Despre diavol i demoni

Dintre aceste puteri ngeresti, nainte stttorul cetei terestre, cruia Dumnezeu i-a incredintat pzirea
pmntului, nu a fost ru prin natur, ci a fost bun, a fost fcut pentru bine si nu avea n el de la Creator nici cea
mai mic urm de rutate; cu toate acestea n-a suferit luminarea si cinstea, pe care Creatorul i-a druit-o, ci,
prin vointa lui liber, s-a ndreptat de la starea sa natural la o stare contra naturii sale si s-a ridicat mpotriva lui
Dumnezeu Care l-a fcut, voind s se mpotriveasc Lui. El este cel dinti care s-a deprtat de bine si a czut n
ru. Ru nu este nimic altceva dect lipsa binelui, dup cum si intunericul este lipsa luminii.
Binele este lumina spiritual; n chip asemntor si rul este ntuneric spiritual. Lumina deci, fiind creat de
Creator, a fost bun cci ''Dumnezeu a vzut toate cte a fcut si iat erau bune foarte'', dar a ajuns ntuneric
prin vointa sa liber. Multime nenumrat de ngeri asezati sub el s-au dezlipit, i-au urmat lui si au czut
mpreun cu el. Asadar, cu toate c erau de aceiasi natur cu ngerii, totusi au devenit ri, nclinndu-si de bun
voie vointa lor de la bine spre ru.
Demonii nu au stpnire sau putere mpotriva cuiva, dect numai dac li se ngduie de Dumnezeu n sopul
mntuirii, cum este cazul lui Iov si dup cum este scris n Evanghelii despre porci. Dar odat ce Dumnezeu le
ingduie, au putere, se schimb si iau forma pe care o vor dup fantezia lor (2 Cor. 11,14).
Nici ingerii lui Dumnezeu. nici demonii nu cunosc cele viitoare si cu toate acestea proorocesc. Ingerii
proorocesc pentu c Dumnezeu le descoper si le porunceste s prooroceasc, mplinindu-se toate cte spun.
Ins si demonii proorocesc: uneori pentru c vd ce se ntmpl departe, alteori prin conjunctur. Pentru aceea
de multe ori mint si nu trebuiesc crezuti, chiar dac uneori spun adevrul in chipul n care am artat. Ei cunosc
si Scripturile.
Toat rutatea si patimile necurate au fost nscocite de ei. Li s-a ngduit s ispiteasc pe om, dar nu au puterea
s forteze pe cineva. Cci noi avem facultatea de a primi ispita sau de a nu o primi. Pentru acest motiv
Dumnezeu a pregtit diavolului si demonilor lui si oamenilor care l urmeaz, focul nestins si pedeapsa vesnic:
''Duceti-v de la Mine blestematilor, n focul cel vesnic, care este gtit diavolului si ngerilor lui'' (Matei 25,41).
Iat ce spune si Sfntul Grigorie Palama despre mestesugul diavolului: ''Nu numai ruttile sunt n apropierea
virtutilor, ci si cuvintele nelegiuite stau att de mult n vecintatea celor evlavioase, nct prmtr-un mic adaos
sau omisiune se pot schimba usor ntreolalt si ntelesul unui cuvnt poate deveni tocmai contrariul. De aici
vine faptul c aproape orice prere rtcit se nftiseaz cu masca adevrului pentru cei ce nu sunt n stare s
vad mica omisiune sau micul adaos. E si acesta un mestesug grozav al diavolului viclean, att de dibaci de a
duce n rtcire. Cci nefimd departe minciuna de adevr, diavolul si-a ntocmit din aceasta o dubl putint de
rtcire: scpndu-le adic celor multi deosebirea, din cauz c e asa de mic, omul va fi usor ispitit, sau s tin
minciuna de adevr, sau adevrul de minciun, ca fiind att de aproape de minciun. In amndou cazurile va
cdea sigur din adevr'' (Rspunsul al treilea contra lui Varlaam).
