatra de stupina se acorda in functie de marimea stupinei,
in locuri accesibile mijloacelor de transport, si nu vor fi mai mici de 5 mp pentru fiecare familie de
albine.
(2) Durata atribuirii si conditiile de folosire a acestor terenuri, precum si obligatiile partilor se
stabilesc prin contracte care se incheie intre beneficiari si detinatorii terenurilor.

Art. 9
In scopul conservarii fondului genetic apicol si melifer si al producerii materialului biologic si
semincer, Ministerul Agriculturii si Alimentatiei si Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului
pot infiinta rezervatii naturale in zone bioapicole caracteristice.
Art. 10
(1) Reteaua sanitar-veterinara de stat asigura asistenta de specialitate in conformitate cu
programul national sanitar-veterinar privind apararea sanatatii animalelor.
(2) Diagnosticarea, tratamentul si eliberarea medicamentelor folosite in combaterea varroozei
albinelor se fac prin reteaua sanitar-veterinara, costul acestora fiind suportat din bugetul
Ministerului Agriculturii si Alimentatiei.
Art. 11
Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului, precum si
autoritatile administratiei publice locale asigura masurile necesare pentru prevenirea intoxicatiilor la
albine, datorate actiunilor de combatere a bolilor si daunatorilor din culturile agricole, vitipomicole,
din fondul forestier etc., potrivit reglementarilor legale in vigoare.
Capitolul 3 - Cercetarea stiintifica si pregatirea personalului tehnic pentru apicultura
Art. 12
(1) Ministerul Cercetarii si Tehnologiei, Ministerul Educatiei Nationale, Ministerul Agriculturii si
Alimentatiei, precum si alte institutii publice, impreuna cu Asociatia Crescatorilor de Albine din
Romania, vor asigura, prin institutele de cercetare-dezvoltare, ameliorarea continua a rasei
autohtone de albine si a speciilor de plante nectaro-polenifere.
(2) Institutiile prevazute la alin. (1) exercita masurile necesare pentru dezvoltarea cercetarii
stiintifice, in vederea obtinerii de produse chimice selective in combaterea bolilor si a daunatorilor
din apicultura si silvicultura, care sa asigure protejarea albinelor.
(3) Societatile comerciale "Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultura" - S.A. si
"Complexul Apicol" - S.A., precum si alte unitati de profil asigura elaborarea tehnologiilor necesare
pentru pastrarea, conditionarea, prelucrarea si diversificarea produselor apicole care fac obiectul
consumului intern si al exportului, in vederea incadrarii acestora in parametrii de calitate prevazuti
de normele comunitare.
Art. 13
Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, Ministerul Educatiei Nationale si Asociatia Crescatorilor de
Albine din Romania vor lua masuri pentru pregatirea si perfectionarea personalului din apicultura,
precum si pentru intensificarea activitatii de mediatizare din acest domeniu.
Capitolul 4 - Stimularea producatorilor agricoli
Art. 14
Asociatia Crescatorilor de Albine din Romania, prin Societatea Comerciala "Complexul Apicol" S.A., precum si alte societati comerciale de profil autorizate asigura aprovizionarea crescatorilor de
albine cu material biologic, stupi, subansambluri, unelte si utilaje, biostimulatori, medicamente de
uz apicol, faguri artificiali, precum si achizitionarea de la producatori a produselor apicole oferite.
Art. 15
Mierea de albine destinata comertului intern si exportului este scutita de taxa pe valoarea
adaugata.
Art. 16
Producatorii apicoli beneficiaza, totodata, si de urmatoarele facilitati:
a) acordarea de credite cu dobanda subventionata de la bugetul de stat pentru procurarea de
stupi si familii de albine, unelte si utilaje apicole, precum si pentru retehnologizarea capacitatilor de
productie existente;
b) scutirea de la plata impozitului pentru mijloacele de transport specializate in transportul
stupilor;

c) asigurarea, pentru familiile de albine inscrise in registrul agricol, de biostimulatori furajeri si


medicamentosi la nivelul a 5 kg zahar/familie de albine, pe baza unor recepturi autorizate,
subventionate in proportie de 50% de la bugetul de stat;
d) in fondul forestier, amplasarea gratuita a stupilor in pastoral pentru valorificarea surselor nectaropolenifere.

Art. 17
Veniturile realizate din practicarea apiculturii sunt scutite de impozit.
Capitolul 5 - Asociatia Crescatorilor de Albine din Romania
Art. 18
(1) Asociatia Crescatorilor de Albine din Romania este organizatia profesionala si autonoma a
apicultorilor din Romania, cu personalitate juridica si patrimoniu propriu, care isi desfasoara
activitatea potrivit reglementarilor legale in vigoare si statutului sau.
(2) Asociatia reprezinta apicultorii si interesele acestora la toate nivelurile.
Art. 19
(1) Patrimoniul Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania, alcatuit din bunuri mobile si imobile,
constituie proprietate privata si este ocrotit de lege.
(2) Bunurile imobile ale asociatiei sunt indivizibile si nu pot fi impartite intre membrii organizatiei
sau intre organizatiile asociate.
(3) Constructiile realizate pe terenurile prevazute la alin. (1) pot face obiectul ipotecarii si
executarii silite, urmand ca regimul juridic al terenului sa fie reglementat prin contract civil intre
proprietarul terenului si noul proprietar al cladirii.
Art. 20
In termen de 90 de zile de la publicarea prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei,
Regulamentul privind organizarea stuparitului pastoral in Romania va fi reactualizat. Totodata, vor fi
elaborate norme metodologice orientative privind polenizarea culturilor agricole entomofile cu
ajutorul albinelor.
Art. 21
Institutul International de Tehnologie si Economie Apicola al Federatiei Internationale a Asociatiilor
de Apicultura - APIMONDIA functioneaza in conformitate cu prevederile Decretului nr. 370/1970,
publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 97 din 3 august 1970, si a regulamentului propriu de
organizare si functionare.
Capitolul 6 - Dispozitii finale
Art. 22
Incalcarea dispozitiilor prezentei legi si a reglementarilor adoptate in aplicarea acesteia atrage
raspunderea disciplinara, administrativa, civila sau penala, potrivit legii.
Art. 23
In cazul sanctiunilor contraventionale se aplica dispozitiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si
sanctionarea contraventiilor.
Art. 24
La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga orice alte dispozitii contrare.
Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 23 martie 1998, cu respectarea
prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

