Capitalismul

n acest articol ne propunem s analizm evoluia fenomenului economic numit capitalism, s i

gsim ntr-o oarecare msur un nceput, iar apoi s urmrim evoluia gndirii economice n
epoca modern. Dei spiritul capitalist nu intr n tiparele vieii din perioada medieval, trebuie
s i cutm forma primitiv n perioada medieval. Fernand Braudel spune despre capitalism c
se desfoar i i afirm fora la vrful societii, fiind prezentat ca apogeul i motorul
progresului economic. ns tot el subliniaz c modernitatea nu a creat capitalismul ci l-a
motenit[1]. Este greit dac ne gndim c goana dup aur i argint ar defini spiritul capitalist.
Este ns vorba de o mentalitate schimbat a unor societi, iar acestea vor fi promotorul gndirii
economice moderne.
Termenul de "capitalist" nu are numai o dimensiune economic, dei economicul a jucat un rol
esenial, pentru c orice societate ca s existe, s creeze, trebuie s aib condiii de via
asigurate.
Cnd
spunem
capitalist,
nelegem
i anumite tipuri de societate i anumite tipuri de relaii ntre membrii societii respective.
Relaiile economice de tip capitalist apar, mai nti, acolo unde oamenii nzestrai cu spirit
ntreprinztor, capabili s-i asume riscuri, au creat activiti n principal bazate pe comer, astfel
nct putem spune c, ntr-o prima faz, capitalismul european era un capitalism comercial. El sa dezvoltat mai nti n cadrul republicilor italiene mediteraneene (Genova, Veneia, Livorno),
care dominau pana n sec. XV-XVI comerul pe Marea Mediteran. Negustorii italieni, sprijinii
ntotdeauna de stat, i extind puin cte puin relaiile comerciale ctre nordul Europei. Astfel,
ntre olandezi i italieni se creeaz o prim relaie de ordin comercial[2]. Tot aici putem aminti i
de Liga Hanseatic, o alian comercial ntre orae stat, centre comerciale,legate ntre ele prin
rute maritime, unde negustorii i fceau activitatea[3].
Capitalismul a aprut ntr-o anumit parte a lumii Europa Occidental - i s-a extins treptat,
ajungnd un sistem de organizare economic de cuprindere tot mai mare. Capitalismul este o
organizare economic de tip raional care cuprinde ntreprinderi bazate pe investiiile bazate pe
termen lung, libertatea juridic a forei de munc, pe diviziunea planificat a muncii n cadrul
ntreprinderii i pe alocarea factorilor de producie n funcie de cerinele pieei. Considerat la
nivelul comportamentului individual, spiritual capitalist nu este o invenie a epocii moderne i a
unei anumite zone geografice. ntotdeauna au existat ntreprinztori care i-au condus n mod
sistematic afacerile, care au muncit mai mult i mai greu, i au folosit economiile pentru a le
investi. n perioadele premoderne, acestea au fost cazuri izolate i nu au putut impune o nou
ordine economic. Pentru ca noul comportament s se generalizeze n ntreaga societate a fost
necesar ca el s-i aiba originea nu n comportamentele individuale ci n ceva comun tuturor
membrilor unei societi . Acest ceva comun este identificat de Max Weber n etica
protestantismului. Fr s analizm acum fiecare doctrin teologic, lum concluzia lui Weber
potrivit creia evoluia economiei este susinut i de mentalitile i religia indivizilor. De
exemplu, un catolic va rmne la meteugurile lui, n timp ce un protestant este atras de fabrici,
unde ocup funcii superioare ca lucrtor calificat sau poziie administrativ[4]. Dup Weber,
viziunea reformat asupra nobilitii muncii la orice nivel, ciubotar sau doctor n tiine, a
vocaiei druite i meninute de Dumnezeu n viaa fiecruia, i n special ncrederea
nezdruncinat n suveranitatea lui Dumnezeu asupra Universului i a buntii lui fa de
cretini, a fost ingredientul principal n crearea i dezvoltarea teoriei i practicii a ceea ce azi
numimcapitalism[5].
Dup marile descoperiri geografice, mari cantiti de aur i argint au fost aduse n Europa,
constituind una din principalele surse de acumulare primar de capital n rile care aveau
deschidere la mare. Europenii, animai de spiritul ntreprinztor, cu gustul sporit pentru
cunoatere (stimulat de Renatere n principal), creeaz o orientare raionalist a europeanului
(anglo-saxoni) i ncep s pun sub semnul ntrebrii doctrina bisericeasc.
Noul curent economic ce apare n secolul XVI este mercantilismul denumit aa de Adam
Smith. Mercantilismul a nsemnat ruptura de scolastica medieval. Mercantilismul aduce
economia la rang de tiin. Epoca n care gsim mercantilismul coincide cu marile descoperiri

