Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Conceptul de Credit Si Formele Acestuia B8a8f
Conceptul de Credit Si Formele Acestuia B8a8f
ro
Formele creditului
Delimitarea principalelor tipuri de credite se realizeaza dupa urmatoarele criterii:
- persoana creditorului;
- modalitatea specifica de formare si utilizare a capitalurilor disponibile;
- persoana debitorului;
- dimensiunile si dinamica necesitatilor debitorului si modul de folosire a capitalurilor
imprumuturilor;
- obiectul creditului si sfera de utilizare;
- duratele de constituire a capitalului disponibil si de utilizare de catre imprumutati.
Din punct de vedere al obiectului, creditul poate fi de productie, de investitie, de consum.
Sub aspectul intervalului de timp pe care se acorda, exista credit pe termen scurt (sub un an),
credit pe termen mediu (intre 1 si 5 ani) si credit pe termen lung (peste 5 ani).
Avand in vedere calitatea debitorului, se disting: creditul privat (cel acordat pe efecte de comert)
si creditul public (se acorda, in general, pe baza de bonuri de tezaur).
Sub aspectul garantiilor materiale, exista creditul personal si creditul real.
In literature de specialitate, luandu-se in considerare natura si continutul creditului, au fost
delimitate cinci forme fundamentale de credit: creditul comercial, creditul obligatar, creditul
ipotecar, creditul de consum si creditul bancar.
1. Creditul comercial
Creditul comercial este forma cea mai reprezentativa a creditului in economia de piata, constand
in acordarea reciproca a unei amanari a platii, de catre agentii economici active, cu prilejul vanzarii
marfurilor. El apare din faptul ca, in timp ce unii agenti economici dispun de marfuri deja fabricate,
gata spre a fi vandute, alti agenti care au nevoie de aceste marfuri nu dispun o perioada de timp de
mijloace banesti pentru a le cumpara.
Motivatia amanarii termenelor de plata si respective durata si dimensiunile creditului comercial
sunt determinate de trei factori interconditionali, cu actiune convergenta, si anume:
- factorul economic, decurgand din interesele comune ale platilor in cresterea fluiditatii
schimburilor si diminuarea costurilor de organizare.
- factorul comercial implica utilizarea creditului ca forma de promovare a vanzarilor, practicata
de catre furnizor in conditii concrete, generand o varietate de termene de plata si de dimensiuni ale
creditului.
- factorul financiar implica punerea la dispozitia clientului, de catre furnizor, pentru o perioada
data, a unei parti a capitalului sau, sub forma de marfa a carei plata este amanata.
In ansamblu, creditul comercial favorizeaza un transfer reciproc de resurse, avantajand pe fiecare
intreprinzator.
2. Creditul obligatar
Aceasta forma de credit exprima relatii intre unitati economice si institutii in calitate de debitori,
care emit obligatiuni, pe de o parte, iar, pe de alta parte, subscriitorii de obligatiuni, in calitate de
creditori, care isi avanseaza capitalul in scopul obtinerii unei dobanzi.
Pentru ca o intreprindere sa poata avea acces pe piata obligatara, trebuie sa indeplineasca cateva
conditii:
- sa fie societate pe actiuni;
- intreprinderea sa fi desfasurat activitate reflectata in bilantul aprobat de actionari un numar
minim de ani;
- emiterea de obligatiuni prin subscriptie publica se face pe baza prospectului de emisie publicat
de administratorii societatii in conditiile Legii privind valorile mobiliare si bursele de valori care va
cuprinde:
a) denumirea, obiectul de activitate, sediul si durata societatii;
b) capitalul social si rezervele;
c) data publicarii in Monitorul Oficial a incheierii de inmatriculare si modificarile ce s-au adus
actului constitutive;
d) situatia patrimonului social dupa ultimul bilant contabil aprobat;
e) categoriile de actiuni emise de societate;
f) sarcinile ce greveaza imobilele societatii;
g) suma totala a obligatiunilor ce urmeaza a fi emise si a celor care au mai fost emise, modul de
rambursare, valoarea nominala a obligatiunilor, indicarea daca sunt nominative sai la purtator;
h) data la care a fost publicata hotararea adunarii generale extraordinare care a aprobat emiterea
de obligatiuni.
Decizia de a emite obligatiuni necesitastabilirea caracteristicilor administrative ale contractului
de emisiune, stabilirea caracteristicilor financiare ale imprumutului, precum si caracteristicile
juridice ale contractului de emisiune.