Obtinerea Cerii
OBINEREA CERII
Ceara reprezint produsul de secreie al albinelor lucrtoare utilizat pentru a cldi fagurii din cuib
sau pentru a cpci fagurii cu miere sau puiet. Secreia cerii se face de ctre organe specializate
denumite glandele cerifere. Acestea sunt situate n partea ventral a abdomenului pe ultimile 4 sternite.
Activitatea acestor glande ncepe la albinele n vrst de 3 zile cnd acestea particip la cpcirea fagurilor
i se intesific n a 7-a zi pn n a 18 -a zi, cnd albinele particip la construirea fagurilor, dei sunt situaii
cnd i la albine mai n vrst s-a constatat secreia de cear. Acest fapt este datorat faptului c activitile
albinelor n colonie au o mare plasticitate legat de vrsta acestora dar i de necesitile coloniei.
La momentul secreiei ceara este lichid, solidificndu-se imediat ce ia contactul cu aerul i
formnd astfel solziorii specifici. Acestia sunt desprini de albine cu ajutorul picioruelor, apoi sunt
frmntai pentru a fi folosii n construcia celulelor. Greutatea unui solzior este ntre 0,25 i 0,8 mg ceea
ce nseamn c pentru 1 kg de cear sunt necesari ntre 4 mil i 1,25 milioane de solziori.
Pentru a produce 1 kg de cear colonia de albine consum n medie 3,5 kg de miere. Secreia de
cear este deci n strns legtur cu activitatea coloniei de albine, practic, producia de cear fiind
influenat de activitatea de cules, puterea coloniei, nclinaia genetic, starea fiziologic a coloniei de
albine, asigurarea spaiului de cldit.
Compoziia chimic a cerii: fiind un produs de secreie are o compoziie chimic relativ puin
variabil, principalele elemente chimice fiind esterii unor acizi specifici (70-72%), acizi liberi (9%),
hidrocarburi (12-13%).
Ceara poate fi obinut n stupin din mai multe surse:
1. reformarea fagurilor vechi. Este o operaiune care trebuie practicat n mod constant ntr-o
stupin. n fiecare an trebuiesc reformai fagurii vechi, negri i nlocuii cu alii noi care s poat fi crescui
n perioadele optime. Aceasta practic poate fi fcut astfel nct n fiecare an s se reformeze cte din
fagurii vechi i practic la 4 ani toi fagurii dintr-o colonie sunt complet nlocuii, durata optim de exploatare a
fagurilor. Se cunoate faptul c fagurii mai vechi sunt surse de boli, iar generaiile de albine care sunt
crescute las n urma lor celule cu diametru din ce n ce mai mic datorit cmuelor rezultate din
procesul de ngogoare, acest fapt avnd repercusiuni negative asupra creterii de albine sntoase, de
mrime i greutate normal.
Fagurii vechi conin cear curat n proporie diferite n funcie de gradul de nvechire, de exemplu: fagurii
negri conin doar 26% cear, fagurii brun nchis 36%, fagurii de culoare brun deschis 70%, cei de culoare
galben 90%, n timp ce fagurii albi conin 100% cear curat.
Cunoaterea acestor aspecte sunt de mare importan n practica apicol.
2. strngerea cpcelelor de cear rezultate n urma extraciei mierii. Din procesul de descpcire
rezult cantiti nsemnate de cear de cea mai bun calitate dat fiind faptul c aceast cpceal este
cear nou produs de albine.
3. rztura fgurailor si celulelor crescute n afara ramelor cu fagurii reprezint o alt surs de
cear dar nu deosebit de nsemnat. Aceasta ofer posibilitatea recuperrii unor fgurai sau puni de
cear crescute de albine i care mpiedic apicultorul n desprinderea ramelor i a altor pri componente
ale stupului n munca de inspecie a coloniei.
4. folosirea intens a coloniilor pentru creterea fagurilor artficiali i folosirea ramei clditoare
(ram fr fagure artificial) reprezint msuri speciale pentru ridicarea produciei de cear de ctre
apicultor. Aceste metode sunt aplicate n anumite condiii, dup tehnici specifice, n special cnd exist
culesuri naturale, la colonii puternice la care exist semne legate de secreia cerii (albirea fagurilor la partea
superioar). Aceste rame sunt introduse n stup dup ultimul fagure cu
puiet pentru a fi cldii.
Extragerea cerii din aceste surse de cear se face cel mai des prin utilizarea temperaturii.
n acest sens exist mai multe metode:
- extragerea cerii prin folosirea temperaturii uscate prin utilizarea topitorului solar n stupin, a cuptoarelor
pe baz de energie electric sau ali combustibili.

- Topitorul solar reprezinta un mijloc relativ ieftin de obinere a cerii, dar are o eficien relativ sczut n
obinerea de cear de calitate deoarece deseori ceara rezultat are reziduuri i trebuie din nou supus unei
retopiri prin alte mijloace. Este util pentru stupinele de mai mici dimensiuni ca mijloc foarte economic de
obinere a cerii.
- extragerea cerii prin utilizarea apei nclzite: utilizarea topitorului cu abur.
- extragerea cerii prin topire n ap i presare ulterioar sau concomitent, si separarea fazelor -cear i
ap. n acest scop sunt folosite prese de cear i sunt practicabile pentru extracia cerii din fagurii vechi
deoarece asigur extracia ct mai mare a cerii curate din faguri.
- Pentru extragerea cerii din cpcele, rztur, faguri din rame clditoare sau faguri de bun calitate poate
fi utilizat un topitor special conceput pentru extragerea cerii de foarte bun calitate. i aceste topitoare pot fi
realizate din materiale inxidabile pentru a pstra calitatea cerii.
- extragerea cerii prin centrifugare se folosete mai rar i doar n uniti specializate, cu dotri specifice.
Ceara topit este scurs n forme speciale (din materiale rezistente la temperatura de topire -inox
sau plastic, temperatura la care ceara poate fi scurs n forme fiind de 63C pentru a se forma un calup
care s nu se crape, iar rcirea acestuia s se fac treptat).
n extracia si condiionarea cerii este important s se evite utilizarea echipamentelor confecionate
din fier, cupru, zinc deoarece acestea modific culoarea natural a cerii.
Condiionarea cerii const n limpezirea i splarea acesteia. Limpezirea i splarea acestora se
face prin topirea repetat a calupurilor de cear n ap dedurizat (asa cum este i apa de ploaie) la
temperaturi de pn la 90C.
Articol prelucrat din Manualul Apicultorului