geografice, apariia statului modern i deplasarea centrului activitii economice i politice din
bazinul mediteranean n Oceanul Atlantic. Problema principal a mercantilismului este cea a
mbogirii naiunii, care asigur fora statului. Aceasta se poate face prin intermediul monedei,
industriei i a comerului, practicat n Spania, Frana i Anglia[6].
Mercantilismul s-a manifestat n trei forme. Prima faz este reprezentat de bullionism, gsit n
Spania secolului XV, unde se considera c bogia statului este dat de cantitatea de aur i argint.
Alt form apare n Frana sub denumirea de industrialism. Aici, dezvoltarea industriei naionale
pentru procurarea mrfurilor de consum i stocul monetar de care ara avea nevoie. Cea mai
evoluat form a mercantilismului apare n Anglia, sub denumirea de mercantilism comercial.
Anglia urmrea dezvoltarea comerului, a industriei i a coloniilor pe care le poseda. Prezentarea
mercantilismului ne permite s ne formm o imagine despre gndirea ntreprinztorilor din
perioada constituirii statului burghez modern[7].
Mai trziu, ca rspuns la mercantilism, apare coala clasic. Din cadrul colii clasice distingem
fiziocraii, Adam Smith, coala englez i cea francez. Contrar mercantilismului, curentul
fiziocrat, aprut la mijlocul secolului al XVIII-lea, a constituit o veritabil coala economic,
avnd, dup cum se remarc n literatur, un conductor, un manifest si discipoli. Cel mai reputat
dintre fiziocrai, considerat coiful curentului, a fost francezul Franois Quesnay (1694-1774).
Manifestul su este reprezentat prin Tabloul economic, publicat de el n 1758, n care se
prezint, pentru prima dat, un model cantitativ al circuitului economic i al fluxurilor dintre
ramurile economiei naionale. ntre reprezentanii acestui curent se numr discipolii lui
Quesnay: Du Pont de Nemours, Mercier de la Riviere i Jacques Turgot (1727-1781), care, n
timpul lui Ludovic al XVI-lea, a deinut funcia de controlor general al finanelor Franei.
Concepia fiziocratic se remarc printr-o serie de contribuii i idei importante, ntre care: critica
argumentar a mercantilismului, formularea ideii cu privire la existena unei ordini naturale n
societate i a unor legi naturale de dezvoltare a acesteia, faptul c agricultura este singura ramur
productiv, n care se creeaz produs net i se sporesc cantitile de resurse disponibile, celelalte
fiind considerate sterile. Concepia de baz a fiziocrailor se caracterizeaz prin respectul
proprietii private, libertatea schimbului de mrfuri i caracterul echivalent al acestora i
adoptarea unui impozit unic pe produsul net perceput de proprietarii funciari [8].
Mai trziu, cel ce aduce o schimbare n gndirea economic va fi Adam Smith. Smith este
fondatorul colii clasice liberale i n acelai timp, economist modern. Lucrarea sa, Avuia
naiunilor, a fost foarte apreciat. Marx laud aceast lucrare datorit creia economia politic a
devenit un tot nchegat, domeniul ei cptnd contururi precise, iar autorul ei este considerat ca
fiind fondatorul economiei clasice burgheze n forma ei dezvoltat[9].
Adam Smith a respins erorile mercantilitilor i fiziocrailor. Filozofia sa economic ns
conine multe elemente de mprumut de la fiziocrai, dar cu alt semnificaie teoretic. El
consider c bunstarea indivizilor se realizeaz n cadrul unei ordini naturale, dndu-I un alt
sens. Ordinea natural, n concepia lui Smith, este lipsit de orice fundament teologic i se
realizeaz de la sine, prin activitatea oamenilor. Atunci cnd omul lucreaz pentru sine,
societatea este mai bine servit dect dac ar lucra n interes general. Astfel, Smith ajunge la
concluzia c societatea are nevoie de un sistem al libertilor naturale. Concurena apare, n
condiiile regimului liberal, ca o consecin necesar a principiului economiei naturale a
intereselor individual, cu obligaia pentru stat de a nu tulbura prin intervenii imprudente[10].
Adam Smith reproa mercantilitilor c au confundat bogia sau capitalul cu banii. El nu
vedea n prezena acestora n circulaie dect un capital mort, care nu produce nimic. Referitor la
conceptual de bogie, Smith susinea c munca manual a oricrei naiuni constituie fondul
care dintotdeauna o aprovizioneaz cu toate bunurile necesare pe care le consum anual, fie n
produsul imediat al acestei munci, fie n ceea ce cumpr de la alte naiuni cu acest produs.
Conceptul de bogie este mult mai larg la Smith, nu se limiteaz numai la bani, ci se extinde la
toate lucrurile necesare vieii. Sporirea avuiei are loc n primul rnd prin creterea productivitii
muncii ca urmare a diviziunii manufacturiere i a sporirii numrului de muncitori productivi.
Cauza apariiei diviziunii muncii este nzuina oamenilor spre folosul propriu i nclinaia

