Sunteți pe pagina 1din 1

Cuiele

de Pop Simion
Omul avea un fecior ru cum e
fierea. Lenea curgea de pe el, n
timp ce cu uorul trai era frate de
cruce. Doar de blestemii i rele
era bun. Ttne-su nu-l btu, cum
fceau ali prini. Btu cte un cui
n u de fiecare boacn a
neisprvitului; cuiul i fapta de
ocar.
Timpul curse, ua se umplu; deveni zid de cuie. N-aveai
unde pune un deget i fiul omului se nfurie, vorbind ctre tatl
su:
- Nicieri ca la noi. De ce ai btut cuie n u?
- Tu le-ai btut, zice tatl.
- Eu?
- Da. N-ai fcut tu rele, du ium, cutare i cutare, nu mai in
minte cte, multe, fr numr?
- Fcut, recunoscu fiul.
- De fiecare fapt rea am nfipt cte un cui. Privete, sta
eti, vorbi tatl, posomorndu-se ru.
- Nu-i suprare, cuiele se pot scoate; eu voi fi acela,
promise fiul.
- Poate fcnd tot attea fapte bune, spuse tatl i i vzu
de propriile griji.
Odrasla i lu rolul n serios, se fcu alt om, de
nerecunoscut, nct fapta de laud i actul de mrinimie
devenir obinuin. Nu trecea zi s nu ia cletele spre a scoate
un cui-dou din ua frdelegilor lui.
Timpul curse, ua se goli i fiul alerg ntr-un suflet la tatl
su, care albise pe cap, trgea s moar. Spuse ctre el,
strlucind de bucurie:
- Vzut-ai, tat? Nu mai e nici un cui. Le-am scos pe toate!
- Dar gurile?