PASTURA
PASTURA

Pastura este, desi cel mai valoros produs al stupului, si cel mai putin cunoscut. Putini stiu ce este
pastura, si putini apicultori se incumeta sa treaca la recoltarea ei. Pastura este polenul modificat,
reprezentand hrana albinelor.
Sub influenta substantelor adaugate de albine, a microorganismelor, a temperaturii si umiditatii
ridicate din stup, precum si datorita modului de conservare, polenul sufera o serie de transformari
biochimice si modificari structurale, transformandu-se in pastura. Datorita faptului ca transformarile suferite
de polen sunt biochimice, podusul rezultat este diferit de polenul initial.
Transformarea polenului consta in mai multe etape:
prima faza consta in dezvoltarea unei bacterii aerobe- pseudomanas, care consuma intrega cantitate de
oxigen si conduce in final la moartea cestor bacterii prin autoasfixiere.
In a doua etapa se dezvolta bacterii aerobe- lactobacillus, care folosesc glucidele si produc in schimb acid
lactic astfel crescand concentratia vitaminelor B.
Pastura este un produs natural, cu insusiri mult mai valoroase decat cele ale polenului datorita
continutului mai mare in zaharuri simple, vitamina K, enzime si aminoacizi, precum si a aciditatii sporite ce o
face usor asimilabila. Fata de polen valoarea nutritiva si antibiotica este de 3 ori mai mare. De asemenea,
invelisul extern al polenului, exina, este distrus, determinand asimilarea mai usoara de catre organism.
Datorita cantitatii mari de acid lactic si proprietatilor antibiotice, pastura poate fi pastrata timp
indlungat la loc uscat si racoros, fara a se observa modificari majore, cantitative sau calitative. Pastrata la
loc racoros, poate rezista pana la 17 ani.
Pastura privita in sectiune transversala, are culori diferite, alternative, date de polenul recoltat din
mai multe flori.
Colectarea pasturei din fagure este migaloasa si mai ales are un randament foarte scazut,
cantitatile ce se pot extrage, fara a afecta alimentatia albinelor, fiind reduse.
La cumpararea acestui produs, se va urmari ca transformarea polenului in pastura sa fie
deplina,lucru probat de forma hexagonala a bucatelor de pastura (preluata de la celulele din fagure). Se
admite un procent de sfaramaturi de 20-25% din total cantitate.
Pastura acopera toata gama de recomandari a polenului: afectiuni hepatice, anemii, stres,
reumatism, reglarea tranzitului intestinal, afectiunile de colon, mai ales cele insotite de constipatii
(enterecolite, colite de fermentatie sau putrefactie, constipatii cronice de diverse etiologii), insa actiunea ei
este mult mai rapida si mai puternica. Pentru cele mai multe dintre afectiunile amintite diferenta dintre cele
doua poate fi oarecum estompata prin cresterea dozei zilnice de polen si prelungirea perioadei de
administrare. Exceptie fac afectiunile hepatice, unde actiunea pasturii este cu adevarat remarcabila,
inregistrandu-se rezultate exceptionale in hepatite acute si cronice, in ciroze uscate sau umede. Doza
uzuala recomandata este de 10 20g/zi, in doza unica sau in doua doze, administrate la 30-45 minute
dupa masa, pentru a nu produce disconfort gastric.
In cazul afectiunilor hepatice severe (hepatite de tip: A, B, C, ciroze), doza va creste la 30g/zi, iar
administrarea se va face in trei prize (circa 10g/administrare) si pe cat posibil intre mese, adica la o ora si
jumatate sau doua dupa masa. In acest ultim caz, tratamentul poate fi completat cu doze mici zilnice de
ceai de armarariu (doua jumatati de cana pe zi) sau comprimate de silimarina (principiul activ al fructelor de
armarariu) si bineinteles cu propolis (0,5- 1 g/zi).
Ca si in cazul polenului si al mierii, pastura nu poate fi folosita de catre diabetici. Daca totusi
acestea se afla intr-una din situatiile mai severe descrise, in care alternativele de tratament nu prea sunt
variate, administrarea acesteia se va face dupa informarea medicului si mai ales cu controlul permanent al
glicemiei.
Acest produs se bucura in prezent de o atentie sporita din partea cercetatorilor pentru efectele
obtinute prin aplicarea lui in diverse afectiuni. In actualul stadiu de experimentare exista suficiente premise
care justifica afirmatia specialistilor ca pastura este un produs apicol natural cu perspective mari de folosire
in scopul sanatatii omului.

Pastura recoltata din faguri in scopuri apiterautice se conserva in borcane de sticla tinute
la rece, din care se consuma conform prescriptiilor medicale. In ultimul timp, se pare ca este mai eficienta
folosirea ei cu faguri cu tot, datorita unor factori inca insuficienti studiati care exista in fagurii vechi ai
stupului, bineinteles daca acesti faguri cu pastura se recolteaza si se conserva in conditii aspetice.