acestora spre schimb. Pentru sporirea capitalului, scoianul a pledat pentru economisirea banilor,
pentru c o conduit risipitoare ar duce la diminuarea acestuia. Tot pentru sporirea capitalului se
susine i idea schimbului ntre state, date fiind diferenele dintre cererile de pe pia[11].
Un veritabil continuator al liberalismului economic, David Ricardo va continua pe drumul lui
Adam Smith, corectnd unele probleme pe care acesta le-a lsat n urm, n special la teoria
valorii. El afirma c valoarea unei mrfi sau cantitatea din oricare alt marf cu care poate fi
schimbat, depinde de cantitatea de munc relativ necesar pentru producerea eii nu de
compensaia mai mare sau mai mic ce se pltete pentru aceast munc. Plecnd de la idea lui
Smith referitoare la bani, Ricardo propune demonetizarea aurului, introducerea banilor de hrtie
i crearea etalonului Aur[12].
Pentru a completa tabloul n care se gsete societatea modern ce mbrieaz capitalismul,
John Stuart Mill dezvolt un principiu fundamental conform cruia fiecare are dreptul de a
aciona precum dorete, n condiiile n care faptele sale nu i afecteaz pe ceilali. Dac
respectivul act se rsfrnge exclusiv asupra celui care l comite, societatea nu are nici un drept de
a interveni, chiar dac persoana i face ru. Sunt exclui din sfera acestei teorii cei care nu sunt
totalmente capabili de a discerne (spre exemplu, copiii sau cei ce nu se afl n deplintatea
facultilor mintale). Se poate remarca faptul c filosoful britanic nu consider ofensa o fapt
negativ ntruct este de prere c o aciune nu poate fi restricionat pentru c ncalc o
convenie moral a unei societi[13].
Dac reflectm asupra celor relatate mai sus, observm c pentru a ajunge la un sistem
economic raional, Europa a trecut printr-un lung proces de evoluie. Cel mai important pas a fost
reforma i ndeprtarea individului de vechile nvturi bisericeti. Aici avem dou opinii. Cea a
lui Max Weber, care caut punctual fix al nceputurilor capitaliste, i le gsete n etica
protestant. Cel ce susine c Weber face o eroare este Fernand Braudel, care aduce n discuie i
oraele stat din Italia Veneia, Genova i Florena unde elita financiar era cea care deinea
puterea. Ce vrea s surprind Braudel este c religia, dei nu accept la nceput noutile pieei,
ea se acomodeaz cu timpul la realitile actuale i faptul c libertatea omului vine dup reform
este o concluzie pripit. n viziunea lui Braudel, Amsterdamul copiaz Veneia, fr a veni cu
nimic nou i c centrul economic s-ar fi deplasat oricum la un moment dat din raiuni economice
ctre Atlantic[14].
Totui, n timp ce Braudel las evoluia n seama la longue duree, Weber consider c doar
impunerea gndirii raionaliste a dus la schimbare. El respinge idea c metalul preios, legea
roman, obiectele de valoare sau condiiile geografice ar fi fost ceva esenial pentru dezvoltarea
capitalismului[15]. n concluzie, putem aproba c epoca modern nu a inventat capitalismul ci la
motenit. Totui, epoca modern a perfecionat n timp acest fenomen. Este adevrat c i n
medievalitate gsim negustori i orae comerciale, dar cazurile nu sunt multe. Pentru a fi posibil
apariia n mas a oamenilor care s se gndeasc doar la agonisire, la un trai cat mai simplu i
nu risipitor, la a consuma doar ct are nevoie, la a scoate bani din orice, a fost nevoie de Reforma
i de apariia confesiunilor protestante. Mai trziu n epoc, avnd deja o baz, o temelie,
gndirea
economic
a
evoluat,
iar
capitalismul
odat
cu
aceasta.
[1] Fernand Braudel, Dinamica capitalismului, Corint, Bucureti, 2002, p. 55.
[2] Ibidem,
p.
56.
[3]http://ro.wikipedia.org/wiki/Liga_Hanseatic%C4%83 din
20
octombrie
2011.
[4] Max Weber, Etica protestant i spiritul capitalismului, Incitatus, Bucureti, 2003, p. 34.
[5] Ibidem,
pp.
82-126.
[6] Mihai
Todosia,
Doctrine
economice,
Piatra-Neam,
1994,
p.
24.
[7] Ibidem,
pp.
25-28.
[8] Ibidem,
pp.
36-49.
[9] Ibidem,
pp.
50-51.
[10]http://en.wikipedia.org/wiki/Adam_Smith din
20
octombrie
2011.
[11] Mihai
Todosia,
op
.cit.,
p.
60.

[12] Gheorghe Popescu, David Ricardo economistul genial, Editura Rissoprint, 2007, p. 83- 89.
[13] John Stuart Mill, Despre libertate, Humanitas, Bucureti, 1994, pp. 75-76.
[14] Fernand
Braudel,
op.
cit.,
pp.
56-57.
[15] Guenther Roth, Wolfgang Schluchter, Max Weber's Vision of History: Ethics and Methods,
University of California Press, 1984, pp. 187-188.

Etape n evolutia capitalismului

nainte de aparitia capitalismului, de-a lungul ntregii istorii, toate trile inclusiv
civilizatiile cele mai nfloritoare semnau cu ceea ce n prezent poart numele de Lumea a
Treia. Era o lume n care oamenii se nsteau n chip natural, strict biologic, aproape ca
animalele, si mureau, n medie, nainte de mplinirea vrstei de treizeci de ani, victime ale
foametei periodice, ale epidemiilor provocate de subalimentatie si ale imemorialei tiranii a
Sacrului, adic a Puterii. Era o lume a penuriei, preistoria economiei.
Functia istoric cu totul inedit a capitalismului a fost, timp de aproximativ trei sute de
ani, aceea de a determina atenuarea penuriei, a foamei si a tiraniei. Aceast revolutie a nceput n
trile de traditie iudeocrestin. Ea sa rspndit, sa amplificat si sa accelerat, n secolul XX, si n
Extremul Orient, ntemeinduse pretutindeni, pe acelasi sistem institutional cu baz trinitar :
capitalismul, adic libera stabilire a preturilor pe piat si libera proprietate asupra mijloacelor de
productie ; drepturile omului, ncepnd cu libertatea constiintei ; evolutia progresiv ctre
separatia puterilor si democratia.
Evolutia societtii umane ctre capitalism se ntinde pe mai multe secole, fiind un proces
complex, n care formarea burgheziei (negustoresti si bancare) sa mbinat cu afirmarea ideii
nationale si cu constituirea statelor moderne, cu extinderea schimburilor si dominatia european
la scar mondial, cu dezvoltarea tehnicilor de transport si de productie, cu instituirea unor noi
moduri de productie si aparitia noilor mentalitti.
Prima etap a acestui lung drum este marcat de cucerirea si jefuirea Americii n secolul
XVI, iar cea dea doua de ascensiunea si afirmarea burgheziei n secolul XVII. La captul acestui
drum ctre capitalism, ntins pe mai multe secole, capitalul, ca raport social de dominare n
vederea obtinerii plusvalorii, nu a ajuns nc nicieri la deplina sa maturitate. Asadar, numai n
perspectiva nfloririi sale ulterioare, se poate vorbi de capitalism cmtresc, de capitalism
comercial, de capitalism negustoresc sau de capitalism manufacturier.
Pentru toate formatiunile sociale europene n cadrul crora se va dezvolta capitalismul,
modul principal de extorsiune a surplusului de munc a rmas de natur tributar : dri de
diverse feluri si sub multiple forme, pe care le suport trnimea si de care beneficiaz
nobilimea, Biserica si statul monarhist.
Lor li se adaug afluxul de bogtii rezultat din jefuirea Americii, extorsiunea surplusului
de munc obtinut pe baza negotului cu sclavi din Africa, dezvoltarea n cele dou Americi a
sectoarelor minier si agricol, bazate pe munc fortat ori sclavie, practic, pe exploatarea brutal a
bstinasilor africani si americani. Cele dou surse de valoare ce conduc la mbogtirea burgheziei
din Europa sunt comertul cu mrfuri si comertul cu bani.
nfiintarea de manufacturi, dirijarea muncii mestesugarilor de ctre negustorii fabricanti,
care le impun propriile lor legi, aparitia primelor fabrici constituie nceputul instaurrii unui nou
mod de productie, care organizeaz ntreaga activitate productiv n vederea crerii unei valori

