Sunteți pe pagina 1din 38

ntrebri capitolul 1

1. Precizarea nelesului noiunii de control.


Conform literaturii de specialitate, controlul reprezinta activitatea specific uman de verificare
si analiz permanent, periodica sau inopinat a unor procese, fenomene, operaii, informaii
rezultate dintr-un domeniu sau sector oarecare, in scopul prentmpinrii i lichidarii
eventualelor abateri i neajunsuri.
Baza definitiei activitatii de control isi are originea in expresia latineasca contra rolus care
se poate traduce ca activitatea de verificare a actului original dupa duplicatul acestuia,
activitate incredintata unei persoane specializate.
DEX-ul da urmatoarea definitie controlului: analiza permanenta sau periodica a unei
activitati, a unei situatii etc. pentru a urmari mersul ei si pentru a lua masuri de
imbunatatire.
O definitie mai tehnica este cea care considera controlul a fi procesul de comparare
permanenta a situatiei de fapt cu cea impusa (programata) si, daca este cazul, aplicarea de
masuri de corectare, astfel incat realizarile sa fie conforme cu obiectivele anticipat stabilite.

2. Defi nirea noiunii de control fi nanciar.


Sub aspect juridic, definiia controlului financiar este: "o instituie reunind o sfer ampl de
verificri financiare, fiscale i vamale, realizare cu scopul de a constata conformitatea sau
lipsa conformitii activitii unei instituii cu dispoziiile legale n materie."
La nivel de concept, controlul financiar este asctivitatea care: verifica prin comparare
prevederile normative prevazute in legi, hotarari, norme metodoligice etc., cu REALITATEA,
LEGALITATEA, OPORTUNITATEA si EFICIENTA operatiilor consemnate in acte si documente,
stabilind erorile, abaterile, lipsurile si deficientele din activitatea economico-financiara.
O alt definiie a controlului financiar este: aciunea de determinare a strii unor activiti
economice evideniate n documentele financiare i contabile, prin raportarea acestor
reprezentri la prevederile legale prin care au fost definite.
Controlul financiar reprezinta, prin rezultatele sale, una din cele mai importante surse de
informatii necesare desfasurarii, in conditii de eficienta, a actiunii de management general.
Scopul principal este stabilirea deciziilor optime ce urmeaza a fi utilizate ca parghii in
realizarea obiectivelor din programele propuse

3. Clasifi carea activitii de control fi nanciar, precizarea coninutului


fi ecrei forme.
Dupa momentul efectuarii propriu-zise:
1. Control financiar preventiv
2. Control financiar concomitent (operativ curent)
3. Control financiar ulterior
Controlul financiar preventiv se defineste ca fiind activitatea de determinare a starii unor
proiecte de operatiuni economice, reflectate in documente financiar-contabile, inainte ca
operatiunea sau activitatea supusa verificarii sa se efectueze.
Trasaturi caracteristice:

Se exercita inainte de efectuarea operatiunii sau activitatii supuse verificarii sau inainte
de lansarea (transmiterea) unui document in procesul economic;

Are drept scop identificarea si eliminarea operatiunilor care ar putea determina


perturbatii in activitatea agentilor economici;

Contribuie la realizarea unui management eficient al activitati desfasurate de agentii


economici;

Se organizeaza in cadrul compartimentului financiar-contabil al agentului economic;

In functie de entitatea desemnata sa o realizeze, controlul financiar preventiv poate fi


exercitat de

Structurile proprii de control ale firmelor

Structuri specializate de control apartinand statului

Obiectivul principal al controlului financiar este de a opri, inainte de efectuare, toate


documentele care contin operatiuni ce nu sunt legale, reale, necesare, oportune,
economicoase si eficiente, in faza de angajare si de plata sau de incasare.
Sfera de actiune cuprinde ansamblul documentelor si operatiunilor din care deriva drepturile
si obligatiile patrimoniale pe care un agent economic le are fata de o persoana fizica sau
juridica, precum si fata de stat.
In cazul institutiilor publice, al ministerelor si al altor institutii centrale si locale asimilate
acestora, controlul financiar preventiv se organizeaza astfel:

Controlul financiar propriu: este organizat si exercitat in toate entitatile publice, asupra
tuturor operatiunilor, de catre contabilul sef sau alte personae autorizate, fiind in sfera
raspunderii manageriale;

Controlul financiar delegate: este organizat si exercitat de Ministerul Finantelor Publice,


prin Corpul controlorilor delegate (numai pentru ordonatorii principali de credite),
Agentiile de implementare a fondurilor comunitare (PHARE, ISPA si SAPARD), precum si
pentru alte institutii publice cu risc ridicat, functionand si in sistem deconcentrat.

Sfera de actiune a controlului financiar preventiv delegat se stabileste de catre fiecare


conducator, ordonator de credite, in functie de specificul institutiei publice si este formata din
ansamblul activitatilor derulate si al documentelor verificate intr-o anumita perioada fixa, de
obicei un an.
Activitii de control financiar preventiv i se supun, de asemenea, documentele si operaiile
privind acordarea fondurilor de la buget efectuarea unor pli din fonduri publice, precum i
operaiunile privind gajarea unor bunuri din patrimoniul instituiilor publice.
Documentele referitoare la operaiunile supuse controlului financiar preventiv trebuie sa fie
nsoite de actele justificative corespunztoare, vizate de personalul care le-a ntocmit i
aprobate de efii compartimentelor de specialitate care, prin semntur, i asum i
ntreaga rspundere n legtur cu legalitatea, realitatea, necesitatea, oportunitatea,
economicitatea, acestor operaiuni.
Ca atare, acest tip de control nu este obligatoriu de organizat si efectuat de catre firmele cu
capital privat.

Controlul financiar concomitent (operativ curent) se definete ca fiind activitatea de


determinare a strii unor operaiuni economice reprezentate n documente financiare i

contabile prin raportarea modului de manifestare a acestora, n momentul efecturii sau pe


msura derulrii n cadrul sistemelor din care fac parte, la prevederile i normele legale prin
care au fost definite. Acest tip de control are loc in acelasi timp cu desfasurarea actiunii.
Trasaturi caracteristice:

Se exercit concomitent cu realizarea activitilor i operaiunilor economice controlate;

Se exercit pe toat durata desfurrii proceselor economice supuse aciunii de


verificare, identificndu-se, att in timp, ct i n spaiu, cu nsi activitatea de
management general;

Se realizeaz de personal calificat ncadrat ntr-o structur existent, in directa


subordonare a conducatorului acelei structuri.

Obiectivele controlului financiar operativ curent constau n verificarea modului de respectare


a prevederilor legale n legtur cu:
1. existena, integritatea i pstrarea bunurilor de orice fel;
2. utilizarea mijloacelor materiale i bneti;
3. efectuarea recepiilor i a inventarierilor bunurilor patrimoniale;
4. modul de conducere a evidenelor contabile;
5. stabilirea realitii datelor nscrise n bilan i n conturile de execuie.
Sfera de aciune a controlului operativ curent cuprinde totalitatea documentelor i
activitilor, ntocmite i realizate n cadrul unitilor patrimoniale, indiferent de forma
acestora.
Controlul operativ curent se realizeaza prin actiuni financiare stabilite prin fisele de post ale
angajatilor cu functii de raspundere si nu numai, a agentilor economici si se desfasoara in
principalele locatii in care se deruleaza procesele economice.
Acest tip de control poate lua forma autocontrolului, controlului mutual sau a controlului
reciproc. Legislatia in vigoare nu obliga agentii economici la organizarea si exercitarea acestui
tip de control.

Controlul financiar ulterior se definete ca fiind activitatea de determinare a strii unor


operaiuni economice efectuate, reprezentate n documente financiar-contabile, prin
compararea cu prevederile i normele legale prin care au fost definite, desfasurarea lui avand
loc dupa o anumita perioada de timp de la efectuarea acestor operatiuni.
Trasaturi caracteristice:

Se exercit dup efectuarea activitilor i/ sau a proceselor economicesupuse


aciunilor de verificare;

Rezultatele constau, n cele mai multe cazuri, n remedierea unor abateri de la


prevederile i normele legale de reglementare a activitilor economice supuse
controlului;

Se organizeaz i se exercit att n cadrul firmelor, prin structuri specializate ale


statului dar si cu ajutorul entitatilor externe specializate, pe baza de contract sau
comanda.

La nivelul instituiilor publice, principalele obiective ale activitii de control financiar


ulterior constau n stabilirea:

Modului de administrare i utilizare a fondurilor acordate de la buget;

Modului de utilizare a mijloacelor i a fondurilor unitilor economice ale statului;

ndeplinirii integrale i la termen a tuturor obligaiilor financiare i fiscale a agenilor


economici fa de stat;

Stabilirea modului de formare i gestionare a resurselor diferitelor bugete i a


fondurilor speciale;

Urmrirea modului de gestionare a datoriei publice a statului.

La nivelul firmelor, principalul obiectiv al controlului financiar ulterior const n stabilirea


modului de gestionare a mijloacelor materiale i bneti din patrimoniul fiecreia n legtur
cu:

Integritatea mijloacelor materiale i bneti deinute cu orice titlu;

Respectarea prevederilor i a normelor legale privind aprovizionarea, expediia,


transportul i recepia mijloacelor materiale;

Respectarea prevederilor legale privind ncadrarea i salarizarea personalului de


conducere i execuie;

Legalitatea, realitatea i necesitatea cheltuielilor efectuate n numerar sau prin


alte mijloace de plat, n lei i / sau valut.

Sfera de aciune a controlului financiar ulterior este format, practic, din toate activitile
economice realizate de diferitele firme, instituii ale statului, regii autonome, societi
comerciale i bancare cu capital de stat sau privat.

Dup structurile care l exercit:


A. control financiar organizat i exercitat de instituiile statului, denumit controlul financiar
public;
B. control financiar organizat i exercitat de ctre structurile proprii, ale institutiilor publice si
firmelor

A.

Controlul financiar public

Controlul financiar public se definete ca fiind activitatea de verificare financiar exercitat de


ctre structurile specializate ale statului, organizate n acest scop pe baz de prevederi legale.
n sfera de activitate a legislativului, controlul financiar este organizat i exercitat de Curtea
de Conturi a Romniei si Senat si Camera Deputatilor.
n sfera de activitate a executivului, controlul financiar este exercitat de ctre structurile
specializate ale Ministerului Finanelor Publice i ale Guvernului
In cadrul Guvernului activitatea de control se exercita prin urmatoarele entitati specifice:
Corpul de Control al Primului Ministru, care exercita un control economico-financiar

Departamentul pentru Lupta Antifrauda


Garda Nationala de Mediu, Inspectoratul de Stat in Constructii, Consiliul Concurentei,
Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, Autoritatea Nationala Sanitar
Veterinara si Pentru Siguranta Alimentelor, Inspectia Muncii
Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor
In cadrul Ministerului Finantelor Publice controlul este exercitat astfel: (la acest nivel, controlul
se efectueaza de catre structurile prorprii ale MFP si de catre structurile unitatilor subordinate)
Inspectia economico-financiara ce se efectueaza la operatorii economici prin Directia
Generala de Inspectie Economico-Financiara
Verificarea aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor care
intra sub incidenta legislatiei realizata prin Unitatea pentru Coordonarea si Verificarea
Achizitiilor Publice
Coordonarea activitatii de audit public intern prin Unitatea Centrala de Armonizare
pentru Auditul Public Intern (UCAAPI) si Directia de Audit Public Extern (DAPI)
Coordonarea sistemelor de management si de control intern prin Unitatea Centrala de
Armonizare a Sistemelor de Management si Control (UCASMC)
Controlul exercitat in mod curent asupra eliberarii sumelor in numerar sau prin
virament din contul institutiilor publice efectuat de Trezoreria centrala si trezoreriiile
de la nivel administrativ teritorial

Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF) este institutie publica cu personalitate


juridica organizata ca organ de specialitate al administratiei publice centrale si care
functioneaza in subordinea MFP. Controlul financiar se exercita prin urmatoarele structuri:
Directia Generala de Coordonare a Inspectiei Fiscale (DGCIF), Directia Generala de
Informatii Fiscale si Directia Verificari Fiscale are ca scop identificarea si combaterea
fraudei fiscale si coordonarea si verificarea activitatii de inspectie fiscala desfasurata de
structurile cu atributii de inspectie fiscala din cadrul si subordinea ANAF.
Directia generala de administrare a marilor contribuabili (DGMC) are ca misiune
cresterea eficientei administrarii si colectarii veniturilor bugetului de stat, monotorizarii
si asistarii fiscale, precum si a controlului fiscal la contribuabilii mari de pe intreg
teritoriul tarii.
Directiile generale ale finantelor publice (DGFP) prin care se realizeaza in mod unitar
strategia si programul Guvernului in domeniul finantelor publice si se aplica politica
fiscala a acestuia.
Controlul financiar public in administratia locala se realizeaza prin:
Prefectul si institutia prefectului este reprezentantul Guvernului in teritoriu, fiind
garantul respectarii legii si ordinii publice la nivel local.
Primarul este reprezentantul autoritatii executive in administratia publica locala si
reprezinta unitatea administrativ-teritoriala, unde a fost ales, in relatiile cu alte
autoritati publice.

B.
Control financiar organizat i exercitat de ctre structurile proprii, ale institutiilor
publice si firmelor
Este organizat si exercitat in cadrul firmelor cu capital privat si institutiilor publice.
Necesitatea instituirii, de catre acesti agenti economici a unui sistem de control financiar
propriu rezulta din:
-obligatia cunoasterii de catre manageri, in orice moment si in detaliu, a starii patrimoniului
-dorinta recuperarii prejudiciilor si stabilirii raspunderilor pentru situatii care au afectat
integritatea sau corecta administrare a patrimoniului.
OG nr.119/1999 privind controlul intern si controlul financiar preventiv recunoaste eliminarea
controlului obligatoriu impus de stat asupra firmelor cu capital privat si intarirea pozitiei
managerului de a-si organiza propriile forme de control in vederea stapanirii functionarii
entitatii si atingerii obiectivelor.