Proprietatile si beneficiile mierii


PROPRIETATILE SI BENEFICIILE MIERII
Mierea este un aliment valoros format din substante zaharoase, produse de albine prin
transformarea enzimatica a nectarului floral sau a sucurilor extraflorale, urmata de depozitarea ei in
celulele fagurilor. Mierea poate fi clasificata dupa originea nectarului si dupa modul de prelucrare .
Dupa originea nectarului sau a sucului intalnim miere florala sau extraflorala. Cea florala poate
sa fie monoflorala, cand provine de la o specie (floarea soarelui, etc.) sau poliflorala, cand provine de
la mai multe specii melifere (faneata, etc.). Cea extraflorala sau mierea de mana poate fi de origine
animala sau vegetala. Aceasta poate sa fie in functie de planta de pe care se recolteaza: (de brad, pin,
stejar, prun,etc.).
Dupa modul de prelucrare si prezentare mierea poate sa fie extrasa sau poate sa fie miere in
faguri. Atat una cat si alta poate sa fie fluida sau cristalizata.
Aprecierea mierii se face dupa culoare, consistenta, gust si miros.
Culoarea este caracterizata de gradul de absorbtie al luminii de catre elementele constitutive
ale mierii. Pigmentii de tipul carotenului, clorofilei si altor substante in stare coloidala sunt responsabili
de culoarea mierii. Culoarea deschisa la miere este preferata celei inchise de catre consumatori.
Proprietatiile fizice principale ale mierii de calitate sunt continutul in apa si vascozitatea. In
mod natural cand mierea contine sub 20% apa, albinele o copacesc, dand astfel semnalul ca produsul
se poate extrage. Mierea care contine mai mult de 18-20% apa incepe sa fermenteze. Conditiile
optime de pastrare a mierii este temperaturatura de 10-12 % si umiditatea de 60%. Mierea daca se
tine timp indelungat la umiditatea maxima (100%), va avea un continut de apa de pana la 50%.
Aroma mierii este data de uleiurile etirice prezente in nectarul floral. Aceste uleiuri etirice sunt
specifice plantelor melifere din care provine nectarul. Aromele cu timpul si prin incalzire se pierd.
Gustul mierii este in general dulce cu nuante diferentiale percepibile de la un sortiment de
miere la altul.
Compozitia chimica a mierii variaza in functie de plantele melifere, de intensitatea culesului,
starea timpului, etc. In medie 83 % din continutul mierii este format de substanta uscata si 17 % apa.
Vascozitatea si rezistenta la scurgere depinde de continutul de apa, de temperatura si de compozitia
chimica a mierii. Continutul in coloizi, dextrine, saruri minerale influenteaza gradul de vascozitate al
mierii. Asta explica de ce mierea de salcam este mai fluida decat cea de floarea soarelui. 80% din
substanta uscata o formeaza zaharurile si in special glucoza si fructoza. Aceste zaharuri se formaza
prin invertirea enzimatica a zaharozei. Zaharoza este admisa in miere pana la 5%. Substantele
minerale in miere sunt potasiul, calciul, fosforul, sulful, magneziul, fierul si altele in cantitati foarte mici.
Aceste saruri daca depasesc un prag minim in miere devin nocive.
Mierea de albine mai contine o serie de vitamine din complexul B, vitamina C si o serie de
factori de crestere. Vitaminele chiar daca se gasesc in cantitati mici sporesc valoarea alimentara,
dietetica si terapeutica a mierii.
Dintre enzimele prezente in miere amintim invertaza (transforma zaharoza in glucoza si
fructoza) si diastaza (scindeaza polizaharidele in zaharuri simple).
EXTRACTIA MIERII
Fagurii de miere se recolteaza in momentul cand sunt suficieti de maturati, si cand se observa
prezenta coroanei cu miere copacita in portiunea superioara. Indepartarea albinelor de pe faguri se
face prin scuturare in stupinele mici si prin intermediul unor substante (acid fenic) in stupinele de tip
industrial.
Inainte de extragere, fagurii sunt grupati dupa culoare, penru a obtine diferite soiuri de miere
in functie de culoare. Fagurii se transporta cu multa grija intr-o camera calda (35 grade C) si care
favorizeaza extragerea mierii.

Camere simple de extractie trebuie sa fie izolate pentru a impiedica patrunderea albinelor
inauntru si trebuie sa contina: extractor mecanic sau electric; cutite pentru descopacire (care se pot
incalzii electric sau in apa fierbinte); un vas descapacitor cu sita pentru separarea capacelelor de
miere, un vas pentru recoltarea mierii, vase pentru depozitare.
Dupa sortare, fagurii se decopacesc cu cutite bine incalzite si se intoduc intr-un
extractor. Turatia acestuia se mareste treptat pana se percepe fosnetul caracteristic proiectarii mierii
pe peretii vasului. Fagurii se inverseaza pentru a se continua extractia si pe partea cealalta. Operatia
se repeta de mai multe ori pana se extrage toata mierea.
Conditionarea mierii cuprinde toate procedeele tehnice menite sa asigure purificarea, sortarea
si combinarea diverselor tipuri de miere in conditiile pastraii optime a proprietatilor fizico chimice si
biologice in perioada de conservare a ei.
Initial are loc filtrarea impuritatilor mai mari, care se realizeaza odata cu extratia prin sita
dispusa la locul de scurgere a mierii din extractor. Dupa aceia in maturator are loc o limpezire a mierii,
corpurile straine se separa de miere datorita greutatii specifice diferite (cele grele se aseaza la fundul
vasului, iar cele usoare se ridica la suprafata vasului.
Adesea se intampla ca mierea sa se cristalizeze din cauza suprasaturarii mierii cu glucoza.
Cristalizarea este o proprietate fireasca si se mai intalneste si in fagurii de miere. Cristalizarea nu
denatureaza calitatea mierii. Cristalizarea vine in urma evaporarii apei , dar mai ales se datoreaza
insusirii glucozei de a forma cristale. Cristalizarea se poate preveni prin pasteurizare, tratarea cu
ultrasunete, filtrare si ultrafiltrare.
Daca este cristalizata se recomanda lichefierea ei in vase deschise la temperatura de 40
grade C. Apoi se trec in camere cu aer cald de 60-70 grad C, unde se pastreaza tot in vase deschise.
Pe masura ce mierea se lichefiaza se ambaleaza din nou, in vederea comercializarii.
Regimul igenico sanitar de conservare a mierii se respecta cu strictete. Vasele trebuie sa fie
sterile, iar temperatura in depozit nu trebuie sa depaseasca 14 grade C. Aerul din depozit trebuie sa
fie uscat, cu posibilitati usoare de ventilatie.