Caracteristicile administrative ale contractului de emisiune privesc asigurarea urmatoarelor
informatii:
a) Denumirea emitentului si precizarea numelui persoanei care a organizat emisiunea este
necesara nu numai pentru ca potentialii subscriitori trebuie sa stie pe cine crediteaza, dar si pentru ca
plasarea completa a imprumutului este garantata de un grup de societati de servicii de investitii
financiare;
b) Forma titlurilor precizeaza daca obligatiunile se prezinta sub forma nominative sau la
purtator;
c) Rambursarea - se precizeaza conditiile rambursarii si regimul cupoanelor care nu au ajuns la
scadenta;
d) Tragerea se precizeaza conditiile tragerii titlurilor de rambursat si perioada de timp cand
aceasta are loc fata de data rambursarii;
e) Publicarea emitentul este obligat sa publice emisiunea intr-o publicatie de specialitate;
f) Cotatia emitentul trebuie sa precizeze cand imprumutul va fi cotat la bursa
g) Serviciul financiar al platii emitentii vor informa subscriitorii care este numele societatii
financiare la care acestia pot sa se prezinte pentru a obtine plata cupoanelor si rambursarea titlurilor.
Caracteristicile financiare ale imprumutului se refera la:
a) Valoarea (suma totala) a imprumutului emis este egala cu produsul dintre numarul titlurilor
obligatare emisesi valoarea nominala de emisiune a titlurilor;
b) Valoarea divizionara reprezinta valoarea unei obligatiuni, a carei evolutie reflecta evolutia
inflatiei;
c) Pretul de emisiune al titlului reprezinta suma care se plateste in momentul emiterii titlului, de
catre persoanele care subscriu la aceasta. Obligatiunile se pot vinde:
- sub paritate (pretul de emisiune este mai mic decat valoarea nominala a obligatiunii);
- la paritate (pretul de emisiune este egal cu valoarea nominala);
- peste paritate (pretul de emisiune este mai mare decat valoarea nominala a obligatiunii).
d) Prima de emisiune reprezinta diferenta dintre valoarea nominala a titlului emis si pretul de
emisiune (de subscriptie);
e) Venitul brut si net
Venitul brut al imprumutului reprezinta produsul dintre numarul titlurilor emise si pretul de
emisiune.
Venitul net al imprumutului se obtine scazand din venitul brut, cheltuielile si comisioanele
platite, legate de emisiunea acestuia.
f) Dobanda reprezinta recompense (venitul) platita obligatarului, respective venitul adus de
titlurile obligatare detinatorului. Aceasta poate fi fixa sau variabila.
g) Durata reprezinta durata de viata a imprumutului, adica intervalul de timp de la data emisiunii
si pana la data rambursarii ultimei obligatiuni din imprumut;
h) Data lichidarii reprezinta ziua in care subscriitorul plateste pretul de emisiune;
i) Pretul rambursarii reprezinta suma total ace va fi primita de obligatar pentru obligatiunile
rambursate pe care le detine;
j) Prima de rambursare reprezinta diferenta dintre pretul de emisiune si pretul de rambursare.
Rambursarea se face cel putin la valoarea nominala a obligatiunii.
k) Amortizarea imprumutului reprezinta recuperarea treptata intr-o perioada determinate sau la o
anumita data a capitalului banesc investit. Aspectele care se impugn a fi precizate sunt: ritmul
amortizarii si posibilitatile de amortizare.
Ritmul amortizarii:
- Metoda amortizarii pe transe anuale acestea cuprind numarul de titluri obligatare (care se
desemneaza printr-un numar care le individualizeaza) care urmeaza a se amortize in fiecare an.
- Metoda anuitatilor constante este un caz special de amortizare pe transe, care consta in
stabilirea numarului titlurilor obligatare amortizabile, astfel incat suma platita de emitent in contul
dobanzii si valoarea rambursarilor sa fie constante.
- Metoda seriilor egale consta in rambursarea unui numar egal de titluri si impartirea
imprumutului in atatea serii cate scadente sunt.
-Metoda la sfarsit, consta in rambursarea titlurilor imprumutului, o singura data, la scadenta
finala.
In ce priveste posibilitatile de amortizare intr-o perioada determinate sunt:
- Prin tragere la sorti, la anumite intervale a unui numar de titluri.
- Prin rascumparare, cand emitentul cumpara, retragand de pe piata titluri de o anumita valoare.
- Prin amortizare anticipate fata de datele inscrise in tabloul de amortizare, emitentul poate sa
stabileasca conditiile in care sa procedeze la rambursarea anticipate a imprumutului.
l) Rata randamentului actualizat brut, estimate la data lichidarii pentru titlurile obligatare cu
dobanda fixa, trebuie prevazuta in prospectul de emisiune.