B.1. Controlul financiar de gestiune este definit ca forma controlului financiar propriu care
se efectueaza in vederea stabilirii modului de respectare a prevederilor legale, ca si normelor
interne cu privire la gestionaea si gospodarirea mijloacelor materiale si banesti, pe baza
operatiunilor economice inregistrate in documente si evidente tehnico-operative, financiare si
contabile din cadrul unui agent economic.
Principalul obiectiv consta in stabilirea integritatii valorilor materiale si banesti din gestiunile
supuse verificarii.
Sfera de actiune se stabileste de catre fiecare unitate patrimoniala in functie de specificul
activitatilor realizate si cuprinde, in general, ansamblul gestiunilor supuse verificarii pe o
anumita perioada de timp, fixa, de obicei de un an.
In concluzie, controlul financiar este asociat la orice nivel de organizare, astfel:

La nivelul ag. eco. privati, sub forma controlului propriu exercitat de manageri in
diverse forme si structuri
La nivel executiv (macroeconomic) exercitat de Ministerul Finantelor Publice prin
organele sale de specialitate
La nivel legislativ (controlul financiar suprem) exercitat de Curtea de Conturi

B.2. Cenzorii sunt obligati sa supravegheze gestiunea societatii, sa verifice daca situatiile
financiare sunt legal intocmite si in concordanta cu registrele, daca acestea din urma sunt
tinute regulat si daca evaluarea elementelor patrimoniale s-a facut conform regulilor stabilite
pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare.
Clasificarea dupa alte criterii
Dupa volumul documentelor si/sau al operatiunilor ce fac obiectul unei actiuni de verificare

Control financiar total se realizeaza de obicei cand persoana desemnata pentru


efectuarea verificarii este obligata prin prevederi legale sa pronunte in scris un aviz in
legatura cu legalitatea, oportunitatea, economicitatea si eficienta modului de realizare
a unei operatiuni sau a legalitatii intocmirii unui document
Control financiar prin sondaj presupune verificarea celor mai reprezentative
documente si activitati emise si efectuate in perioadele cele mai semnificative si de
maxima importanta ale entitatii economice. (problema consta in alegerea esantionului
optim, reprezentativ al documentelor si operatiunilor astfel incat sa poata fi desprinsa o
concluzie generala si valabila)

Dupa durata si intensitatea efectuarii

Control financiar continuu se exercita pe toata durata efectuarii operatiunilor


economice, fara intreruperi sau scaderi de ritm.
Controlul financiar periodic se desfasoara la anumite intervale, de obicei fixe, stabilite
prin programe, in functie de particularitatile activitatilor economice si necesitatile de
informare.

4. Principiile controlului fi nanciar exercitat de institutii publice


Principiul integrrii controlului financiar n structura organizatoric i de conducere
a economiei naionale presupune exercitarea sa de la verigile de baz pn la
nivelul de ansamblu al economiei naionale, acionnd n sistem piramidal.
Principiul autonomiei, competenei i autoritii controlului trebuie s rspund
la mai multe cerine, dintre care:

organizarea controlului s fie astfel fcut nct s dea posibilitatea ca cine conduce s
i controleze.

autonomia controlului i gsete expresia n organizarea propriu-zis a acestuia,


n independen absolut de structurile verificate.

competena profesional este asigurat prin nivelul de pregtire, volumul de


cunotine sau perceperea organului de control, la care se adaug unele caliti
personale dobndite prin experien, reprezentate prin capacitatea de analiz i
sintez, putere de selecie, spirit de orientare, fora de a ptrunde n intimitatea
unor probleme complexe i de a sesiza aspectele lor eseniale, receptivitate fa
de nou etc.

competena juridic sau legal desemneaz sfera de atribuii recunoscute de


lege i dreptul organelor de control de a aciona n cadrul acestora.

Principiul controlului extern cere ca n cadrul organizrii sistemului de control s se


delimiteze strict sfera de activitate i competenele acordate fiecrui organ de control.
Principiul asigur coordonarea, orientarea ca unitate de concepie, aciune i metod de
exercitare a controlului.
Principiul specializrii controlului impune gruparea i specializarea organelor de control
pe formele specifice, ct i pe domenii particulare n care i exercit activitatea
(industrie, comer) Aceasta ofer posibilitatea folosirii raionale a aparatului de control,
precum i creterea eficienei acestuia.
Principiul adaptabilitii controlului la structurile organizatorice i funcionale ale
entitilor sau activitilor controlate - este necesar ca formele i metodele de control
s fie suficient de suple sau de elastice, pentru a se adapta cu uurin la specificul
activitilor controlate, la structurile lor de organizare i desfurare. Respectarea acestui
principiu se nscrie n aciunea mult mai larg de perfecionare continu a tehnicilor
de exercitare a controlului financiar.
Principiul apropierii controlului de locurile unde se iau deciziile i unde se
concretizeaz rspunderile pentru administrarea patrimoniului public - urmrete, n
principal, nlturarea verigilor intermediare i inutile din munca de control. Avem n vedere
c activitatea de control financiar este o latur inseparabil a conducerii n economie, iar
rspunderile pentru integritatea patrimoniului i pentru realizarea sarcinilor propuse revin,
n primul rnd, unitilor patrimoniale i consiliilor lor de administraie. n consecin,
controlul trebuie efectuat mai nti din interiorul unitii, de ctre organele de conducere i de
organele de la nivelurile imediat superioare.

Derivnd din aceste principii, controlul financiar ndeplinete anumite funcii care
caracterizeaz coninutul su.

5. Funciile controlului fi nanciar


Funcia de evaluare-control const n determinarea rezultatelor economice ale unei uniti
patrimoniale i evaluarea acestora prin raportarea la un sistem de criterii prestabilit, n
vederea determinrii msurilor de intrare n legalitate i a mbuntirii activitilor verificate.
Prin funcia de evaluare-control se realizeaz cunoaterea exact, real, continu i
complet a fenomenelor, proceselor sau a activitilor supuse controlului financiar, care se
constituie, n acest fel, n principala surs de informaii necesare fundamentrii, dispunerii i
urmririi deciziilor.
Aceste activitati de control imbraca forme multiple, cele mai frecvente fiind:
observarea, supravegherea, compararea, analiza, evaluarea, validarea, raportarea,
monotorizarea, coordonarea, supervizarea, contrasemnarea, avizarea, autorizarea si
aprobarea.
Funcia de prevenire const, n special, n efectul de prentmpinare a abaterilor de la
prevederile legale sau de la normele prin care a fost reglementat activitatea unei uniti
economice.
Funcia de ndrumare a controlului financiar const n efectul formativ-stimulativ i de
generalizare a experienei pozitive, dobndite pe parcursul i ca urmare a desfurrii
activitii de verificare, att de cei ce o execut, ct i de ctre personalul entitii controlate.
Activitatea de ndrumare pe care controlorul financiar o desfoar este concomitent cu
activitatea de verificare, n legtur att cu unele abateri constatate care pot fi remediate
chiar n aceast perioad, ct i cu modul de rezolvare, de ctre ali operatori economici, a
problemelor care au generat aceste abateri.
Funcia de reglare a activitii agentului economic controlat este cea prin care se
realizeaz eliminarea factorilor perturbatori n scopul meninerii echilibrului economic i al
asigurrii funcionalitii activitii acestuia la parametrii proiectai.
Funcia de atestare-certificare se localizeaz, ndeosebi, la nivelul auditului
financiar- contabil, a crui principal misiune este s certifice conturile anuale ale
agenilor economici, atestnd c acestea dau o imagine fidel, clar i complet a
patrimoniului, a situaiei financiare i a rezultatelor obinute.

Funciile controlului financiar ar putea fi abordate i prin prisma practicii economice, innd
cont de latura formal a participrii controlului la mecanismul de funcionare al
economiei, n general i al diferitelor entiti, n particular. Din acest punct de vedere,
controlul financiar ndeplinete dou funcii specifice:
Funcia de instrument de conducere, care se concretizeaz n: cunoatere-evaluare i
ndrumare i sprijin. n activitatea de management general al unei firme, controlul
financiar are prin urmare un rol fundamental, misiunea lui fiind de a ajuta responsabilii
operaionali s conduc eficient gestionarea afacerilor.n consecin, pentru ei, se impun
urmtoarele obiective:
-

s valorifice toate oportunitile;

s controleze planurile de aciune;

s urmreasc executarea lor;

s analizeze ecarturile ntre previziuni i realizri;

s propun aciuni permind corectarea tendinelor negative.

Funcia de constrngere sau coercitiv - controlul financiar, instrument de


verificare/sanciune - este imaginea controlului cea care se impune cel mai des n cazul
manifestrii controlului, fie c este vorba de controlul financiar sau de cel al poliiei.
Este vorba aici de o verificare de ctre un ter, constnd n a compara o operaiune cu o
norm, o autorizaie sau un regulament. Orice deviere constatat devine surs de sanciuni.
Aceast accepiune poate da o imagine relativ rigid sau negativ controlului financiar.

Controlul financiar mai ndeplinete i o serie de funcii particulare (specifice) care in de


natura acestuia, printre care:

Funcia de msurare a posteriori a ecarturilor (abaterilor planificate anticipat);

Funcia de diagnosticare a erorilor financiare pe baza ecarturilor simptomatice care


afecteaz sau amenin activitatea agentului economic;

Funcia de revizuire a obiectivelor sau previziunilor viitoare pe baza diagnosticului


financiar;

Funcia de a interveni, n cadrul competenelor date, pentru redresarea sau


soluionarea problemelor firmei;

Funcia de reglementare a activitii firmei, prin asigurarea coerenei aciunii de


control, n raport cu obiectivele firmei, focalizndu-se asupra activitilor n curs de
desfurare;

Funcia de pregtire a agentului economic pentru luarea deciziilor, pe baza


rezultatelor controlului a priori;

Funcia de nvare i autonvare a realitilor pe care controlul le ridic n permanen,


prin aciunea corectiv asupra pertinena cadrului i normelor folosite.

6. Limitele controlului
1. Pentru a stabili in mod obiectiv situatiile de fapt si conformitatea acestora cu
normativele in vigoare este necesar ca entitatile de control sa nu fi contribuit in nici un
fel la crearea situatiilor respective sau la intocmirea documentelor si evidentelor care le
reflecta.
2. Pentru verificarea unei activitati trebuie sa existe obligatoriu o sursa de informare
autentica si accesibila entitatii de control.
3. Continutul si complexitatea fiecarei actiuni de control presupun un anumit profil, nivel
de calificare si de competenta al entitatii insarcinate sa o efectueze.
4. Fiind un atribut al conducerii, controlul este, in principiu, inoperant fata de sefii
ierarhici.
5. Entitatile de control nu au dreptul sa ia direct hotarari in legatura cu orientarea
activitatii viitoare a firmelor sau compartimentelor verificate.
6. Alte restrictii si limitari pot fi impuse prin insasi obiectivele controlului, de factori
subiectivi sau personali.

7. Prezentarea surselor de informaii pentru activitatea de control


fi nanciar.

Sistemul de documente primare, ca acte justificative i dovezi scrise ale proceselor


economice i financiare, constituie sursele de informaii att pentru toate formele de
eviden, ct i pentru controlul financiar. Caracteristica principal a documentelor primare
const n faptul c reflect cu fidelitate situaia patrimonial, pe baza lor exercitndu-se
controlul financiar de gestiune. Documentele trebuie s ndeplineasc anumite cerine
n ce privete structura, circulaia i pstrarea lor.
Sistemul de evidene tehnic-operative i contabile constituie o surs i mijloc de
control permanent asupra activitii economice i financiare la nivelul diferitelor structuri
organizatorice din economie.
n acest sens, nregistrrile contabile, registrele i situaiile contabile, bilanul i anexele
sale, contul de profit i pierderi etc. constituie importante surse de informaii pentru
controlul financiar care fac posibil cunoaterea real a situaiei financiare i
gestionrii patrimoniului agenilor economici, instituiilor, organizaiilor etc.
Formularele cu regim special - asemenea documente sunt supuse unui regim
special de gestionare, utilizare i eviden, cu finalitate n prevenirea pgubirii patrimoniului,
public sau privat, i sunt supuse unui control documentar specific riguros.
n mod concret se verific dac procurarea lor s-a efectuat numai de la furnizorii
autorizai, dac persoanele desemnate cu gestionarea lor ndeplinesc condiiile
legale, cunoaterea cu exactitate a volumului formularelor cu regim special intrate n
gestiune i a celor date spre utilizare, eliberarea lor din magazii numai cu indicarea
expres pe bonul de consum a numerelor i seriilor formularelor, justificarea
permanent a stocului existent, restituirile, formularele cu greeli, eronat completate sau
anulate.
Bugetul de stat bugetul public national este format din veniturile si cheltuielile
publice. Spre deosebire de cea privata, este impusa si conditionata de dispozitiile legale.
Bugetul de venituri si cheltuieli este un instrument util in previziunea financiara.
Un rol important al bugetului este acela ca directioneaza organizatia catre un scop clar,
anume rentabilitate, lichiditate si reducerea riscurilor.
Bilantul asigura comparabilitatea pozitiei firmelor, astfel incat se va cunoaste mai
bine natura si lichiditatea activelor, functia activelor in cadrul firmei, suma, natura si
delimitarea in timp a cheltuielilor.
Contul de profit si pierdere asigura comparabilitatea rezultatelor. Cu ajutorul
acestuia se vor cunoaste efectele diferitelor activitati, tranzactii si evenimente a unui agent
economic in functie de stabilitaste, risc si previzibilitate.