Recoltarea Mierii
RECOLTAREA MIERII
Mierea reprezint produsul realizat de albine exclusiv din nectarul florilor sau din sucurile dulci
culese de albine de pe anumite specii de plante, substane pe care albinele le culeg, le pelucreaz, le
mbogesc cu substane proprii i le depoziteaz n celulele fagurilor.
n funcie de materia prim utilizat de albine pentru producerea mierii nu exist dect dou tipuri
de miere: floral si man.
Mierea floral poate fi monofloral, atunci cnd provine de la o singur specie de plante
nectarifere (mierea de salcm, tei, floarea soarelui etc) sau polifloral cnd necarul provine de la mai multe
specii de plante.
Nectarul este un lichid dulce secretat de glandele nectarifere care se gsesc n florile unor specii
de plante i care provine din seva plantelor ca urmare a unor procese complexe de sintez i secreie.
Mierea de man (impropriu zis miere de pdure, miere de brad, miere de rou) provine din
sucurile dulci (mana) recoltate de albine de pe anumite pri ale plantelor (altele dect glandele nectarifere),
sucuri rezultate n urma metabolismului unor insecte (afide, psilide, coccide sau lecanide) care paraziteaz
anumite specii de plante (arbori i arbuti), consum seva i excret mana.
Producerea mierii de ctre albine reprezint un proces complex care cuprinde mai multe etape:
recoltarea nectarului, prelucrarea enzimatic, reducerea cantitii de ap, ultimele dou etape reprezentnd
maturarea mierii.
Prelucrarea enzimatic a mierii const n transformarea unor zaharuri complexe din nectar
(dizaharide, polizaharide) n zaharuri simple (glucoz i fructoz) cu ajutorul enzimelor secretate de albine,
transformnd astfel nectarul ntr-un produs usor digestibil de ctre albine i conservabil.
Acest fapt asigur o surs de energie rapid asimilabil i usor de obinut si cu un efort mai mic din
partea albinelor n special n timpul iernii cnd albinele au nevoie de conservarea resurselor.
Ca urmare a prelucrrii enzimatice i a prelucrrii hidrice mierea devine un produs stabil i
concentrat care permite depozitarea acestuia pe o perioad mai mare de timp. Prelucrarea nectarului
ncepe chiar din timpul recoltrii nectarului cnd nectarul preluat n gu este mbogit cu saliv bogat n
enzime zaharolitice, cantiti infime de polen i alte substane specifice. Finalizarea transformrii nectarului
n miere se produce n stup unde albina culegtoare transfer nectarul recoltat altei albine care la rndul ei
transfer mai departe nectarul altor albine, iar prin procesul de regurgitare-ngurgitare, nectarul se
mbogete permanent cu echipament enzimatic, dup care este depus n celule unde se definitiveaz
procesul de maturare.
Prelucrarea enzimatic prin ngurgitare-regurgitare poate continua pn ce aproximativ 90% din
zaharuri ajung sub form de zaharuri simple (monozaharide).
Dup aceast etap are loc concentrarea nectarului prelucrat pentru a reduce coninutul apei pn
la un nivel care i asigur conservarea. Acest proces se realizeaz prin ventilaia energic produs de
albine cu ajutorul aripilor, asigurarea unei temperaturi ridicate (35C) mprtierea mierii pe o suprafa mai
mare a fagurelui prin umplerea treptat a celulelor timp n care se produce deshidratarea pn la cel mult
20% ap. Dup aceast etap albinele acoper celulele prin cpcire cu un strat de cear.
Din punct de vedere practic aceste explicaii sunt foarte importante pentru a asigura calitatea mierii
extrase deoarece trebuie avut n vedere ca extracia mierii s se fac numai
dup ce acest proces de maturare este ncheiat i anume cnd fagurii cu miere sunt cpcii n cea mai
mare parte.
Caracteristicile organoleptice ale mierii
n privina consistenei, mierea extras are o consisten fluid, cu o vscozitate diferit n funcie
de coninutul n ap: fluid-subire (20% ap) i fluid-groas (16-17%). Mierea de man are n general o
consisten fluid-cleioas datorit compoziiei specifice.
Culoarea mierii difer n funcie de originea botanic a mierii, fiind determinat de pigmenii
vegetali, i poate varia de la galben foarte deschis-transparent (salcm), chihlimbariu (poliflor, floarea
soarelui, tei) i pn la maroniu nchis sau chiar negricioas (man).