Caracteristicile juridice ale contractului de emisiune sunt:
- data la care Adunarea generala a autorizat si data la care Consiliul de administratie a decis
emisiunea obligatara;
- drepturile ansamblului general al obligatiunilor, care reuneste pe toti detinatorii de titluri
obligatare;
a) conform perioadei de acordare a creditului, sunt evidentiate, in mod traditional, trei scadente:
termen scurt (2 ani), termen mediu (2-7 ani), termen lung (>7 ani);
b) conform formarii ratei dobanzii, se pot distinge credite cu rata a dobanzii formata pe piata (in
mod liber) si credite bancare cu rata dobanzii privilegiata;
c) conform beneficiarilor creditelor, se disting trei tipuri de credite: acordate particularilor,
acordate intreprinderilor, acordate statului.
In cazul creditelor acordate particularilor, un rol important il detin creditele de trezorerie, care
imbraca mai multe forme, toate caracterizandu-se prin formarea libera a ratei dobanzii.
Creditele acordate intreprinderilor reprezinta intre 35-50% din creditele bancare totale, putand fi
delimitate, avand in vedere scadenta, creditele pe termen mediu si lung si creditele pe termen scurt.
Creditul bancar pe termen mediu si lung
Acesta se acorda pe baza unor garantii temeinice si a unei documentatii tehnico-economice bine
fundamentate.
Garantiile sunt sub forma: ipotecii, gajului, cesiunii de creanta, cesiunii drepturilor de
despagubire, scrisorile de garantie.
Documentatia tehnico-economica cuprinde memorii justificative pentru listele de utilaje, studiul
de fezabilitate bazat pe analiza propriei activitati si a pespectivelor sale, proiectia surselor si a
utilizarii lor, pana la rambursarea creditului, ultimul bilant incheiat si documentele prin care se atesta
proprietatea si neafectarea bunurilor constituite ca garantii.
Imprumutul pe termen lung are trei mari avantaje oferite celor care recurg la el: rapiditate,
flexibilitate si costuri de obtinere reduse.
Operatiunile de credit-bail sau leasing
Operatiunile de leasing iau cateva forme diferite, dintre care cele mai importante sunt:
- vanzare si leaseback;
- leasing operational (functional);
- leasing financiar (de capital).
In cazulunui aranjament de tip vanzare si leaseback, o intreprindere ce detine pamant, cladiri sau
echipamente vinde proprietatea asupra acestora unei investitii financiare si simultan incheie un
contract de inchiriere a respectivei proprietati, pentru o anumita perioada de timp, in conditii bine
precizate.
Leasingul operational include atat servicii financiare cat si de intretinere. In aceasta situatie,
locatarul trebuie sa asigure intretinerea si service-ul echipamentului inchiriat, iar costurile acestei
intretineri sunt cuprinse fie in chirie, fie in contract separate.
Leasingul financiar difera de cel operational din trei puncte de vedere: (1) nu ofera servicii de
intretinere, (2) nu poate fi reziliat si (3) este complet amortizat. Acest contract de leasing constituie o
operatiune ingenioasa pe doua planuri:
- In plan juridic, pe distinctia intre dreptul de proprietate sic el de folosinta.
- In plan fiscal, o disociere intre amortismente si ratele chiriei.
Fiind o tehnica complexa, leasingul presupune participarea mai multor parteneri:
- Locatarul (finantatorul, cumparatorul si proprietarul echipamentelor);
- Locatarul(chiriasul, utilizatorul si beneficiarul);
- Furnizorul (vanzatorul bunului);
- Societatea de asigurari.
Contractul de inchiriere de bunuri, ce urmeaza obiectul propriu-zis al contractului de leasin se
caracterizeaza prin anumite trasaturi si anume:
Creditele pe termen scurt sunt de mare diversitate, aceasta avand drept scop sa acopere
insuficienta, trecatoare sau permanenta, de fond de rulment a intreprinderilor, determinate de
decalajul intre cheltuielile si veniturile lor.
De regula, acest tip de credite este divizat in doua categorii: credite de mobilizare a creantelor
comerciale si creditele de trezorerie. Prima categorie, al carui obiect sunt efectele de comert (scrisori
de schimb, bilete de ordin etc.) s-a concretizat initial sub forma scontului, definit ca cesiunea unui
effect de comert, de catre beneficiarul acestuia, unei banci inaintea scadentei prevazute.
Creditele de trezorerie se bazeaza pe garantii inferioare acelora care decurg din mobilizarea
creantelor comerciale, fiecare categorie de credit de acest tip fiind destinata unor nevoi specifice ale
intreprinderii.