Dar trebuie s se stie c ceea ce este moartea pentru oameni, aceea este cderea pentru ngeri. Dup cdere ei nu
mai au posibilitatea pocintei, dup cum nu o au nici oamenii dup moarte.

Despre Zidirea vzut

Insusi Dumnezeul nostru, proslvit n Treime si unime ''a fcut cerul si pmntul si toate cele cte sunt n ele'',
aducnd pe toate de la neexistent la existent. Pe unele, cum este cerul, pmntul, aerul, focul si apa, nu le-a
fcut dintr-o materie preexistent; pe altele, cum sunt vietuitoarele, plantele, semintele, le-a fcut din cele care
au fost create de El. Acestea s-au fcut la porunca Creatomlui, din pmnt, ap, aer si foc.
Dumnezeu a fcut pe om inocent, drept, virtuos, lipsit de suprare, fr de grij, luminat cu toat virtutea,
ncarcat cu toate bunttile, ca o a doua lume, un microcosmos n macrocosmos, un alt nger nchintor,
1

compus, observatorul lumii vzute, initiat n lumea spiritual, mpratul celor de pe pmnt, condus de sus,
pmntesc si ceresc, vremelnic si nemuritor, vzut si spiritual, la mijloc ntre mretie si smerenie, acelasi si duh
si trup; duh, din pricina harului, iar trup din pricina mndriei; duh, ca s rmn si s laude pe Binefctor; trup,
s sufere si prin suferint s-si amintesc si s se instruiasc cnd se mndreste cu mretia, iar termenul final al
tainei este ndumnezeirea sa prin nclinatia ctre Dumnezeu. Se ndumnezeieste prin participarea ta iuminarea
Dumnezeiasc si nu prin transformarea sa n fiint Dumnezeiasc.
Dumnezeu l-a fcut pe om prin fire fr de pcat iar prin voint, liber. Spun, fr de pcat, nu pentru c ar fi
incapabil de a pctui, ci pentru c nu are n firea sa fa cultatea de a pctui, ci mai mult n libertatea vointei.
Avea adic puterea s rmn si s progreseze n bine ajutat fiind de darul Dumnezeiesc, dup cum avea si
puterea s se ntoarc de la bine si s ajung la ru lu cru pe care Dumnezeu l ingduia, pentru motivul c omul
era nzestrat cu liberul arbitru. Nu este virtute ceea ce se face prin fort (Sfntul Ioan Damaschin - Dogmatica).
Libertatea face din om nger sau demon, stpn sau rob, geniu sau dobitoc. Rul prin urmare este din lume din
abuzul de libertate, nu de la Dumnezeu, El respecta libertatea fiilor Si si prin aceasta nseamn c le aseaz pe
umeri rspunderea tuturor faptelor lor, ca apoi s le poat rsplti (judeca). Fr libertate nu exist rspundere
(judecat), fr rspundere nu poate fi nici rsplat: recompens sau pedeaps (Ilarion V. Felea - Religia
iubirii).
Pentru ce a voit Dumnezeu s zideasc pe om din pmnt? Pentru dou pricini: prima, spre ocara si rusinarea
diavolului, vznd el att de proast si neputincioas zidire urcndu-se n cereasca slava din care el a czut, s
se rup de zavistie; iar a doua, ca omul stiindu-si prostimea sa, s nu se nalte intru mndrie (Stantul Dimitrie al
Rostovului Hronograf).
Despre nviere
Sunt n zilele noastre oameni care griesc cele ''rzvrtite'' spunnd c nu este nvierea mortilor. Uneori
mrturisesc un Dumnezeu fctor a toate, ns zic c nu pedepseste pe cei ri, fiind iubitor de oameni, nici celor
buni nu le face bine, nici nu poart grij de zidirile fcute. De unde, acest dumnezeu care este nchipuit de
imaginatia lor, ori nu poate s poarte de grij si prin urmare este neputincios; ori nu voieste, si dup urmare este
sau zavistuitor sau vrjmsuitor, ori mndru si neprimitor, ori trndav si lenes..
Si dac i vei ntreba de ce atta rvn pentru pierderea credintei crestine, rspund c vor s lumineze oamenii.