8. Cunoaterea asemnrilor si deosebirilor dintre diferitele forme de


control.
Principalele caracteristici:
Exist asemnri i deosebiri ntre diferite forme ale controlului i controlul financiar. S
vedem asemnrile i deosebirile ntre controlul financiar, auditul financiar, auditul financiar
extern i auditul intern. Confuzia este posibil datorit:

Modalitii de exercitare:
o
o

control financiar extern (se face de stat prin: Curtea de Conturi i Ministerul
Finanelor);
audit financiar extern (cerut expres de lege-cenzurat, sau cerut de proprietarii
anumitor uniti patrimoniale i executat pe baz de contract);

control financiar propriu (la ministere, departamente, alte organe centrale de


stat, prefecturi i Primria Municipiului Bucureti, regii autonome, societi
comerciale cu capital de stat);
audit intern (la nivelul tuturor unitilor patrimoniale definite ca atare n Legea
contabilitii) asigurat de cei care gestioneaz patrimoniul, n condiiile
Regulamentului de aplicare a Legii contabilitii.

Controlul financiar exercitat de catre institutiile publice:


- se exercit n numele statului, urmrindu-se: modul de utilizare al banului public (efectuat de
Curtea de Conturi);
- controlul administrrii i utilizrii mijloacelor financiare ale organelor centrale i locale ale
administraiei de stat i ale instituiilor de stat (efectuat de ctre Ministerul Finanelor);
- verificarea respectrii reglementrilor financiar-contabile n legtur cu ndeplinirea
obligaiilor fa de stat de ctre: regiile autonome i agenii economici cu capital
privat(efectuat de ctre Ministerul Finanelor);
- acionarea operativ pentru prevenirea i combaterea fraudelor, contraveniilor i
infraciunilor la regimul fiscal, vamal i cel al preurilor (efectuat de Ministerul Finanelor prin
Garda Financiar i Autoritatea Vamal).
- se organizeaz de ctre ordonatorii de credite sau directorii regiilor autonome sub forma
controlului financiar propriu" i se exercit n unitile administraiei de stat, n regiile
autonome i n unitile patrimoniale care au prevzut aceasta n statutele proprii;
- se exercit sub forma Controlului financiar preventiv (CFP) i a Controlului financiar de
gestiune (CFG) care sunt organizate de conducerea unitii, iar personalul ce-l exercit are
prevazut in fisa postului aceste activitati fiind remunerat pentru executarea lor.

Audit financiar extern


Prin audit financiar se nelege examinarea efectuat de un profesionist competent i
independent (auditor financiar, cenzor-expert contabil sau contabil autorizat cu studii
superioare) n vederea exprimrii unei opinii motivate asupra:
- validitii i corectei aplicri a procedurilor interne stabilite de conducerea firmei (auditul
intern);
- imaginii fidele, clare i complete a patrimoniului, a situaiei financiare i a rezultatelor
obinute de firma (auditul statutar cerut de lege i exercitat de cenzori sau auditul contractual
efectuat la cererea firmei de ctre auditori financiari sau societi comerciale de audit).
Alte elemente ce definesc auditul financiar sunt:
- se execut la cererea proprietarilor, entitii patrimoniale de ctre auditori pe baza
mandatului (audit statutar) sau pe baza contractului de prestri de servicii (audit contractual);
- nu are drept scop urmrirea obinerii rezultatelor prevzute n bugete sau raportate prin
situaii financiare sau conturi anuale;
- are drept scop colectarea elementelor probante pentru exprimarea unei opinii cu privire la
regularitatea i sinceritatea contabilitii i c sinteza acesteia - conturile anuale - dau o
imagine fidel clar i complet a patrimoniului, situaiei financiare i a rezultatelor;
- reprezint o garanie pentru teri i pentru controlul financiar extern al statului c informaia
financiar (conturile anuale) este credibil;

- este independent i remunerat cu onorariu.

Audit intern
n Romnia, n baza legii 31/1990 republicat, firmele care nu sunt obligate s-i procure audit
financiar pot avea comisii de cenzori.Structurile din sistemul privat care utilizeaza patrimoniul
public, prin legea 672/2002 au fost obligate s-i organizeze compartiment de audit
intern.Standardele internaionale de audit intern recomand compartimentelor de audit
intern s nu fie mai mici de 3 persoane.Auditul intern are urmtoarele caracteristici:
- ofer consiliere managerial
- analizeaz i evalueaz controlul intern- este controlul controlului intern
- se asigur organizarea i funcionarea de ctre persoana care gestioneaz patrimoniul;
- are drept scop protejarea valorilor active, promovarea eficacitii exploatrii, asigurarea
respectrii dispoziiilor administraiei i asigurarea fidelitii exactitii informaiei contabile;
- este exercitat de angajaii celui care gestioneaz patrimoniul;
- este subordonat administraiei unitii patrimoniale i este remunerat cu salariu,
n concluzie, controlul financiar i auditul sunt categorii economice care nu pot fi
confundate, deosebirile privesc aspectele legate de organizare, exercitare i obiective
urmrite.

ntrebri capitolul 2
1. Defi nirea notiunii de metoda folosita in controlul fi nanciar.
n nelesul ei teoretic, metoda controlului financiar const n ealonarea investigaiilor sau a
cercetrii fenomenelor pe patru trepte distincte: informarea, verificarea, analiza i sinteza.

2. Controlul documentar
Controlul documentar este procedeul de stabilire a realitii, legalitii i eficienei
operaiunilor economice i financiare prin examinarea documentelor primare i
centralizatoare, a nregistrrilor n evidena tehnic-operativ i n cea contabil. Acest tip de
control se exercit att sub aspectul formei ct i al coninutului documentelor primare.
Din punctul de vedere al formei, controlul documentelor are urmtoarele obiective:
autenticitatea, exactitatea ntocmirii i valabilitatea, efectuarea corect a calculelor.
Controlul viznd autenticitatea documentelor se ndreapt cu prioritate asupra
urmtoarelor aspecte: modul de folosire a documentelor tipizate; completarea cu toate
elementele necesare solicitate de imprimat; completarea corect a datelor i existena
eventualelor tersturi, falsificri, adugiri n text, corecturi nesemnate; existena
semnturilor originale, inclusiv concordana cu specimenele de semnturi; concordana dintre
documente i justificrile anexate.
Controlul exactitii ntocmirii i valabilitii documentelor se realizeaz n raport cu
momentul i condiiile producerii operaiunilor economice i financiare pe care le
consemneaz.

Controlul efecturii corecte a calculelor presupune verificarea din punct de


vedere aritmetic a documentelor viznd constatarea i nlturarea erorilor de calcul
care pot denatura coninutul operaiunilor economice i financiare, eventual n slujba unor
scopuri oculte.
Din punctul de vedere al coninutului, controlul financiar al documentelor are ca
obiective: legalitatea (justeea), realitatea (exactitatea), eficiena (necesitatea,
economicitatea i oportunitatea).
Controlul asupra legalitii documentelor urmrete ca acestea s fie ntocmite
cu respectarea normelor legale privind disciplina financiar a operaiunilor pe care le reflect.
Controlul realitii i exactitii operaiunilor economice i financiare i propune
s stabileasc dac acestea s-au efectuat n limitele, condiiile i locul indicat n documentele
justificative. Acest obiectiv al controlului financiar asupra documentelor primare se
realizeaz i prin tehnica controlului reciproc i prin tehnica controlului ncruciat al
documentelor.
Controlul eficienei operaiunilor economice i financiare are n vedere aspecte mai complexe
care in de: necesitatea, economicitatea i oportunitatea acestora.
Controlul financiar sub aspectul necesitii i propune s verifice gradul de utilitate
a operaiunilor consemnate n documente, propunnd msuri pentru eliminarea risipei i
stoparea efecturii n continuare a unor operaiuni ineficiente.
Controlul economicitii vizeaz cu prioritate dac operaiunea financiar este
necesar din punctul de vedere al activitii generale a unei entiti economice sau sociale
i dac prin producerea acelor operaiuni exist garania unui rezultat financiar pozitiv.
Economicitatea este minimizarea costului resurselor alocate pentru atingerea rezultatelor
estimate ale unei activiti, cu meninerea calitii corespunztoare a acestor rezultate.
Controlul oportunitii unei operaiuni vizeaz aspectul dac momentul ales i
locul stabilit pentru executarea acesteia sunt cele mai convenabile, att din punct de
vedere economic i financiar. Oportunitatea este caracteristica unei operaiuni de a servi n
mod adecvat, n circumstane date, realizrii unor obiective asumate.

3. Cunoasterea procedeelor si tehnicilor utilizate in activitatea de control


fi nanciar.
Controlul documentar se exercit prin modaliti sau tehnici care se utilizeaz selectiv n
funcie de situaia verificat. Aceste modaliti sau tehnici sunt urmtoarele:
1. Controlul cronologic se exercit n ordinea ntocmirii, nregistrrii i ndosarierii
documentelor. Acestea se examineaz pe fiecare zi, n ordinea n care sunt pstrate
fr nici o grupare sau sistematizare prealabil.
2. Controlul invers cronologic se exercit de la sfritul spre nceputul perioadei
de control. Se ncepe cu verificarea celor mai recente operaiuni i documente i
se continu din prezent spre trecut.
3. Controlul sistematic sau pe probleme presupune mai nti gruparea
documentelor pe anumite probleme (exemplu: operaiuni de cas, aprovizionare,
salarizare, decontri), iar apoi se trece la controlul lor n ordine cronologic.
4. Controlul reciproc const n verificarea i confruntarea la aceeai unitate a unor
documente sau evidene cu coninut identic, ns diferite ca form, pentru operaii
aflate n interdependen.
5. Controlul ncruciat const n verificarea i confruntarea coninutului tuturor
exemplarelor ale unui document, existente la unitatea controlat i la alte uniti cu
care aceasta se afl n relaii de afaceri

6. Investigaia de control reprezint modalitatea prin care se obin informaii din partea
personalului a crei activitate se verific, presupunnd studierea unor probleme care
nu rezult clar din documentele i evidenele puse la dispoziie.
7. Calculul de control presupune reproducerea unor secvene ale muncii
ndeplinite de contabili, prin care se obin probe asupra exactitii nregistrrilor
contabilitii, i un element probatoriu extrem de important n cazul producerii unor
fraude prin plimbarea unor sume i operaiuni n diferite conturi cu scopul pierderii
urmei lor.
8. Examenul critic implic verificarea documentelor i evidenelor tehnic-operative,
contabile i financiare cu scopul descoperirii elementelor eseniale, de continuitate
logic n derularea unor procese i fenomene.
9. Comparaia contabil const n examinarea comparativ a diferitelor solduri
din evidenele analitice cu cele din conturile sintetice supuse controlului
documentar.
10.Analiza contabil este modalitatea de control documentar care precede nregistrarea
operaiunilor economice n conturi i prin care se determin conturile n care urmeaz a
se nregistra i relaia dintre ele, presupunnd nlnuirea logic a mai multor judeci
pentru obinerea unei concluzii concretizate n soluia contabil a respectivelor
operaiuni.(este preventiva)
11.Examinarea balanelor analitice de control care se ntocmesc pentru fiecare
cont sintetic desfurat pe conturi analitice i care cuprind urmtoarele corelaii de
control:
o soldul iniial/final al contului sintetic s fie egal cu totalul soldurilor iniiale/finale
ale conturilor sale analitice;
o totalul micrilor debitoare/creditoare ale contului sintetic s fie egal
cu totalul micrilor debitoare/creditoare ale conturilor ananalitice
12.Examinarea balanei contabile sintetice este instrumentul cu ajutorul cruia
se obine garania exactitii nregistrrilor efectuate n conturi i a ntocmirii
unor balane reale i complete prin care se semnaleaz operativ nregistrarea
greit a unor operaii economice, ca urmare a nerespectrii principiului dublei
nregistrri, nsumarea eronat a rulajelor sau stabilirea greit a soldurilor.

Posibilitatea descoperirii erorilor cu ajutorul acestei modaliti a controlului


documentar prin intermediul egalitilor dintre coloane, sunt limitate numai la
acele erori care se bazeaz pe inegaliti, fr a avea posibilitatea sesizrii erorilor
care denatureaz nsui sensul nregistrrilor contabile. Erori de asemenea tip sunt
cele legate de: omisiunile de nregistrare a operaiilor, erori de compensaie, erori de
imputaie i erori de nregistrare n registrul jurnal.
13. Examinarea balanei ah, este instrumentul n msur s descopere erorile de
nregistrare care pe lng seriile de egaliti, cuprinde i corespondena
conturilor. Aceasta ofer i posibilitatea identificrii necorelaiilor ntre conturi, a
erorilor de compensaie i a celor de nregistrare.
14.Tehnica operaiunilor bilaniere, ca modalitate de control documentar, are n
vedere verificarea indicatorilor bilanului care se sprijin pe datele contabilitii
curente. Exactitatea indicatorilor bilanului se asigur prin:
reflectarea complet i exact a tuturor veniturilor i cheltuielilor care se refer
la perioada pentru care se ntocmete bilanul;
respectarea regulilor de evaluare a elementelor cuprinse n bilan;
confruntarea datelor din contabilitate cu realitatea, prin inventariere;
respectarea normelor legale cu privire la virarea obligaiilor fa de buget etc.
Examenul conturilor anuale are ca obiect verificarea:
-

faptului c bilanul, contul de profit i pierdere i anexele sunt coerente, concord cu


datele din contabilitate, sunt prezentate conform principiilor contabile i
reglementrilor n vigoare i in cont de evenimentele posterioare datei de nchidere;

faptului c anexele comport toate informaiile de importan semnificativ asupra


situaiei patrimoniale, financiare i rezultatelor obinute.

Tehnicile de examinare a conturilor anuale se sprijin n mod esenial pe examenul analitic i,


n mod deosebit, pe:
-

calcularea indicatorilor de analiz financiar i compararea lor cu cei ale exerciiilor


precedente i ale sectorului de activitate;
comparaiile ntre datele reieite din conturile anuale i datele anterioare, posterioare i
previziunile firmei sau ale altor firme similare;
compararea n procent fa de cifra de afaceri a diferitelor posturi din contul de profit i
pierdere.