Aspectul mierii este transparent strlucitor n stare fluid, opalescent cnd a nceput procesul de
cristalizare sau cristalizat cnd acest proces s-a finalizat.
Cristalizarea mierii este un proces natural la majoritatea sorturilor de miere, deoarece mierea este
o soluie suprasaturat de zaharuri. Acest proces este caracteristic sorturilor n care proporia celor dou
monozaharide majoritare glucoza i fructoza este n favoarea glucozei (monozaharid uor cristalizabil).
Practic, n cazul sorturilor de miere unde predomin fructoza (greu cristalizabil) peste un anumit procent
acest proces nu are loc. Este cazul mierii de salcm al carui indice fructoz/glucoz este in general peste
1,3. Cu ct acest indice scade, cu att perioada pn la nceperea cristalizrii scade i ea. Procesul de
cristalizare i perioada de inducie a cristalizarii scade dac apar i ali factori favorizani: temperatura de
pstrare, omogenizarea, cantitatea de ap.
Se consider c temperatura optim pentru cristalizare este cea cuprins ntre 13-14C. La
temperaturi mai jos de 10C cristalizarea nu are loc datorit vscozitii mari iar la temperatura de peste
27C n miere nu se formeaz cristalele.
Gustul i aroma depinde de originea botanic a mierii i de coninutul n diverse zaharuri care au
putere diferit de ndulcire. De exemplu fructoza este cu 73% mai dulce dect glucoza. Este cazul mierii de
salcm. Aroma mierii depinde n general de coninutul n uleiuri eterice provenite din nectarul plantelor.
Mierea de man care nu are uleiuri eterice din flori are o aroma specific.
Compoziia chimic a mierii. n general mierea conine un procent variabil de ap n jurul valorii de
17% i 83 % substan uscat din care zaharurile reprezint 80% i 20% minerale, vitamine, enzime,
polenuri. Zaharurile simple-glucoza i fructoza reprezint 70-75% din greutatea mierii. Dizaharidele (n
principal zaharoza) reprezint pn la 5 %. Polizaharidele, n special dextrina, se gsesc n procent de 4%.
Exist cantiti variabile i de substanele minerale n funcie de proveniena acesteia, n total ajungnd la
0,16% - 0, 17%.
Extragerea i condiionarea mierii cuprinde n general mai multe etape:
1. ridicarea fagurilor cu miere din stup. Momentul optim pentru recoltarea fagurilor este atunci cnd
acetia sunt cpcii cel putin 1/3 din suprafata acestora. Acest fapt indic apicultorului c mierea este
maturat n proporie ct mai mare, deci coninutul apei este adus la valoarea necesar conservrii acesteia.
Ridicarea fagurilor din stup necesit indepartarea albinelor de pe acetia care se face prin scuturare i
periere cu o perie apicol special sau prin alte metode utilizate n special n apicultura profesionist.
Folosirea de podioare speciale prevzute cu un dispozitiv prin care albinele pot iei dar nu mai pot reintra
(izgonitoare de albine) care pot fi montate peste corpurile de baz cu cel puin o zi nainte este un sistem
practicat n sistemul vertical de ntreinere.
Folosirea unor aparate speciale care sufl puternic aer printre rame i ndeprteaz albinele dintre rame.
Folosirea unor substane repelente pentru albine. Acestea trebuiesc utilizate cu precauiile de rigoare atat
pentru apicultor ct i pentru a nu polua mierea sau ceara.
2. Fagurii recoltai sunt preluai n ldie speciale sau n corpuri de stupi i sunt adui ct mai
repede n camerele de extracie. Este foarte important temperatura n momentul extraciei deoarece la 20
C mierea este de 3 ori mai vscoas dect la 30C.
3. O etap prealabil extraciei este descpcirea fagurilor cpcii. Pentru aceasta se folosesc
mai multe unelte specifice (furculia de descpcit, cuit de descpcit) sau utilaje de descpcit automate
n funcie de capacitatea i dotarea stupinii. Totodat pentru descpcire este utilizat o tav sau o cuv
special pentru descpcire cu sit de scurgere a mierii, unde este recoltat cpceala.
4. Extracia propriuzis a mierii se poate face n spaii special amenajate fie n cadrul stupinii fie n
alte amplasamente. Pentru extracie sunt utilizate extractoare de diferite capaciti i moduri de
funcionare. Toate, ns, utilizeaz ca principiu fora centrifug obinut prin rotaia ramelor la diferite viteze,
de aceea acestea se mai numesc i centrifugi.
Datorit forei centrifuge mierea din celulele fagurilor este proiectat nafar, fiind preluat de
pereii extractoarelor i se scurge pe la baza centrifugii n recipiente specifice.
Ramele sunt amplasate n lcauri speciale, iar n funcie de poziia ramelor n timpul centrifugrii
exist centrifugi tangeniale i radiale, verticale sau orizontale. Deasemenea exist centrifugi manuale care
folosesc un numr redus de rame de obicei 3 sau 4 sau centrifugi automate care raspund necesitilor de
extracie pentru un numr mare de rame.
5. n stupinele profesioniste, n special n ri n care randamentul n apicultur se face cu sute sau
chiar mii de stupi sunt utilizate fluxuri tehnologice care cuprind maini complet automate de descpcire i
extracie. De menionat c toate aceste echipamente i utilaje trebuie s fie realizate din materiale de uz
alimentar aa cum este inoxul.
6. Mierea recoltat este depozitat n maturatoare din inox pentru limpezire, astfel ca impuritile s
se separe deasupra i astfel mierea s poat fi preluat ct mai curat pentru mbuteliere n borcane sau
butoaie mai mari. n unitile de condiionare a mierii, n cazul cnd mierea s-a recoltat cu un procent de ap
peste limitele admise (19%) mierea este preluat n vase i supus procesului de dezumidificare n camere
speciale cu temperatur i alte condiii controlate.
7. In functie de conditiile de clima si flora, precum si de gradul de dezvoltare a familiilor de albine
se poate obtine anual o cantitate de miere marfa intre 15 si 60 de kg miere.
Articol prelucrat din Manualul Apicultorului

STUPARITUL PASTORAL. GENERALITATI


STUPARITUL PASTORAL

Planul deplasarii trebuie pregatit din vreme, stabilind numarul de stupi ce vor fi transportati, locatiile
vetrelor temporare, procurarea mijloacelor si documentelor de tranport respectand legislatia in vigoare,
efectuarea tratamentelor antivarroa etc.
Stuparitul pastoral cuprinde aspecte organizatorice, stiintifice, tehnice, economice etc.In cazul
nerespectarii regulamentului privind organizarea stuparitului pastoral, a normelor sanitar-veterinare, a
codului silvic si a oricaror reglementari legale, se aplica sanciuni.
Stuparitul pastoral se practica in doua forme:
cu stupii varsati (transportati cu ajutorul unor camioane, remorci, etc.
cu ajutorul pavilioanelor apicole special amenajate, existand o multitudine de tipuri si variante constructive.
Pregatirea deplasarii stupinelor
Inainte de a efectua deplasarea familiilor de albine se executa din vreme recunoasterea
masivelor melifere, stabilindu-se locul unde va fi amplasata stupina. Pentru a se evita strivirea albinelor,
fagurii trebuie sa fie bine fixati, asigurandu-se si un spatiu de refugiu, deasupra cuibului. Circulatia aerului
se asigura prin deschiderea sitelor de ventilatie. Daca stupii sunt foarte puternici este nevoie sa li se
asigure spatiu suplimentar de refugiu.
Pentru eliminarea bioxidului de carbon acumulat pe timpul transportului cele mai bune rezultate se
obtin daca pe fundul stupilor se practica un orificiu prevazut cu panza metalica. Daca in stup se afla miere
nematurata este indicat sa stropim fiecare colonie cu apa (circa 1l), ori vom transporta stupii cu urdinisurile
deschise avand montate si sitele de ventilatie deasupra ramelor. Trebuie avut grija ca sosirea la destinatie
sa se faca in primele ore ale diminetii si sa se pulverizeze apa pe deasupra sitelor.
Pe timpul transportului se fac scurte opriri de control. Toamna si primavara daca timpul este
friguros transportul se poate continua si pe timpul zilei. Dupa instalarea stupilor la noua vatra se instaleaza
adapatorul. La asezarea pe noua vatra se va avea in vedere ca plasarea stupilor sa nu fie in aceeasi
directie cu cea a vecinului, deoarece, daca stupina va fi amplasata in spatele altei stupini se va pierde o
parte din albina culegatoare.
La cateva ore dupa deschiderea urdinisurilor se acopera sitele si se desfac partile componente.
Stupii nu se pot inchide oricand si oricum. Inchiderea stupilor in perioadele in care se fac stropiri
cu insecticide sa se faca cu ajutorul unor dispozitive speciale, tip triunghi de aerisire, care pot fi folosite si in
timpul deplasarilor prelungite in pastoral, cu conditia ca acestea sa fie bine prinse de peretii stupilor.
In situatiile in care se vor face deplasari pe distante mari stupii se vor asigura si cu apa in faguri.
Valorificarea unor tehnologii noi in stuparitul pastoral
Pentru a nu avea neplaceri la transport trebuie sa folosim cu precadere faguri armati sau ramele sa fie
insarmate atat vertical cat si orizontal.
Pavilionale apicole sunt net superioare stupinelor divizate sau clasice. Dezavantajele acestora pot
fi inlaturate prin adaptari la dispozitive cum ar fi cele refitoare la:
imperecherea matcilor in stupina pavilion. Matcile ies din familie pentru imperechere si la innapoiere nu mai
revin daca nu au un semn vizibil, necesar pentru orientarea lor. Inlaturarea neajunsului se face prin
vopsirea tuturor fetelor stupilor in culori diferite: galben, maro, crem, albastru, alb, etc; suprafata vopsita
nedepasind 0,4 0,50 m2; aplicarea unor forme confectionate din placute de tabla cat mai variate pe fetele
stupilor;folosirea unor repere: arbusti, pietre, steaguri; nucleele de imperechere sa fie amplasate la inaltimi
diferite, cu urdinisurile orientate cat mai variat.
Paravanturile, folosite la urdinisuri duc la eliminarea aproape in totalitate a curentilor reci, marinduse astfel efectivul de albine. Nefolosirea acestor paravanturi determina incetarea ouatului matcii de timpuriu
toamna , iar primavara depunerea oualelor incepe mult mai tarziu, decat in stupii plasati jos si feriti de
curenti reci.
Familiile de albine intra astfel in iarna cu efective imbatranite si uzate, iar primavara pier mai
timpuriu, neavand timp suficient sa dezvolte pana la primul mare cules.