Si ce luminare au ei din necredinta lor o dovedeste viata si petrecerea lor. Ei ca niste mincinosi si vicleni
ftarnici, fgduiesc slobozenie nselnd pe multi.
Marturiseste ce fel este luminarea lor, starea cea nenorocit a trii lor (tara de unde au venit aceste practici
yoghine India). Mrturisesc relele pe care le ptimesc multi din cei care ascult nvttura lor.
Si de vreme ce nvttura aceasta multumeste trupul si defaim sufletul, stinge mustrarea cugetului si dezleag
frul patimilor, face dumnezeu dulceata cea trupeasc si duce pe om unde ''gndul lui cu osrdie se pleac din
tineretile sale'', adic spre toat pofta cea de ocar si a faptei celei fr de omenie (vezi Tantra Yoga). Pentru
aceasta usor se nmulteste, dar cu greu se vindec si se sterge.
Ins de le vom aduce mrturii din Sfnta Scriptur despre nvierea mortilor, nu vor crede, de vreme ce nu cred
nici n celelalte nvtturi ale lui Iisus Hristos; nc nici mrturiile istoriei nu i pleac spre adevr.
Dar pentru ce, o necredinciosilor; oameni fiind voi, cinstiti cu putere cuvnttoare, ''v alturati cu dobitoa cele
cele fr de minte si v asemnati lor?'' (Psalmul 48, 12). Dobitoacele, fiindc nu au minte, se misc si se trag
si, ca s zic asa, se trsc de simtirile lor; iar voi, avnd minte, cugetnd, judecnd si deslusind, pentru ce
folositi doar simtirea si ei i dati toat judecata voastr si hotrrea? Simtirea arat mintii pe cele simtite, iar min
tea le judec si le desluseste. Oare nu cunoasteti amgirile simturilor? Credeti voi c atta este mrimea soarelui
ct se vede, sau nu? Voi sunteti ncredintati c de zece mii de ori este mai mare. Dar de unde aceasta? Din
socoteala, mintii. Vedeti c v plecati cuvntului mintii mai mult dect artrii simtirilor? Si pentru ce, la
2

dovezile geometriei si aritmeticii nimeni nu se ndoieste? Pentru c se ndeprteaz de la ele artarea vederii
celei amgitoare si slujeste numai cuvntul cel ce pleac mintea.
Dar dovada din Sfnta Scriptur a Sfntului Apostol Pavel (1 Corinteni cap. 15) c Hristos a nviat, ziceti: ''nici
cuvnt care s plece mintea nu are, nici Hristos a nviat din morti!'' Vai! La aceasta prea artat v amgiti. sau
nedeslusind puterea cuvntului, pentru mptimirea mintii voastre ori din nenvttur necunoscnd care sunt
cuvintele cele doveditoare ale nvierii lui Hristos. Cea dinti este din patim nscut sau din mndrie, ori din
alte multe patimi. Drept aceea, dac nu veti scutura din mintea voastr necurtia acestor patimi, niciodat nu
veti putea s cunoasteti adevrul. Iar cea de a doua este patim usor de vindecat, cci dup ce veti nvta
cuvintele va fugi de la voi ntunericul nenvtturii si va veni lumina adevrului.
De veti cerca crtile Sfintilor Prooroci veti afla cuvintele care pleac mintea nu numai c Hristos a nviat din
morti, ci si c adevrate sunt toate cte nvat pentru El Evangheliile.
Dar poate ziceti c ei nu au scris dup dumnezeiasca descoperire, ci s-a alctuit dup aflarea omeneasc. Dar
cum s-au mplinit toate cte au spus ei? (vezi Daniil 9, 24; Isaia 7, 14; 9, 6-7; 61, 1; Ieremia 31). Citeste'si
Cartea Psalmilor lui David, mult mai veche dect a proorocilor si vei gsi proorociile patimilor, ale ngroprii, a
nvierii si a nltrii la cer a lui Iisus Hristos (Ps. 68; 21; 87; 15;46).
