Prolapsul valvei mitrale este caracterizat de prolapsul uneia sau a ambelor parti ale valvei in atriu (peste 2

mm) pe parcursul mezosistolei.

In formele primare, mai frecvente la femeile tinere, se constata o degenerare mixomatoasa a valvelor,
inelului si cordajelor, care permite patrunderea valvelor mitrale in atriul stang in timpul sistolei ventriculare
(cel mai frecvent este implicata valva posterioara).
In timpul prolapsului valvular se produc tractiuni pe sistemele de sustinere si muschii papilari, cu alterarea
contractilitatii peretelui ventricular respectiv.
Cel mai adesea cauza este idiopatica, familiala. Prolapsul de valva mitrala este transmis fie ca o
afectiune autosomal dominanta cu penetranta variabila sau poate fi asociat cu boli ale tesutului
conjunctiv.
Prolapsul de valva mitrala poate insoti urmatoarele afectiuni:
- reumatismul articular acut febril
- cardiopatie ischemica
- cardiomiopatie hipertrofica
- boala coronara (disfunctie de muschi papilar)
- defectul septal atrial (de tip secundar)
- sindromul Marfan
- plastie de valva mitrala
- osteogeneza imperfecta
- boli de depozitare
- tahiaritmii supraventriculare
- tahiaritmii ventriculare (sindromul Wolff Parkinson White si sindromul de QT lung).
Majoritatea pacientilor sunt asimptomatici.
Pacientii simptomatici au de obicei tablouri clinice atipice si simptomatologie complexa:
- scaderea capacitatii la efort
- dificultati in efortul fizic
- senzatia de slabiciune
- ameteala
- sincope
- dispnee
- hipotensiune
- dureri precordiale, rar cu caracter anginos
- palpitatii
- extrasistole.
Rar apar sincope prin tulburari de ritm ventricular si chiar atacuri ischemice tranzitorii.
Cele mai importante semne ascultatorii sunt clicul mezosistolic si suflul mezo-telesistolic, finalizat la
zgomotul II. Aceste modificari se accentueaza in ortostatism.
Ortostatismul si inspirul micsorand volumul ventriculului stang deplaseaza clicul mai precoce, lungind
suflul, in timp ce clinostatismul si expirul, marind volumul ventriculul stang, conduc la scurtarea suflului si
aparitia mai tardiva a clicului.
Complicatiile potentiale nu trebuie dramatizate. De obicei este mai bine sa fie linistit pacientul.
- cea mai importanta complicatie a prolapsului de valva mitrala este regurgitarea mitrala severa, care
duce lainsuficienta ventriculului stang. Metodele reconstructive sunt de obicei posibile, o inlocuire de
valva este necesara doar in cazuri de exceptie.

- fibrilatia atriala
- aritmii ventriculare frecvente extrasistole ventriculare
- endocardita infectioasa, mai ales la pacienti cu suflu sistolic prezent in focarul mitral. La acesti pacienti
este indicata profilaxia cu antibiotice inainte de orice interventie chirurgicala sau stomatologica.
- moartea subita se produce rar, de regula prin aritmii maligne cum ar fi tahicardia ventriculara
- evenimente embolice cerebrovasculare provenite din depozitele fibrino-plachetare valvulare, de regula,
pacienti tineri cu atac ischemic tranzitor, amauroza fugace, accident vascular cerebral.

Pacientii asimptomatici nu necesita tratament. In prezenta suflului este indicata profilaxia endocarditei
infectioase inainte de efectuarea unei interventii chirurgicale sau extractii dentare.
Corectarea sau inlocuirea chirurgicala a valvei mitrale este indicata la pacienti cu regurgitare mitrala
severa.
Pentru pacientii cu antecedente de embolie, in prezenta fibrilatiei atriale se indica tratament
anticoagulant.