Acest examen analitic asupra documentelor finale permite actualizarea i controlul


concluziilor trase n timpul examenului analitic efectuat n etapele anterioare.
Examinarea de ansamblu a bilanului contabil are ca obiective principale verificarea
dac bilanul, contul de profit i pierdere i anexele:
-

sunt coerente, innd cont de cunoaterea general a firmei, de sectorul de


activitate i de mediul social-economic;
sunt prezentate dup principiile contabile i reglementrile n vigoare;
in cont de evenimentele posterioare datei de nchidere;
prezint o imagine fidel, clar i complet a:

a. patrimoniului, prin: inerea corect i la zi a contabilitii; existena inventarierii


patrimoniului, a corectei valorificri a acesteia i cuprinderii acestui rezultat n bilan;
preluarea corect n balana de verificare a datelor din conturile sintetice i concordana
dintre acestea i conturile analitice; corecta efectuare a operaiilor legate de nregistrarea sau
modificarea capitalului social; corecta evaluare a patrimoniului conform reglementrilor n
vigoare; ntocmirea bilanului contabil pe baza balanei de verificare a conturilor sintetice;
corelarea datelor din anexe cu cele din bilan.
b. rezultatelor, prin: ntocmirea contului de profit i pierdere pe baza datelor din contabilitate
privind perioada de raportare; stabilirea profitului net i a destinaiilor acestuia propuse
adunrii generale conform dispoziiilor legale.
c. situaiei financiare, prin: existena garaniilor pentru mprumuturile i creditele obinute sau
acordate de firm; existena suficient a resurselor financiare.
Asupra indicatorilor cuprini n bilan, au atribuiuni de control
financiar conductorul compartimentului financiar-contabil, cenzorii, ca mandatari ai
adunrii generale a acionarilor, Direciile Generale ale Finanelor Publice i Agenia
Naional de Administrare Fiscal.
Procedeul ridicrii unor documente de ctre organele de control reprezint o msur
asiguratorie i se folosete n toate cazurile n care exist pericolul ca unele documente
(considerate nelegale, incorecte sau dubioase) s fie sustrase sau distruse de cei interesai
(mai ales dac reprezint unica dovad a unor nereguli), s fie modificate sau completate cu
meniuni suplimentare fa de cele constatate iniial.
n toate cazurile documentele ridicate se nlocuiesc cu copii certificate de ctre organul
de control i de conducatorul unitii sau compartimentului verificat; pe copie se menioneaz
obligatoriu locul unde se afl documentul original, organul care l-a ridicat i calitatea acestuia.
Procedeul confecionrii unor copii sau extrase dup documentele verificate se
utilizeaz n cazurile n care datele sau operaiunile economice i financiar contabile coninute
n documente sunt necesare pentru susinerea ori confirmarea constatrilor fcute de ctre
organul verificator, pentru fundamentarea concluziilor nscrise n actele de control, fr s
existe riscul ca documentele respective s fie sustrase, distruse sau falsificate.

4. Controlul faptic
Controlul faptic este procedeul de control financiar prin care are loc stabilirea situaiei reale
i a micrii mijloacelor materiale i bneti dintr-un patrimoniu. Acesta se exercit la
locul de pstrare a bunurilor materiale i mijloacelor bneti avnd ca obiective prioritare
urmtoarele:

determinarea exact a cantitilor i valorilor existente;


starea real n care se gsesc;
stadiul i modul de prelucrare;
respectarea prevederilor legale n utilizarea lor.

Se efectueaz atunci cnd este posibil identificarea pe teren a


imobilizrilor corporale, mrfurilor, materiilor prime, materialelor care fac obiectul
documentelor verificate, urmrind a se stabili dac cele reflectate n documente sunt n
concordan cu realitatea.
Principalele tehnici utilizate n controlul faptic sunt: inventarierea de control,
expertiza tehnic i analiza de laborator, observarea direct, inspecia fizic.
1. Inventarierea de control este modalitatea principal de control faptic avnd ca
obiectiv constatarea (la un moment dat) a existenei cantitative i calitative a valorilor
materiale i bneti dintr-o gestiune, precum i a modului de ndeplinire a activitii de
ctre gestionari.
Este necesar s se fac o distincie ntre inventarierea de control ca tehnic a controlului
financiar i inventarierea general i periodic a ntregului patrimoniu care d coninut
controlului financiar de gestiune. Prima variant se realizeaz la un moment dat, viznd
surprinderea realitilor efective i pentru reuita sa, o condiie esenial este caracterul
inopinat.A doua form se execut n funcie de o programare anticipat asupra ntregului
patrimoniu, mbinnd elemente de control faptic cu cel documentar i cu efectuarea unor
operaiuni specifice de regularizare a rezultatelor.
n funcie de natura elementelor verificate i de obiectivele urmrite prin aciunea de control,
se pot utiliza, ca procedee de lucru, inventarierea total i inventarierea prin sondaj:
a.Inventarierea total permite cunoaterea integral a realitilor i formularea unor concluzii
exacte, dar este mai greu de realizat. Ea reclam un timp de executare ndelungat, un
efort substanial i sistarea operaiunilor de primire i eliberare a bunurilor din gestiune pe
perioada efecturii ei.
b.Inventarierea prin sondaj se realizeaz cu mai mult uurin, este mai operativ. n
practica economic actual, inventarierea de control se realizeaz, n principal, pe
calea sondajului. Explicaia poate fi dat i de faptul c, n condiiile actuale, volumul
valorilor ce trebuie inventariate i sortimentele acestora nregistreaz o cretere rapid i
respectiv o diversificare continu.
2. Expertiza tehnic i analiza de laborator sunt modaliti de control faptic care se
utilizeaz (de regul combinat) pentru stabilirea integritii valorilor materiale,
calitatea unor produse, coninutul i succesiunea anumitor lucrri, volumul
manoperei ncorporate, consumurile specifice necesare unei operaiuni etc. Intervin

n cazurile n care, n cursul efecturii verificrii, organele de control nu pot


trage concluzii asupra unor aspecte fr intervenia specialitilor, care s se
pronune din punct de vedere profesional, fie efectund o expertiza tehnic, fie
efectund analize de laborator.

3. Observarea direct ca modalitate de control faptic este folosit pentru stabilirea unor
situaii reale care nu rezult din documente. Acest procedeu presupune ca organul de
control s se deplaseze inopinat la faa locului pentru a constata modul n
care personalul unitii controlate i ndeplinete obligaiile de serviciu sau la
locurile unde se desfoar anumite activiti.
Observarea direct este o metod utilizat cu prioritate n controlul concomitent
(ierarhizat sau operaional) i const n urmrirea la faa locului a modului de organizare i
desfurare a muncii n diferite sectoare sau compartimente specializate.
4.

Inspecia fizic const n examinarea existenei nemijlocite a unor mijloace


materiale i valori, cum ar fi controlul banilor i altor hrtii de valoare n casierii.
5. Procedura confirmrii directe - este o tehnic ce const n a cere unui ter - avnd
legturi de afaceri cu firma verificat - s confirme direct informaiile privind existena
operaiilor, a soldurilor etc. Procedura confirmrii directe este indicat n toate

cazurile cnd poate fi realizat.

6. Tehnica interviului, aplicat n cadrul lucrrilor de audit financiar, este o metod de


investigare destinat cunoaterii n profunzime a comportamentului uman n nsuirea
i aplicarea unor proceduri

7. Analiza economico-fi nanciara.


n mod concret procedeul de verificare bazat pe analiza economico-financiar se
efectueaz prin mai multe modaliti sau tehnici specifice, cum ar fi:
1. Tehnici de stabilire a relaiilor cauzale ntre fenomene, vizeaz cu precdere
urmtoarele aspecte:

corespondena ntre fenomenul verificat i mprejurrile sau condiiile reale


n care acesta s-a desfurat;
stabilirea efectelor unei anumite variaii a fenomenului verificat cruia i urmeaz o
anumit variaie a altui fenomen;
stabilirea soldului sau rmiei, adic scderea din variaia total a unui
fenomen, a influenelor cunoscute i obinerea astfel a diferenei datorate aciunii
factorilor necunoscui.

2. Diviziunea i descompunerea asigur profunzime studierii activitilor supuse


controlului, permind astfel localizarea abaterilor i a cauzelor lor, n timp i spaiu.
3. Gruparea implic separarea operaiunilor controlate n grupe omogene dup unul
sau mai multe criterii sau caracteristici, n funcie de scopul urmrit n control.
4. Substituirea n lan se aplic n cazul relaiilor de tip determinist, care mbrac forma
matematic a produsului sau raportului (proporionalitate direct sau invers). n cazul
relaiei dintre doi sau mai muli factori de influen, se folosesc valorile din baza de
comparaie i cele efective, stabilindu-se diferena tuturor factorilor i apoi, prin
substituire treptat se ajunge la consemnarea influenei fiecrui factor n parte. Aceast
tehnic de control presupune respectarea urmtoarelor reguli:

aezarea factorilor n ordinea de analiz prin substituirea nti a factorului


cantitativ i apoi a celui calitativ;
realizarea substituirii n mod succesiv;
un factor substituat se menine ca atare n toate operaiunile ulterioare.

5. Balana elementelor i a modificrii lor ca modalitate de analiz i control se


utilizeaz atunci cnd ntre elementele fenomenului verificat exist relaii de tipul
sum i diferen", i care oglindesc cantitativ interdependena elementelor
fenomenului respectiv.

6. Corelaia este modalitatea de analiz i control ce se utilizeaz n cazul n care


ntre factori i fenomenul controlat sunt relaii de tip stochastic", adic fiecrei valori a
factorului determinant i corespund mai multe valori ale caracteristicii rezultative, ealonate
ntre anumite limite.
7. Calculul matricial se aplic n cazul existenei unor relaii funcionale de produs sau
raport" ntre fenomenul controlat i factorii de influen.
8. Cercetarea operaional se utilizeaz n adoptarea deciziilor cnd intervin mai muli
factori diferii care trebuie luai n consideraie, fiind o tehnic utilizat cu precdere n analiza
previzional.
Modalitile de control bazate pe analiza economico-financiar nu se aplic n mod
automat pentru toate obiectivele supuse controlului, ci selectiv i difereniat, n funcie
de natura surselor de date, de modul de culegere, nregistrare, prelucrare i pstrare a
acestora, natura i formele de control exercitat.

8. Prezentarea controlului total si a controlului prin sondaj, cazuri in care


se utilizeaza fi ecare.
Controlul total cuprinde toate operaiunile din cadrul obiectivelor stabilite i se exercit pe
ntreaga perioad supus verificrii. Acest tip de control financiar este cel mai
cuprinztor i sigur. ntruct presupune un volum foarte mare de munc, nu se poate
aplica ntotdeauna.
Controlul prin sondaj vizeaz cu prioritate cele mai reprezentative documente i
operaii, care permit obinerea unor concluzii cu caracter general asupra obiectivului
controlat. El se poate limita i la o parte din perioada de timp supus verificrii,
lundu-se n considerare inclusiv operaiunile n curs de efectuare.
De multe ori, rezultatele sondajelor determin extinderea controlului asupra tuturor
operaiunilor, ajungndu- se astfel la controlul total. De asemenea, eficiena controlului
prin sondaj depinde, n mare msur, de modul cum sunt selectate reperele principale i
de proporia operaiunilor n cadrul fiecrui reper, fiind necesar s fie cele mai
reprezentative n gestiunea respectiv.
Dup ce s-au definit obiectivele i s-a ales masa (mulimea), se trece la executarea
sondajului, parcurgndu-se mai multe etape i anume:
1.Alegerea tehnicilor, care este influenat de dou elemente: natura controlului care
trebuie efectuat (sondaje asupra atribuiilor sau sondaje asupra valorilor) i recurgerea sau
nerecurgerea la tehnici statistice.
Alegerea tehnicii de lucru reinute depinde de urmtorii factori: talia masei respective (cu ct
este mai mare, cu att recurgerea la tehnici statistice este mai ridicat); capacitatea acesteia
de a ndeplini obiectivele sondajului; raportul cost/eficacitate a tehnicii alese (costurile impuse
pentru realizarea unui sondaj statistic sunt uneori disproporionate fa de obiectivele i
utilitatea sondajului).
2. Determinarea taliei eantionului se face n funcie de unii factori, care difer, dup
cum este vorba de sondaje asupra atribuiilor sau de sondaje asupra valorilor.
3. Selecionarea eantionului - oricare ar fi metoda utilizat pentru alegere,
eantionul selecionat trebuie s fie reprezentativ.
4. Studiul eantionului. Pentru ca eantionul s aib un caracter probant, toate elementele
selecionate trebuie s fie controlate.

5. Evaluarea rezultatelor - nainte de a trage o concluzie general asupra rezultatelor


obinute, fiecare anomalie constatat este examinat n sensul aprecierii dac este ntradevr reprezentativ pentru masa (mulimea) respectiv, sau dac este accidental i al
aprecierii dac anomalia nu este revelatoare pentru o problem mai grav dect aparenele
(de exemplu, o fraud).
6. Concluziile sondajului - concluzia final asupra postului, tranzaciilor sau operaiilor care
au fcut obiectul controlului va fi suma concluziilor trase asupra:
-

elementelor cheie care au fcut obiectul unui control;


anomaliilor excepionale constatate;
restului masei (mulimii).

