Andrea Palladio

30 November 1508 19 August 1580

Andrea Palladio s-a nascut in anul 1508 in Padua, fiul unui mic comerciant.
Din tinerete el a fost introdus lumii constructiilor. Si-a castigat prima
experienta ca sculptor de piatra intr-un atelier din orasul natal. Aceasta
decizie a fost luata, sfatuit fiind de tatal sau si stiind ca orasul avea nevoie
de reconditionarea cladirilor. In acest context prezenta arhitectilor,
constructorilor si sculptorilor era indispensabila. Ulterior pleaca la Vicenza
unde se inscrie in breasla locala a constructorilor si sculptorilor. Aici si-a
primit primul serviciu. Andrea Palladio a fost remarcat pentru talentul sau dar
si pentru interesul pe care l-a avut pentru perioada clasica. Arhitectul
Giangiorgio Trissino s-a oferit sa ii asigure studiile necesare si baza teoretica,
plecand impreuna la Roma in 1541. In aceasta perioada a reusit sa isi
aprofundeze cu adevarat cunostintele, luandu-si pseudonimul Palladio.
Totusi acesta nu si-a dobandit atat de rapid faima, nefacand vreo constructie
cu impact si rezonanta. Proiectul care ajunge sa ii aduca recunostinta este
Basilica Palladiana, castigat in urma unui concurs. Acesta presupunea
gazduirea unor spatii comerciale si publice insa lucrarile vor dura foarte mult
timp. Din acest moment Palladio reuseste sa se faca cunoscut si intra in
contact cu mari familii privilegiate, primind comenzi pentru a construi vile in
afara mediului urban. Consecinta a fost una benefica intrucat acesta ajunge
sa fie consacrat pentru programul de villa pe care il exploateaza. Dintre cele
mai consacrate exemple se numara: Villa Comaro, Villa Pisani, Villa Emo, Villa
Badoer, Villa Barbaro, Villa Rotonda. Proiectele sale publice raman pe plan
second insa si acestea sunt un demn exemplu de marcat: Pallazzo del
Capitaniato, Basilica Palladiana, Teatro Olimpico, Basilici si Pallazo urbane.
Palladio stabileste o relatie stransa cu fratii Barbaro, dupa moartea lui
Trissani (1530) pe care ii acompaniaza la Roma pentru a face ultimele
verificari in legatura cu publicarea unor carti scrise de Vitruviu. Imaginea sa
de teoretician incepe sa prinda contur fiindca pe baza calatoriei el publica
doua lucrari : Lantichita di Roma , Descritione de la chiese di Roma.
Ulterior ajunge sa scrie lucrarea mult mai detaliata I quattro libri
dellarchitettura, dedicate in special celorlalti arhitecti, fiind o carte in care
aduna studii despre ordinele clasice, tehnici de constructie, materiale
folosite. O alta parte importanta in aceste volume este dedicata chiar

