Un telefon mobil sau telefon celular (ntlnit ?

i sub formele substantivizate un celu

lar , un mobil ) este un dispozitiv electronic portabil care func?ioneaza fara fir (p
rin radio) pe baza re?elei GSM ?i este folosit n general pentru comunica?ii perso
nale la distan?a mare. Telefoanele portabile care nu se bazeaza pe re?eaua GSM n
u trebuie numite mobile , de?i sunt deplasabile, v. mai jos.
Miniaturizarea continua a permis ca n zilele noastre n telefoanele mobile sa se ma
i integreze o serie ntreaga de func?iuni suplimentare, ca de ex. dictafon, aparat
de fotografiat ?i filmat, aparat de accesat Internetul ?i webul, GPS, radio ?i
multe altele, astfel rezultnd un nou gen de telefon mobil, foarte inteligent , numit
smartphone.
Telefonul a devenit portabil la 20 februarie 1942, cnd americanul Donald M. Mitch
ell a cerut eliberarea unui brevet pentru telefonul sau mobil, Radio portabil pen
tru transmisie ?i recep?ie . Dispozitivul transmitea folosind unde scurte, avea o
raza de ac?iune limitata ?i cntarea nu mai pu?in de 2,5 kg. Au mai trecut 35 de a
ni pna cnd telefoanele mobile au nceput sa fie folosite pe scara larga, de oamenii
obi?nui?i. Inventatorul primului telefon mobil este considerat dr. Martin Cooper
, fostul manager de sistem din cadrul companiei Motorola.[1][2] Primul apel de p
e un telefon mobil a fost facut de Cooper la 3 aprilie 1973. Abia n 1983 Motorola
a prezentat primul telefon mobil comercial din lume, Dyna TAC 8000X.
n ziua de azi telefonia celulara sau mobila se bazeaza pe standardul de comunica?
ii ?i re?eaua GSM.
Prin contrast, exista ?i sisteme de telefonie fara fir care nu se numesc mobile , d
e?i ?i ele continua sa func?ioneze daca utilizatorul se deplaseaza:
sisteme DECT - pentru distan?e mici de pna la cca 30 m, n locuin?a sau la locul de
munca,
sisteme bazate pe benzi speciale radio, v. Radio CB,
sisteme instalate de ex. pe avioane ?i vapoare care pentru radiotelefonie folose
sc sateli?i de telecomunica?ii
sisteme speciale militare ?i de poli?ie.