POVESTEA APEI

de Florin Iordchescu

Sus, la munte,

Apoi aburul e dus

Nouri suri

Prin vzduh

Spnzurnd peste pduri

mpins de vnt

Plou picuri mari i mici

Dinspre mare spre pmnt

Peste arborii voinici

i se face iari nor

Si se scurg de pe tulpin,

Pe deasupra munilor.

Pn jos, la rdcin.

VItuci de nouri suri

Apa n pmnt ptrunde

Spnzurnd peste pduri

Pn cine tie unde

Cern pe arborii voinici,

Apoi iese la lumin

Iari picuri mari i mici

Ca o und cristalin

Ce ajung la rdcin.

i nete un izvor.

Apoi iese la lumin

Izvoraul cltor

Cine tie unde iar

O pornete ctre vale

Izvoraul cel hoinar

Pn ntlnete-n cale

Si-o pornete voinicete

Alt izvor mai mricel

Ctre ruri, fluvii care,

Si i vars apa-n el.

Apa iar o duc n mare.

Priaul o pornete

Aburii din nou se-adun

i se tot rostogolete

Nouraii se-mpreun

Printre pietre, printre stnci,

Si, pe nevzut punte,

Pn-n ape mai adnci,

Iari o pornesc spre munte ...

Ruri mari i fluvii care

Hei,

Curg i se revars-n mare.

Povestea asta toat

Soarele cnd strlucete

Cum s-ar nvrti o roat

Apa mrii o-nclzete,

Nu sfrete niciodat ...

Iar din apa nclzit,

Ca din oala de pe plit
Aburi se ridic-n sus.