9. Cunoasterea oportunitatilor si provocarilor cu care se confrunta


controlul fi nanciar in conditiile informatizarii sistemului fi nanciarcontabil.
Principala modificare intervenit n structura sarcinilor ce revin organelor de control financiar,
n condiiile sistemelor informatice, const n aceea c, pe lng obiectivele de fond ale
controlului sau ale altor verificri similare, trebuie urmrite cu egal atenie operaiunile
secundare de culegere, prelucrare i prezentare a informaiilor utilizate. Acest lucru are o
dubl semnificaie:

n primul rnd, metodologia controlului i tehnicile de verificare trebuie adaptate la


condiiile i cerinele impuse de sistemele informatice, la noile forme de organizare i de
prezentare a evidenelor economice.

n cel de-al doilea rnd, organele de control economic-financiar i experii contabili


trebuie s cunoasc (s poat aprecia) gradul de exactitate al datelor furnizate de
sistemele informatice, s-i formeze convingerea c investigaiile i apoi concluziile lor
au o baz de plecare real.
Influenele pe care le exercit sistemele informatice moderne asupra controlului financiar in
de preocuprile autoritilor publice, de structurile manageriale interne, viznd
combaterea criminalitii economico-financiar,marea delicven financiar, evaziunea
fiscal i fenomenul splrii banilor murdari, etc. domenii n care infraciunile sunt
sprijinite de o logistic informatic din ce n ce mai sofisticat i mai performant.
Se admite c dou categorii de influene le exercit sistemele informatice asupra
controlului financiar, astfel:
A. Influenele de natura avantajelor sau facilitilor care constau n urmtoarele:

faptul c informaiile de intrare se introduc o singur dat n sistem asigur o


identitate deplin a datelor preluare din documentele - surs, precum i caracterul
unitar al indicatorilor folosii n diferite compartimente.

efectuarea automat a calculelor ofer ntotdeauna un grad sporit de


siguran, fa de prelucrarea manual a datelor.

Se desprinde concluzia c facilitile oferite de sistemele informatice moderne


influeneaz n mod favorabil activitatea de control financiar i uureaz sarcinile oricrui
controlor. Aceste avantaje pot fi fructificate numai n msura n care sistemele informatice
sunt bine puse la punct i bine organizate.
B. Influenele de natura restriciilor se refer n principal la urmtoarele aspecte:

viteza cu care sunt operate nregistrrile sau transpuse datele pe supori


magnetici exclude posibilitatea examinrii atente a fiecrui document.
n condiiile sistemelor informatice, introducerea unor sume greite, denaturarea unor
simboluri sau coduri i alte erori similare, sunt preluate n toate aplicaiile ce utilizeaz
fiierul n cauz, ajungnd pn n documentele de sintez.
ntr-un mediu puternic informatizat, condiiile de acces la mijloacele de prob sunt total
diferite fa de sistemele de eviden manual.

Aceasta nseamn n fapt c aciunile propriu-zise de control trebuie precedate de studii


preliminare sau documentri speciale asupra sistemului informaional i informatic, care s
permit organelor de control s se familiarizeze cu condiiile concrete din unitate i s
aprecieze gradul de siguran pe care l ofer informaiile pe care le vor utiliza.

Controlul financiar preventiv este mai puin afectat sub raport metodologic,
datorit faptului c el se exercit nainte de efectuarea operaiunilor economice patrimoniale
prevzute de legislaia n vigoare, n schimb, este influenat din punctul de vedere al
organizrii i al sarcinilor sale specifice.

Controlul ulterior exercitat pe baza datelor prelucrate i furnizate de sistemele


informatice moderne sufer influene substaniale. Fenomenul este de natur s
influeneze nu numai tehnicile de efectuare a controalelor i verificrilor, dar i criteriile
de desemnare a organelor de control, de alegere a cenzorilor i a auditorilor,
influennd n egal msur procedurile de fixare a obiectivelor i chiar alegerea metodelor de
investigaie.

ntrebri capitolul 3
1. Cunoaterea sistemului metodologic de exercitare a controlului
fi nanciar.
Metodologia de exercitare a controlului financiar reprezint modul de cercetare i
aciune, procedeele de control, n vederea prevenirii, constatrii i nlturrii pagubelor
din avutul public sau privat.
Controlul financiar (ca form particular specific a controlului n general) se exercit la
orice nivel de gestiune i se desfoar n conformitate cu un algoritm care include
patru etape importante:
1. stabilirea standardelor, normelor i obiectivelor;
2. msurarea realizrilor;
3. compararea realizrilor cu obiectivele stabilite n prima etap i determinarea abaterilor;
4. luarea de msuri pentru corectarea deviaiei.
Din punct de vedere metodologic, controlul financiar este un proces de cunoatere cu
urmtoarele momente eseniale:

cunoaterea situaiei stabilite, considerat ca baz de referin (comparaie);


cunoaterea situaiei reale;
determinarea abaterilor (prin confruntarea situaiei reale cu cea stabilit);
formularea unor concluzii, propuneri, msuri i sugestii.

Momentul esenial al procesului de control l constituie comparaia, ntruct orice


operaiune sau activitate economico-financiar se cerceteaz nu numai n sine, ci n raport cu
un criteriu considerat ca o baz de comparaie, permind tragerea unor concluzii.

Criteriile de comparaie alese determin n ultim instan i natura comparaiei


ca suport al controlului financiar. Astfel, se pot delimita:

comparaii n funcie de un criteriu prestabilit, n aceast categorie fiind


cuprinse previziunile, prognozele, sarcinile, normele, prevederile legale, standardele;
comparaii cu caracter special, ca de exemplu cele care au n vedere variante de
eficien a unor msuri, programe sau soluii tehnico-economice viznd alegerea celei
optime;
comparaii n timp, referindu-se de regul la activitatea programat sau efectiv
din perioada controlat cu cea din perioadele precedente.

n comparaia indicatorilor calitativi (costuri, rentabilitate) indicatorii de volum sunt


aceeai (volumul produciei), iar cheltuielile diferite. n compararea indicatorilor cantitativi
i calitativi ce cuprind mai multe produse sau lucrri, se are n vedere i eventuala modificare
a structurii.
Privit ca un proces structurat pe momentele enunate, metodologia de control
presupune o filier adecvat de cercetare i aciune, care ntr-o succesiune logic, se prezint
astfel:

formularea obiectivelor controlului;


stabilirea formelor de control i a organismelor competente s efectueze
verificarea asupra obiectivelor stabilite;
identificarea surselor de informare pentru control (documente primare, evidene
tehnicooperative, evidene financiar-contabile, alte documente);
aplicarea procedeelor i modalitilor (tehnicilor) de control cu ajutorul crora se
realizeaz cunoaterea activitii verificate;
ntocmirea actelor de control n care se nscriu constatrile;
modalitile concrete de finalizare a aciunii de control;
msurarea eficienei controlului viznd prevenirea i nlturarea abaterilor,
deficienelor i lipsurilor.

Sistemul metodologic de exercitare a controlului financiar se definete ca un ansamblu de


activiti interdependente care, prin utilizarea unor procedee i tehnici specifice, are drept
scop realizarea procesului de cunoatere a unui fenomen, a unui proces sau a unei activiti
economice prin raportarea modului concret de manifestare a acestora la prevederile legale,
normele sau instruciunile prin care au fost definite.
Structurat pe etape, i, n cadrul acestora, pe faze i sub-faze, metodologia de realizare a
controlului financiar al statului se prezint astfel:
1. Etapa programrii activitii de control financiar
a. Elaborarea programului de control;
b. Repartizarea i transmiterea obiectivelor din program unitilor cu atribuii de control
financiar.
2. Etapa pregtirii aciunii de control financiar
a. Stabilirea temelor controlului;
b. Analiza general a temelor controlului care presupune:
i. nsuirea elementelor teoretice i a prevederilor legale care reglementeaz activitatea
ce face obiectul aciunii de control;
ii. cunoaterea general a principalelor elemente de organizare a tipului de subiect
(unitate economic) care urmeaz a fi controlat.
c. Stabilirea principalelor obiective ale controlului - tematica de control financiar.
3. Etapa efecturii controlului financiar

a. Adaptarea obiectivelor tematice la condiiile specifice ale activitii subiectului


controlat;
b. Stabilirea surselor de informare necesare efecturii controlului;
c. Selectarea i aplicarea procedeelor i tehnicilor necesare realizrii controlului;
d. Determinarea abaterilor i a deficienelor;
e. Stabilirea rspunderilor n sarcina persoanelor vinovate.
4. Etapa ntocmirii actelor de control - presupune nscrierea constatrilor n actele de
control.
5. Etapa valorificrii constatrilor rezultate din efectuarea controlului financiar presupune n principal stabilirea msurilor de intrare n legalitate i recuperarea prejudiciilor.

5. Descrierea activitilor ce se desfoar n etapa de programare a


activitii de control fi nanciar.
a. Elaborarea programului de control
Programul de control este un document care conine, nominalizate, toate obiectivele generale
privind activitile ce urmeaz a fi incluse n aciunile de control financiar, structurate pe
forme de control, cu precizarea termenelor la care urmeaz a fi finalizate, eventual a
persoanelor care l execut, precum i a subiecilor - entiti economice sau activiti - ce
urmeaz a face obiectul verificrii.
Programul de control se elaboreaz n cadrul fiecrei uniti cu atribuii de control financiar, se
centralizeaz la nivelul structurii coordonatoare, dup care se aprob de ctre conducerea
acesteia i, n form final, se returneaz unitilor din subordine n vederea punerii n
aplicare.
b. Repartizarea si transmiterea obiectivelor din program unitatilor cu atributii de
control
Sarcinile rezultate din programul de control se repartizeaz subunitilor, care, n baza
acestora, i elaboreaz propriul program, n care obiectivele generale sunt detaliate pe
obiectivele specifice, proprii fiecreia dintre aceste componente structurale cu atribuii de
control aparinnd unitii de baz.
Dup aprobare, prevederile programului de control financiar constituie sarcin de serviciu,
obligatoriu de realizat de ctre fiecare unitate cu sarcini de control financiar, indiferent de
nivelul acesteia.

6. Cunoaterea activitilor ce se desfoar n etapa de pregtire a


aciunii de control fi nanciar al statului.
a. Stabilirea temelor controlului
Tema controlului se definete ca o exprimare sintetic a unei aciuni de verificare financiar
care se desfoar pe baza unor obiective stabilite i aprobate de ctre conducerea unitii cu
sarcini de control autorizate s o exercite.
Temele controlului sunt stabilite n funcie de necesitile de informare a unor factori de
decizie, n legtur cu starea la un moment dat a unor fenomene, procese sau a unor
activiti economice.
Caracterul permanent al necesitii de informare prin control poate mbrca la rndul su
forma continu sau forma periodic, aceasta din urm manifestndu-se la anumite date, de
obicei fixe.

Caracterul accidental al necesitii de informare este de obicei generat de apariia unor


situaii neprevzute n desfurarea fenomenelor, proceselor sau activitilor economice,
datorate unor abateri de la prevederile legale ale personalului de execuie i/sau de
conducere implicat n realizarea acestora.
Denumirea temei controlului financiar trebuie s fac referire la cteva elemente
caracteristice rezultate din obiectul verificrii, subiectul controlului, persoan fizic sau
juridic, la care se realizeaz aciunea i eventual perioada din activitatea acestuia ce face
obiectul aciunii.
b. Analiza generala a temelor controlului
nsuirea elementelor teoretice i a prevederilor legale care reglementeaz activitatea ce face
obiectul aciunii de control, este activitatea n care controlorul studiaz i i nsuete toate
elementele teoretice referitoare la tema dat, att cele stabilite prin prevederi i norme
legale, ct i cele publicate n literatura de specialitate din ar i chiar din strintate.
n acest scop, pregtirea aciunilor de control ncepe printr-o documentare special asupra
organizrii i desfurrii activitii n sectorul supus verificrii. n funcie de coninutul
activitii i de sarcinile care revin organului de control, se trece la desemnarea
persoanelor care vor intra n componena echipei de control. Formarea echipelor are o
importan deosebit pentru succesul aciunii.
Cunoaterea general a principalelor elemente de organizare a subiectului sau a tipului de
subiect (entitate economic, activitate) ce urmeaz a fi controlat aciunea const n
realizarea unei documentri prealabile la una din entitile cu profil similar celei la care se
exercit controlul, unde se urmrete organizarea general a acesteia.
n etapa pregtirii aciunilor de control, organele desemnate n acest scop studiaz
materialele existente la sediul unitii ce urmeaz a fi verificate, avnd n vedere, cu
prioritate:
-

actele de control ntocmite cu ocazia verificrilor anterioare


msurile luate de unitate n urma acestor verificri i modul de ndeplinire a lor
ultimul bilan contabil i raportul de gestiune al administratorilor
corespondena purtat ntre unitatea verificat i organul ei superior, n legtur cu
problemele care fac obiectul controlului.

c. Stabilirea principalelor obiective ale controlului tematica de control financiar


Ansamblul temelor de control i al obiectivelor stabilite pentru fiecare dintre acestea formeaz
tematica controlului.
Tematica de control este un instrument practic de lucru pe baza cruia personalul specializat
i desfoar activitatea de control financiar n baza obiectivelor stabilite prin programe.
Tematica de control se elaboreaz de ctre fiecare compartiment sau structur a unitii care
dispune i/sau organizeaz controlul financiar i se aprob de ctre conductorul legal al
acesteia.
Obiectivele de control sunt structurate pe activiti i, n cadrul acestora, pe probleme
distincte, formularea lor fcndu-se de aa manier nct s rspund tuturor necesitilor de
informare, indiferent de nivelul la care s-a creat aceast necesitate.
Dup aprobare, tematica de control devine documentul oficial de lucru pe baza cruia se
desfoar ntreaga activitate de control financiar, pe temele i obiectivele stabilite, la
entitile economice nscrise n program.

Dup ce s-a parcurs aceast etap se ntocmete planul de activitate care se mai
numete i graficul de control n care se nscriu etapele verificrii i obiectivele n
ordinea executrii lor pe capitole, subcapitole i probleme, precum i timpul afectat.