Aceste proorocii s-au mplinit ntocmai si sunt artate de cei patru evanghelisti, Matei, Marcu, Luca si Ioan.
Deci, spuneti, o, necredinciosilor, cu ce cuvant sau cu ce putere omeneasc au spus cu de-amnuntul toate cele
pentu Iisus Hristos? Ce rspundeti? Poate ziceti c acestea sunt aflri ale crestinilor. Dar v astup gura evreii.
Ei, nempcatii vrjmasi ai lui Hristos si ai credintei crestinesti, pzesc dup dumnezeiasca iconomie crtile
proorocilor si le cinstesc ca pe niste cuvinte dumnezeiesti. Ori ziceti c evanghelistii au scris nu cele ce s-au
ntmplat cu lucrul, ci cele ce au zis proorocii. Dar ceea ce au spus evanghelistii o dovedeste istoria. Si care
dintre nteleptii acestei lumi a produs o astfel de schimbare a lumii? De ce numai de la Iisus Hristos s-a nceput
o nou numerotare a anilor si nu de la Budha sau Krishna?
Dar aduc mrturie despre nvierea lui Iisus Hristos si cei ce au mrturisit dup nviere. Mai nti ntrebati-v
dac pentru o minciun ati rbda ptimire si munc si la urm moartea? ntreab apoi si pe altii, cti voiesti, de
sufer toate acestea pentru o minciun cunoscut si desart. Ce rspundeti? Vezi c abia sufer omul moartea
pentru un lucru drept, de folos si adevrat. Si cti crestini si-au dat viata pentru mrturia nvierii lui Hristos?
Citeste ''Vietile Sfintilor'' si vei gsi milioane si milioane de crestini care au mrturisit cu pretul vietii lor
nvierea lui Hristos. Si cum au putut ntoarce lumea de la nchinarea pgn a zeilor ctre Hristos niste oameni
simpli, cum au fost Sfintii Apostoli, printr-o nvttur ca aceasta? Cu care putere? Cu care chip? Cu care
stpnire?
De ce nu dati crezare nici lui Sundar Singh a crui proorocii le folositi, dar nu credeti n Cel care a crezut
Sundar Singh, n Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, si n nvttura Sa?
Dac necredinciosii deprteaz de la ei patimile care ntunec mintea si dau loc puterii cuvntului, Dumnezeu
nu-i va prsi, ci i va trage cu puterea dunmezeiescului Su dar si-i va ntri pe piatra adevratei credinte.
(Dup Sfntul Ioan Gur de Aur-Tlcuire la apostolii de peste an).
Despre Judecat
''Multi dintre oameni zic c dup moarte nu este judecat, nici plat, nici munc, nici pedeaps vesnic, ci zic:
''Dumnezeu este iubitor de oameni si nu va munci pe cei ri si pctosi''. Desi Dumnezeu este iubitor de
oameni, ns este si judector drept. Si de nu se vor munci oamenii ri, nici oamenii cei buni, nici sfintii nu se
vor ncununa.
Dar atunci unde este iubirea de oameni si judecata cea dreapt a lui Dumnezeu? De vreme ce judectorii si
legiuitorii lumesti pe oamenii cei buni i iubesc si cinstesc, iar pe cei ri i muncesc si-i omoar, Dumnezeu cum
poate s nu fac si El unele ca acestea, pentu dreptate? Dar cnd vor lsa oamenii cei ri pcatele? Pentu c desi
3

i asteapt munc vesnic si tot nu se las de pcat si de strmbtate. Si dac vor alunga si aceast fric de la ei,
si nu numai s primeasc munc, ci s dobndeasc si mprtia cerului, oare cnd vor prasi ruttile care le
fac?