Daca avem paravanturi montate la pavilion, acesta se poate orienta in orice directie, fara a lua in
seama din ce parte bate vantul. Paravanturile se pot confectiona din tabla de aluminiu groasa de 1mm si
pot marite sau micsorate in functie de necesitati.
Culesurile tarzii
Ca surse de cules la sfarsitul verii se pot folosi faneturile din luncile raurilor, zonele inundabile, gradinirele
de zrzavat, bostanoasele, care pana la efectuarea araturilor de toamna ofera culesuri de intretinere.

STUPARITUL STATIONAR
STUPARITUL STATIONAR
n ntreinerea albinelor trebuie ales cel mai avantajos sistem de stuprit care s poat fi practicat
de apicultori, n funcie de gradul de dezvoltare al exploataiei apicole, de obiectivele produciei, calitatea
materialului genetic din stupin i condiiile de clim i cules specifice zonei n care apicultorul practic
aceast ndeletnicire.
Sunt dou sisteme principale de stuprit: stupritul staionar i stupritul pastoral.
n cadrul sistemului de stuprit staionar familiile de albine pot fi ntreinute n stupine amplasate
n aer liber pe vetre permanente sau n stupi amplasai n pavilioane fixe.
Atunci cnd familiile de albine se ntrein n stupi amplasai n aer liber pe vetre permanente,
pentru realizarea unei producii de miere corespunztoare este necesar ca n regiunea n care este
amplasat stupina s existe condiii faborabile de clim i o flor bogat.
Acest sistem de stuprit este practicat n special de apicultorii cu efective reduse de familii de
albine, amatori, precum i de apicultorii a cror stupini sint amplasate ntr-o zon caracterizat prin cel puin
dou culesuri de nectar, salcam si tei; salcam si floarea soarelui; sau salcam si faneata.
Avantajele practicrii stupritului staionar sunt: cheltuieli mai mici (nu sunt cheltuieli de transport
la masivele melifere), posibilitatea folosirii stupilor cu volum mare, posibilitatea organizrii n condiii optime
a seleciei i ameliorrii albinelor, prelungirea duratei de exploatare a stupilor i inventarului apicol care nu
se degradeaz prin transport, posibilitatea efecturii i a altor activiti aductoare de venit (pomicultur,
legumicultur, viticultur, etc.).
Dintre dezavantaje ar fi posibilitatea calamitrii principalelor culesuri de nectar din suprafaa razei
economice de zbor a albinelor culegtoare (seceta, grindina, etc.) i, deci, nerealizarea produciei de miere
n sezonul apicol respectiv.
Sistemul de ntreinere a familiilor de albine n stupi amplasai n pavilioane fixe const n
adpostirea stupilor n paviloane special amenajate construite din crmid sau scnduri, sub forma unei
ncperi cu o deschidere longitudinal spre care sunt ndreptate n afar urdiniurile stupilor, acetia fiind
aezai unul lng altul, pe stative i vopsii n culori diferite (cel puin peretele frontal) pentru evitarea
rtcirii albinelor.
n afar de ncperea n care sunt amplasai stupii pavilionul dispune i de alte camere, de odihn
pentru apicultor, de stocare a fagurilor de rezerv, de reparaii a utilajului apicol, etc.
Dintre avantajele folosirii pavilioanelor fixe ar fi posibilitatea examinrii familiilor de albine n orice
condiii de vreme, chiar i pe ploaie, stupii fiind la adpost, durata de via mai mare a stupilor, lemnul din
care sunt construii fiind protejat de ploaie deci putrezete mai greu, posibilitatea folosirii stupilor cu volum
mare, etc.
Ca dezavantaj ar fi costul ridicat al ridicrii i ntreinerii acestor construcii, dependena de
condiiile locale de cules, spaiul redus de examinare i manipulare a coloniilor de albine.
Stupul orizontal
Stupul orizontal cu 23 rame este unul din cele mai rspndite tipuri de stupi de la noi din ar.
Stupul orizontal are unele avantaje i anume: se lucreaz mai uor, pentru ca nu este nevoie s se
manipuleze corpuri grele de stup, este indicat pentru deplasarea familiilor de albine la diferite culesuri sau
la polenizarea culturilor agricole entomofile. De asemenea n acest tip de stup se poate adposti att familia
puternic cu o singur matc ct i dou familii (o familie ajuttoare, un roi sau un nucleu, aa-zis ,,de
buzunar"). La stupul orizontal, dezvoltarea familiei de albine se face lateral (,,orizontal"). ntreinerea unei
singure familii de albine n stupul orizontal nu se deosebete cu nimic de cea din stupul vertical.
n stupul orizontal pot ierna dou familii de albine, fiind desprite n compartimente complet izolate
cu o diafragm etan avnd urdiniuri proprii. n acest fel se creeaz condiii mai bune de iernare, se
reduce consumul de hran i se asigur dezvoltarea mai timpurie a ambelor familii primvara, prin
meninerea unui regim optim de cldur.
ntreinerea unei singure familii de albine n stupi orizontali.