7. Descrierea activitilor ce se desfoar n etapa de efectuare a


controlului fi nanciar al statului.
Efectuarea propriu-zis a activitii de control financiar se realizeaz prin compararea strii
reale la un moment dat a unor activiti economice, nregistrat n documentele financiarcontabile, cu prevederile legale prin care aceste activiti au fost definite.
a. Adaptarea obiectivelor tematice la condiiile specifice ale activitii subiectului
controlat
Activitatea de adaptare a obiectivelor stabilite pentru situaii generale la modul concret de
derulare a procesului economic desfurat de ctre subiectul supus controlului presupune
doar o eventual ajustare a acestor obiective la maniera concret n care unitatea economic
efectueaz o parte a operaiunilor sau ntreaga sa activitate economic.
b. Stabilirea surselor de informare necesare efecturii controlului
Sursele de informare necesare desfurrii controlului financiar sunt formate n general din
ansamblul documentelor primare i al evidenelor tehnico-operative, financiare i contabile
specifice activitii supuse verificrii, definite i aprobate prin prevederi legale.
Exercitarea controlului se realizeaz pe baza mai multor obiective, dintre care cel mai
important se refera la aplicarea corect a doctrinei i a metodologiei contabile, care
presupune realizarea urmtoarelor sub-obiective:
- efectuarea conducerii evidenei contabile astfel nct s asigure corecta reflectare n
expresie bneasc a patrimoniului;
- evidenierea exact, corect i la timp a elementelor economice nscrise n documentele
justificative;
- asigurarea tuturor corelaiilor ntre datele diferitelor tipuri de evidene.
Prin aceast aciune de control se evalueaz, de asemenea, activitatea structurilor
organizatorice n cadrul crora se realizeaz evidenele tehnico-operative, financiare i
contabile, precum i modul de realizare a competenelor, atribuiilor, obligaiilor i
rspunderilor personalului de conducere i execuie care lucreaz n cadrul acestor structuri
aparinnd unitii economice verificate.
c. Selectarea i aplicarea procedeelor i tehnicilor necesare realizrii controlului
Procedeul de control financiar se definete ca un instrument practic, utilizat n procesul de
verificare economic, realizat de ctre personalul cu atribuii n acest domeniu, n scopul
stabilirii unor adevruri, prin raportarea modului de efectuare a unor operaiuni din activitatea
unei uniti economice la un sistem de convenii aprioric stabilit.
Controlul documentar contabil este procedeul cu cel mai larg spectru de utilizare, putnd fi
folosit cu foarte bune rezultate n toate formele de control - preventiv, operativ curent i
ulterior - sau n forme derivate ale acestora, cum sunt controlul continuu sau periodic,
simultan, unidirecional sau multisens.
Controlul faptic este procedeul de control financiar care, prin utilizarea unor tehnici specifice,
realizeaz obiectivul principal al acestuia, ce const n stabilirea existenei i micrii ntr-o
anumit perioad de timp determinat a tuturor mijloacelor materiale i bneti dintr-o
entitate economic.

Controlul faptic se realizeaz prin utilizarea mai multor tehnici, dintre care inventarierea,
expertiza tehnic i analiza de laborator, inspecia fizic i observarea direct, au fost de
asemenea prezentate n capitolul al doilea.
Se poate spune despre expertiz c este un ...mijloc de prob, reglementat prin prevederile
codului de procedur civil, solicitat de instan n vederea stabilirii unui adevr obiectiv
necesar clarificrii unor stri de fapt, care reclam pregtire de specialitate n domeniul
tiinei, tehnicii, artei sau n alt specialitate pe care judectorul nu o posed.
Din definiia de mai sus se desprinde una din caracteristicile principale ale activitii de
expertizare, i anume faptul c aceasta este efectuat de ctre o persoan specializat ntr-un
anumit domeniu de activitate, specialitate pe care cel ce solicit expertiza nu o stpnete.
d. Determinarea abaterilor i a deficienelor
Stabilirea abaterilor i a deficienelor se realizeaz prin raportarea activitilor ce fac obiectul
verificrii, aa cum au fost constatate de ctre controlorul financiar, la normele i prevederile
legale prin care acestea au fost definite i instituionalizate.
O dat stabilite, abaterile i deficienele constatate se aduc la cunotina persoanelor
de conducere sau de execuie, crora li se solicit explicaii scrise n legtur cu mprejurrile
n care aceste operaiuni au fost efectuate i nregistrate n evidenele tehnico-operative,
financiare i contabile.

e. Stabilirea rspunderilor n sarcina persoanelor vinovate


Majoritatea constatrilor se valorific dup ncheierea aciunii de verificare, datorit dreptului
de contestare a abaterilor, care de cele mai multe ori este valorificat de ctre persoanele
fcute rspunztoare prin actele de control ntocmite.

8. Descrierea activitii de valorifi care a constatarilor rezultate din


evaluarea controlului fi nanciar al statului.
Valorificarea constatrilor n timpul controlului se face prin dispunerea de ctre echipa de
control a unor msuri operative de natur s aib ca rezultat final refacerea operaiunilor n
conformitate cu prevederile legale prin care au fost definite i nregistrarea acestora, n noua
form, n evidenele tehnico-operative, financiare i contabile, n scopul intrrii n legalitate.
In cazul controlului financiar preventiv, valorificarea se materializeaza prin acordarea sau
refuzul vizei de control solicitate. In cazul controlului operativ curent, valorificarea se face prin
luarea unor masuri operative de remediere de catre cei care au efectuat controlul sau de catre
conducatorii ierarhici.
Dupa numerotarea paginilor, snuruire si inregistrare la entitatea controlata, careia i se vor
lasa unul sau mai multe exemplare, actele de control se depun la registratura entitatii cu
atributii de control impreuna cu un raport de control.
In raportul de control se inscriu, pe langa consideratii asupra abaterilor consemnate, si
propunerile privind continuarea controlului asupra altor activitati decat cele care au facut
obiectul verificarii, precum si propunerile de dispozitii obligatorii ce urmeaza a fi transmise
entitatii controlate in vederea intrarii acesteia in legalitate.
Tot in raportul de control se inscriu proprunerile controlorilor care au realizat verificarea in
legatura cu stabilirea raspunderii, ca si propunerile de sanctionare administrativa, in
conformitate cu prevederile legale, a persoanelor facute raspunzatoare pentru abaterile si
deficientele constatate.

n cazul abaterilor care au generat prejudicii, valorificarea constatrilor presupune o


procedura complex, care urmrete recuperarea sumelor datorate de la persoanele fcute
rspunztoare n actul de control. Tot dup ncheierea aciunii de control se realizeaz i
transmiterea ctre organele abilitate cu cercetarea faptelor penale a actelor de control n care
au fost nscrise constatrile ce constituie infraciuni.
Valorificarea constatarilor rezultate din activitatea de control financiar dupa incheierea
acesteia se face pentru acele abateri care, din diferite motive, nu au putut fi reglementate pe
parcursul verificarii sau a caror natura nu permite acest lucru. Operatia presupune emiterea
de catre conducatorul entitatii cu sarcini de control financiar a unor dispozitii obligatorii, care
se transmit conducatorului legal al entitatii controlate in scopul instituirii de catre acesta a
masurilor de intrare in legalitate pentru acele abateri de la prevederile legale ce nu implica
personalul controlat in raspundere civila sau penala.
Repararea prejudiciului este activitatea de restituire n natur prin readucerea bunului,
obiect al pagubei, n starea anterioar svririi faptei ilicite. Dac repararea n natur nu mai
este posibil, autorul faptei ilicite este obligat la plata ctre persoana prejudiciat a unei sume
de bani reprezentnd echivalentul prejudiciului, aciune cunoscut n literatura de specialitate
sub denumirea de despgubire.
n funcie de atitudinea autorului fa de fapta ilicit cauzatoare de prejudicii, culpa
mbrac forme diferite, cum sunt: intenia direct sau indirect, n care autorul dorete sau i
este indiferent dac aciunea sa se realizeaz, imprudena (uurina) i neglijena, n care
autorul nu dorete ca aciunea s se produc sau pur i simplu nu realizeaz i nu prevede
consecinele faptelor sale.
Recuperarea pagubelor se face prin obinerea titlurilor executorii asupra sumelor de ncasat.
Cele mai uzuale titluri executorii sunt angajamentul de plat scris, decizia de imputare,
dispoziia judectoreasc, titlul executoriu notarial i altele.

9. Modalitile de valorifi care a constatarilor controlului efectuat de


inspecia economico-fi nanciara.
Principalele modalitati de valorificare se fac prin Dispozitie obligatorie care reprezinta actul
administrativ financiar emis de organele de inspectie economico financiara, in aplicarea
prevederilor legale privind obligarea operatorului economic de a indeplini masurile stabilite si
Raportul de urmarire a indeplinirii masurilor dispuse care se intocmeste in cazul in care
operatorul economic nu a dus la indeplinire masurile dispose prin dispozitia obligatorie.
Dispozitia obligatorie reprezinta titlu de creanta pentru sumele cuvenite bugetului general
consolidat inscrise in aceasta si devine titlu executoriu la data expirarii termenului de plata
prevazut de lege sau stabilit de organul de inspectie economico financiara.

10.
Modaliti de valorifi care a constatrilor controlului privind
prevenirea, constatarea i sancionarea neregulilor aprute n
obinerea i utilizarea fonsurilor europene i/sau a fondurilor publice
naionale aferente acestora.
Procesul verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creantei bugetare sau Nota de
constatare a neregulilor si de stabilire a corectiilor financiare constituie titlu de creanta si se
emite in vederea stingerii acestei creante.
Impotriva titlului de creanta se poate formula contestatie in conditiile prevazute de Ordinanta
de Urgenta a GUvernului nr.66/2011. Contestatia administrative se demoune la organul de
inspectie economico-financiara emitent al titlului de creanta.

11.
Modaliti de valorifi care a constatarilor controlului efectuat de
Curtea de Conturi.
Raportul de control intocmit de auditorii publici externi, indiferent de modul cum a fost
semnat (cu sau fara obiectii) ori ca s-a aflat in situatia de a fi refuzat sa fie semnat, este supus
procedeului de verificare a constatarilor consemnate in acesta dupa implinirea termenului de
depunere a obiectiilor, respectiv 15 zile calendaristice de la data inregistrarii raportului la
registratura entitatii controlate sau de la data confirmarii de primire a acestuia, cand raportul
de control a fost transmis prin posta.
Raportul de control contine si recomandarile formulate de auditorii publici externi ai Curtii de
Conturi cu privire la masurile ce urmeaza a fi luate de conducerea entitatii verificate pentru
remedierea deficientelor constatate. Aceste recomandari se refera la:

Suspendarea aplicarii masurilor care contravin reglementarilor legale din domeniul


financiar, contabil si fiscal
Inlaturarea neregulilor constatate in activitatea financiar-contabila sau fiscala
controlata
Stabilirea intinderii prejudiciului si luarea masurilor pentru recuperarea acestuia
Blocarea fondurilor bugetare sau speciale, atunci cand se constata utilizarea nelegala
ori ineficienta a acestora
Sesizarea organelor de urmarire penala si informarea entitatii controlate in legatura cu
aceasta sesizare. In situatia in care s-a constatat existenta unor fapte pentru care
exista indicii ca au fost savarsite cu incalcarea legii penale, care au determinat sau nu
producerea de prejudicii
Suspendarea din functie a persoanelor acuzate de savarsirea de fapte cauzatoare de
prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar, constatate in urma
controalelor efectuate, pana la solutionarea defenitiva a cauzelor in care sunt implicate
Alte recomandari pe care le considera necesare pentru remedierea deficientelor
constatate.

In termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data inregistrarii actului de control la


entitatea verificata sau de la data confirmarii de primire a acestuia, cand raportul de control a
fost transmis prin posta, directorul din cadrul departamentului/directorul adjunct al camerei
de conturi, dupa caz, intocmeste:
1. Nota de evaluare a raportului de control si/sau note universal
2. Proiectele docummentelor de valorificare, respective
a. Proiectul deciziei
b. Proiectele adreselor, dupa caz, catre departamentul coordinator al actiunii, in
cazul in care in raportul de control s-au consemnat:
i. Fapte pentru care exista indicia ca au fost savarsite cu incalcarea legii
penale;
ii. Fapte cauzatoare de prejudicii importante sau abateri grave cu caracter
financiar
Pentru aplicarea masurilor de valorificare privind:
1. Suspendarea aplicarii masurilor care contravin reglementarilor legale din domeniul
financiar, contabil si fiscal
2. Blocarea fondurilor bugetare sau speciale, atunci cand se constata utilizarea nelegala ori
ineficienta a acestora
3. Inlaturarea neregulilor constatate in activitatea financiar-contabila sau fiscala controlata
4. Comunicarea catre conducerea entitatii controlate a existentei unor erori/abateri de la
legalitate si regularitate care au determinat producerea unor prejudicii si dispunerea
catre aceasta sa stabileasca intinderea prejudiciului si sa ia masuri pentru recuperarea
acestuia

5. Suspendarea din functie, in conditiile legii, a unor persoanelor acuzate de savarsirea de


fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar,
constatate in urma controalelor efectuate, pana la solutionarea definitiva a cauzelor in
care sunt implicate
se emite decizia in care sunt mentionate si termenele pana la care entitatea verificata
trebuie sa comunice conducatorului structurii de specialitate care a emis decizia modul de
aducere la indeplinire a masurilor dispuse.
In procesul de valorificare a constatarilor inscrise in actele de control, organele de urmarire
penala competente vor fi sesizate in urmatoarele cazuri:
In raportul de control intocmit de auditorii publici externi s-a consemnat existenta
unor fapte pentru care exista indicii ca au fost savarsite cu incalcarea legii penale
Conducerea entitatii verificate nu a dispus si nu a urmarit recuperarea prejudiciului
In actele de control intocmite de auditorii publici externi s-a consemnat furnizarea
de catre entitatea verificata a unor informatii pentru care exista indicii ca ar putea fi
nereale

12.
Modalitile de valorifi care a constatarilor rezultate ca urmare a
controlului efectuat de Garda Financiar.
Valorificarea se face prin transmiterea catre organele de urmarire penala competente, sub
forma unei sesizari, incotmita cu respectarea dispozitiilor Codului de procedura penala si a
celor privind confidentialitatea datelor si dispunerea instituirii masurilor asiguratorii ori de
cate ori exista pericolul ca debitorul sa se sustraga de la urmarire sau sa isi ascunda ori sa isi
risipeasca averea.