propriilor creatii de arhitectura unde el prezinta informatii legate de sit,

situatia familiei, explica demersul creator si principiile pe care s-a bazat
intreg demersul. El isi trateaza lucrarile ca pe niste lucrari tip ce pot fi
preluate mai departe de alti arhitecti.
Lucrarile sale pot fi cu adevarat speciale mai ales ca Venetia era marcata in
mare parte de arhitectura gotica. Proiectele sale sunt de o acuratete si
precizie demna de urmat. Acesta a continuat sa experimenteze in propria
maniera fara a se repeta vreodata, avand ca baza limbajul clasic si venind cu
elemente inovatoare. In perioada sa de maturitate, a ramas fidel principiilor
artei antice si si-a incadrat cladirile in peisajul venetian de pana atunci.
Printre cele mai evidente sunt Loggia del Capitaniato, Palazzo Porto, Palazzo
Barbarano.
In ultimii ani de creatie, s-a intors in Vicenza unde a proiectat un teatru in
maniera antica. In mod evident acesta a devenit consacrat mai ales ca
Palladio a realizat numeroase studii pe tipologii de teatre antice.
Vila Barbaro-1560
Dat fiind faptul ca in secolul 15 Venetia a fost nevoita sa se consolideze
economic nu doar prin intermediul comertului, aceasta s-a axat si pe partea
de agricultura, zonele extraurbane capatand un mare potential de folosire.
Astfel aristocratia isi paraseste palatele urbane si este nevoita sa isi petreaca
timpul in afara orasului avand grija de terenuri. De aici apare si denumirea
de villa. Acest program trebuia sa gazduiasca atat locuinta nobilului, spatiile
de depozitare, de lucru, de odihna a angajatilor dar si grajdurile pentru
animale. In acest context Andrea Palladio a fost cel care a inteles nevoile
acestei clase arisocratice si a putut sa satisfaca cerintele in crestere ale
acestora. El mizeaza pe conceptul de frumusete venita din forma si
corespondenta intre partile componente si rezultatul final, intregul.
Vila aceasta este construita pentru fratii Barbaro cu care Palladio a avut o
legatura aparte. Casa este amplasata la 50 de km de Venetia, fiind construita
pe un vechi teren al familei, care a cerut arhitectului sa realizeze o casa intrun stil modern.
Pornind de la principiul mentionat mai sus, faptul ca toate elementele trebuie
imbinate asemeni unui corp uman unde fiecare membru are rolul sau bine
indeplinit, Palladio construieste casa. Asadar pentru a fi frumoasa, el
porneste de la simetrie.Intreaga constructie este astfel ordonata dupa un ax
de simetrie. Partea principala gazduieste receptia si spatiile de primire. Ea

serveste si intrarii dar in acelasi timp are si rol de supraveghere, oferind

proprietarilor continuitatea vizuala asupra propriilor terenuri. Fatada
principala are un fronton clasic si coloane in stil ionic, imitand templul antic.
Palladio este primul care preia un element pretios si il alatura unei locuinte
private. Ceea ce atunci ( antichitate) era structura, aici devine doar un
element decorativ care marcheaza statutul proprietarului al carui nume este
marcat pe fronton si grandoarea arhitecturala a lucrarii. Cele doua aripi care
se dezvolta pe laterale, intentionate pentru lucru si locuinta sunt tratate cu o
simplitate ce se potriveste cu destinatia lor. Amandoua au cate o loggie, un
pasaj acoperit cu arcade, element pe care Palladio il considera indispensabil
unei vile, astfel incat proprietarul sa poata circula de-a lungul acestui coridor
si sa verifice tot ceea ce se intampla fara a fi deranjat de vremea de afara.
Aceste arcade sunt o reminiscenta a arhitecturii romanice facand totusi
posibila distinctia dintre cele doua corpuri ( partea de locuire si partea de
grajd sunt separate pentru a impiedica trecerea mirosului). Organizarea
spatiului locuit foloseste acelasi principiu pe care Palladio l-a aplicat tuturor
vilelor. La parter exista anxe, bucatarii, spatii de depozitare, pivnita, spatii de
servire. La etaj apartamentele. Aceste arcade au si rolul de a apara camerele
de lumina puternica a soarelui si in acelasi timp sugereaza retragerea. Astfel
realizeaza tranzitia de la exterior catre interior. In ceea ce priveste simetria,
Palladio aseaza golurile pe registre in functie de un ax, suprapunand spatiile
pe inaltime, asadar usile si ferestrele respecta aceasta regula cu exceptia
extremitatilor. Interesant este ca tocmai aceasta parte a grajdurilor este si ea
decorata cu atentie. Acest fapt este putin in contradictie cu principiul sau: ca
decoratia trebuie sa fie in accord cu functiunea.
Se observa ca coloanele din aceasta aripa sunt de doua ori mai late decat
cele din partea de locuit. Se presupune ca nisele cu statui au rolul de a
atenua latimea acestora. Grosimea este explicata de greutatea pe care o
suporta la partea superioara, un timpan demn de fatada unei biserici care
ascunde o crescatorie de porumbei, folositi ca mesageri catre Venetia.
De asemenea nimic nu marcheaza alipirea dintre aripile laterale si corpul
principal, decrosat. Toul pare aici ca este facut la intamplare ceea ce este
surprinzator fiindca Palladio a acordat mereu atentie articularii diferitelor
volume. Totusi ideea care conteaza aici cel mai mult este imaginea creata
atunci cand casa este privita frontal. Designul fatadei principale sugereaza o
impartire pe doua etaje care par identice ca inaltime. Totusi la interior
apartamentele sunt joase iar partea de receptie este foarte inalta. Spatiul
este destinat pentru diverse evenimente, teatru, ceremeonii, receptii. Patru
camere mici sunt amplasate pe colturi determinand in plan o cruce. Acest hol