Spuneti voi, cei ce nu credeti s fie munc, cine a fcut potopul ce a fost n zilele lui Noe si s-a nnecat toat
lumea de mnia lui Dumnezeu? Cine a trimis fulgere si foc asupra Sodomei si Gomorei de au ars sapte cetti
mpreun cu toti ucigasii si sodomitii? Cine a nnecat pe Faraon cu toat oastea lui n Marea Rosie? Cine a
pierdut pe cei sase sute de mii de jidovi n pustiu? Nu vedem noi pnmejdiile prin care trecem n fiecare zi? Ce
cuvnt ai tu s rspunzi pentu toate acestea? Dac nu credeti cuvintele sfintei Scripturi, cel putin s credeti din
lucuri nfricosata munc si urgia lui Dumnezeu pentru cei pctosi. Deci, s nu ne artm necredinciosi zicnd
c nu este munc, pentru ca s nu cdem ntr-nsa, pentru c moartea si aducerea aminte de munc este ca o
iarb amar care curteste tot felul de rutate si viclesug cnd se d adeseori sufletului nostru.
Si n ziua dreptei judecti unde vor fi cei ce zic c iu bitor de oameni este Dumnezeu si nu pedepseste pe cei ce
pctuiesc? Ct se vor tngui atunci cei ce zic aces tea! Ct vor suspina si nimeni nu-i va auzi! Atunci vor vorbi
unii ctre altii, zicnd: 0, cum am gresit si ne-am pierdut noi! Ne nvtau unii si altii si nu ascultam nici luam
aminte. Ne nvta si noi ne bteam joc. Ne mrturiseau nou si nu credeam. Auzeam Scripturile si tot ne
rtceam. Dreapt este judecata lui Dumnezeu, cu adevrat prea drept; pentru cele ce am fcut ne lum plata.
Vai, c pentru trectoarea si necurata dulceat ne muncim n veci. Pentru o slav mic si de nimic, am czut din
slava cea adevrat. Pentru putin desftare ne-am lipsit de desftarea Raiului. Acum, cei ce au crezut se afl n
desftare.
Drept aceea, ca s nu zicem si noi aceste cuvinte, mpreun cu cei fr de minte, veniti s ne apucm mai
nainte de a veni furul sufletelor noastre, pn avem vreme, s suspinm, s plngem, s facem milostenii, s ne
mrturisim pcatele, s ridicm minile ctre Cel ce poate s ne mntuiasc si s zicem: Mntuieste-ne pe noi
Doamne c pierim''. (Sfntul Ioan Gur de Aur-Mrgritare).
mpotriva Rencarnrii
Cea mai mare nebunie, pgntate s rtcire de la adevr este de a crede cineva c dup moarte sufletul omului
intr n alte trupuri de oameni, dobitoace, etc. In toat nvttura Dumnezeiestilor Scripturi si a Evangheliei lui
Iisus Hristos, n invtturile Sfintilor Apostoli, ale Sfintilor Printi, nu gsim vreo mrturie despre aceast
rtcire si pgntate. Mntuitorul nostm Iisus Hristos ne arat unde merg sufletele oamenilor dup moarte,
zicnd: ''Si a murit sracul si a fost dus de ngeri n snul lui Avraam. A murit si bogatul si s-a nmormantat''
apoi artnd unde s-a dus, zice: ''Si n iad ridicndu-si ochii si, fiind n chinuri, el a vzut de departe pe
Avraam si pe Lazr n snul lui''(Luca).
Si n alt loc din Sfnta Scriptur se arat unde merg sufletele oamenilor dup moarte: atunci cnd tlharul cel
de-a dreapta Mntuitorului, fiind si el rstignit, i zicea lui Iisus: ''Pomeneste-m Doamne, cnd vei veni ntru
mprtia Ta'', aude glasul Mntuitorului: ''Adevrat griesc tie, astzi vei fi cu mine n rai'' (Luca 23, 42-43).
Iat deci unde merg sufletele oamenilor drepti si pctosi dup moarte: n rai, n snul lui Avraam, acolo unde a
mers Lazr si tlharul care s-a pocit de pcatele sale, sau n iad, unde a mers bogatul cel nemilostiv.
De unde a iesit aceast idee de a se crede c sufletele oamenilor dup moarte se duc n alte trupuri? De unde a
iesit aceast rtcire c omul moare de multe ori? Oare cei ce gndesc aceast nebunie nu-l aud pe marele
Apostol Pavel care zice c o dat este dat oamenilor s moar, iar dup aceea s fie judecata? (Evrei 9, 27).
Oare nu aud acesti rtciti de la adevr ce zice Sfnta Scriptur: ''...fiindc omul merge la locasul su de veci...
si ca pul berea s se ntoarc n pmnt cum a fost, iar sufletul s se ntoarc la Dumnezeu, Care l-a dat?''
(Eclesiastul 12 5 si 7).
0 dat moare omul cu trupul su si o dat va fi nvie rea mortilor. Auzi ce zice Domnul: ''Nu v mirati de
aceasta, c vine ceasul n care toti cei din mormnturi vor auzi glasul Lui. Si vor iesi cei ce au fcut cele bune
ntru nvierea vietii, iar cei ce au facut cele rele ntru nvierea osndirii'' (Ioan 5, 28-29).
4

Din toate acestea se vede destul de clar c n ziua judectii de apoi toate trupurile vor nvia, unindu-se cu
sufletele lor, pentru a primi rsplata dup credinta si faptele pe care le-au avut n timpul existentei lor
pmntesti. Si dac n aceast existent pmnteasc ar trece prin mai multe trupuri, ncepnd cu aceast zi a
nvierii, n care trup va rmne sufletul? Oare va putea sufletul s fie n acelasi timp n mai multe trupuri? Oare
va putea sufletul s fie n acelasi timp si n rai si n iad? Dar ce se va ntmpla cu trupurile rmase far suflet,
pentru c dup nvttura voastr se intelege a fi mai multe trupuri dect suflete?! Oare Dumnezeu crend pe
om dup chipul si asemnarea Sa l-a creat ca s-l nimiceasc, s-l distrug, s-l piarda pe undeva prin univers,
ori s-i druiasc viata vesnic, s-l mantuiasc? Noi credem c l-a creat ca s se bucure si el, omul, de
buntatea si dragostea dumnezeiasc, numai ca omul s doreasc acest lucru si ct st n puterea sa s se si
nevoiasc, cci Dumnezeu nu duce cu forta pe om n rai.
''Dar va zice cineva: cum nviaz mortii si cu ce trup au s vin? Nebun ce esti! Tu, ce semeni, nu va da viat
daca nu va muri. Si ceea ce semeni nu este trupul ce va s fie, ci grunte gol, poate de gru, sau de altceva din
celelalte; iar Dumnezeu i d un trup precum a voit si fiecrei seminte un trup al su''. Nu pentru noi a venit
Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pe pmnt si a ptimit si a nviat? ''Si dac Hristos n-a nviat zadamic este atunci
propovduirea noastr, zadamic si credinta voastr'' (1 Corinteni 15, 35-38; 15, 14).
Iat ce zice si proorocul Iezechiel despre nvierea mortilor: ''Fost-a mna Domnului peste mine si m-a dus
Domnul cu Duhul si m-a asezat n mijlocul unui cmp plin de oase omenesti, si m-a purtat mprejurul lor; dar
iat, oasele acestea erau foarte multe pe fata pmntului si uscate de tot. Si mi-a zis Domnul: Fiul omului, vor
nvia oasele acestea? Iar eu am zis: Dumnezeule, numai Tu stii acestea... Asa grieste Domnul Dumnezeu
oaselor acestora: Iat Eu voi face s intre n voi duh si voi veti nvia. Voi pune pe voi vine si carne va creste pe
voi; v voi acoperi cu piele, voi face s intre n voi duh si veti nvia si veti sti c Eu sunt Domnul... Deci am
proorocit eu, cum mi se poruncise, si a intrat n ei duhul si au nviat si multime mult foarte de oameni s-au
ridicat pe picioarele lor'' (Cap. 37). Dreptul Iov zice: ''Dar eu stiu c Rscumprtorul meu este viu si c El, n
ziua cea de pe urm, va ridica iar din pulbere aceast piele a mea care se destram'' (Cap. 19, 25); si iarsi
proorocul Isaia: ''Mortii Ti vor tri si trupurile lor vor nvia'' (26, 19).
Cu toate acestea, cei rtciti de la adevr, fortnd ntelesul unor texte biblice, sustin c si Ilie s-a ntrupat n
persoana Sfntului Ioan Boteztorul: ''Si dac voiti s ntelegeti, el este Ilie, cel ce va s vin'' (Matei 11, 14).
Da, este adevrat c despre Sfntul Ioan Boteztorul s-a scris c ''va merge inaintea Domnului cu duhul si cu
puterea lui Ilie'' (Luca 1, 17) dar nu c se va incarna n el Ilie Proorocul, ci c Ioan Boteztorul a venit cu rvna
si credinta proorocului Ilie, fiindc Ilie va veni nainte de venirea a doua a Domnului: ''Ilie ntr-adevr va veni si
va aseza toate la loc'' (Matei 17.11). Va veni marele prooroc Ilie mai nainte de sfrsitul lumii, n timpul lui
Antihrist, dar nu cu alt trup, ci cu trupul lui cu care a fost nltat la cer n car si cu cai de foc asa cum l-a vzut
Elisei (4 Imp. 2, 11-12). Asadar si Sfantul Ioan Boteztorul a venit cu credinta si cu'rvna lui Ilie, dar nu cu alt
suflet si trup, ci cu al sau, cu care s-a nscut din Sfnta Elisabeta.
Inc mai aduc si acest citat din Evanghelia lui Ioan: ''Invttorule, cine a pctuit, acesta sau printii lui, de s-a
nscut orb?'', ceea ce ar fi nsemnat. In primul caz, c a avut si o alt viat sau vieti.
Dac se citeste cu atentie si versetul urmtor, se poate observa foarte clar c Mntuitorul nu este de acord cu
aceast prere, cci zice: ''Nici el n-a pctuit, nici printii lui, ci ca s se arate n el lucrrile lui Dumnezeu
(Ioan 9, 3).
Deci, admitnd c acest om a avut si alt viat, apar dou nedumeriri; prima: Dac s-a rencarnat nseanm c a
avut pcate n alt viat, ceea ce Mntuitorul nu a admis. A doua: Dac nu a avut pcate n alt viat, nu mai era
nevoie de rencarnare, el trebuind s fie pe undeva prin Nirvana!
Intr-adevar, ideile despre rencarnare existau si n timpul Mantuitorului, dar nicieri n Sfnta Scriptur nu
ntlnim o aprobare a lor, ci doar adeverirea nvierii si a judectii (Apoc. 20, 11-15; 22, 12; Matei 25, 3-46; 1
Cor. 15, 12-22; 2 Petru 3, 7 s.a.).
Pe lng toate acestea mai sustin c Biserica a scos din Sfnta Scriptur citatele care vorbesc despre rencarnare
si chiar Evanghelia lui Toma. Dac Biserica ar fi scos citatele care adeveresc rencarnarea, atunci le-ar fi scos
5

pe toate si nu ar fi lsat nici aceste texte pe care le aduc acesti ''lupi mbrcati n piei de oaie''. Ct priveste asa
zisa ''evanghelie'' a lui Toma, faceti o comparatie ntre aceast evanghelie si celelalte Evanghelii si crti ale
Noului Testament si singuri veti observa totala deosebire care exist ntre ele, pentru c nu sunt scrise n acelasi
''duh al adevrului''.
Desi budhismul si hinduismul afirm c sufletul este nemuritor, ceea ce poate fi considerat ca un produs bun,
dar c sufletul poate trece din trup n trup si se poate transforma din fire rational n animal, aceasta este
denaturare. Noi stim c mintea, vointa, constiinta si ratiunea sunt nsusiri ale sufletului si dac acceptam c
sufletul nostru trece si prin alte trupuri de animale, unde sunt atunci nsusirile sufletului? S-i dm unui cine o
bucat
de carne si s-i spunem ora la care s o mnnce si vom vedea dac are minte s ne nteleag! Dar cu acesti oa
meni se ntmpl ceea ce zice Duhul Sfnt: ''Iar omul n cinste fiind n-a priceput, alturatu-s-a dobitoacelor
celor fr de minte si s-a asemnat lor'' (Psalmul 48, 12).