13.
Modalitile de valorifi care a constatarilor rezultate ca urmare a
inspeciei fi scale.
Valorificarea raportului de inspectie fiscala se face prin emiterea urmatoarelor acte
administrative fiscale:
Decizia de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de
inspectia fiscala
Decizia privind nemodificarea bazei de impunere
Dispozitia privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala
Raportul de inspectie fiscala nu poate fi contestat. In schimb, actele administrative
fiscale care se emit in baza acestuia, pot fi atacate in in termenul prevazut de lege si anume:
30 de zile de la data comunicarii lor.

ntrebri capitolul 4
1. Defi nirea noiunii de rspundere juridic.
Raspunderea juridica este definita astfel: Acea form a rspunderii sociale stabilit de stat
in urma nclcrii normelor de drept printr-un fapt ilicit i care determin suportarea
consecinelor corespunztoare de ctre cel vinovat, inclusiv prin utilizarea forei de
constrangere a statului, dar n scopul restabilirii ordinii de drept astfel lezate.
Complexul de drepturi si obligaii care se nasc n urma svririi unor fapte ilicite si in cadrul
de realizare in vederea crerii stabilitii raporturilor sociale formeaz rspunderea juridica.

2. Rspunderea disciplinar i sanciunile ei.


nclcarea cu vinovatie de ctre persoana ncadrat n munc n a obligatiilor sale, inclusiv a
normelor de comportare, constituie abatere disciplinara care atrage rspunderea cu caracter
disciplinar.
"Abaterea disciplinar este o fapt in legatura cu munca si care const ntr-o aciune sau
inaciune svrit cu vinovie de ctre salariat, prin care acesta a nclcat normele legale,
regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munc
aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conductorilor ierarhici. "
Abaterea disciplinar se sancioneaz, dup caz, cu:

Avertisment scris

Retrogradarea din funcie cu acordarea salariului corespunztor funciei n care s-a dispus
retrogradarea, pentru o durat ce nu poate depi 60 de zile

Reducerea salariului de baza pe o durat de 1-3 luni cu 5-10%

Reducerea salariului si/sau, dup caz, a indemnizaiei de conducere pe o perioad de 1-3


luni cu 5-10%

Desfacerea disciplinara a contractului de munca

Amenzile disciplinare sunt interzise de lege.


Pentru aceeai abatere disciplinara se poate aplica o singur sanciune.
Existena rspunderii disciplinare este condiionat de existena raportului de munc,
concretizat printr-un contract de munc dintre persoana juridic i persoana fizica ncadrat i
funcioneaz numai in cadrul unor asemenea raporturi juridice de munc. Cei care nu sunt
ncadrai n munc nu pot fi sancionai disciplinar.
Angajatorul stabilete sanciunea disciplinar aplicabil in raport cu gravitatea abaterii
disciplinare svrite de salariat, avndu-se n vedere urmtoarele :

mprejurrile n care fapta a fost svrit

Gradul de vinovie a salariatului

Consecinele abaterii disciplinare

Comportarea generala in serviciu a salariatului

Eventualele sanciuni disciplinare suferite anterior de ctre acesta

Angajatorul dispune aplicarea sanciunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in
termen de 30 zile calendaristice de la data lurii la cunotin despre svrirea abaterii
disciplinare, dar nu mai trziu de 6 luni de la data svririi faptei. Sub sanciunea nulitii
absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu urmtoarele elemente :

Descrierea faptei care constituie abatere disciplinara

Prezicerea prevederilor din statutul de personal, regulanentul intern, contractul individual


de munc sau contractul colectiv de munc aplicabil care au fost ncalcate de salariat

Motivele pentru care au fost nlturate aprrile formulate de salariat in timpul cercetrii
disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuat cercetarea

Temeiul de drept in baza cruia sanciunea disciplinar se aplic

Termenul in care sanciunea poate fi contestat

Decizia de sancionare se comunic salariatului in cel mult 5 zile calendaristice de la data


emiterii si produce efecte de la data comunicrii. Ea poate fi contestat de salariat, la
instanele judectoreti competente, in termen de 30 de zile calendaristice de la data
comunicrii.
Sanciunea disciplinar se radiaz de drept in termen de 12 luni de la aplicare, dac
salariatului nu i se aplic o nou sanciune disciplinar n acest termen.

3. Prezentarea caracteristicilor sanciunilor disciplinare n cazul


funcionarilor publici.
nclcarea cu vinovie de ctre funcionarii publici a ndatoririlor corespunztoare funciei
publice pe care o dein i a normelor de conduit profesionala si civic prevzute de lege
constituie abatere disciplinara si atrage rspunderea disciplinar a acestora.
Constituie abateri disciplinare urmtoarele fapte :
a. ntrzierea sistematica in efectuarea lucrrilor
b. Neglijena repetat in rezolvarea lucrrilor
c. Absene nemotivate de la serviciu
d. Nerespectarea n mod repetat a programului de lucru
e. Interveniile sau struinele pentru soluionarea unor cereri n afara cadrului legal
f.

Nerespectarea secretului profesional sau a confidenialitii lucrurilor cu acest caracter

g. Manifestri care aduc atingere prestigiului autoritii sau instituiei publice in care i
desfoar activitatea
h. Desfurarea in timpul programului de lucru a unor activiti cu caracter politic
i.

Refuzul de a ndeplini atribuiile de serviciu

j.

nclcarea prevederilor legale referitoare la ndatoriri, incompatibiliti, conflicte de


interese si interdicii stabilite prin lege pentru funcionarii publici

k. Alte fapte prevzute ca abateri disciplinare n actele normative din domeniul funciei
publice si funcionarilor publici
Sanciunile disciplinare n cazul funcionarilor publici sunt :

Mustrare scris - se poate aplica direct de ctre persoana care are competena legal de
numire n funcia public

Diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioada de pana la 3 luni

Suspendarea dreptului de avansare in gradele de salarizare sau, dup caz, de promovare


in funcia public pe o perioad de la 1 la 3 ani

Retrogradarea n funcia public pe o perioad de pana la un an

Destituirea din funcia public

Sanciunile disciplinare se aplic in termen de cel mult un an de la data sesizrii comisiei de


disciplin cu privire la svrirea abaterii disciplinare, dar nu mai trziu de 2 ani de la data
svririi abaterii disciplinare.

Pentru analizarea faptelor sesizate ca abateri disciplinare si propunerea sanciunii disciplinare


aplicabile funcionarilor publici din autoritile sau instituiile publice se constituie comisii de
disciplin. Din comisia de disciplin face parte si un reprezentant al organizaiei sindicale
reprezentative sau, dup caz, un reprezentant desemnat prin votul majoritii funcionarilor
publici. Comisia de disciplin pentru nalii funcionari publici este compus din 5 nali
funcionari publici, numii prin decizia primului-ministru.
Modul de constituire, organizare si funcionare a comisiilor de disciplin, precum i
componena, atribuiile, modul de sesizare si procedura de lucru ale acestora se stabilesc prin
hotrre a Guvernului, la propunerea Ageniei Naionale a Funcionarilor Publici.
Functionarul public nemultumit de sanctiunea aplicata se poate adresa instantei de
contencios administrativ, solicitand anularea sau modificarea, dupa caz, a ordinului sau
dispozitiei de sanctionare.

4. Cunoaterea noiunii de rspundere patrimoniala i caracteristicile sale.


Salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile
contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu
munca lor. In sistemul romanesc de drept, pozitia raspunderii patrimoniale in ansamblul
normelor privind raspunderea juridica este urmatoarea:

Regula atunci cand o persoana ii produce alteia un prejudiciu, consecinta va consta


in obligarea celui vinovat la acoperirea acestui prejudiciu. Aceasta este raspunderea
civila delictuala, regula in materie de recuperare a prejudiciului.
Exceptia atunci cand intre parti exista un contract, raspunderea se stabileste in
conditii speciale, tocmai pentru ca cele doua persoane nu sunt complet independente,
ci una dintre ele a prejudiciat-o pe cealalta cu prilejul executarii unui contract incheiat
in mod liber. Aceasta este raspunderea civila contractuala.
Exceptia de la exceptie - atunci cand intre parti este incheiat un contract individual
de munca, partile se gasesc intr-o pozitie speciala, care nu este, ca in dreptul civil, de
egalitate juridica. Legea tinde la protectia salariatului, deci reglementarea nu va si
simetrica, asa cum este in dreptul civil, unde nu conteaza care dintre parti ar fi
prejudiciat-o pe cealalta. In dreptul muncii se aplica, deci, raspunderea patrimoniala.

In situatia in care angajatorul constata ca salariatul sau a provocat o paguba din vina si in
legatura cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o nota de constatare si evaluare a
pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul partilor, intr-un termen care nu va
putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicarii. Contravaloare pagubei recuperate prin
acordul partilor nu poate fi mai mare decat echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.
Suma stabilita pentru acoperirea daunelor se retine in rate lunare din drepturile salariale.
Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fara a putea depasi impreuna cu
celelalte retineri pe care le-ar avea cel in cauza jumatate din salariul respectiv.
De semnalat faptul ca, daca fapta savarsita de salariat constituie infractiune, acesta pierde
beneficiul normelor de protectie guvernate de institutia raspunderii patrimoniale. Ca urmare,
va raspunde executorului judecatoresc in conditiile Codului de procedura civila.
Daca nu se poate cumula cu raspunderea penala, raspunderea patrimoniala se poate cumula
cu cea disciplinara.
Dintre salariati, un regim juridic aparte il au gestionarii, deoarece in privinta lor se aplica
Legea nr. 22/1969. Ca urmare, ei vor fi singura categorie de salariati obligati la constituirea de
garantii, din care angajatorul sa isi poata acoperi rapid paguba. In plus, in privinta
gestionarilor functioneaza o prezumtie relativa de vinovatie. Daca apar lipsuri in gestiune, ei
sunt prezumati vinovati si pot rasturna aceasta prezumtie numai prin proba contrara.

Si angajatorul raspunde fata de salariatul sau, daca l-a prejudiciat pe parcursul executarii
contractului de munca, dar normele care guverneaza aceasta raspundere sunt mai apropiate
de dreptul comun, in sensul ca nu sunt norme de protectie. In aceasta idee se poate remarca
faptul ca angajatorul care a fost prejudiciat de catre salariat nu va putea fi despagubit
deodata, ci in rate. Deopotriva, salariatul care a fost prejudiciat de angajator va fi despagubit
de indata si integral de catre acesta.
Mai exista o forma de raspundere care il priveste exclusiv pe angajator. Este vorba despre un
tip de raspundere guvernata de normele de drept civil. Ea intervine in ipoteza in care
salariatul a produs prejudiciu unui tert, tertul va putea sa il traga la raspundere nu pe salariat,
ci pe angajatorul acestuia. Acest caz de raspundere delictuala este numit raspunderea
comitentului pentru fapta prepusului, fiind reglementata de Codul civil, nu de Codul Muncii.
Salariatii civili din unitatile militare raspund, ca si militarii insisi, nu patrimonial, ci material.
In ceea ce ii priveste pe functionarii publici, acestia raspund civil.

5. Descrierea situaiilor in care intervine rspunderea contraventionala.


Elementele care trebuie intrunite simultan pentru ca o fapta sa fie considerata contraventie
sunt:

Fapta sa fie ilicita, savarsita cu vinovatie

Caracterul contraventional este inlaturat in situatiile de forta majora, cazurile fortuite, starea
de necesitate, constrangerea fizica si morala, betia involuntara, eroarea de fapt, infirmitatea
si iresponsabilitatea. Aceste cauze care inlatura raspunderea contraventionala pot fi
constatate numai de catre instanta de judecata.

Fapta sa aiba grad de pericol social mai redus decat infractiunile.


Fapta sa fie sanctionata ca atare prin legi, hotarari de guvern sau ordonante ale
administratiei centrale sau prin hotarari ale consiliilor locale sau judetene

Actele prin care se stabilesc contraventii trebuie sa cuprinda descrierea faptelor ce constituie
contraventii si sanctiunea ce urmeaza a fi aplicata pentru fiecare dintre acestea. Stabilirea
sanctiunii trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite.
Sanctiunile contraventionale principale sunt:
a) Avertismentul reprezinta atentionarea verbala sau scrisa a contravenientului asupra
pericolului social al faptei savarsite, insotita de recomandarea de a respecta dispozitiile
legale. Este aplicat in caz de gravitate redusa.
b) Amenda contraventionala are un caracter administrativ. Sumele provenite din
amenzi se fac venit la bugetul de stat, cu exceptia celor provenite din amenzile aplicate
in temeiul hotararilor autoritatilor administratiei publice locale sau judetene, care se fac
venit la bugetul local respectiv.
c) Prestarea unei activitati in folosul comunitatii se poate aplica numai
contraventiilor persoane fizice si nu poate depasi 300 de ore. Aceasta sanctiune a fost
stabilita alternativ cu amenda. Nu poate fi sanctionat minorul sub 16 ani.
Sanctiunile contraventionale complementare se aplica intotdeauna alaturi de o sanctiune
contraventionala principala si pot consta in:
a. Confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii
b. Suspendarea sau anularea, dupa caz, a avizului, a acordului sau a autorizatiei de
exercitare a unei activitati
c. Inchiderea unitatii
d. Blocarea contului bancar
e. Suspendarea activitatii agentului economic
f. Retragerea licentei sau a avizului pentru anumite operatiuni ori pentru activitati de comert
exterior, temporar sau definitiv

g. Desfiintarea lucrarilor si aducerea terenului in starea initiala

Sanctiunile complementare se aplica in functie de natura si de gravitatea faptei, iar pentru


