Sunteți pe pagina 1din 2

Moara cu noroc - Tema si viziunea despre

lume
Moara cu noroc - Tema si viziunea despre lume
Ioan Slavici
Incepand cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea, pe fondul aparitiei unei noi clase
sociale, burghezia, al dezvoltarii industriei si a presei, se contureaza un nou current literar, ce
poarta numele de realism. Odata cu aparitia realismului, pentru prima oara in Franta, fantezia
romanticilor este inlocuita de o literature mimetic, intrucat asa cum afirma Balzac literature este o
oglinda a naravurilor sociale.
In plan autohton, nuvele Moara cu noroc de Ioan Slavici, publicata in volumul Novele
din popor (1881) este o scriere reprezentativa pentru estetica realismului.
In primul rand, literature realista isi propune o reflectare veridica, obiectiva a realitatii,
dobandind astfel, un character mimetic. Universul fictional imaginat de Slavici cuprinde realitatea
satului Transilvanean din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Ioan Slavici cuprinde, in nuvela,
o confruntare dintre doua mentalitati: una arhaica, traditional, reprezentata de batrana soacra si
noua mentalitate, moderna, capitalista, reprezentata de Ghita.
Pe de alta parte, Moara cu noroc fructifica o tematica realista. Discursul narativ
adduce in fata citittorului o tema reala, particularizata printr-o alta tema, ce sustine dimensiunea
psihologica a textului, dezumanizarea finite sub puterea mistuitoare a banului.
In aceeasi ordine de idei, caracterul realist al nuvelei este vizibil si la nivelul constructiei
personajelor. De exemplu, protagonistul Ghita, intruchipeaza un tip uman: este tipul taranului,
cizmar sarac, care isi doreste inavutirea prin mijloace necinstite. Privind sub acest aspect,
personajul poate fi incadrat in tipologia parvenitului, specifica prozei realiste. Protagonistul se
individualizeaza, insa, la nivelul epicului prin complexitatea trairilor sale interioare. Naratorl
surprinde un suflet zbuciumat, scindat intre doua dorinte, pe cat de puternice, pe atat de
contradictorii: pe de-o parte dorinta de a ramane om cinstit, alaturi de familie, iar pe de alta parte,
dorinta de a se imbogati pe cai necinstite alaturi de Lica.
Nu in ultimul rand, specific prozei realiste este stilul obiectiv, impersonal. Intr-adevar
naratorul din Moara cu noroc, omniscient, omnipresent, extradiegetic adopta o perspectiva
narativa obiectiva cu o viziune din darat. De asemenea, limbajul utilizat in discurs tradeaza
atitudinea anticalofila a scriitorului transilvanean.
Asa cum am afirmat ceva mai sus, universal fictional al nuvelei Moara cu noroc
dezvolta o tematica rurala, particularizata prin tema psihologica a dezumanizarii.
Partea expozitiva a textului surprinde imaginea unui Ghita, om cinstit, harnic,
cumsecade, iubitor de familie, care decide sa ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc pentru
a asigura un trai mai bun familiei sale. Grija si iubirea fata de Ana, sotia sa sunt surprinse de
naratorul omniscient inca de la mutarea familiei la moara. Astfel cititorul afla ca noaptea, la auzul
zgaltaitului morii, Ghita se trezea din somn ca sa vada daca nu cumva sotia sa s-a dezvelit ca sa
o acopere. De asemenea, armonia familiei carciumarului este evidentiata printr-un detaliu
semnificativ: sambata seara, ca un adevarat ritual, familia se bucura impreuna de profitul obtinut
in cursul saptamanii.
Discursul epic va surpinde, insa, dezumanizarea carciumarului, indepartarea sa de
familie. Intovarasindu-se cu Lica Samanadaul, Ghita accepta sa fie partas la neleguirile acestuia.
Dragostea fata de Ana, grija exagerata fata de aceasta la inceput, vor fi inlocuite treptat de
brutalitate. Ghita se joaca din ce in ce mai putin cu Ana, iar atunci cand o face ii lasa urme vinete
pe corp. De asemenea armonia familia lasa loc rupturii, instrainarii protagonistului. Daca
odinioara se bucurau impreuna de castig, in noua sa ipostaza Ghiat este surpins de naratorul
omniscient singur, numarandu-si banii in camaruta de langa birt, tragand cu urechea sa nu fie
vazut de cineva. Protagonistul ajunge pe ultima treapta a degradarii sale morale cand, la
sarbatorile Pastelui isi arunca sotia drept momeala in bratele Samadaului.
Incipitul nuvelei surpinde un dialog intre batrana soacra si Ghita. Acest dialog reliefeza
conflictul exterior al discursului epic. Este vorba de un conflict intre mentalitati: mentalitatea

traditionala, a batranei soacre, care opteaza pentru linistea colibei si noua mentalitate
mercantila, reprezentata de Ghita care-si doreste un trai mai bun pentru familia sa. Dar punctul
de fuga al textuli lui Slavici il reprezinta conflictul interior, trasatura specifica nuvelei psihologice.
Naratorul omniscient surprinde macinarea interioara, pana la prabusire, a constiinte
protagonistului.
Cronotopul tradeaza caracterul realist al nuvelei, prin plasarea actiunii intr-un timp si
spatiu bine determinat. Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere temporale
cu valoare religioasa: de la Sfantul Gheorghe, pana la Paste. Spatiul actiunii este fixat prin
toponime reale: Arad, Inei, Oradea, Mtii Bihorului etc.
Constructia subiectului aminteste de rigorile clasicismului prin impartirea discursului
narativ in 17 capitole. Secventele narative sunt redate in ordine cronologica, firul narativ urmarind
dezumanizarea protagonistului.
Modalitatile de caracterizare a personajelor sunt cele consacrate de proza realista:
caracterizarea directa si cea indirecta. La acestea se adauga mijloace moderne de caracterizare,
specifice prozei de analiza psihologica: monologul interior si stilul indirect liber. Astfel, prin
scenele monologate se tradeaza caracterul slab al protagonistului, neputinta sa de a se sustrage
influentei Samadaului: Ei ce sa-mi fac? Asa m-a lasat Dumnezeu...ce sa-mi fac daca e in mine
ceva mai puternic decat vointa mea? Nici cocosatul nu e insusi vinovat ca are cocoase in
spinare. De asemenea, naratorul omniscint recurge la stil indirect liber pentru a reda gandurile
personajului Dupa o cearta cu Ana, ar fi vrut sa mearga dupa dansa sa-i ceara iertare si s-o
impace; dar era ceva puternic in el care nu-l lasa. Atunci iesi afar ca sa fie singur cu gandurile
sale.
Sunt de parere ca Moara cu noroc de Ioan Slavici tradeaza viziunea realista a
scriitorului asupra lumii, fiind vizibile si elemente clasice, romantice, sau naturaliste.
Am in vedere, cand afirm aceasta, tematica abordata, crearea unei literaturi mimetice,
a unui personaj complex, sau cronotopul, ca trasaturi realiste. La acestea se adauga rigurozitatea
constructiei discursului sau caracterul moralizator al nuvelei, ca trasaturi ale clasicismului. Nu in
celede din urma caracterul romantic este surpins prin personajul exceptional Lica, lafel cum
boala lui Ghiat pentru bani sau ideea de fatalitate a destinului tradeaza influenta naturalista.
In conluziei Moara cu noroc de Ioan Slavici ramane un punct de reper pentru realismul
romanesc de secol XX, deschizand, mai ales prin constructia personajului principal drumul spre
modernitate.