Creditele de trezorerie propriu-zis permite acoperirea, pe o perioada variind intre 10 si 6 luni, a
insuficientelor previzibile de fonduri pentru a regal aprovizionarile si finantarile de stocuri.
Tipuri de credite bancare pe termen scurt
a) Creditele de trezorerie sunt credite pe termen scurt avand ca scop asigurarea echilibrului
trezoreriei curente a intreprinderii.
b) Linia de credit este o intelegere intre banca si intreprindere prin care aceasta din urma poate sa
imprumute pana la o limita maxima stabilita pentru o perioada de timp specificata.
c) Linia de credit revolving implica utilizarea curenta a sumei pusa la dispozitia acesteia
deoarece rambursarile efectuate permit intreprinderii, in perioada urmatoare, obtinerea de noi
credite, in limitele stabilite initial (creditul se reinoieste).
d) Creditele de mobilizare presupun mobilizarea pe langa aparatul bancar a creditelor comerciale
pe care intreprinderea le detine asupra clientilor, concretizate in hartii de valoare.
e) Scontul este operatiunea de credit prin care banca pune la dispozitia unui client o suma de
bani, in schimbul unui effect comercial inainte ca aceasta sa ajunga la scadenta, dupa deducerea unei
dobanzi, a unor cheltuieli diverse si a unui comision.
Garantarea creditelor bancare pe termen scurt
Pentru ca unii furnizori de credite solicita la acordarea creditelor garantii sau pentru ca
intreprinderile sa obtina o finantare mai ieftina, adesea, acestea din urma utilizeaza stocurile si/sau
clientii neincasati la obtinerea finantarii pe termen scurt.
1. Finantarea pe baza clientilor neincasati presupune garantarea cu clientii neincasati sau
factoringul (adica vanzarea clientilor neincasati).
* Garantarea cu clientii neincasati are la baza folosirea de cel care solicita un imprumut a
clientilor neincasati pentru garantarea creditului. Aceasta modalitate de finantare se caracterizeaza
prin faptul ca cel care ofera imprumutul, nu numai ca are un drept asupra clientilor neincasati, dar el
se poate, de asemenea, indrepta asupra celui imprumutat in caz ca nu isi poate recupera capitalul din
incasarea clientilor neincasati primiti in gaj.
* Factoringul sau vanzarea clientilor neincasati, de catre aderent presupune cumpararea
clientilor neincasati de catre creditor, care, in general, nu poate sa introduca actiune in regres
impotriva celui care i-a cu imprumut. Aceasta inseamna ca daca clientul nu plateste bunurile
cumparate, factorul (creditorul) inregistreaza pierderea aferenta.
2. Finantarea cu ajutorul stocurilor
Stocurile unei intreprinderi furnizeaza o a doua sursa de garantie pentru creditele pe termen
scurt. Metodele de finantare avand drept garantie stocurile sunt asemanatoare cu finantarea avand la
baza clientii neincasati.
* Garantii asigurate (acoperite) de stocuri
In acest caz este data institutiei creditoare drept garantie gajarea stocurilor (in totalitate)
apartinand intreprinderii care solicita imprumutul. Totusi, aceasta din urma are controlul asupra
stocurilor si, astfel, valoarea garantiei poate fi redusa sub nivelul existent atunci cand a fost garantat
creditul. Din aceasta cauza, banca are o protectie redusa impotriva riscului nerambursarii creditului.
* Primirea in gaj (in pastrare)
Prin aceasta bunurile sunt pastrate in gaj de catre creditor; in cazul acestei metode de obtinere a
imprumutului de catre intreprindere, aceasta semneaza si inainteaza creditorului un document de
dare in gaj a bunurilor, ca o conditie a primirii fondurilor de la creditori.
Cele cinci forme de credit, cu tipurile si categoriile lor, dispun de o serie de caracterizari care le
reunesc si le deosebesc, in acelasi timp. Daca creditul comercial sic el obigatar presupun raporturi
directe intre creditor si debitor, posibil sa se desfasoare in sfera bancara, de la inceput pana la sfarsit,
celelalte trei forme (bancar, ipotecar, de consum) presupun desfasurarea unor raporturi de credit
complementar, intermediate prin banci.
De fapt, raporturile de credit se desfasoara in mod necesar pe doua planuri:
- procesul de mobilizare a capitalurilor disponibile, in situatia in care creditorul este detinatorul
de disponibilitati, iar depozitar este banca, in acest caz raportul de credit fiind prealabil;
-procesul de redistribuire a capitalurilor disponibile, in care utilizatorii, in calitate de debitori,
recurg in mod necesar la banci comerciale sau specializate.
Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate