Sunteți pe pagina 1din 80
Universitatea ,,Lucian Blaga” Din Sibiu Facultatea de $tiinte Economice loan COSMESCU ECONOMIA TIMPULUI LIBER - NOTE DE CURS - _ 2012 Cuprins Capitolul 1. Timpul liber: semnificafii conceptuale i evoluti 1.1. Conceptul de timp liber 1.2. Structura bugetului de timp 1.3. Evolutia timpului fiber Capitolul 2. Timpul liber si timpul de munca. 2.1. Oferta individuala de timp de munca 2.2. Oferta individuala de ore de munca suplimentare 2.3, Efectul reglementarilor institutionale asupra ofertei indivi timp de munca 2.4. Oferta global de timp de munca 2.8. Evolutia timpului de munca. 3 ile de intretinere si reparatii ale obiectelor de uz personal, inventar gospodaresc......... 3.4. Alte servicii pentru populatie care infleunteaza dimensiunea timpului Capitolul 4. Timpul liber — consecinte macroeconomice. 4.1. Produsul intern brut si consumul final 4.1.4. Consumul final. 4.2. Timpul liber si ciclurile economice. 4.2.1. Timpul liber si sezonalitatea activitatii economice 4.2.2. Timpul liber §i fluctuatille economice pe termen mediu gi lung... 4,3. Timpul liber gi gomaj Capitolul 5. Alte consecinte economice gi sociale ale timpului liber {consecinte la nivel microeconomic) .. 5.1. Sanatatea lucratorilor si securitatea munci 5.2. Rata de activitate feminina.. 5.3, Absenteismul in munca Capitolul 6. Prognoza dimen: 6.1. Probleme generale. 6.2. Analiza influentei unor elemente igetului de timy 6.3. Serviciile pentru populatie si prognoza timpuluilibe: Captolul 7. Utilizarea timpului liber 7.4, Structura activitatilor specifice timpului liber... 7.1.1. Estimarea structurii activitatilor specifice timpului liber individual. 7.1.2, Structura consumului colectiv de timp liber. 7.2. Serviciile legate de practicarea turismului Raspunsurile la grilele de autoevaluare .. Capitolul 14 TIMPUL LIBER: SEMNIFICATI! CONCEPTUALE $I EVOLUTII Objective: = delimitarea timpului liber de timpul de munca; conturarea semnificatiei conceptului de timp liber; structura ansamblului activitétilor umane; structura bugetului de timp; intelegerea dinamicii timpului liber. Rezumat: Timpul liber evidentiaza un stil de comportament care poate sd se regaiseasca in orice activitate, Aceasta abordare are avantajul oferirii unor argumente pentru sustinerea ideii c& diferite olemente ale timpului liber find s& penetreze orice alt activitate, c& timpul liber poate fi la originea unui stil d viata. Pe de alta parte, timpul liber este abordat in raport.cu timpul de munca. In privinta duratei timpului liber exist aprecieri dupa care acesta s-a diminuat. Cuvinte cheie: timp de munca, timp liber, buget de timp. La nivelul perceptiei comune, timpul liber este inca privit ca un element opus unor valori considerate fundamentale cum ar fi munca si cultura, ‘fn general, timpul liber este imaginat ca un timp in care nu se face nimic, nu se cere nimic. Timpul liber este sinonim cu distractia gi divertismentul. Or aceste activitati sunt proscrise intr-o societate in care constiinta continua sa excluda jocul. Aceasta explica faptul c& problemele timpului liber sunt considerate ca find suspecte, nu numai de c&tre economistii productivisti, ci, chiar mai mult, uneori, de catre partizanii unei dezvoltari culturale”, scriu un grup de specialisti in probleme sociale, intr-un studiu pentru Comisariatul General al Planului din Franta’, constatand c& *...1n mod cert, timpul liber are, inca, 0 reputatie proasta” Chiar intr-o anumit& abordare economica, timpul liber nu are, in aparent’, O valoare productiva si, din aceasta cauza, a fost respins de catre o societate cu credo productivist. 1.1. Conceptul de timp liber Intr-o anumité formulare, inc& de la gAnditorii antici (Aristotel) apare ideea c& omul are nevoie de repaus doar pentru ca i-ar fi imposibil s4 sustina un efort continuu, acesta (repausul) nefiind un scop in sine, pentru c& nu ni-! lu&m.decat in vederea crearii posibilitatilor de reluare a activitati’. Este drept ins& c& Aristotel face distinctie Intre “fepaus, divertisment" gi “ timp liber, ragaz“ - notiuni care, la nivelul limbajului comun, sunt, de obicei, confundate - timpul liber, dedicat activité intelectuale, contemplarii filosofice, fiind nu numai compatibil, ci chiar sursa a ferici ‘ Etude du C.R.E.D.O. sur les dépenses de culture et de loisirs effectuée pour le Commissariat Général du Plan, Plan et prospectives, Commissariat Général du Plan, Ed. Armand Colin, Paris, 1970. umane. Intr-un anumit sens, in aceasta abordare, timpul liber nu inseamna sfarsitul muncii, ci, dimpotriva, munca inseamna sfarsitul timpului liber “..8i S& mai adéugéim ca fericirea rezida in régaz; cdci ne ocupém timpul cu activitati ca sai ne bucuram apoi de rgaz la fel cum purtam razboaie ca ‘sé ne bucurém de pace’. Aceste caracteristici sunt refinute si in definitia data timpului liber in prima editie a Dictionarului Academiei Franceze publicaté in 1694: “un interval de timp suficient pentru a face ceva “ formulare comentata in studiul deja amintit, realizat pentru Comisariatul General al Planului din Franta, in sensul c& se considera timpul liber a fi: ‘nici un timp particular, nici un sector, nici un tip de activitate... este o calitate a existentei individuale si sociale...". Potrivit acestei orientéri, timpul liber ar consta in: ‘libertatea dat& oricui de a face sau de a nu face si in orice caz, posibilitatea de @ trai si de a actiona pe indeleté, adicd in functie de ritmul sau $i propriul sau stiP*. Sociologul francez Joffre M. Dumazadier analizeaza“ patru definitii ale timpului liber. Pentru aceasta distinge, mai intdi, in ansamblul activitatilor umane: a) munca profesionala; b) obligatiile familiale; c) obiigatiile socio-spirituale si socio-politice; d) activitétile diferite de obiigatille institutionale mentionate, activitati orientate cu prioritate spre realizarea personala. Intr-o prima definitie se porneste de la afirmatia cA timpul liber nu este o categorie propriu-zisa ci un stil de comportament care poate sd se regaseasca in orice activitate (se poate munci ascultand muzica, se poate invata prin joc...). Se considera ci aceasti abordare are avantajul oferirii unor argumente’ pentru sustinerea ideii ca diferite elemente ale timpului liber tind sA penetreze orice alta activitate, c& timpul liber poate fi la originea unui sti! de viatA gi cA aceste modele specifice contribuie la evolutia calitatii vietii. Ca principale limite ale abordarii mentionate sunt refinute urmatoarele: a. se referé mai degrab& 1a comportamente individuale decat la un comportament generalizat intr-o anumité colectivitate; b. se confunda activitatile de timp liber (loisir) cu placerea, jocul; ¢. nu permite identificarea unor activitati specifice din ansamblul activit&tilor care se desfagoara in cadrul societati, stiut fiind faptul ca fiecare dintre acestea acopera un anumit segment al cererii de consum si/sau raspunde la diferite functii sociale; d. creeaz& confuzie asupra relatiei fumdamentale in "producerea” si dinamica timpului liber, si anume, cea dintre reducerea timpului alocat obligatillor institutionale (in special timpul de munca si timpul. alocat obligafiilor gospodaresti .si familiale) si timpul liber. Oa doua definitie abordeaza timpul liber in raport doar cu timpul de munc& (profesional). Astfel se ageaz& semnul de egalitate intre timpul liber si timpul in afara muncii, Avantajul acestei definitii const& in faptul c& prezinta relatia fundamentala care se regaseste in “producerea” si evolutia timpului liber, timpul de munca fiind - din punct de vedere economic, cel putin - principala surs de creare si limitare a * Aristotel, Etica Nicomahic&, Ed, Stiintficd si Enciclopedica, Bucuresti, 1988, pag.254. Mentioném faptul c& notiunea de “ragaz” este inteleasd ca timp liber, der nu in sensul de distractie, divertisment, Gi de viata dedicata studiului, ganditi, de vias contemplativa (conform notei traducdtorului - Stelis Petecel). * Temps ef espaces de ioisirs, in Plan et prospectives, Commissariat General du Plan, Ed. Armand Colin, Patis, 1970, pag.139. “J. M, Dumazadier - Sociologie empirique du loisir - Critique ef contre-eritique de la civilisation du loisir, Paris, Ed. du Seuil, 1974, pag. 88-134, 4 timpului liber, Principalul inconvenient al acestei definitii consta in faptul cd in analiz’ nu se face distinctie intre timpul liber si timpul destinat unor sarcini gi obligatii, altele decat cele profesionale (de exemplu, sarcini si obligatii familiale, sociale...). A treia definitie analizaté a timpului liber, exclude din secventa de timp definita anterior gi timpul destinat obiigatiilor casnice i familiale. Aceast& abordare are avantajul c& face posibilé analiza principalilor factori care determina crearea si limitarea timpului liber pe de o parte, reducerea timpului de munca profesional si, pe de alt parte, reducerea timpului destinat activitatilor gospodaresti si sarcinilor familiale. Insd, si acest concept, consider’ Dumazadier, prezinté dezavantajul c& este confuz si polisemantic, deoarece include timpul alocat unor obligatii socio- spirituale si socio-politice. Pentru a oferi o a patra definitie-a timpului liber, pentru care, de altfel, si opteazé, Dumazadier, ca socioiog, face distinctie intre timpul liber ca durata si timpul liber privit din punctul de vedere al continutului activitatilor specifice. Astfel, se adopta® expresia timp liber (temps libre) pentru a defini “secventa de timp eliberaté de munca profesionala si de obligatille casnice, familiale, socio-spirituale sau socio-politice (...) {timpul liber - n.ns] semnificé pur si simplu timpul eliberat de 0 munca dubla (profesionala si familial), indiferent dec aceste activitafi permit seu nu formarea personalitati, indiferent dacd aceasté secventa este sau nu limitatS de constrangeri sociale", Spre deosebire de aceasta, se defineste prin termenul loisir doar continutul secventei de timp orientate spre realizarea persoanei, ca ultim scop: “Acest timp este alocat individului de catre societate dupa ce acesta s-a achitat, potrivit normelor sociale ale momentului, de obiigatile sale profesionale, familale, socio-spirituale si socio-politice (...) individul se elibereaza de activitatile obositoare inlocuindu-le cu repausul, de grji prin distractie, de specializarea sa profesionala prin dezvoltarea intr-un mod care sé-| intereseze a capacitatilor corpului séu $i a spiritului su". De altfel, intr-o lucrare anterioara a aceluiasi autor (sociologul francez Joffre M. Dumazadier), timpul liber este definit drept: “un ansamblu de activitafi cérora individul lise dedic& in mod liber, de bund voie $i cu placere, fie pentru a se odihni, fie pentru a se distra $! a-gi satisface nevoile estetice, fie pentru a-gi imbogati informatia sau a-gi completa in mod dezinteresat formatia, pentru a-si lérgi si dezvolia participarea socialé voluntar& sau capacitatea creatoare, dupa ce s-a eliberat de obligatiile profesionale, sociale si familiale”. Asa cum rezulté din prezentarea acestor elemente, exist, in literatura de specialitate, doua orientari majore in incercarile de definire a timpului liber. Prima dintre aceste orientari pomeste de la individualizarea timpului fiber ca secventd a timpului fizic total (pentru o persoana sau colectivitate). In aceasta acceptiune, timpul liber este intervalul care ramane dupa ce se scade din timpul fizic total timpul legat de munca (timp de munea propriu-zis, timp de transport de la domiciliu ta locul de munca si invers s.a.), timpul fiziologic de baz (somn, odihnd g.a.), timpul dedicat activitatilor gospodaresti, alte secvente de timp impuse. Implicit, activitatile desfaigurate in acest interval sunt activitati de timp liber. O alt& orientare pomeste de la’ identificarea activitatilor compatibile cu libertatea de optiune a individului (in afara obligatiilor profesionale, familiale si sociale), si anume, activitéti desfésurate de individ cu scopul de a se destinde, recrea, relaxa, odihni, activitéti de divertisment, de informare, de completare a formatiei gi dezvoltare a personalitatii ¢.a. Implicit, timpul liber este secventa de timp 5 in care se desfagoara activitatile mentionate. Oricare ar fi punctul de pornire adoptat pentru definire, timpul liber are o durata, 0 determinare dimensional (conditionaté de marimea secventelor de timp impuse - timp profesional, fiziologic de baz, familial, social etc.) giun continut, dat de natura activitatilor desfagurate. Ambele coordonate sunt esentiale, si prioritatea acordaté uneia dintre acestea poate fi explicat8 doar prin scopurile diverse in virtutea Sora se face, practic, analiza secventei respective a timpului social, Avand in vedere faptul c& aceasta secventa de timp nu este in totalitate rezultatul unei decizii a individului, ci in mare masur& rezultatul evolutiei economiei si societatii, in prezenta lucrare, atunci cand vom face referire la" producerea “ timpului liber vom pomi de la structura bugetului de timp, deci de la determinarea dimensional a secventei de timp respective. Apoi, afirmand ideea c& timpul liber este un-drept social al individului, gi anume, dreptul de a dispune de un timp a c&rui destinatie sa fie, in ultima instant, propria satisfactie, atunci cand vom aborda utilizarea timpului liber, evident, acest lucru va fi facut pornind de la natura activitatilor specifice, deci, chiar dac& vom privilegia interpretarea economic’, undeva, aceasta va intersecta abordarea sociologica de tipul timpul liber - loisir. 1.2. Structura bugetului de timp Punctul de plecare in analiza mecanismului de formare in societate a timpului liber, precum sia factorilor care determina acest proces, fl constituie, asa cu s-a sugerat mai sus, bugetul de timp. Structura acestuia este reprezenial grafic in figura ant. a Timp legat de munca 5 i] Alte jf TIMP Timp [| 2 x | secvente/| LIBER fiziologic Timpde |} 8 8 }} de timp: de baz& h} muncé fo & ft impuse fee repaus, etc.) ES | [fe Fig.1.1. Structura bugetuluj de timp Aspectul cantitativ al bugetului de timp este determinat de dimensiunea diferitelor elemente componente, iar latura calitativa de continutul activit&tii individului sau grupurilor sociale, privite prin prisma scopurilor si mijloacelor, necesitatiior, aspiratillor gi intereselor acestora, ale conditillor in care se desfisoard activitatea umana. Rolul muncii in asigurarea consumului si a conditillor de consum, impreuna cu eficienta (productivitatea) acesteia determina transformarea unei seovente a timpului fizic total disponibil (in afara timpului necesar pentru satisfacerea unor necesititi fiziologice de baz) in timp de munca. Dinamica nevollor umane, cantitatea de bunuri materiale si servicii ceruté de satisfacerea acesiora influenteaza direct dimensiunea timpului alocat procesului de productie. Pe de alté parte, progresul tehnic, ridicarea calificarii lucratorilor, Imbunatétirea organizarii proceselor de productie (si, in general, adoptarea unor masuri manageriale) duc la sporirea eficientei cu care este utilizat acest timp. Influentele cu sensuri contrare ale acestor factori (evolutia cererii de bunuri si servicii si dinamica productivitétii muncii) determina modul de structurare a timpului, in timp 6 de munea si timp tn afara procesului de productie: Timpul liber - parte distinct a bugetului de timp - fiind relativ complementar fimpului de munca, este la randul sau condifionat, ca dimensiune, de dinamica cererii totale gi de evolutia productivitatii muncii. Aceste conditionari nu sunt, inséi, liniare. Inssi evolutia dimensiunii timpului fiber determina modificdri atat in dimensiunea si orientarea cereril globale de bunuri si servicii ct si in nivelul si dinamica productivitatii muncii. Celelaite secvente de timp mentionate au, la fel, determinari obiective, iar dimensiunea lor depinde de-o-multitudine de factori economici, sociali, culturali etc. De asemenea, structura timpului liber este conditionaté, pe langa parametri social-economici mentionati, si de particularitatite individuale, de cele mai multe ori cu motivatii subiective. 1.3. Evolutia timpului liber Din punct de vedere sociologic se sustine c&, degi timpul in afara muncii este, evident, la fel de vechi ca si munca, timpul liber, interpretat pornind de la confinutul du (loisin), in infelesul de ‘activitati specifice destinate utilizarii unei secvente bine precizate a timpului social’, nu existA in toate societitile si in toate perioadele Istorice. Se intainesc, fireste,. in literatura. de specialitate, si. puncte de vedere contrari. Astfel, se considera ca in societatile preindustriale nu se poate vorbi de timp liber, munca Inscriindu-se in ciclul natural al naturii (alternanta sezoanelor): era intensa in anumite perioade ale anului si redusé ca intensitate in altele. in sezoanele “bune”, timpul de munca se confunda cu durata zilei “din zori pana in asfinfit”. in zona noastra geografica gi, in general, in zonele cu clima temperata “In cursul lungilor luni de iara, munca intens disparea pentru a face loc unei semi-activitati in decursul C&reia lupta pentru supravietuire era adesea dificil. Gerurile erau pustiitoare; famille se confruntau cu epidemii. Aceasta inactivitate era impusa gi greu suportatd, fiind adeseori insofita de numeroase suferinte”. Secventa respectiv de timp nu prezenta, evident, proprietatile timpului liber in intelesul modem al notiunii. Acest ritm natural era intrerupt a sfargit de sAptémana - pentru civilizatia crestina, duminica - sau cu ocazia anumitor sarbatori religioase si ceremonii. ins&; “duminicile apartineau bisericii” iar zilele de sarb&toare reprezentau ‘ocazia pentru 0 mare cheltuialaé de hrana si de energie, constituind cealalt& parte sau negarea vietii cotidiene. Bucuriile (distractille) colectivitatii erau indisolubil legate de ceremonii. Or, acestea sunt, in general, expresil ale cultului, nu ale timpului liber." lar, pentru ca timpul liber s4 devind posibil este necesar ca, in viata economica, sa fie Indeplinita o conditie esentiala: productivitatea muncii s4 permita aparitia unei secvente de timp In afara muncii suficiente, astfel incat acele activitati ale societatii reglate prin obligatii rituale (impuse de comunitate) s& nu ocupe intregul timp disponibil. In acest mod, o anumita secventa de timp poate fi la dispozifia liberei alegeri a individului, chiar dacd determinismul social se exercita si asupra acestei secvente, a acestei libere alegeri. In aceste condifi, evolutia la scara istoriel a timpului liber a fost determinata, in principal, de doi factori majori: durata medie a vietii si productivitatea muncii. Aceasta deoarece 0 secventa majord a timpului individual - timpul fiziologic de baza (somn, repaus §.a.) - se mentine cu o pondere relativ constant in bugetul de timp. Durata medie a vietii s-a dublat in ultimii 200 de ani (de la circa 35 -36 ani in jurul anului 1800, la circa 70 - 72 de ani in zilele noastre. Productivitatea muncil, in special in sectoarele primar (agricultura, silvicultura, industrille extractive) si secundar (industrile preluctafoare si constructille), dar si in ramuri ale sectorului tertiar (transporturi - de exemplu), a crescut in cursul ultimilor 7 125 de ani cu un ritm mediu anual de circa 3 - 4 la suti. Aceast& crestere a Productivitatii muncii tn {rile dezvoltate a avut ca efect o crestere a veniturilor disponibile gi a puterii de cumparare, jar “intre 30 si 50 la suti din roadele acestei productivitaiti au fost transformate in timp liber’. Potrivit unei analize publicate In “Prospective Hebdo”, dacd in anul 1800 timpul de munca reprezenta 30% din bugetul de timp, spre sfarsitul acestui secol, secventa respectiva va scdea pand la circa 11% (vezi tabelul 1.1), adic& o reducere a greutétii specifice in timpul total disponibil de aproape 3 ofi. Chiar. in valori absolute, timpull de munca scade intre anii 1800-2000 de la 11 Ia circa 8 ani. Tabelul 1.1 Bugetul de timp tn anit 1800, 1900, 2000 7800 [1900 [2000 ani Durata medie a viefii 36 50 7 Timp fizioiogic de baza (smn, repaus etc.) 15 22, 34 Copiléria si scoala 5 7 8 Timp pentru transport fp 2 3 6 Timp de munca it 12 8 TIMP LIBER 3 6 19 procente Durata medie a vieti 700] 100 700 Timp fiziologic de baz&(somn, repaus etc.) 43.0 | 43.5 | 43.0 Copilaria si scoala 14.0 | 14.0 [11.0 Timp pentru transport 5.0 6.5 9.0 Timp de munca 30.0 | 245 | 11.0 TIMP LIBER 80 { 115 | 26.0 Sursa:Calculat dupa datele prezentate de Roger Sus in lucrarea ,Vars une société du temps libre?, Presses Universitaires de France, 1982, pag. 64-65. Doar timpul fiziologic de baz& (somn, repaus etc.) se mentine fa acelasi nivel, In decurs de doua secole, evident numai ca pondere in bugetul total de timp (circa 43%). Acest lucru este explicabil prin natura activitatlor umane specifice secventei respective de timp. O dinamica interesanta a cunoscut, In decurs de aproape dou secole, timpul destinat transportului si deplasairii, Viteza de deplasare a crescut, f&ra indoiala, si s-a imbunatatit foarte mult infrastructura de transport. Insé, concomitent cu aceste evolutii, a sporit mobilitatea’ spatial”a populatiei si a cresout, mai mult deat proportional, distanta pe care are loc deplasarea. Ca urmare, in ultimele dou secole, infelegnd timpul liber in sens larg (incluzAnd si durata inactiva ulterioara pensionairii) aceast secventé a bugetului de timp a cunoscut cea mai puternica dinamic&. Evolutia mentionaté apare si mai evident& in expresie fizicd: de la circa 3 ani in 1800 (timp liber total cumulat in decursul viefi), timpul liber cregte pnd la aproximativ 19 ani spre sfargitul secolului xX, In ceea ce priveste analizele prospective ale evolutiei timpului liber, la sfarsitul deceniului VI (1 958) H. Kahn si A. Wiener au prognozat pentru anul 2000 o& timpul de muneé in societatea americana se va reduce la 7 ore si jumétate pe sdptamana, jar durata s&ptéménii de lucru la 3 zile. Week-end-ul va fi de patru zile (vineri, sambat&, duminica si luni), iar vacantele (concadille) actuale ale celor din invatamant (13 s&ptémani pe an) ar putea fi avute in vedere pentru majoritatea lucratorilor. La Inceputul deceniului Vill (1971), E. Mandel prevede o sAptmana de lucru 8 de 20 - 24 ore repartizate ote 5-6 ofe de munc& pe zi, in conditille in care productivitatea muncii ar creste cu 5% pe an, economia ar fi condus& (gestionata) eficient pomind de la nevolle reale ale societitii, iar economia americana se va debarasa de enormele cheltuieli militare. J. Fourastié, fa inceputul deceniului Vil (1962), in cadrul unor referinfe mai largi (societatea tertiara), considera c4, pentru un orizont de prognoza mai lung (anul 2100), durata anuala a muncii va atinge nivelul de 1200 ore (fat de 2000 - 2200 ore, astazi), repartizate In 40 de saptimani a cate 30 ore de muncé, iar durata vietii active va fide 30 de ani, a: Chiar dac& majoritatea analigtilor previzioneazi pe termen mediu gi lung o crestere a timpului liber (sau, cel putiri a timpului in afara muncii) si in acest caz exist& si pareri contrarii. Astfel, inca la sfarsitul deceniului VII si tnceputul deceniului Vill, J.K. Galbraith seria: “tn ultimul sfert de seco! durata medie a sptam&nii de lucru in industrie a crescut ugor (40.8 ore in 1941 - 41 ore in 1965) ... Pe masura ce veniturile lor crese oamenii petrec mai mult timp la locul de munca si solicit& mai Putin timp liber. Ideea unei noi ere a timpului liber considerabil marit este in realitate tn subiect banal de conversatie”. Intrebari recapitulative 1. Prezentati principalele definitii ale conceptului de ,timp liber"? 2. Cum apreciati cele doua determinari ale timputui liber? 3. Cum comentati structura bugetului de timp? 4. Apreciati sintetic evolutia timpului liber. Test grilé pentru autoevaluare 1. Definirea timpului liber ca stil de comportament are ca limite: ._ Se refera mal degraba la comportamente individuale; . se confunda activitéitile de timp liber cu pléicerea, jocul; . Nu permite identificarea unor activitati specifice; creeaz& confuzie asupra relatiei fundamentale in ,producerea” si dinamica timpului liber. Afb); B(a,b, od); Cibo); = Died) 2. Intt-o prima acceptiune stiintifica, timpul liber este intervalul care ramane dupa ce se scade din timpul fizic total: a. timpul legal de mun b. timpul fiziologic de baz; ¢. timpul dedicat activitatilor gospodaresti; d. timpul de odihna, Ala,b, c,d); Bia,b,o); C(a,b); Dd) 3. Intr-o alta acceptiune, timpul liber identific& activitatile compatibile cu libertatea de optiune a individului (in afara obligatilor profesionale, familiale si sociale) si anume: a. Destindere, recreere, relaxare; b. odihna; c. divertisment; d. de informare, de completare a formatiei si dezvoltare a personalitati. A@,b,¢, d); B(a,b,0); C(d); Diad) 4. Timpul liber are ca determina a. durata; b. evolutia in timp; ¢. continutul; d. modul de abordare. 290 A@b; Bbc); Clac); Diab, c,d) 8. Structural, bugetul de timp cuprinde: a. timp fiziologic de baza; b. timp de munca si transport; c. alte seevente de timp impuse; d. timp liber. A(a,b), Bla,b,d); Cid) Dab, od) Bibliografie selectiva-— 1. Angelescu Coralia, Jula Dorin (1997), Timpul liber, conditionari $i implicati economice, Editura Economica, Bucuresti, pg.19-32. 2. Cosmescu loan (1998), Turismul, Editura Economica, Bucuresti, pg.15-38 (cap. Timpul liber). Capitolul 2 TIMPUL LIBER $I TIMPUL DE MUNCA Objective: * infelegerea structurii dinamice a bugetului de timp (de munca gi liber); * surprinderea caracterului determinant al timpului de munca; * autonomizarea factorilor economici, sociali, culturali, fziologici, psihologici, etc., care determina stfuctura bugetului de timp; * convingerea, dupa care timpul liber este dependent, cantitativ si calitativ, de fimpul de munca side efectele acestuia. Rezumat: Pe masura progresului societatii, raportul dintre timpul de munca gi timpul liber se schimba. Oricum, timpul de munca este determinat de timpul de munca gi rezultatele lui. Relatia lor este conditionaté de un ansamblu de factori, pe care-i vom analiza tn lucrare. Cuvinte cheie: timp liber, timp de munca, ofera de timp de munca, restrictia de buget, curba de indiferenta. Reportul dintre timpul de- munca si timpul liber evolueaza istoric, pe masura progresului societafi. La un anumit nivel de dezvoltare generala, timpul liber apare, se individualizeaza ca secventa distinct a bugetului de timp, ramanand, totusi intr-o mare masurd, determinat de timpul de munca. Aceasta relatie este conditionaté de o serie de factori economici, sociali, culturali, fiziologici, psihologici etc. Cantitativ, scéiderea duratei timpului de munca poate avea ca efect (potential) un timp liber mai mare, avand in vedere relatia de incluziune timp liber - timp tn afara procesului de productie si complementaritatea, ca dimensiune, a acestuia din urma cu timpul de munca. 2.1. Oferta individuala de timp de munca Deciziile individului referitoare la numarul de ore de munca pe care le efectueaza in decursul unei perioade determinate (un an, 0 lund, 0 saptamana sau, chiar, in decursul unei zile) pot fi ineadrate in problematica mai general a optiunii consumatorului gi, deci, pot fi analizate in acest context. Pentru aceasta, se porneste de la ipoteza c& dimensiunea timpului liber si nivelul consumutui de bunuri si servicii sunt, pentru individ, doua surse de satisfactio, intr-o anumité masura complementare. Aceasta deoarece achizitionarea de bunuri si consumul de servicii au ca-principal suport veniturile obfinute ca urmare a efectuarii unui anumit numar de ore de munca, iar, pe de alt& parte, timpul de munca, privit ca secven{a a unui timp total limitat, restrange, ca dimensiune, timpul liber. In aceste conditi, s4 notim cu T timpul total intr-o perioada determinata (24 ore / zi, 7 zile / saptémana sau orice alt& exprimare compatibilé cu unitatile de masura utilizate), M timput de munca si R timpul disponibil in afara oricdrui proces generator de venituri directs imediate (timp liber, timp fiziologic de bazé etc). Relatia 11 de balanf privind structura timpului total, pornind de la aceste elemente, se scrie conform ecuatiei (2.1). T=M+R (2.1) SA presupunem cA inifial consumatorul dispune de un venit V, pozifiy sau nul, indiferent daca desfasoara sau nu o activitate remunerata. Acest venit poate proveni, de exemplu, din dobanzi incasate pentru sumele depuse la banca, dividende, ajutor familial etc. Venitul total de care dispune agentul economic depinde, in aceste conditii, de suma initial disponibila (Y) si volumul de munca (M) desfasurata si retribuita la nivelul aw unitati monetare pe or. Aceste venituri sunt utilizate in scopul satisfacerii nevoilor de consum (si economisire, in vederea unui consum ulterior sau a unor investifivittoare). Daca se noteaz& C volumul consumului, p pretul bunurilor de consum si w nivelul salariului, rezulté urm&toarea restrictieprivind bugetul consumatorului, restrictie prezentata in ecuatia (2.2). Aceast& relatie simbolizeaza faptul ca valoarea consumului (pC) trebuie sa fie egal cu suma dintre veniturile initiale disponibile (Y) si venitutile din munca (wM). pC = Y+wM (2.2) Inlocuind tn expresia (2.2) valoatea lui M (timpul de munc4) dedusé din relatia (2.1), Se obfine relatia (2.3). pC +wR=Y+wT 23) in relatia (3), expresia din dreapta reprezint&, pentru individ, “dotarea total", bugetul sau global. Cu alte cuvinte, individul dispune de un’ venit initial (v) independent de volumul activitatii remunerate si de timpul su (T). Evaluarea timpului total disponibil pornind de Ia nivelul salariului (WT) se justific& avnd in vedere faptul © renuntarea la o oré de munca tn favoarea unei ore de timp liber se face cu pierderea unui venit potential egal cu salariul orar (w). In aceasté interpretare, nivelul salariulul poate fi considerat drept costul de oportunitate al timpului liber. Ecuatia (2.3), “restrictia de buget” a consumatorului, arata faptul c& valoarea consumuiui, impreuna cu “valoarea” timpului nelegat de munca, trebuie s& egaleze valoarea bugetului global (venitul initial + “valoarea” timpului total disponibil), unde, asa cum s-a ardtat, secventele de timp sunt evaluate la nivelul salariului orar (Costului de oportunitate). Functia C(R) dedusa din relatia (2.3) este prezentata in relatia (2.4) si poate fi redata grafic intr-un sistem (le coordonate in care consumul este reprezentat pe axa vertical, iar timpul nelegat de munca (R), pe axa orizontalai (fig.2.1). =p ( ») 2.4 ciR): pe op (2.4) Fig.2.1. Dreapta bugetulul global 12 Rezulta, astfel, dreapta bugetului global [ABJ, cu Inclinalia (panta) negativa (wip), Fiecare punct de pe segmentul [AB] reprezinté un consum global identic, dar cu o repartizare diferita Intre componente (bunuri gi servicii, pe de o parte, si imp nelegat de munca, pe de atta parte). Domeniul in care individul poate alege o combinatie oarecare (R,C) este restrans la suprafata OTBA, unde O este originea axelor in sistemul de coordonate (RC). Orie punct G din interiorul acestei suprafete inseamna un consum global mai mic decat cel simbolizat prin punotele de pe dreapta bugetului global [AB]. In acelasi timp, orice punct H situat in exteriorut spatiulul OTBA este inaccesibil, deoarece combinatile respective depagesc bugetul global al individutui, Revenind la reprezentarea intr-un sistem: de coordonate (R,C) a tuturor combinatillor posibile intre timpul nelegat de munca si consumul individual de bunuri si servicii, s& presupunem c& fiecare dintre aceste mérimi sunt infinit divizibile. De asemenea, presupunem ca individul este capabil s clasifice, in mod coerent, intr-o anumita ordine, dupa preferintele sale, toate combinatille posibile din spatiul limitat de conditile 0 < R < T si C > 0. Preferintele individului sunt coerente dac& oricare ar fi dou combinatii (puncte) x si y din spatiul (R, C), acesta este capabil s opteze pentru o singura situatie dintre urméitoarele posibile: Intre variantele de consum global simbolizate prin punctele x si y din spatiul (R,C) individu! prefera strict varianta x (notm x3y); * Intre variantele de consum global simbolizate prin punctele x gi y din spatiul (R.C) prefera strict varianta y (notim y 3x); * variantele de consum globai simbolizate prin punctele x gi y din spatiul (R,C) sunt indiferente pentru individ, producandu-i aceeasi Satisfactie (notim xey). Totalitatea punctelor y, 2, u, ... din spatiul (R,C) cu proprietatea y go x, z x, U p %, ... formeaza clasa de echivalenfi a elementului x, notata I(x). Curbele de indiferenta sunt reprezentéri grafice ale acestor clase de echivalenta(fig.2.2). Punctele x(P,G) si y(N,H) semnificd faptul ca pentru individ este indiferent dac& munceste PT ore si dispune in acest caz de un venit care fi permite sa consume bunuti si servicii care au o valoare totalé OG si de un timp Op In afara muncii (inclusiv timp liber), sau munceste mai putin NT (NT < PT), dispune de un Venit mai mic OH (OH OP) deci, potential, timpul liber este mai mare. Oo EPNQ bad Fig.2.2 Curbele de indiferenf4 consum de bunuri si servicii ~ timp liber La fel, combinatiile simbolizate prin punctele s si q permit atingerea unui nivel 13 de satisfactie constant, evident, diferit fat de cel analizat anterior. In acest caz, nivelul de satisfactie este supetior, deoarece in punctul q venitul este identic cu cel Inregistrat in punctul x, ins timpul disponibil in afara muncil OQ (deci potential timpul liber) este mai. mare (OQ> OP), iar in punctul s timpul nelegat direct de munca este identic variantei y dar venitul OS este superior (OS > OH). Fie U(x) un numa real asociat fiecdrei combinatti posibile intre timpul nelegat de munca (R) si consumul (C) de bunuri si servicii, (U(x) este imaginea unui punct x din spatiul (R,C)), astfel incat, oricare ar fi doud asemenea combinatii x si y sunt indeplinite condifille date de relatille (5). xSy = U(x)= Uy) 25) xpy > Ux)> Uy) Atunci, numim U(x) functia de utilitate a consumatorului (presupusa continua si derivabila). Pomind de la aceste elemente, se definesc: * utiitatea marginal a consumului de bunuri si servicil(relatia 6); BUR,C = * (2.6) Um, = (2.6) * utilitatea marginala a timpului disponibil in afara timpului de munca (relatia 27); Um, = MRC) 7 Rata marginal de subsfituire a consumului de bunuri si servicil (C) cu timp disponibil pentru individ (R), reprezentand nivelul consumului de bunuri si servicii la care individul este dispus s& renunfe in favoarea cresterii cu o unitate (mic& In valoare relativa) a timpului disponibil in afara muncil, in conditile in care utilitatea totala ramane nemodificata (RMS), se calculeazé conform relatiei (2.8). RMS,_ = 8) (28) (Rata marginala de substituire este, prin definitie, egal cu opusul pantei curbei de indiferenta reprezentativa pentru nivelul respectiv de utilitate). Se poate demonstra ca rata marginal de substituire timp disponibil in afara muncii - consum de bunuri gi servicii este data de relatia (2.9). - _ Um, aot (2.9) RMS. Um, (2.9) Aceasta deoarece pe curba de indiferenfé dU = 0 (cu alte cuvinte, nivelul utilitatii totale rémane nemodificat cand deplasarea se face pe aceeasi curbd de indiferent4) si din conditia dU = O se deduce egalitatea (2.10) si, mai departe, relatia (2.11). dy = ARO) + VEO) ac =0 (2.10) Um, -dR =—Umg xd (2.11) Altfel spus, pentru ca utilitatea total sé ramand nemodificatd, sporul de ultiitate (Um, - dR), generat de cresterea timpului disponibil in afara muncii (AR > 0), trebuie s compenseze pierderea de utilitate (Um, - dC) determinata de sc&derea consumului de bunuri si servicit (ca efect al. diminuarii veniturilor provenite din munca). hh aceste condifi, relatia (2.9) rezulta imediat din egalitatle (2.8) si (2.11). Prin introducerea in analiz a functiei de utilitate, a curbelor de indiferenta sia dreptei bugetului global, problema individului de a opta pentru o anumita combinatie intre timpul disponibil tn afara muncii si consumul de bunuri si servicii se reduce la 14 rezolvarea problemei de optimizare redata prin relatille (2.12) maxU(R,C) (2.12) pC+wR=Y+wT Metoda clasicé de rezolvare a acestei probleme face apel la muttiplicatorul Lagrange. Pentru aceasta se construieste functia (2.13), in care 2. - multiplicatorul Lagrange. L(R,C) = U(R,C) + 4 (Y + WT - pC - wR) (2.13) Pentru simplificarea scrierii, nottim Lr, Lc, La, Ur, Uc derivatele partiale ale functillor L(R,C) si U(R,C) in raport cu variabilele R, C, respectiv 2 si Lrr, Lro, ..., Urr, Uce derivatele de ordinul doi corespunzatoare. Calculul de maximizare implicd, in primul rand, anularea derivatelor partiale de ordinul |, conditii redate in ecuatille (2.14)-(2.16). ako) = BS) ~wp =0 (2.14) ALR.C)_ URC) _ 4, = Snip =0 (2.15) ABO), w1po-wR =0 (2.16) Pentru ca punctul din spatiul (R,C) care verifica relatille (2.14) -(2.16) $4 fie un punct de maxim trebuie ca determinantul matricei hessiene bordate cu derivatele partiale de ordinul intai ale restrictiei bugetului global sa fie pozitiva. Aceasta deoarece din ecuatia (2.16) se deduce imediat (2.17). #LR.S) =0 (2.17) OK in aceste conditii, determinantul matricei din relatia (2.18) este negativ. 7LR,C) alc) 2 oR 5 jor aa. |__(PURC)) <9 (2.18) LRc) etAc) [Ra RGR OAR Asadar, conditia de maxim se reduce la verificarea ecuatiei (2.19), din care, finand seama de ecuatile (12.4)(2.16) rezulté (2.20), de unde, prin dezvoltarea determinantului, se deduce (2.21). eLRc) XLURC) ARC Dy= eRe ROC CRA 12) 24 b, = eR) HuRO) og aR ey 2.19) lPLURC) eLR,c) Auge c) dR GhOC URC) auc) aw aR? REC Puc) PRC) _ Oa= come ag PPO (2.20) -w -p =O -w? PueC)_-2 PURE) +2p0 2UBC).. 9 (2.21) Din retatille (2.14) si (2.15) se obtine, pentru punctul de maxim al utilitati totale, in condifile respectairi restrictiei bugetare, egalitatea (2.22). eu.) we as (2.22) 7 (2.22) 3 Thlocuind retafia obtinuta prin (2.22), In (2.9) se obtine egalitatea RMSyo = . (2.23) Relatia (2.23) semnnifica faptul c& satisfactia individului generat de o anumita combinatie intre timpul disponibil in afara muncii si consumul de bunuri si servicii este maxima atunci cand rata marginal de substituire a consumului cu timp disponibil suplimentar este egal cu “salariul real’. Cu alte cuvinte, ‘valoarea” timpului disponibil suplimentar trebuie s& fie egal cu valoarea bunurilor si serviciilor la al c&ror consum se renunt&, sau, echivalent cu afirmatia de mai sus, salariul (orar) real este egal cu valoarea bunurilor de consum pe care individul le poate achizitiona prin renuntarea la o or din timpul sau liber. Dar, rata marginalé de substituire a consumului de buriuri i servicii prin timp disponibil_suplimentar este egala, prin definitie, cu opusul pantei curbei de indiferen{a, reprezentativa pentru nivelul respectiv de utiitate (relatia 2.8). Rezult& c& tangenta la curba de indiferenta in punctul de optim are valoarea (-1/p), adic’ egal cu inclinatia dreptei bugetului, dreapta care trece, de asemenea, prin punctul de optim. Atunci, geometric, valoarea maxima a utilitatii (echilibrul la consumator) se obfine in punctul de tangent a dreptei bugetului cu una dintre curbele de indiferent& (fig. 2.3). SSS Re Fig. 2.3, Echilibrul consumatorului Pozitia punctului de optim (Ro,Co) determina atat valoarea maxima a utilitatii totale, c&t si combinatia optima Intre consumul de bunuri si servicii si timpul disponibil in afara muncii (structura optima a bugetului de consum global). Modificarea venitului nelegat de muncd (Y) va avea ca efect deplasarea dreptei i i in sensul determinat de tipul modificarii (crestere sau scddere). Aceasta deoarece dreapta determinaté de ecuatia (2.24) este paralela cu 16 dreapta determinata de ecuatia (2.4), avand acelagi coeficient unghiular (-w/p). w w %) e(R)=—“ R+| S44 (2.24) iR)=—5 ( ites (2.24) Daca Y; > Y evident C,(R) > C(R) si dreapta bugetului global [AB] se deplaseaz& spre nord-est in sistemul de coordonate (R,C), spre pozitia [A;B,], intersectand 0 alt& curb de indiferenta in punctul de coordonate (R;,C;). Pornind de Ia ipoteza c& timpul liber este un bun normal, cresterea veniturilor nelegat de munca ar trebui s& duca la cresterea “consumului” de timp liber si, deci, ta scaiderea, in mod corespunzator, a ofertei-de timp de munca (fig. 2.4), adiea, in mod Normal, exist relatia [OR;]> [ORg] in acelasi timp cu relatia [OCs]> [OCo]. Modificarea salariului (w) are cel putin doud efecte asupra ofertei individuale de timp de munca (M). Pe de o parte, cresterea salariului va avea drept consecint& sporirea veniturilor obtinute din munoé, iar daca admitem ipoteza cA timpul liber este un bun normal, aceasta va implica o crestere a timpului disponibil in afara muncii si, corespunzattor, 0 reducere a ofertei individuale de timp de munca. Pe de alta parte, considerand salariul, asa cum s-a aratat, drept cost de oportunitate al timpului nelegat de munca, o crestere a acestuia (salariului) Inseamna, de fapt, 0 crestere a “preului” platit pentru fiecare or& de timp disponibil. Daca pretul unuia dintre bunuri (in acest caz, timpul in afara muncii) creste si se urmareste mentinerea unui nivel al utilitétii constant, se produce un efect de substituire, adic o deplasare a consumului spre bunul care a devenit, relativ, mai ieftin. In consecinta, cregterea salariului va genera, ca efect de substituire, o tendint& de reducere a timpului disponibil in afara muncii si o crestere corespunzatoare a ofertei individuale de timp de munca. a RR, 7 © Fig. 2.4. Modificarea structuril timpului total disponibil, ca urmare a cresterii venitului nelegat de muncé Cele doua efecte (efectul de venit si efectul de substituire) sunt de sens contrar, si actiunea lor conjugat& duce la determinarea sensului si amplitudinii modificarii giobale a dimensiunii secventei de timp disponibil in afara muncii, deci implicit a timpului liber. Grafic, modificarea salarlului are ca efect direct o pivotare a dreptei bugetului global in jurul punctului B, punct de coordonate (T, Y/p), ca urmare a schimbarii Coeficientului unghiular (-w/p). Cregterea salariului va duce la deplasarea punctulul A de pe axa (OC) in sus spre punctul Ay, astfel Incat [OA\] > [OA]. In acest caz, dreapta [A,B] va intersecta o alt curba de indiferent& In punctul Q, diferit de punctul initial de optim P. Proiectia lui Q pe axa (OT), respectiv Ry, va determina structurarea, In noile‘conditii, a timpului total disponibil [OT] in timp de munca [RT] si 17 timp rielegat direct de munca [OR:). Consus de Vv oR,Ry T we Modificarea structurii tinpului total disponibil, ca urmare a cresterii salariului Fig. 2.5a: Efectul de venit dominant iil VR, Ry T wm Modificarea structurii timpului total disponibil, ca urmare a cresterii salariului Fig. 2.5b: Efectul de substituire dominant Situarea acestei vaiori (R;) in dreapta sau in st4nga punctului initial (Ro) depinde, aga cum s-a aratat, de manifestarea cu intensitate diferité a doua efecte de ‘sens contrar efectul de venit si efectul de substituire: Efectul de venit duce la un salt pe o curba de indiferenfa care simbolizeaza un grad superior de satisfactie a individului (evident daca dw > ©). Efectul de substituire se masoara pe aceeasi curba de indiferenté (dU 0). Pentru aceasta, se construieste tangenta la curba initial de indiferent& paralel& cu dreapta bugetului [A;B], rezultand punctul S. Se proiecteaz’ acest punct pe axa (OT) In V. Segmentul (RoV] masoara grafic efectul de substituire, iar [VR;] efectul de venit. Suma vectoriald a acestor doud segmente reprezintd efectul cumulat al cresterii salariului asupra structurii timpului total disponibil (OTJ. Daca efectul. de venit este dominant (fig. 2.5a), adic [VRi] > [RoVI, atunci [OR;-~ ~ORol, deci are loc © crestere a timpului, nelegat direct de munca si. in sedri~& ~ rducera corespunzatoare a ofertei individuale de timp de munca [R;T] ~ ~RoT]. Dac efectul de substituire este dominant (fig. 2.5b), cresterea salariului va antrena o sporire a ofertei individuale de timp de munca. 18 Analitic, reactia individului ia cresterea salariului poate fi cuantificat& pornind de ecuatille de tip Slutsky. Pentru aceasta, revenim la programul determinat prin relatille (2.12), funcfia (2.13), si conditile (de ordinul intai si de ordinul doi) pentru maximizarea functiei L(R,C), adic& relatile (2.14) - (2.16) si (2.19) - (2.23). Pornind de la punctul de optim determinat de aceste conditii, sub efectul van3$ei salariului (dw) g/sau al prefului general al bunurilor si serviciilor (dp), cantitafile consumate din bunurile alternative (consum propriu-zis, respectiv timp nelegat direct de munca) se modifica. Insa, noile marimi obtinute continua s& Indeplineasca relatille prezentate (25). Pentru ultima ecuatie din (2.25) s-a finut seama de faptul c8, prin ipoteza, timpul total disponibil este considerat fix, deci dT = 0. FURC FURS) PURO aR. FRAC dC —wda = Adw ®URC),. PURC) 7 ean RAC —pd = dp (2.25) wdR ~ pdC = Rdw +Cdp ~d¥ = Tdw S& notim (D) matricea atasat sistemului (2.25) si (D) determinantul corespunzattor (2.26). FRC) _,/ BRAC -|7uRc) PuRC) _, (2.26) @CoR ae -w -p 0 In aceste conditii sistemul (2.25) poate fi scris In notatie matriceal&. Scrierea matriceala este prezentaté in egalitatea (2.27). aR’ ndw (D)x] de |= adp (2.27) da) (Raw +Cdp -d¥ —Tdw, Aplicand regula lui Cramer pentru rezolvarea sistemului (2.27), obfinem (2.28) $i (2.29). PURC adw Sao dp Fupo) 2) Pp +Cdp-dY-Tiw -p 0. D (2.28) 19 dR& le"uR,c) ac? dp P| Rdw+Cdp-dY—Tdw 0 dc= 5 Dacd not&m Mz; minorul asociat elementului de pe linia 1 si coloana 1 dintr-o matrice de tipul celor analizate, Mz: minorul asociat elementului de pe linia 2, coloana 1 s.amd., relatia de calcul a modificarii duratei timpului nelegat direct de munca se scrie ca in egalitatea (2.30). aR = BOWM14 + Apps + (Rdw + Cdp ~dY ~ Tdw)Ma (2.30) D Din (2.30) se calculeaz modificarea duratei secventei de timp (R) determinata de modificarea salariului (dw), conform relatiel (2.31). GR _ AR _ AM, +(R-TMay (2.31) dw aw D i: Pentru analiza efectului de substituire (mentinerea constanta a utilitatii total, deci deplasarea pe aceeasi curba de indiferenta) impunem condifia dU = O, conditie care, conform relatiei (2.10), este echivalenta cu (2.32). (2.29) Um, -dR+Ume «dC = 0 (2.32) Dar, din relatile (2.14) si (2.15) rezultd, pentru punctul de optim (2.33). Um, _ Ww ste (2.33) Um oe Deci, relatia (2.28) este echivalenta cu (2.34), pentru dU = 0. WdR+pdC=0 (23 Inlocuind relatia (2.34) tn a lla ova a sistemului (2.25) se obtine cgeltatea (2.35). Rdw+Cdp-dY-Tdw=0 (2.38) (¥) = AM (2.36) BW yact-D In aceste condifi, conform relatilor (2.30) si (2.35), dacd se pastreazé valoarea utiitSti constant’, atunci este adevaraté egalitatea (2,36). Pentru analizarea efectului de venit asupra dinamicil timpului tn afara muncii caleul&m din relatia (2.30) dR/dY. Rezulté ecuatia (2.37). = Mar (2.37) aD Introducénd in egalitatea (2.31) valorile obtinute in (2.36) si (2.37) se determina formula de descompunere a efectului global al cresteril salariulul asupra timpului nelegat direct de munca (2.38). R _f(R) _@7/R F-(H) R te ee (2.38) in ecuatia (2.38) (ecuatie de tip Slutsky), in partea dreapta, primul termen masoara efectul de substituire. Acest efect este intotdeauna negativ. Al doilea termen masoara efectul de venit. Acest efect este pozitiv deoarece R - T < 0 i, ca urmare, -(R - T) > 0, iar, timpul liber fiind un bun normal, cresterea venitului duce a cresterea cererii pentru acest bun. Efectul de venit depinde, totodatd, de durata 20 muneii (T - R). In mod identic, se determina evolutia consumului de bunuri si servicii ca efect curnulat (efect de venit si efect de substituire) al modificarii salariului (relatia 2,39). ele In studille dedicate acestei probleme, se apreciaz’ c& poate fi adoptatd o ipotez& conform c&reia intensitatea cu care se manifest cele doud efecte contrari nu riméne constant pe masura evolutiel salariului. Mai mult, raportul dintre aceste doua efecte se modifica (fig. 2.6), astfel incét, efectul cumulat poate sd treacd de la valori negative, atunci cand efectul de substituire este dominant (in graficul din fig. 2.6 aceasta situalie este reprezentat prin curba PQ) la valori pozitive, atunci cand efectul de venit este dominant (in graficul din fig. 2.6 aceasté situatie este reprezentat prin curba QS) si invers. ‘Consul RR, Rp T ow Fig. 2.6. Dinamica cererii de timp disponibil in afara muncii Wo wy w Fig. 2.72. Evolutia timpului disponibil in afara muncii in corelatie cu nivelul salariului In acest sens, se considera c&, daca salariul este extrem de scéizut, caracterul derizoriu al remuneratiei gi, eventual, natura sarcinilor solicitate nu sunt capabile s& incite individul la oferirea unei cantitéti suplimentare de timp de munca. Dupa depasirea unui nivel minim al salariului (wo) este dominant efectul de subsfituire, ai adicd o crestere a acestuia (salariului) este de natura sa atraga o oferta suplimentard de timp de munca si, in consecintd, si determine o scadere a timpului disponibil in afafa muneii (R), implicit a timpului liber. In schimb, dacé nivelul salariului este ridicat (w) predomina efectul de venit, individul fiind dispus s& renunte la un consum potential de bunuri gi servicii superior, in favoarea unui timp liber mai mare (fig. 2.7a). Compiementar curbei prezentate In fig. 2.7a se construieste aga-numita curb’ in Z a ofettei individuale de timp de munca in functie de evolutia salariului (fig. 2.7b) cu 0 interpretare similar: dac& nivelul salariului este scdzut (w < wo), tentatia, incitatia pentru gasirea unui loc de munca este, la fel, redus. Timpul de munc& scade, de asemenea, atunci cand timpul liber devine un bun rar in raport cu alte bunuri si servicii al c&ror consum este posibil datorit& nivelului ridicat al veniturilor (w > w2). Intre wo si w: oferta individual& de timp de munca este cresc&toare in raport cu evolutia salariului. De aiffel, curba prezentat In fig. 7b este identic’, pentru w < wi, cu PQS din reprezentarea graficd redat in fig. 6. M Fig. 2.7b Curba ofertei individuale de timp de munca 2.2. Oferta individuald de ore de munca suplimentare problema interesanta din perspectiva analizei prezentate o constituie comportamentul lucratorului atunci cnd exist posibilitatea efectuarii unor ore de munca suplimentare fata de un program normal, in conditiile in care acest timp de munea suplimentar este superior retribuit. Pornind de la un punct de echilibru P de coordonate (Ro,Co) din spatiul (R,C) oferirea unui salariu mai mare pentru orele suplimentare inseamna o orestere a pantei liniei bugetului incepand din punctul respectiv (fig.2.8). in aceasta situatie, intersectarea unei curbe de indiferent& (R1,C1) nu poate avea loc deoat in sténga punctului (Ro,Co), deci se inregistreazé o diminuare a timpului disponibil in afara muncii ((OR;] < [ORo]) si o crestere corespunzatoare a timpului de munca ([R,T] > (RoT])- Daca se ofer un salariu superior pentru intregul timp de munca efectuat, atunci, aga cum rezulta din anaiiza prezentat&, efectul cumulat (efectul de venit plus 22 efectul de substituire) este incert ca sens. Consurat de baer i VOR, Ry Tt Fig. 2.8. Efectul acordérii unui salariu superior pentru orele de munca suplimentare ‘Asa cum sugereazé figura 2.8, reactia ofertei de timp de munca la un salariu superior pentru orele suplimentare se supune, in esent&, unui efect de subsfituire. Acest efect este, In mod cert, superior efectului de venit, spre deosebire de situatia in care salariul creste pentru intregul timp lucrat, cand este posibil ca efectul de venit sa fie dominant (aga ca in exemplul sugerat tn fig. 2.6, punctul de coordonate (Rz,C2)).. Cu alte cuvinte, chiar dac& dimensiunea ofertei suplimentare de timp de munc& in cazul unei retribuiri superioare a orelor respective nu poate fi determinata exact, din cauza dificultatilor de estimare a parametrilor functiei de utilitate, totusi, efectul global ai unei asemenea politici salariale este cert. Aceasta spre deosebire de adoptarea unei politici de cregtere general a nivelului salariului, situatie in care incertitudinea in estimarea paramettilor functiei de utilitate determina imposbbilitatea masurarii cu precizie a irttensit&ti efectelor de venit si de substituire, deci a sensului de manifestare a efectului cumulat, Dac& exist’ o bund, estimare a parametrilor functiei de utilitate, atunci efectul de venit, efectul de substituire si, evident, efectul global pot fi masurate pornind de la ecuatille de tip Slutsky (2.38) si (2.39). 2.3. Efectul reglementarilor institutionale asupra ofertei individuale de timp de munca La ora actual si, eventual, pe termen scurt si mediu, este putin probabil ca fiecare individ s& poata alege in mod liber numérul de ore de munca pe care le efectueaza intr-un interval dat. Pentru salariati, in special numarul de ore pe care trebuie sa le efectueze pe zi, pe sdptmana, pe lund, in medie pe an etc., pentru un anumit salariu, este reglementat, in general, prin dispozitii legale si este fixat la anuiite valori, existnd 0 maria limitata de variatie. Aceasta, evident, nu inseamn& cd nu exist si categorii de agenti economici care au posibilitatea s& isi administreze liber propriul ior timp. Din aceast& cauzé, analiza prezentati nu poate fi aplicaté direct, in mod generalizat, ci diferentiat in functie de situatille concrete. S& presupunem c4 in intervalul [0,7] durata muncil este fixata (prin reglementéri institufionale) la valoarea h ore, adicd, grafic, segmentul [H,T). Presupunem, de asemenea, cd durata muncii pe care individul o considera optima, in virtutea unei analize de tipul celei prezentate mai sus, este m ore adic, grafic, segmentul [R,T]. Cele doua situatfi care pot s4 apara (h> m gi h 30) privind timput de asteptare in statia de urcare a unui mijloc de transport in comun, obtinandu-se valorile ty, ty,..., to. Fie t* media acestor valori: t (3.5) Daca: D ult f (3.6) s=v @.7) se demonstreazé cd timpul mediu de asteptare In stafia de urcare (ts) se gaseste cu © probabilitate x (coeficient de incredere) in intervalul: 30 s s t*-z ta 0, t= 0,123... (3.12) avand media: M (te) =A (3.13) In acest caz probabilitatea ca timpul de asteptare sa fie exact k minute este: Kk i =1k)=0%%., 4.>0, k= 0123... (3.14) iar functia de repartitie: uw Ft)}= Spx (3.18) k=O Dac& media timpului de asteptare este de 6 minute, atunci probabilitatea ca timpul de asteptare sa fie de 6 minute este 16.06%, iar probabilitatea ca acest timp s nu depageasca 6 minute este 44.56% (tabelul nr.3.1). Acceptand ipoteza unel repartifii de tip Poisson, cu media 2. = 6 minute, probabilitatea ca durata asteptairii in statie s& fie mai mica de 10 minute este 91.60%. Tabelul 3.1 Functia de probabilitate a timpului de asteptare Timpul de asteptare - variabila aleatoare tip Poisson, 1=6 Timpulde | Probabilitatea ca fimpul de _| Probabilitatea ca timpul de asteptare asteptare | asteptare séi fie t minute P, sd fie mai mic de t minute F(t) | (minute) ____Gin%) in%) 0 0.25 0.00 1 1.49 0,25 2 4.46 1.74 3 8.92 6.20 4 13.38 a 15.12 5 16.06 28.50 6 18.06 44.56 31 __Timpul de asteptare - variabila aleatoare tip Poisson, .