n majoritatea regiunilor din ara noastr unde dup salcm, culesurile sunt de durat lung i de
intensitate mai mic pentru ntreinerea unei singure familii de albine, n stupul orizontal se folosete
metoda care const n limitarea ouatului mtcii pe timpul culesului. Imediat dup ntrirea familiei - astfel c
este gata s intre n frigurile roitului i ncepe clditul botcilor - aceasta se pune n situaia unui roi, prin
mprirea stupului n dou compartimente inegale cu ajutorul unei diafragme etane prevzut pe toat
suprafaa cu gratii despritoare (Hanemann). n compartimentul mai mic al stupului, unde se va lsa
urdiniul deschis, se vor aeza 7-8 rame mpreuna cu matca formnd ,,cuibul familiei", iar n celalalt
compartiment unde urdiniul se nchide, se vor aeza 12-13 rame formnd ,,magazinul". n cuib, lng
diafragm, se aeaz o rama cu puiet tnr i ou, apoi 1-2 rame cu faguri cldii cu puin miere i un
numr egal de rame cu faguri artificiali; restul compartimentului se completeaz cu rame cu puin miere
(numrul total de rame depinde de puterea familiei i starea timpului). Dac n acest compartiment rmne
spaiu gol, se ngrdete cu o diafragm, dup care se pune o pern. n cellalt compartiment (magazin)
ramele se aeaz n urmtoarea ordine: lng diafragm se pune rama cu puiet tnr i ou, apoi rama cu
puiet mai n vrst i cpcit urmate de rame cu miere. Dup ultima ram se aeaz diafragma i perna.
Prin aceast aranjare a ramelor, integritatea familiei nu sufer, albinele din ,,magazin" nu se simt orfane,
pentru c este asigurat trecerea lor dintr-un compartiment n altul. La primul control, toate ramele cu puiet
cpcit se scot din ,,cuib" i se introduc n ,,magazin", aeznd n locul lor faguri cu celule de albine
lucrtoare unde matca va continua ouatul i rame cu faguri artificiali pe care albinele se vor grbi s le
cldeasc, iar matca sa le ocupe cu ou. n cellalt compartiment (magazin), pe msura eliberrii lor de
puiet, albinele vor ocupa ramele cu nectar pe care l vor transforma n miere. La verificrile ulterioare, pe
msura eliberrii ramelor de puiet, ele se mut din magazin n cuib, iar n locul lor se pun rame cu puiet
cpcit scoase din cuib. Daca aceste rame au fost umplute cu miere, nainte de a le introduce n cuib,
mierea
se
extrage.
nainte de nceperea culesului principal, se deschide si cellalt urdini (la magazin) i se asigur familia cu
fagurii necesari depozitarii mierii. Dup terminarea culesului i extragerea mierii, diafragma se ridic i
cuibul se aranjeaz astfel c ramele cu puiet s fie n dreptul urdiniului, desfiinnd celalalt urdini; n
toamna cuibul se strmtoreaz i se pregtete n vederea iernrii.
ntreinerea unei familii de baza si a unui nucleu cu matca ajuttoare .
Stupul orizontal poate fi mult mai bine folosit prin ntreinerea unui nucleu cu matc ajuttoare pe
lng familia de baz. n acest scop, nainte ca familia puternic s intre n frigurile roitului, la interval de 78 zile se scot cte 1-2 faguri cu puiet cpcit i albinele tinere care l acoper (fr matc). Fagurii ridicai
se aeaz lng familia de baz formnd un compartiment cu ajutorul unei diafragme care l separ perfect
de restul stupului i nu permite trecerea albinelor dintr-un compartiment n altul, avnd urdini separat.
Peste nucleul astfel format se scutur albinele tinere de pe 1-2 rame cu puiet i apoi se introduce n cuc
o matc tnr mperecheat, de la rezerv, sau se altoiete o botc matur.
Familiile cu mtci ajuttoare se formeaz n regiunile cu cules principal de salcm, dup terminarea
acestuia, iar n regiunile cu cules de var, cel mai trziu cu 45 zile nainte de apariia culesului. Dup o
sptmn, nucleul se va ntri cu albinele care vor iei din puietul cpcit. Fagurele eliberat de puiet se
trece n familia de baz, iar n locul lui se pune un fagure cu puiet luat din familia de baz, ns fr albine.
n nucleele cu botci - dac matca nu a eclozionat sau nu s-a mperecheat, lucru care se constat prin lipsa
oulor sau larvelor tinere pe fagurii din mijlocul cuibului - se pune nc un fagure cu puiet necpcit ridicat
de la familia de baz. Mutarea ramelor cu puiet dintr-un compartiment n altul se continu pn cnd
nucleul se ntrete i se transform n familie de baz, iar familia cu matc btrn devine familia
ajuttoare. n preajma culesului aceste dou familii se unesc, matca btrn se ridic i cu ea se formeaz
un nucleu nou, sau se suprim. Familia se asigur cu faguri cldii pentru depozitarea mierii i cte un
fagure
artificial
pentru
producia
de
cear.
O alt metod pentru ntreinerea unei familii de baz i nucleului cu matc ajuttoare n stupul
orizontal const n urmtoarele: n perioada de roire sau n timpul culesului principal se formeaz n
compartimentul stupului standard cu urdini mic, un nucleu-stolon de 3-4 rame luate de la familia de baz,
cu o botc sau matc nemperecheat. Dup ce matca se va mperechea i va ncepe ouatul, cuibul se
lrgete, nucleul se va dezvolta i va aduna rezerve de hran necesare iernrii. Amndou familiile vor
ierna n acelai stup prin mprirea lui n dou pari cu diafragma perfect etan. Fiecare compartiment va
avea urdini separat. Primvara, cnd familiile se vor dezvolta astfel c nu vor putea ncape amndou n
acelai stup, una din ele va fi mutat n alt stup, unde va continua dezvoltarea i va valorifica culesul
principal.

S-ar putea să vă placă și