suplimentare, pe baza creia se va putea realiza profitul. ns, procesul a rmas n aceast etap
ntro form embrionar, de tatonare, manifestnduse numai pe arii foarte nguste, sectoriale sau
geografice.
Aceste surse ale valorii au fcut posibile dou forme principale de acumulare : o
acumulare de stat (drumuri, canale, porturi, flot, dar si manufacturi regale) si o acumulare
burghez (bani, metale pretioase, diamante, mrfuri, nave, dar si mijloace de productie si
manufacturi). Avnd de nfruntat clasa dominant a societtii feudale si postfeudale nobilimea
, clasa n ascensiune, burghezia bancar si negustoreasc a apelat cel mai adesea, ca
strategie, la alierea cu suveranul, pe baza a ceea ce sa numit compromisul mercantilist care a
constat n punerea pe primul plan a bogtiei Principelui, apoi corelarea prosperittii statului cu
cea a neguttorilor, pentru promovarea unei politici protectioniste n fata concurentilor strini, de
expansiune colonial si de dezvoltare a productiei.
n momentul n care burghezia sa simtit suficient de puternic pentru a domina piata
mondial, ea nu a ezitat s abandoneze tezele mercantiliste si s propulseze n primplan virtutile
liberului schimb. Atunci cnd sa simtit capabil s nfrunte absolutismul, burghezia sa narmat cu
noile idei de libertate si liber consimtire gsind, astfel, sprijin n rndul micii burghezii si al
maselor populare si, totodat, sa aliat cu elitele luminate ale aristocratiei, n fata pericolului
reprezentat de revoltele trnesti si de nemultumirea general a poporului.
n ambele situatii, burghezia este deja prezent n cele mai nalte functii ale aparatului de
stat (nalti functionari, intendenti, ofiteri de stat, dar si ai Parlamentului si Justitiei), constituind
embrionul unei tehnobirocratii de stat care, datorit cunostintelor si practicii n domeniul
afacerilor statului, va ajunge s detin puterea real.
Ceea ce este esential de remarcat este rolul important jucat de stat n nasterea
capitalismului. De asemenea, n strns legtur cu primul aspect, trebuie retinut dimensiunea
national a formrii capitalismului : nu exist capitalism fr burghezie ; aceasta si consolideaz
pozitia n cadrul statului natiune si n acelasi timp n care se construieste realitatea national,
acesta fiind si contextul n care, treptat, se creeaz, se modeleaz si se adapteaz mna de lucru
necesar. n sfrsit, pentru capitalismul dominant, pentru burghezia triumftoare, cadrul
geografic de activitate este ntreaga lume : procurarea minii de lucru si a materialelor de baz,
vnzrile, traficul, jaful, toate se desfsoar acum la scar international. nc de la aparitia sa,
capitalismul este national si mondial, concurential si monopolist, liberal si legat de stat.
Puterea transformatoare a capitalismului se manifest deocamdat n aceast etap foarte
putin. Principalele civilizatii ale Eurasiei nu sunt mai deloc afectate de schimbrile ce se produc
n Europa Occidental. n schimb, societtile vechilor civilizatii din America de Nord si de Sud
sunt violent agresate de cuceritorii europeni, iar societtile africane au de ndurat intensificarea
comertului cu sclavi. n aceast etap este nc dificil s se delimiteze spiritul capitalist de
tentatia cstigului, setea de bogtii sau apetitul pentru cuceriri.
Chiar si n Europa, principala fort transformatoare este statul : prin el si n jurul lui se
creeaz unitatea national, unificarea monetar, coerenta juridic, forta militar si un nceput de
economie national. Progresele nregistrate n tehnic si n stiint au, de asemenea, un rol
important n domeniul navigatiei, al armelor si, treptat, n productia manufacturier si n
agricultur.
Deocamdat, nimeni nu observ c o nou si complex logic social este pe cale de a se
constitui pornind de la logicile vechi, care, ns nu au disprut dect foarte greu : schimbul si
logica negustoreasc, mica productie de mrfuri si preocuparea pentru eficacitate, urmrirea
cstigului si mbogtirea personal sau a familiei, etc.