=6 Timpulde | Probabilitatea ca timpul de | Probabilitatea ca timpul de agteptare asteptare | asteptare s& fie t minute P, sai fie mai mic de t minute F(t) (minute) (in%) “(in%) 7 13.77 60.62 g 10.33 74.39 9 6.88 84.72 10 4.13 — 91,60 14 2.25 95.73 12 1.13 97.98 13. 0.52 99.11 | 14, 0.22 99.63 15 0.09 99.85 ne Fig. 3.1. Probabilitatea ca: (graficul din stanga) timpul de asteptare sd fie de t minute - p(6) $i probabilitatea ca (graficul din dreapta) timpul de asteptare sé fie mai mic de t minute - F(t). Calcule similare pot fi ficute si dac& se constaté c& timpul de asteptare in statia unui mijloc de transport in comun este o variabila aleatoare ce urmeaza un alt tip de repartitie (repartitie normal, exponential-negativa etc.). Alegerea formei functiei f(t) se face - aga cum s-a aratat prin aplicarea unui test de concordanté a datelor obtinute empiric, prin inregistrari, cu valorile determinate pe baza repartitiei teoretice. Timpul de asteptare in statie depinde de frecventa de trecere a vehiculelor stabilit4 prin programele si graficele de circulatie. Existenta unor factori perturbatori (evenimente de circulatie, starea traseului, conditii meteoroiogice etc.) poate produce intarzieri faté de programul initial si, de aici, suprainc&rcarea vehiculelor. Aceste Intarzieri se propaga si se amplific exponential, cu influente asupra timpului de asteptare in statie. Fie t intervalul programat intre trecerea a doud vehicule consecutive si At o diferent aparuta intre intervalul real si cel programat (daca At > 0 este vorka despre o Intarziere, iar At < 0 semnificé un avans fata de grafic). De asémenea, pentru statia considérata notém e fluxul constant de calatori (calatori sositi in statie in unitatea de timp) si & numarul de c&l&tori la sosirea vehiculului in statie, Cu aceste notatil: =ety (3.18) Timpul mediu de oprire in statie, conform programului pentru schimbul de pasageri (fj), este direct proportionai cu numarul persoanelor ce asteapté vehioulul: tweh-E (3.17) relatie in care factorul de proporfionalitate h se considera, de asemenea, constant. Daca, fat de grafic, mijlocul de transport soseste cu o intérziere At, numarul 32 de calatori in statie va fi: E,=E+AE (3.18) unde: E=e-At (3.19) Timpul de oprire in statie va creste in acest caz cu: Aty = h- AE (3.20) marime ce se va adduga Intarzieri inifiale. Pomnind de la relatia precedent’, prin inlocuiri succesive, se determina ty ty = Bat G21 tis b ) Intarzierea intro statie oarecare de pe traseu va fi compusa din intarzierea acumulaté pana in statia anterioara la care se adauga cresterea timpului de oprire in statia respectiva pentru urcarea cdlatorilor sositi suplimentar (AE) in timpul de intarziere (At). Adic&, notnd (ti/tp) = a intérzierea in statia respectiva va fi: At, = At + Aty = At(t + a) (3.22) Daca, pentru simplificare, se considera fluxul de calatori e, acelasi pentru toate statiile care urmeazé pe traseu, intérzierea in cea de a doua statie va fi: Aty= At(1 + a)? (3.23) iar in statia n: Atn = At (1 +a)? (3.24) Timpul individual mediu de asteptare aproximat prin: ~b a-2 (3.28) creste dacé pasagerul se gaseste in statia n cu valoarea calculat prin relatia urmatoare: At Alan ap ltay (3.28) Asadar, propagarea intarzierilor si cresterea timpului de agteptare depind de fluxul c&&torilor in statie gi timpul de urcare in vehicul. Limitarea timpului de asteptare se poate realiza prin reducerea factorului h, care dimensioneaza timpul de oprire a vehiculului in statie (aceasta depinde de numarul usilor si Kitimea lor, indltimea scéirilor, sistemul de taxare etc.), mérirea vitezei de deplasare etc. Timpul de transport efectiv (tm) depinde de distanta parcursé (d,). si viteza medie comercialé.a mijlocului de transport (Vm): t= 22 (3.27) Vin Daca deplasarea de la domiciliu la locul de munc& se face utilizand mai multe mijloace de transport pe distantele d”2, dy,...,d'z, cu vitezele V'im, V’m,....\Vim, atunci: im (3.28) Vm iar timpul de transport efectiv se obfine prin: insumarea valorilor tin. in acest caz trebuie luate in calcul gi valorile corespunzatoare t', ale timpului de asteptare in statia mijlocului de transport i. Viteza de deplasare depinde de tipul vehiculului, intensitatea traficului, starea drumului, distanfa dintre stati, anotimpul si conditile meteorologice, momentul din zi etc. Cresterea vitezei de circulatie, pentru mijloacele de transport urban, se poate realiza prin amenajarea de benzi speciale pentru aceste tipuri de vehicule sau t= 33 afectarea unor strazi in exclusivitate, adoptarea de sensuri unice, amenajarea de treceri denivelate in intersectii cu trafic ridicat, introducerea sistemelor de interconectare a semafoarelor etc. Timpului afectat deplasarii efective la si de la locul de muncd i se adauga intervalul de timp dintre ora de sosire in statia de destinatie si ora de intrare in schimb (t.), precum i intervalul dintre iesirea din schimb si plecarea spre casa. Studii de specialitate au demonstrat c& aceste intervale ocupa un loc important in bugetul de timp, in special al navetistitor. Deplasarea de la locul de munca la domiciliu urmeaza tn sens invers secventa prezentat&, cu eventualele opriri ia unitatile comerciale, ta institutille administratiei Publice eto. Exist si alfe posibilitati de deplasare. Intre acestea, un loc aparte 11 ocupa folosirea mijloacelor de transport proprii (autoturisme, motociclete, biciclete etc.), Optiunea pentru utili-zarea autoturismului propriu in scopul deplasarii la locul de munca depinde de gradul de dotare a populatiei cu astfel de mijloace, intensitatea traficului, posibilitatile de parcare, costul ce revine pe kilometrul parcurs (carburant, alte cheltuieli de intretinere, uzuré ete.). O variabila importanta in acest proces este dimensiunea veniturilor populatiei. Abordarea secventelor de timp componente ale timpului destinat deplasarii la side la locul de munca, precum gi celeilalte aspecte prezentate permit analiza unor posibilitafi de reducere a acestei sectiuni din bugetul de timp. In primul rand, trebuie luat& tn considerare reducerea distantei de deplasare prin amplasarea domiciliului in apropierea locului de munca, sau invers, alegerea locului de munca in apropierea domiciliulu. In al doilea rand, prin dezvoltarea refelei mijloacelor de transport in comun, in special in zonele in care existé mari ansambluri de locuinte, se reduce timpul de deplasare de la domiciliu la Statia de urcare. De asemenea, starea general si dezvoltarea infrastructurii de transport determina durata timpului alocat acestei activitdti Respectarea graficului de migcare, intretinerea si asigurarea functionarii normale a mijloacelor de transport, suplimentarea _numarului acestora in orele de varf au ca efect scurtarea timpului de asteptare in stati. Decalarea programului de incepere a activitatii in unitafile economice poate, de asemenea, s& duca la imbunatatirea conditillor de transport in comun si de evitare a agiomeratiei. Presiunea exercitata asupra sistemului de transport, intre anumite ore, sau in anumite zile, ca urmare a inregistrarii unor valori maxime ale fluxurilor de cl&tori, influenteaza confortul gi durata deplasarii. Aglomerarea cailor de circulatie gi suprasolicitarea mijloacelor de transport duc la teducerea vitezei comerciale si la acumularea intarzierilor pe traseu. Decalarea programului de incepere a activitatii unitatilor economice, de invafamant, unitétilor comerciale sau institufillor poate contribui la aplatizarea varfului de trafic inregistrat intre orele 6.00-8.00. Timpul dintre dou& treceri consecutive prin statie a mijloacelor de transport depinde de numarul acestora, viteza de deplasare si lungimea traseului. Actiunea asupra primilor doi parametri poate duce - aga cum s-a arditat - la micgorarea timpului de asteptare in statii si a timpului de transport. Reducerea secventei t.’