Care religie este mai veche si mai adevrat dect a Patriarhilor, a lui Adam, a lui Sit, a lui Noe, a lui Avraam,
care au fost sfinti vztori de Dumnezeu? Si care din acesti mari si sfinti oameni ai lui Dumnezeu a lsat vreo
invttur c sufletele oamenilor dup moarte vor intra n alte trupuri spre a se curti de pcate? Ct nebunie
este pentru un crestin s cread n aceste nvtturi pgne tocmai astzi cnd Evanghelia lui Hristos a ajuns la
toate neamurile!
Noi stim din Sfnta Scriptur c toti vom sta naintea divanului lui Iisus Hristos la nfricosata judecat de apoi
ca s dm seama de ceea ce am lucrat prin trupul pe care l avem si nu prin alte trupuri cum hulesc cei nselati
de diavol! (Romani 14, 10; 2 Cormteni 5, 10). Nu aflm n toat Sfnta si dumnezeiasca Scriptur vreun loc n
care s se scrie c noi dup moarte vom da seama de cele ce am fcut n mai multe vieti prin care am trecut pe
acest pmnt, ci numai prin acest trup cu care ne-am nscut si am trit n lume.
Ct nebunie si rtcire n capul vreunui om s cread c Hristos, Mntuitorul nostru, ar fi nviat si S-ar fi
proslvit dup nvierea Sa cu alt trup si nu cu acela cu care S-a nscut din Preacurata si Preasfnta Fecioar
Maria! Noi avem attea dovezi despre patima si nvierea lui Hristos Care S-a proslvit n al Su trup si nu n
altul. Noi stim c toate popoarele lumii se vor judeca de Hristos, dar nicieri n Sfnta Scriptur nu scrie c ne
va judeca Budha sau Krishna sau alti idoli si slujitori demonici, si c vom fi ntrebati de acestia pentru cele ce
am gresit n aceast viat. Acesti oameni au ajuns la atta nebunie si mpreun cu satana, n ziua judectii celei
de apoi, vor merge n muncile cele vesnice, dup cum zice Sfntul Apostol Iuda: ''Iar pe ngerii care nu si-au
pzit vrednicia, ci au prsit locasul lor, i-a pus la pstrare sub ntuneric, n lanturi vesnice, spre judecata zilei
celei mari... Acestia nsa defaim cele ce nu cunosc, iar cele ce --ca dobitoacele necuvnttoare-- stiu din fire,
ntr-acestea si gsesc pieirea... Valuri slbatice ale mrii, care si spumeg rusinea lor, stele rtcitoare, crora
ntunericul ntunericului li se pstreaz n vesnicie... Iat a venit Domnul cu zecile de sfinti ai Lui, ca s fac
judecat mpotriva tuturor si s mustre pe toti nelegiuitii de toate faptele nelegiuirii lor, n care au fcut
frdelege si de toate cuvintele de ocar pe care ei, pctosi, netemtori de Dumnezeu, le-au rostit mpotriva
Lui''. Acestia cu nimic nu se deosebesc de pgni, de atei si de diavol, care se silesc s strice scripturile cele
sfinte si adevrul din ele si s duc la rtcire pe cei pe care i pot nsela cu minciunile lor.
Deci, tu care prin dunmezeiescul Botez ai devenit fiul lui Dumnezeu dup dar si dai crezare acestor pgntti,
te mai poti numi crestin ? Iat cum prin ceea ce faci si crezi, tgduiesti tocmai pe Creatorul tu. Acestora li se
potrivesc cuvintele Sfntului Apostol Petru: ''Acestia ns, ca niste dobitoace far de minte, din fire fcute s
fie prinse si nimicite, hulind cele ce nu cunosc, vor pieri n stricciunea lor... Prsind calea cea dreapt, au
rtcit... Acestia sunt izvoare fr de ap si nori purtati fr de furtun, crora li se pstreaz, n veac,
ntunericul cel de neptruns''.