Asigurarea propriei subzistente si achitarea drilor cerute de cei puternici, pe de o parte

si, pe de alta, dobndirea si sporirea puterii si bogtiilor rmn principalele dou motivatii care
structureaz societtile.
A cuta un cstig, n bani spre al reinjecta n propriile activitti lucrative (bancare,
comerciale, manufacturiere) nu constituie un mobil esential dect pentru un numr mic de
oameni din lumea financiar sau a negotului, cu toate c el nu se deosebeste foarte mult de
mobilul vechi si larg acceptat al cresterii patrimoniului.
Totusi, se contureaz acum destul de bine cele dou coerente care vor structura lumea
modern : cea a statului (corelnd puterea cu nfptuirea de proiecte n numele sau n interesul
unei colectivitti nationale) si cea a raporturilor negustoresti si bnesti, la sfrsitul secolului
XVII si nceputul secolului XVIII. Secolul XVIII este secolul celor trei revolutii (politic,
demografic si industrial), al Luminilor, al despotismului luminat, un secol al lrgirii
schimburilor comerciale, n special prin comertul international, al dezvoltrii productiei de
mrfuri, agricole si manufacturiere, nsotite de o mrire a preturilor si de o crestere general a
populatiei, toate acestea avnd ca rezultat, mai ales n a doua jumtate a secolului, sporirea
bogtiilor si, simultan, agravarea srciei. Este, de asemenea, secolul consolidrii capitalismului
englez, n conditiile n care el slbeste n Olanda, stagneaz n Franta sau abia ncepe s se
contureze n tri precum Prusia, unde despotii luminati adopt vechile retete ale
mercantilismului.
n aceast etap avem dea face nc cu un capitalism n esent colonial, negustoresc si
manufacturier, ns deja capabil s se adapteze noii realitti pe care o va impune independenta
coloniilor din America si s creeze, o dat cu noul val de ngrdiri si cu proletarizarea maselor
rurale, cu procesul accelerat al acumulrilor si progresul tehnic, conditiile pentru marea revolutie
industrial din secolul XIX.
Secolul XVIII este, asadar, secolul n care se accentueaz contradictiile legate de
dezvoltarea raporturilor comerciale si ale capitalismului : contradictii ale dominatiei coloniale,
marcate de rzboaie ntre Franta si Anglia ; contradictii ntre nobilimea si burghezia din Franta
care au rbufnit n Revolutia din 1789 ; contradictii ntre dezvoltarea schimburilor de mrfuri si
limitele productiei manufacturiere, care vor conduce la Revolutia Industrial din Anglia.
Prin aparitia fabricilor, secolul XVIII este secolul n care capitalismul a ajuns la modul de
productie care i este propriu. Acest lucru a fost ns posibil datorit acumulrii de bogtii care
provin, n continuare, din dou surse de baz : traditionala extorsiune a surplusului de munc
trneasc si supraexploatarea colonial, sub diferite forme (jaf, munc silnic, sclavie,
schimburi inechitabile, taxe si impozite coloniale, etc).
Dezvoltarea pietelor intern si mondial si lrgirea schimburilor comerciale au impus
cresterea productiei : mai nti, n formele traditionale manufacturi, munc la domiciliu apoi,
o dat cu noile tehnici, si n cadrul fabricilor, utilizatoare ale unei surse de energie. Aici se afl o
a treia surs de valoare, deocamdat limitat, dar gata s se extind. Astfel, alturi de circulatia
banilor, de mica productie de mrfuri, se dezvolt productia organizat pentru valorificarea
capitalului. Aceast evolutie este nceput de manufacturi si definitivat de fabrici, cu att mai
usor, cu ct exist o mn de lucru disponibil, datorat cresterii populatiei si modernizrii
agriculturii.
De acum, dac acumulrile statului se pstreaz n aceleasi sectoare ca si n etapele
precedente drumuri, canale, porturi, flote, mijloace administrative , acumulrile burgheziei
amorseaz o mutatie decisiv : desi ele continu s fie reprezentate de o crestere a averilor
personale si a stocurilor de mrfuri, ncep s se fac din ce n ce mai des sub forma capitalului

productiv (materii prime, masini, fabrici). Agentul principal al acestui proces este burghezia ce se
formeaz din rndurile burgheziilor bancar si comercial, ale negustorilor si fabricantilor
mbogtiti, iar n Anglia si dintro parte a nobilimii. Ea este noua clas conductoare, care cultiv
peste tot un principiucheie : libertatea.
n Anglia, unde burghezia este legat de afacerile statului, e vorba mai ales de libertatea
economic : libertatea de a face comert, de a produce, de a plti mna de lucru la nivelul cel mai
de jos si de a se apra mpotriva coalitiilor si revoltelor muncitoresti. n Franta, unde burghezia
este n continuare tinut departe de treburile statului, libertatea este una politic : suprimare a
privilegiilor, constitutie, legalitate ; aspiratiile la liberalismul economic sunt ns si ele prezente.
Dintre fortele transformatoare care actioneaz n snul societtilor europene, statul
rmne, cu certitudine, cea mai puternic. Statului ia revenit sarcina de a crea conditiile pentru o
piat national, de a ncuraja si proteja nnoirea productiilor, de a asigura ordinea social n fata
rbufnirilor protestatare, de a organiza cuceriri si dominatii n restul lumii. Ct despre importanta
capitalului si a capitalistilor, exist nc putini economisti care o presimt ori o percep ; dar nici
unul dintre ei nu si imagineaz imensul potential de revolutionare a productiilor, pietelor,
societtilor si lumii, care se afl n acestia.
O dat cu Revolutiile Francez si American si odat cu declansarea Revolutiei
Industriale, sa deschis o nou epoc, marcat de irezistibila ascensiune a capitalismului. n
acelasi timp, capacitatea lui transformatoare devine tot mai vizibil, prin extinderea ariei pietelor
(inclusiv la scar mondial), prin noile tehnici si noile forme de organizare a productiei, prin
transformrile care ncep s se contureze n snul societtii, n special n Anglia.
Intervalul 17891815 a fost marcat de Revolutia Francez si de rzboaiele dintre trile
Europei. Desi mai putin spectaculoas, o alt revolutie, declansat n Anglia, a condus la
instituirea si extinderea logicii capitaliste a productiei : exploatarea unui numr crescnd de
muncitori si producerea unei cantitti tot mai mari de mrfuri ; acumularea vertiginoas de
bogtii, la un pol, iar la cellalt, agravarea strii srciei.
Prin procesul de industrializare din secolul XIX, aceast logic sa impus cu tot mai mult
fort n sectoare din ce n ce mai largi ale societtii. Societatea industrial progreseaz n salturi
succesive. naintea fiecrui salt se realizeaz o punere de acord istoric ntre ansamblul
inovatiilor tehnice si nevoile generale. n aceast perspectiv, au fost elaborate mai mult scheme
( W.W. Rostow, Alvin Toffler, Michel Didier, etc) relative la evolutia capitalismului, n functie de
industrializare. Putem mprti progresul industrial n trei mari etape : _ Primul val este cel al
aburului. Este vorba de revolutia crbuneoteltextile a secolului XIX. Masina cu aburi permite
concentrarea si eliberarea, n acelasi punct, a unei mari puteri mecanice, precum si actionarea
unei multitudini de masini de un tip nou. Este prima generatie a sclavilor mecanici. Masina cu
aburi permite accesul la imensele rezerve subterane de crbune, exact n momentul cnd minele
de suprafat si manganul erau n curs de epuizare. Gratie masinii cu abur, criza energiei att de
temut anterior, nu va mai avea loc si, din contr, asistm la o formidabil eliberare de energie, o
dat cu intrarea n fort n viata curent a otelului si a masinilor : ci ferate, vapoare cu aburi,
constructii metalice, rzboaie mecanice de tesut.
_ Al doilea val apare odat cu secolul XX : mecanic, automobile, avioane, petrol,
chimie, electricitate, adic a doua generatie de sclavi mecanici. Pn acum, utilizarea lor era
rezervat, n exclusivitate, industriei. O dat cu aparitia motorului cu explozie si a celui electric,
ei ajung la ndemna tuturor. Noul val sa manifestat cu fort pe tot parcursul secolului XX, fiind
alimentat de rspndirea rapid a unor noi nevoi : nevoia de deplasare (avion, automobil), nevoia