una si aceeasi fapta se poate aplica numai o sanctiune contraventionala principala si una sau
mai multe sanctiuni complementare. Sanctiunea inchisorii contraventionale se poate aplica
numai persoanelor fizice.
Inchisoarea contraventionala si obligarea la prestarea unei activitati in folosul comunitatii pot
fi stabilite numai prin lege si nuai pe o durata ce nu poate depasi 6 luni, respectiv 300 de ore.
O persoana minora de 14 ani nu raspunde contraventional. Pentru minorii care au implinit 14
ani, minimul si maximul amenzii stabilite in actul normativ pentru fapta savarsita se reduc la
jumatate.
Daca aceeasi persoana a savarsit mai multe contraventii sanciunea se aplica pentru fiecare
contraventie. Atunci cand mai multe fapte, care conform prevederilor legale constituie
contraventii, au fost constatate prin acelasi proces-verbal, sanctiunile se cumuleaza fara a
putea depasi dublul maximului amenzii prevazut pentru contraventia cea mai grava, sau,
dupa caz, masimul general stabilit pentru prestarea unei activitati in folosul comunitatii. In
cazul in care la savarsirea unei contraventii au participat mai multe persoane, sanctiunea se
va aplica fiecareia separat.
Limita minima a amenzii contraventionale este de 250.000 lei, iar limita maxima nu poate
depasi:
a. 1 miliard lei, in cazul contraventiilor stabilite prin lege si ordonanta;
b. 500 milioane lei, in cazul contraventiilor stabilite prin hotarari ale Guvernului;
c. 50 milioane lei, in cazul contraventiilor stabilite prin hotarari ale consiliilor judetene ori ale
Consiliului General al Municipiului Bucuresti;
d. 25 milioane lei, in cazul contraventiilor stabilite prin hotarari ale consiliilor locale ale
comunelor, oraselor, municipiilor si ale sectoarelor municipiului Bucuresti.
Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor juridice in conformitate cu legislatia in
vigoare se fac venit integral la bugetul de stat, cu exceptia celor aplicate, potrivit legii, de
autoritatile administratiei publice locale si amenzilor privind circulatia pe drumurile publice,
care se fac venit integral la bugetele locale. Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice in
conformitate cu legislatia in vigoare se fac venit integral la bugetele locale.
Contravenientul poate achita, pe loc sau in termen de cel mult 48 de ore de la data incheierii procesului-verbal,
ori, dupa caz, de la data comunicarii acestuia, jumatate din minimul amenzii prevazute in actul normativ,
agentul constatator facand mentiune despre aceasta posibilitate in procesul-verbal.
Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plangere in
termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicarii acestuia. Plangerea insotita de copia de pe procesul-verbal
de constatare a contraventiei se depune la judecatoria in a carei circumscriptie a fost savarsita contraventia.
Plangerea suspenda executarea.
(legile 500/2002, 273/2006, 571/2003, OG/2003...) pagina 118

6. Prezentarea rspunderii civile si a formelor sale


Rspunderea civil, definit ca raport de obligaie n temeiul cruia cei care au pgubit o
persoan fizic sau juridic sunt obligai s repare prejudiciul suferit de victim, are ca
finalitate satisfacerea intereselor patrimoniale ale celui prejudiciat printr-o fapt ilicit.
n consecin, rspunderea civil devine operant numai dac printr-o fapt ilicit s-a cauzat
o pagub material, deoarece, prin natura sa, numai aceast pagub personific ideea de

reparaie, crearea unui dezavantaj material rmnnd condiia esenial a stabilirii acestei
rspunderi.
Rspunderea civil se manifest sub dou forme: rspunderea civil delictual i
rspunderea civil contractual, acestora fiindu-le specifice o serie de particulariti, i
anume:
- rspunderea civil delictual este angajat n cazurile n care prin condiii ilicite se
nesocotete obligaia general a oricrui membru al unei colectiviti de a nu pgubi pe un
altul;
- rspunderea civil contractual se stabilete ca urmare a unor obligaii izvorte dintrun contract preexistent ntre cel pgubit i fptuitor, deci a unor norme sociale.

Rspunderea civil delictual se definete ca fiind:


1. Orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau
obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile sale, drepturilor
sau intereselor legitime ale altor persoane.
2. Cel care, avand discernamant, incalca aceasta indatorire raspundre de toate
prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral.
3. In cazurile anume prevazute de lege, o persoana este obligata sa repare
prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa,
precum si de ruina edificiului.
4. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabileste
prin lege speciala.
Angajarea rspunderii civile delictuale este determinat de realizarea cumulativ a
urmtoarelor condiii:
- s fi fost svrit o fapt cu caracter ilicit;
- s existe un prejudiciu;
- ntre fapta ilicit i prejudiciu s existe un raport de cauzalitate;
- autorul faptei s fi fost n culp i s fi avut capacitatea delictual n momentul
svririi acesteia.
Caracterul ilicit al faptei este definit ca: actiune ori inactiune a unei persoane fizice sau
juridice, prin care se incalca o norma obligatorie. Se poate prezenta sub doua forme:
a) Comisiva atunci cand autorul faptei incalca o norma expresa care interzice actiunea
savarsita
b) Omisiva atunci cand persoana fizica sau juridica nu indeplineste o actiune pe care o
impune norma legala
Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicit i prejudiciu trebuie neles n dublu sens, fapt ce
corespunde att existenei unui prejudiciu cauzat, ct i rspunderii pentru procedura
acestuia, rspundere ce revine numai persoanei care l-a cauzat i ale crei fapte se gsesc n
legtur direct cu prejudiciul produs.
Raspunderea civila a functionarului public se angajeaza:
a) Pentru pagubele produse cu vinovatie patrimoniului autoritatii sau institutiei publice in
care functioneaza
b) Pentru nerestituirea in termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit
c) Pentru daunele platite de autoritatea sau institutia publica, in calitate de comitent, unor
terte persoane, in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.
Repararea pagubelor aduse autoritatii sau institutiei publice in situatiile prevazute la punctul a
si b, se dispune prin emiterea de catre conducatorul autoritatii sau insttitutiei publice a unui

ordin sau a unei dispozitii de imputare, in termen de 30 de zile de la constatarea pagubei.


Impotriva ordinului sau dispozitiei de imputare functionarul public in cauza se poate adresa
instantei de contencios administrativ.

7. Stapanirea notiunii de paguba si prejudiciu


Paguba constituie sursa obligaiei de despgubire n cazul n care a fost svrit fapta
ilicit i culpabil a debitorului sau a persoanelor i bunurilor de care acesta este chemat s
rspund.
Prejudiciul este: pierdere provocata patrimoniului public sau privat al statului, al unei
unitati administrativ teritoriale sau al unei entitati publice a acestora, ca urmare a actiunii ori
inactiunii contrare legii a unei persoane cu atributii in administrarea patrimoniului, care este
declansata de fapta ilicita a acesteia si care urmeaza sa fie reparata integral prin acoperirea
pagubei, precum si a beneficiilor nerealizate (dobanzi, penalitati).

8. Raspunderea penala, defi nire, cazuri in care intervine.


Raspunderea penala este una din cele mai importante forme de raspundere juridica,
intervenind in cazul existentei unor fapte antisociale grave, denumite infractiuni. In cazul
raspunderii penale se stabileste existenta infractiunii, vinovatia si aplicarea sanctiunii ce
urmeaza a fi executata de infractor.
Infractiunea este fapta prevazuta de legea penala, savarsita cu vinovatie, nejustificata si
imputabila persoanei care a savarsit-o. Infractiunea este singurul temei al raspunderii
penale.
Pedepsele, in cazul raspunderii penale, se aplica in toate cazurile numai de instanta de
judecata. Entitatile de control financiar au obligatia, in cazul in care constata ca nu sunt indicii
privind savarsirea unei infractiuni, sa intocmeasca proces verbal distinct si sa-l inainteze,
impreuna cu materialul probator, organului de urmarire penala.

9. Prezentarea infractiunilor din domeniul fi nanciar-contabil prevazute de


Codul Penal.
1. Infractiuni contra patrimoniului:
Furtul
Abuzul de incredere prin fraudarea creditorilor
Bancruta simpla
Bancruta frauduloasa
Inselaciunea
Inselaciunea privind asigurarile
Deturnarea licitatiilor publice
Codul Penal defineste bancruta simpla: neintroducerea sau introducerea tardiva, de catre
debitorul persoana fizica ori de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii
de deschidere a procedurii insolventei, intr-un termen care depaseste cu mai mult de 6 luni
termenul prevazut de lege de la aparitia starii de insolventa.
Bancruta frauduloasa este definita astfel:
Fapta persoanei care, in frauda creditorilor:
a) Falsifica, sustrage sau distruge evidentele debitorului ori ascunde o parte din activul
averii acestuia
b) Infatiseaza datorii inexistente sau prezinta in registrele debitorului, in alt act sau in
situatia financiara sume nedatorate

c) Instraineaza, in caz de insolventa a debitorului, o parte din active.

2. Fraude comise prin sisteme informatice si mijloace de plata electronice:


Frauda informatica
Efectuarea de operatiuni financiare in mod fraudulos
Acceptarea operatiunilor financiare efectuate in mod fraudulor
3. Infractiuni de coruptie si de serviciu:
Luarea de mita
Darea de mita
Traficul de influenta
Cumpararea de influenta
Fapte savarsite de catre membrii instantelor de arbitraj sau in legatura cu acestia
Delapidarea
Abuzul in serviciu
Neglijenta in serviciu
Obtinerea ilegala de fonduri
Deturnarea de fonduri
Delapidarea o gasim in articolul 295 al Codului Penal si este: insusirea, folosirea sau
traficarea de catre un functionar public, in interesul sau ori pentru altul, de bani, valori sau
alte bunuri pe care le gestioneaza sau le administreaza.
Deturnarea de fonduri este definita ca schimbarea destinatiei fondurilor banesti ori a
resurselor materiale alocate unei autoritati publice sau institutii publice, fara respectarea
prevederilor legale, precum si schimbarea,fara respectarea prevederilor legale, a destinatiei
fondurilor provenite din finantarile obtinute sau garantate din fonduri publice.
4. Falsificarea de monede, timbre sau alte valori:
Falsificarea de monede
Falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plata
Falsificarea de timbre sau efecte postale
Punerea in circulatie de valori falsificate
Emiterea frauduloasa de moneda
Falsul material in inscrisuri oficiale
Falsul in inscrisuri sub semnatura privata

10. Cunoasterea infractiunilor din domeniul fi nanciar-contabil prevazute de


legislatia privind contabilitate si fi nantele publice din Romania.
Pagina 127

ntrebri capitolul 5
1. Prezentarea modului de intocmire a actelor de control de catre inspectia
economico-fi nanciara a DGFP.
2. Cunoasterea specifi cului intocmirii actelor de control in cazul neregulilor
aparute in obtinerea si utilizarea fondurilor europene si a fondurilor
publice nationale aferente acestora.

3. Punerea in evidenta a particularitatilor modului de intocmire a actelor


de control de catre Curtea de Conturi.
4. Prezentarea modului de intocmire a procesului verbal de constatare si
sanctionare a contraventiilor.
5. Intelegerea problematicii privind actele de control incheiate de catre
organele de inspectie fi scala ale ANAF.
6. Dobandirea de abilitati si cunostinte in legatura cu intocmirea raportului
de inspectie fi scala.
7. Cunoasterea actelor administrative fi scale ce se emit in baza raportului
de inspectie fi scala.
8. Intelegerea problematicii privind actele de control incheiate de catre
Garda Financiara.
9. Prezentarea modului de intocmire a actelor de control de catre Garda
Financiara.
10. Cunoasterea modului de intocmire de catre organele vamale a actelor
de control.

ntrebari capitolul 6
1. Dobandirea unei imagini de ansamblu asupra modului de organizare a
controlului fi nanciar in Romania.
2. Descrierea structurilor, a modului de organizare si a atributiilor Curtii de
Conturi.
3. Cunoasterea modului de organizare si a atributiilor Autoritatii de Audit.
4. Intelegerea modului de organizare a structurilor de control la nivelul
Ministerului Finantelor Publice.
5. Descrierea structurilor de control si a modului de organizare a acestora
la nivelul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
6. Prezentarea Garzii Financiare si a atributiilor ei.
7. Descrierea atributiilor de control fi nanciar ale Autoritatii Nationale a
Vamilor
8. Cunoasterea modului de organizare a controlului fi nanciar in cadrul
institutiilor publice.
9. Intelegerea notiunii de control fi nanciar preventiv delegat si a modului
sau de organizare.
10. Cunoasterea modului de organizare a controlului fi nanciar in cadrul
fi rmelor cu capital privat.

ntrebri capitolul 7
1. Cunoasterea modului de exercitare a controlului fi nanciar efectuat de
catre Curtea de Conturi.
2. Descrierea activitatilor ce se desfasoara cu ocazia unui control fi scal.
3. Prezentarea principalelor forme a controlului fi nanciar intern.
4. Descrierea activitatilor ce se desfasoara in vederea acordarii vizei de
control fi nanciar preventiv.
5. Intelegerea activitatilor ce se desfasoara in vederea acordarii vizei de
control fi nanciar preventiv delegat.
6. Dobandirea unei imagini asupra controlului fi nanciar de gestiune si a
activitatilor specifi ce.
7. Punctarea principalelor etape in care se desfasoara controlul fi nanciar
de gestiune.
8. Insusirea modalitatilor de constituire a gestiunilor si de angajare a
gestionarilor.
9. Controlul existentei, integritatii, pastrarii si pazei bunurilor si a
valorilor materiale.
10.
Intelegerea rolului, importantei si a etapelor desfaqsurarii
inventarierii patrimoniale anuale.

ntrebri capitolul 8
1. Cunoasterea particularitatilor activitatii bancare.
2. Evidentierea necesitatii supravegherii si controlului bancar
3. Defi nirea notiunilor de supraveghere si control bancar.
4. Prezentarea formelor de supraveghere prudentiala.
5. Relevarea principalelor prevederi din Regulamentul BNR nr.18/2009.
6. Descrierea activitatilor desfasurate la CRC, rolul lui in supravegherea
si controlul bancar.
7. Prezentarea activitatilor desfasurate la CIP, rolul CIP in supravegherea
si controlul bancar.
8. Rolul si importanta Biroului de Credit in supravegherea si controlul
bancar.
9. Prezentarea ONPCSB, rolul lui in supravegherea si controlul bancar.
10.
Rolul si importanta Fondului de Garantare a Depozitelor in
Sistemul Bancar.