de primire se deschide in spate catre o alta sala impresionanta ca volum si

decoratie: Salonul lui Olympus. Aceasta este extensia receptiei dar permite si
legatura cu apartamentele private din ambele parti. Din aceasta sala, usile
dormitoarelor sunt asezate in ax, astfel incat se poate privi dintr-un capat in
altul. Respectul pentru simetrie este urmarit cu strictete. Intr-unul din capete
este un tablou cu sotia proprietarului si in celalalt apare o pictura cu el insusi
costumat pentru vanatoare. Palladio afirma ca proportia celor mai elegante
camere se poate obtine in mai multe feluri: poate fi rotunda, patrata, patrat
plus jumatate sau ultilizarea proportiei de aur. In etajul vilei, el alterneaza
camere patrate cu camere dreptunghiulare, proportionate la jumatate dintrun patrat.
In planul corpului de la intrare, raportul dintre camera si holul in cruce este
de 1 la 3. Compozitia fatadei releva acelasi lucru. Fatada este impartita in
trei ferestre, apoi trei arcade catre capete si cinci pe partea de locuit.
Aceasta relatie intre trei si cinci este importanta pentru Palladio care afirma
ca lungimea camerelor este maxim de doua ori mai lunga decat latimea lor.
Acesta afirma ca o proportie echilibrata satisface ochiul privitorului. Ceea ce
l-a interesat pe el a fost sa foloseasca aceleasi elemente care ar fi putut fi
combinate in vaste variante si cu rezultate diferite. El a fost primul care a
incercat sa propuna ideea de imbinare a unor elemnte standardizate pentru
a obtine varietate compozitionala.
Cladirile sale sunt si economice, folosind ca material de baza caramaida si ca
finisaj, stucatura. Aceeasi atitudine pragmatica este abordata in privinta
acceselor in vila. In contrast cu fatada impunatoare, nu exista nicio scara
care sa atraga atentia. Accesul in zona nobila a etajului corpului principal se
face prin partile laterale ale acestuia, prin doua perechi de scari de o parte si
de alta a laturilor. De asemenea intre acestea exista un pasaj care leaga cele
doua parti ale loggiei. Acesta este un loc de tranzit. Alte doua perechi de
scari sunt folosite pentru accesul camerelor de la etaj: doua intrari private ce
se pot accesa din corpurile laterale.Peretii caselor scarii sunt decorate cu
picturi. Desi intrarile sunt discrete si par chiar modeste, impactul pe care il
au este unul spectaculos. Se face trecerea de la un spatiu simplu,
loggia,catre unul spectaculos si surpinzator al etajului. In acest spatiu se
regasesc unele dintre cele mai spectaculoase fresce renascentiste. Pictorul
Veronese a realizat aceste fresce dupa terminarea vilei. Aici apar personaje
specifice: zei, zeite, muze. Totusi aceste picturi care suprind personaje
marete sunt marcate si de obiecte uzuale si fiinite domestice: scaunul
pictorului, cainele, pisica, o pereche de pantofi. Toate sunt elemente
desprinse din viata de zi cu zi. Este un joc destinat vizitatorului. Talentul