de a avea un cmin si de al echipa (electrocasnice, etc). n prezent, acest val pare ssi piard din
intensitate, o dat cu o anumit saturare a nevoilor crora le rspundea.
_ Al treilea val a aprut n ultimele decenii ale secolului XX, bazat pe electronic si
comunicatii, telematic si robotic, biotehnologie si atom. Electronica si comunicatiile sunt
industrii nepoluante, consumul de materii prime este rezonabil, costurile de productie sunt ntro
accentuat reducere, iar nevoia de comunicare a oamenilor este nelimitat.
Statele Unite si Japonia siau concentrat eforturile n aceste domenii, n timp ce Europa sa
angajat n aceast directie, dup o oarecare ezitare, care se poate explica printro anume oboseal
n fata unui efort impus de tehnic, trecerea spontan de la o faz de dezvoltare la alta
petrecnduse totusi, ntrun anumit timp. Sunt anumite industrii, cum ar fi cea textil sau
siderurgia care, desi par a fi pe cale de disparitie, nu vor nceta s existe. Ele vor trebui s se
transforme. ntre dou valuri exist o perioad de tranzitie : vechile sectoare trebuie s se
adapteze noilor tehnologii, ceea ce implic nchiderea unor uzine si recalificarea profesional a
personalului. Este nevoie de timp pentru ca un nou val al tehnicii s ntlneasc un nou val de
nevoi. n aceast situatie, tranzitia mbrac forma unei crize, mai mult sau mai putin ndelungate,
dup cum societatea este mai mult sau mai putin pregtit s suporte costurile inevitabilelor
adaptri.
Industrializarea si rspndirea sistemului capitalist sau realizat treptat, cuprinznd diferite
grupuri de state. W. Hoffmann, n Studien und Typen der Industrialisierung, aprut la Jena n
1936, indica 4 perioade de industrializare :
_ prima, ntre 17791820, cuprinde Anglia, Elvetia si SUA ;
_ a doua, ntre 18211860, cuprinde Belgia, Franta, Germania, Austria, Rusia si Suedia;
_ a treia, ntre 18611890, cuprinde Italia, Olanda, Danemarca, Grecia, Canada si Japonia;
_ a patra, ntre 18901914, cuprinde Ungaria, Romnia, India, Brazilia, Cuba, Argentina, Noua
Zeeland, Australia, Africa de Sud, China, etc. n secolul XIX, aparitia industriei mecanizate a
fost principalul motor al extinderii modului de productie a sistemului capitalist.
Industrializarea capitalist la scar mondial sa desfsurat n trei mari valuri succesive :
17801880, 18801950, cel deal treilea fiind n curs de desfsurare n prezent. Fiecare dintre aceste
valuri este caracterizat printro anumit extindere, deopotriv sectorial (ca tipuri de industrie) si
geografic (regional si national).
Dezvoltarea industrial marcheaz si apoi accentueaz ruptura fat de mileniile de
productie predominant agricol a unor societti predominant rurale. O dat cu Revolutia
Industrial si industrializarea, capitalismul a dobndit o putere transformatoare fr precedent :
revolutionarea, initial n Anglia, a sistemelor productive, a claselor productoare, mentalittilor si
valorilor, a modurilor de existent si de consum, a transporturilor si comunicatiilor. n diferite
ritmuri, aceleasi lucruri se vor petrece si n alte tri din Europa ; sunt atinse apoi diverse zone ale
lumii.
n secolul XIX, capitalismul este zguduit de crize n timpul crora mizeria si foametea
devin si mai apstoare. Economistii vor studia aceste crize, ncercnd s gseasc un remediu :
socialistii leau denuntat si, o dat cu ele, au incriminat si sistemul capitalist care le producea.
Marx a fcut o analiz a lor, pentru a pune n lumin specificul logicii capitalismului si necesara
prbusire a lui. Iar n timp ce Marx a anuntat ineluctabila prbusire a capitalismului si instaurarea
unei societti fr clase comunismul John Stuart Mill a ntrevzut ajungerea la o stare
stationar durabil n cadrul creia oamenii ar putea n sfrsit s se bucure de binefacerile unei
societti mai productive. n secolul XIX, sau nfruntat dou utopii, care au supravietuit pn la
sfrsitul secolului XX : utopia liberal si utopia socialist, att una, ct si cealalt promitnd