- timp de asteptare intre momentul sosirii si cel al intrérii tn. schimb - se poate realiza prin corelarea graficului de migcare, indeosebi pentru cursele rutiere gi feroviare, cu orele de incepere a programului de lucru in intreprinderile cui poridere ridicata a personalului ce utilizeaza traseele respective. Un consum mare de timp pentru deplasarea la si de la locul de munca * 34 inseamné, pe Inga micgorarea timpului afectat altor activitéti, o cregtere a oboselii fizice gi nervoase, cu influente inclusiv asupra rezultatelor obtinute in productie, a productivitati: si calitétii muncii. Astfel, ate loc o reducere a timpului liber atat prin sc&derea fimpului total disponibil pentru alte activitati, cat si prin cregtetea timpului necesar odihnei pasive, pentru refacerea fizicd si psinicd a organismului. Asupra dimensiunii timpului liber influenteazd chettuielile de timp pentru transportul la gi de la locul de munca la care se adauga si timpul consumat pentru transportul necesar efectuarii cumparaturilor de produse alimentare si nealimentare, pentru accesul la institutiile administratie publice gi private, la institutille financiare, bancare, de asigurari s.a. si pentru utilizarea unitatilor de prestari servicii, timpul legat de ingrijirea copiilor (transportul la crese, c&mine, policlinica) etc. 3.2. Servicii pentru desfacerea produselor alimetnare $i nealimentare Marimea timpului necesar pentru efectuarea cumparaturilor este influentata de: oferta de bunuri; dezvottarea si amplasarea retelei de unitati de vanzare a produselor alimentare si nealimentare si pietelor agro-alimentare; adaptarea programului de functionare a acestor unitafi la posibilitatile de freoventare a lor de c&tre cumparatori; forma de vanzare adoptata (prin vanzator, autoservire, livrare la domiciliu etc.); asigurarea unor stocuri in unitatile de desfacere si depozitele acestora, astfel incat cererea populatiei de produse alimentare si nealimentare s& poata fi operativ satisfacuta, in volumul si structura solicitata. Pe plan national, ca evolutie dupa 1990, dinamica acestor parametri a influentat durata de timp alocat efectuari cumparaturilor, in sensul ins& aceasta reducere a fost limitaté de tendinta persoanelor de a vizita mai multe magazine cu profil similar pentru cdutarea unor preturi mai favorabile. Adicd, de la cdutarea produselor pe o piata cu o oferta redusé s-a trecut la un proces de cdutare a unor condifii ct mai bune (de obicei, de pret) pe o piafa, relativ satisficuté, a produselor respective. Din unele cercetari de teren efectuate, dup opinia subiectilor chestionati i dupa cum reiese din figele de inregistrare a bugetului de timp zilnic timpul cheltuit pentru aprovizionarea cu produse alimentare, are ponderea cea mai mare in comparatie cu celelalte subgrupe de activitati casnice $i gospodaresti. De asemenea, persoanele care efectueaza aceste activitati reprezintA un procent insemnat in totalul populatiei anchetate. In distributia pe sexe, ponderea barbatilor este mai mica fat de cea a femeilor. Aceasta determina o structura diferité a timpului in afara procesului de productie si, in final, un timp liber mai redus la dispozitia femeilor. Si in cadrul acestor grupe se inregistreaza diferentieri determinate de ocupatie, varst&, statut matrimonial, venituri etc. Variatia timpului afectat aprovizionarii cu produse alimentare in functie de ocupatia persoanelor este in strénsa leg&turd cu gradul de pregatire si nivelul veniturilor. Pentru categoriile studi superioare si functionari aceast’ activitate are o duraté medie mai redusé decat in cazul categoriilor muncitori. Acest lucru poate fi evidentiat prin faptul c& prima categorie, avand venituri mai ridicate, are o dotare mai bun& a gospodériei cu obiecte de uz casnic, deci si posibilitati de aprovizionare mai mari dintr-o daté. De asemenea, gradul mai inalt de cultura determina schimbari mai rapide in modul de alimentatie, in sensul folosirii pe scaré mai larg& a produselor semifabricate, servirea mesei [a restaurant, pensiune, apelarea la unititile care ofers servicii la domiciliu etc. Mérimea timpului alocat de individ sau de familie pentru efectuarea cumparaturilor este influentata, aga cum s-a aratat, de existenta unor stocuri in unitatile de desfacere si depozitele acestora, astfel incdt cererea de produse 35 alimentare si nealimentare s& poat fi operativ satisfacuta, in volumul si structura solicitate. La nivelul societafilor comerciale specializate in desfacerea produselor alimentare si nealimentare pentru populatie, o problema care se ridicd este aceea a cantitatilor de reaprovizionare. Aceasta datorité influentelor pe care dimensiunea stocurilor in unitatile comerciale le are in pastrarea imaginii de firma si in dimensionarea cheltuielllor, avand in vedere caracterul cvasi-continuu al cererii populatiei pentru mérfuri alimentare gi nealimentare intr-o anumita structuré si in anumite cantitati i, de asemenea, pornind de ia modalitatile si posibilitétile concrete de aprovizionare a magazinelor si depozitelor acestora. Stocurile de marfuri intervin tn mecanismul de reglare a pietei, avand in vedere fluctuatiile aleatoare ale cererii. In comertul n gros stocul se aft constituit in depozitele acestor unititi in timp ce in comerul cu am&nuntul stocul cuprinde atat marfurile aflate In spatile de depozitare cat si pe cete expuse la vanzare. Calculele de fundamentare a marimii stocurilor de marfuri implicd determinarea intervalului si volumului de aprovizionat. Formarea de stocuri peste necesar blocheaz4 spatii comerciale, fonduri materiale si banesti. Dimensiunea stocului gi intervalul intre doud aprovizionari succesive sunt influentate in principal de urmétoril factori: volumul, ritmul si structura cererii, natura marfurilor, capacitatea de depozitare, felul mijloacelor de transport, distanta de la care se face aprovizionarea gi conditile de livrare, formele de decontare, Depaisirea abordarii empirice a gestiunii stocurilor, bazaté numai pe intuitie si experienté , se poate realiza prin aplicarea unor metode matematice. Un mode! simplu de stocare porneste de [a ipotezele unei perioade fixe de reaprovizionare cu cantitéti egale pentru satisfacerea unor cereri constante (modelu! Wilson-Within). In condifile existentei unui cost fix oy (cheltuieli legate de operatia de reaprovizionare) pentru o comanda de volum v gi a unui cost unitar de stocaj cs (determinat de. cheltuielle pentru depozitare, intrefinere si reparatii, valoarea produselor deteriorate in timpul stoc&rii, imobilizarea capitalului etc.) se cere s& se determine cantitatea v cu care se face aprovizionarea astfel Incat costul total (de lansare a comenzilor si stocal) s& fie minim. Un astfel de modei este prezentat grafic in figura 3.2. Fig. 3.2. Modelul de gestiune a stocurilor Wilson-Within Fie un interval T de timp, V cererea totala in acest interval si t petioada dupa care se face aprovizionarea. Numarul de comenzi de aprovizionare este: poe (3.29) voit 368 iar costul de stocaj pentru o perioada t este| Se I, considerand c& flecare uniiate de produs a stat stocata jumatate din intervalul t Costul de stocaj (C,) pentru intreaga perioada T este: cya ate taM set Ep aktet 7 (3.30) La acest cost se adaug cheltuielile legate de aprovizionare, deci a+ o, costul total al lansdirii comenzilor gi de stocaj (C(v)) fiind: Vout Clv) =o) +05 (3.31) Costul total (C(v)) este minim pentru: Vo= (3.32) In acest caz, costul total este C(vo)= 2 (3.33) jar intervalul dintre doua aprovizionari: t= 2-T-c) (3.34) Vics Pentru exemplificarea modului de calcul, sé presupunem ci cererea anual pentru articolul becuri de 100 W la raionul de articole electrice al unui magazin este de 15000 bucafi, Costul de stocare este 0.01 unitati monetare (u.m.) pe sdptamana, jar lansarea unei comenzi de aprovizionare costa 95 u.m. in acest caz, iotul optim de aprovizionat va fi: 2.75000 Z = ,{2:15000-95 _ >. 3.35) Yom Se por 7284 bucati (3.38) 2-52.05 ; ; |_2:52°95_ _g. ~ 3.36) to=1[r5.000.001 81 Saptamani ~ 57 zile (3.36) Costul total minim va fi: C(vp) = V2°15.000 52-05-0.4 = 1217u.m. (3.37) la un interval de: Fig. 3.3. Model de gestiune cu acceptaree rupturii de stoc Un alt grup ill constituie modelele de gestiune in care se accepta posibilitatea 37 de rupturd a stocului (fenomenul de rupturé a stoculul apare atunci cand cererea nu poate fi satisfa-cuta). In acest caz, pe lang& cheltuielile de stocaj si de lansare a comenzii de aprovizionare, apar chettuiell de penalizare. Modelul este reprezentat grafic in figura 3.3. Pe parcursul unei perioade de timp f se intélnesc doua situatii: 1. Inintervalul t; stocul este suficient pentru a acoperi cererea; 2. in intervalul t= tt; cererea nu poate fi satisfcut& cu o cantitate v - s, pentru care se pliteste 0 penalizare Fs) opts. Relatile de calcul al volummului aprovizionarii petiodice care s4 evite ruptura stocului (vo), a stocului optim (so), @ intervalului dintre dou aprovizionari succesive (to) $1 cheltuiatilor minime (co) sunt corectate fata de cele obtinute din modelul Wilson-Within cu un factor p calculat astfel: p=— 2 (3.38) op +e unde cp ~ penalizarea platita pentru fiecare articol, in unitatea de timp. Astfel: = [A Noe. [Sp tes. Vo= | Tesvies (8.39) Sp (3.40) =vo- So a Cp +Cg 2-7 lop + es = «pe (3.41) Fre | 7 41) Dac pentru gestiunea stocurilor necesare procesului de productie, costul cp poate fi determinat in marimi comparabile cu chettuielile de stocare si lansare a comenzii de aprovizionare, costul social sau cel al deteriorarii imaginii de firma in azul desfacerii produselor ctre populatie este mai greu de evaluat exact, cantitativ, aga cum cere un model de tipul celui prezentat. Problema care se ridic& in acest caz este determinarea nivelului minim al stocului astfel incat probabilitatea de aparitie a rupturii de stoc tntre doud aprovizionairi succesive s4 nu depageasca un anumit prag. Fie D variabila aleatoare care reprezint& cererea in decursul unei perioade. Stocul de sigurant R va trebui astfel determinat incat probabilitatea: P(D>v+R)

|0/0/>|>|>]00] 09) 2>|3>|co] co] 09] > Doo] >[>/0]o|> O|>] mjalalolo} Plw}O]>|>|>]0 Cap.7 80

S-ar putea să vă placă și