pictorului se regaseste in maniera de a reda cu cat mai multa viata aceste

pasaje. Pictura este realizata de tehnica trompe loleil si este redata sub
forma perspectivei false. Aceasta tehnica a fost foarte apreciata fiindca reda
un decor foarte realist si in acelasi timp mult mai economic decat realizarea
unor decoratii construite. Aceasta metoda este intalnita la mai multe vile
alea lui Palladio insa aici atinge apogeul, nedistingandu-se limitele intre
obiectul real si cel fals.Elementele pictate se imbina perfect cu cele
sculpatate si totul se citeste ca un intreg decorativ.
Fresca ilustreaza o cultura dinamica, sofisticata, sunt redati atat membrii
familiei cat si peisaje cu ruine surpinse in cadrul natural.
Vila pastreaza un ultim element surpiza pentru vizitator. Folosindu-se de
diferenta de nivel, arhitectul foloseste o curte interioara in spatele vilei,
asezata la aceeasi cota cu etajul inatai. Complet invizibila publicului, curtea
gazduieste o fantana. Din nou acest element este preluat din Grecia Antica si
se numeste Nymphaneum, un sanctuar al nimfelor. Acest monument este
destinat relaxarii. Ca raspuns la fantana decorate cu statui si detalii in
stucatura, Palladio foloseste o expresie foarte simpla si sobra a fatadei
interioare a vilei.
Diferentele de nivel sunt o oportunitate pentru moderarea intre doua lumi:
cea privata cu fantana, si fatada publica, monumentala. Fantanile sunt
continuate si in partea din fata: una in curte si alta in fara proprietatii pentru
a marca un ax simbolic al intrarii in cladire. Dar aceste fantani au mai mult
decat un rol decorativ, ele sunt gandite ca parti dintr-un sistem ce iriga
gradinile proprietatilor. Fantana creaza un mic lac care serveste ca bazin
pentru pesti. De aici apa ajunge in bucatarie apoi in gradina si pana la
fantana din fata casei, transmitandu-se mai departe catre un sistem de
irigare pentru pomii fructiferi.
Palladio s-a intors in 1580 pentru a realiza capela familiei Barbaro,
Tempietoul, unde a incercat sa faca o sinteaza a arhitecturii antice si a
culturii vremurilor respective. Aici a combinat intr-o singura cladire, silueta
circulara a unui templu cu planul in cruce inscrisa a unei biserici crestine. A
murit inainte de a termina capela.
Totul pare un spectacol aici incepand de la jocul de umbra si lumina al
sculpturilor pana la picturile sugestive din interior. Ceea ce este esential este
faptul ca o arhitectura a locuintei private a primit cele mai nobile elemente
antice. Aici este aportul lui Palladio care s-a consacrat cu programul vilelor si

a afirmat ca frumusetea si utilitatea trebuie sa aiba legatura sau cum

afirmam azi: echilibrul intre forma si functiune.
Andrea Palladio s-a remarcat prin stilul sau aparte ce a constat in imbinarea
princiilor definite de Vitruviu si discipolul sau Leon Battista Alberti. Acestia au
fost adeptii arhitecturii clasice bazate pre proportii matematice mai mult
decat pe bogatia ornamentala a perioadei Renasterii.

Loggia care face legatura intre spatii.

si fatada
TranzitiePlanul
intre
interiorvilei
si exterior

Corpul aferent gradujului

catre etaj

Scara de acces

Pictura in salonul de
receptii

Marcarea axului intrarilor in

camere

Vedere catre salonul principal

Fantana din curtea interiora

Capela familiei Barbaro

Palladio : The Villas, Luca Trevisan, Roma 2008

Palladio, James S. Ackerman , ed. Penguin Books 1974
Colectia Architectures prezentata de Arte France, Musee du Louvre si Les
films dici, Franta 2006