fericirea tuturor, ntro lume a armoniei. Utopia liberal a cptat aparenta unei teorii stiintifice
prin legile cererii si ofertei aflate ntro concurent pur si perfect, iar mai trziu prin teoriile
marginaliste. Utopia a fost transformat de Marx n necesitate istoric, decurgnd din analizele
socialismului stiintific. Turgot, Smith, Godwin, Say, Ricardo, Malthus, Mill si altii au observat
aparitia noului sistem economic, capitalismul, iar Marx a lsat o extraordinar analiz a acestuia,
lucru care a fcut din el initiatorul unei noi abordri teoretice, ca si a unei noi viziuni asupra
lumii. Influenta lui Marx a fost imens, n parte datorit analizelor sale, dar si pentru c realitatea
creia ele i erau consacrate continua s capete amploare, influentnd din ce n ce mai mult
destinele oamenilor si societtilor.
Marx a avut discipoli, exegeti, continuatori, fideli ortodocsi, adevruri oficiale si schisme,
reformatori, renovatori, comentatori de bun sau de rea credint, critici de toate felurile s
adversari de toate calibrele. ntrun fel sau altul, toate analizele capitalismului au fost influentate
de gndirea lui Marx. Operele lui si, n special, Capitalul au suscitat o abundent literatur cu
privire la capitalism ; o parte a ei a contribuit la explicarea cresterilor si crizelor, a dublei
progresii a bogtiilor si srciei, a monopolurilor si a dominatiei la scar mondial ; n acelasi
timp, a existat ns si o avalans de catehisme obtuze care au mpiedicat ntelegerea evolutiilor n
curs. Uitarea istoriei si reducerea ntregii vieti sociale la economie au fcut s fie ignorate
complexitatea societtilor, a realittii statului si politicului, mpiedicnd sesizarea miscrii de
ansamblu si determinnd treptata sectuire a unei ntregi laturi a gndirii marxiste.
Grila de lectur a capitalismului pe care o ofer Marx este elaborat pornind de la
observarea capitalismului din secolul XIX, care constituia pentru el adevratul mod de productie
capitalist. ns, aceast gril nu putea fi aplicat si la celelalte ale capitalismului negustoresc,
bancar si manufacturier si nu poate fi aplicat nici capitalismului sau, mai exact,
capitalismelor secolului XX. Astzi, aceast gril constituie o piedic n perceperea noilor
mutatii ale sistemului capitalist si n analiza noilor forme ntemeiate pe suprematia tehnostiintei.
Prin urmare, trebuie reluat reflectia asupra capitalismului n general, urmrirea
profitului, acumularea si reproducerea lrgit a proceselor productive si comerciale, ca si
extinderea pietelor de desfacere rmnnd elemente esentiale. Dar ceea ce apare ca fundamental,
central, substantial este puterea transformatoare a capitalismului, tendinta lui de a revolutiona
(Marx) productia si societtile si capacitatea sa de distrugere creatoare (Schumpeter).
La sfrsitul secolului XIX si nceputul secolului XX capitalismul liberal a suferit o serie
de mutatii si transformri profunde, la finalul crora capitalismul sa metamorfozat n
imperialism. Imperialismul nseamn functionarea si dezvoltarea unui capitalism national la
scar mondial. Aceast nou atitudine este impus de entittile capitaliste de mari dimensiuni :
oligopoluri, care iau diverse forme, mari ntreprinderi, trusturi, grupuri. Aceast atitudine este
ncurajat de unele factiuni ale burgheziei care, depsind orizonturile localnationale, actioneaz,
n mod stimulator, la scar nationalmondial si care, n aceast dinamic, obtin sprijinul statului,
a diplomatiei sale, a flotei si armatei lui.
Ea se bazeaz din ce n ce mai mult pe alierea si, uneori, ntreptrunderea capitalului
industrial si capitalului bancar, n cadrul asanumitului capital financiar, concept construit de
Hilferding si preluat ulterior de Lenin. Termenul imperialism a desemnat aceast nou realitate.
Initial, el a fost un fel de stindard al celor care pledau pentru dominatia Marii Britanii si a
Statelor Unite n lume. n cadrul miscrii muncitoresti si al literaturii marxiste, el a devenit apoi
un termen incriminator, iar mai trziu va fi utilizat din abundent n luptele de independent si n
miscrile de sprijinire a Lumii a Treia.

Dar utilizarea termenului la singular tinde s l globalizeze, cu riscul de al goli de o parte

a continutului su. Fie c e vorba de capitalisme, de mari puteri sau de state, avem ntotdeauna
dea face cu niste actori nationali care si extind dominatia, se ciocnesc de rivali si intr n conflict
cu acestia. Formarea, afirmarea si ascensiunea imperialismelor la sfrsitul secolului XIX sau
desfsurat pornind de la niste baze nationale puternice si au condus, la nceputul secolului XX, la
o ciocnire a imperialismelor, la o confruntare ntre natiuni care avea s genereze Marele Rzboi.
Astfel, imperialismele au avut o dubl rdcin : n nevoia de expansiune a capitalismelor
nationale dezvoltate si n logica dominrii ce caracteriza statele acestora. n cadrul capitalismului
liberal triumftor n secolul XIX, institutiile economice si financiare sau modificat n mod
natural, nsotind miscarea complex a progresului tehnic, cresterii productiei si deschiderii ctre
exterior. Acesti factori diversi au condus la o tendint accelerat de concentrare financiar si
tehnic. Trusturile sustinute de bnci puternice sau constituit, nainte de toate pentru a rspunde
marilor exigente de finantare a industriei si transporturilor moderne, dar mai ales pentru a atinge
o fort suficient pentru a rezista crizelor. Inconvenientul este c aceste ntreprinderi uriase
falsific n mod complet jocul concurentei libere si egale, care constituia unul din fundamentele
esentiale ale capitalismului liberal, cci, pentru asi ntri pozitia dominant, ele nu ezit, n
perioadele dificile, s preia conducerea cartelurilor al cror scop principal este organizarea
concurentei, adic limitarea cmpului ei de aplicare geografic (partajul pietelor), tehnic
(nghetarea brevetelor de fabricatie) si n mod evident n domeniul preturilor (fixarea de preturi
limit sub care este interzis vnzarea, sub pedeapsa unor amenzi impuse de conducerea
cartelului).
De asemenea, concentrarea tehnic face progrese pentru a realiza o productie pe care
echipamentele moderne o fac deja masiv : mari uzine sunt nltate, reunind mii de lucrtori
nsrcinati s pun la lucru masini puternice. n acest cadru lrgit se pun bazele unei organizri
stiintifice a muncii (management) care instaureaz o ierarhie si o disciplin foarte stricte, fcnd
distinctie ntre munca de conceptie rezervat inginerilor si tehnicienilor si munca de executie
rezervat lucrtorilor, care pierd astfel locul dominant n fabricatie pe carel detineau
mestesugarii.
nc nainte de 1914, n Statele Unite si face aparitia munca la band, care divizeaz la
maximum miscrile productive aplicnd studiile lui Taylor. Taylorismului i se adaug
standardizarea produselor, care permite, prin fabricarea n serie mare de produse identice,
scderea pretului pe fiecare produs. Henry Ford, marele patron american al industriei
automobilului, asociaz, n uriasa sa uzin de la Red River Dearborn de lng Chicago,
taylorismul si standardizarea. Dar el ia de asemenea, si decizia de a oferi salarii substantiale
lucrtorilor si (Five dollars a day) pentru a motiva efortul lor productiv si ai face eventual
capabili de a cumpra masinile pe care le produc.
Astfel se naste fordismul, sistem de productie si distributie de mas, care urma s devin
modelul economic dominant pn n anii 80 ai secolului XX. n fata transformrilor att de
importante ale structurilor si practicilor economice, puterile publice au simtit necesitatea de a iesi
din neutralitatea pe care leo impusese liberalismul clasic. Statul a intervenit n afara functiilor
sale monetare si vamale pe care si le asumase ntotdeauna, edictnd mai ales legislatii sociale
destinate a proteja muncitorii cei mai dezavantajati si lipsiti de protectie contra riscurilor de
accidente de munc, somajului si btrnetii. Acestea sunt, mai ales n Germania si n Anglia,
primele schitri firave ale politicilor de tip Welfare State care vor prolifera dup 1945.
n timpul primului rzboi mondial n majoritatea trilor beligerante au fost organizat
economia de rzboi, prin interventionismul statului. La sfrsitul rzboiului, n majoritatea acestor

tri au avut loc vii dezbateri asupra utilittii mentinerii interventionismului de rzboi sau, din
contra, necesittii restabilirii ct mai rapide a mecanismelor clasice ale liberalismului economic.
Cu oarecare nuante, se poate spune c aceast a doua cale a triumfat, o dat cu
suprimarea rapid a controlului preturilor si productiei stabilite n timpul rzboiului. Astfel,
experienta dirijist a rzboiului a marcat incontestabil o etap important n evolutia pe termen
lung ctre un capitalism organizat, n special prin rolul crescnd al statului.
n secolul XX, capitalismul sa extins, sa concentrat si sa impus cu o vigoare incredibil
prin dezvoltarea de noi tehnici si a unor noi industrii, pe baza regruprii capitalurilor din ce n ce
mai mari si mai puternice si a lrgirii cmpului lor de actiune n lumea ntreag, si o dat cu
declinul primelor imperialisme si cu ascensiunea celor noi.
Expansiunea capitalismului n secolului XX a fost un extraordinar val seismic, care,
dup o prim depresiune economic a condus la imperialism, la mprtirea lumii si la Marele
Rzboi. Apoi, dup o prim reconstructie, soldat cu o scurt perioad de prosperitate, dar si cu
ascensiunea fascismului, a basculat n Marea Criz si, n continuare, n cel deal doilea rzboi
mondial. n sfrsit, dup o nou reconstructie, decolonizare, crestere economic si prosperitate,
capitalismul a intrat ntro nou criz. n aceast criz au fost antrenate si noile centre ale
industrializrii si modernizrii capitaliste aprute n Lumea a Treia. Capitalismul sia rennoit si
multiplicat puterea transformatoare, prin mobilizarea cercetrii stiintifice si, din ce n ce mai
mult, prin orientarea si chiar prin controlarea ei.
Astfel, dincolo de capitalismul industrial al secolului XX, este n curs de afirmare un nou
capitalism, bazat pe tehnostiint. n acest proces, schimburile si interdependentele, inegalittile si
disparittile se accentueaz, iar globalizarea are si o functie ideologic : justificarea unor decizii
(sau indecizii) nejustificabile, luate de conductorii anumitor firme sau tri si acoperirea
efectelor negative provocate de revenirea n fort, pe toate meridianele, a unui capitalism liberal
care tinde s scape de sub orice control.