Sunteți pe pagina 1din 54

CHIRURGIE

ORTOGNATICA
ChirurgiaOrthognathicaimplicmanipulareachirurgicalaaelementelor
scheletuluifacialpentruarestabilirelaiacorectanatomicaifuncionalala
pacieniicuanomaliidentofaciale.

TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL
ANOMALIILOR SI DEFORMAIILOR DENTOMAXILARE N PLAN SAGITAL, VERTICAL I
TRANSVERSAL

Anomaliile dento-maxilare reprezint tulburri de cretere


i dezvoltare ale arcadelor dento-alveolare i/sau ale oaselor
maxilare, care induc tulburri morfologice i funcionale
variate
Anomaliile dento-faciale implic modificri semnificative ale
arhitecturii viscerocraniului, asociate cu malocluzie dentar.
Aceste malformaii se constituie n cursul creterii i
dezvoltrii somatice postnatal sau sunt congenitale, n cadrul
unor sindroame complexe.
Factorul etiologic poate fi genetic, metabolic, endocrin,
traumatic sau funcional (obiceiuri vicioase, respiraia oral,
deglutiia infantil).

TRATAMENTUL COMBINAT
ORTODONTIC SI CHIRURGICAL.
Atunci cand severitatea anomaliei dento-maxilare depaseste
limitele de tratament ortodontic conventional, utilizand doar
aparatul dentar, gratie evolutiei tehnicilor chirurgicale, putem
recurge astazi la chirurgia ortognata.
Chirurgia ortognata, ofera mai mult decat doar restabilirea unor
raporturi dentare corecte.Cateve exemple ar fi : imbunatarirea
functiei masticatorii, ameliorarea tulburarilor articulatiei temporomandibulare determinate de raporturi dentare defectuoase,
armonizarea profilului pacientului, imbunatatirea vietii sociale a
pacientului
Tratamentul chirurgical ortodontic este sustinut de trei piloni :
pacientul, medicul chirurg, si medicul ortodont.
Faze de tratament : tratament ortodontic prechirurgical,
chirurgical i respectiv un tratament ortodontic postchirurgical.

TRATAMENTUL
ORTODONTIC
PRECHIRURGICAL
Tratamentul ortodontic prechirurgical pregateste pacientul pentru
interventia chirurgicala.
Obiectivul este de a alinia dintii pe arcada fara a tine cont de
relatiile cu dintii de pe arcada opusa.Aceasta faza poate dura
maxim 12 luni si doar in cazuri exceptionale peste aceasta
perioada.
Diagnosticul anomaliilor dentomaxilare trebuie sa fie anatomoclinic, topografic si functional. Sant obligatorii o serie de
examene complementare si anume: modelele de studiu,
teleradiografia, examenul fotostatic, masuratorile antropometrice
etc.

TRATAMENTUL
ORTODONTIC
POSTCHIRURGICAL

Tratamentul ortodontic postchirurgical dureaza aproximativ 6


luni insa in unele cazuri tratamentul ortodontic a fost finalizat la
doar 2 luni postchirurgical.
Pe toata durata tratamentului ortodontic (atat cel
prechirurgical cat si cel postchirurgical)se utilizeaza un singur
aparat ortodontic. Interventia chirurgicala se realizeaza cu aparatul
dentar atasat pe dintii pacientului.

HULLIHEN 1849
Primul a introdus
osteotomia mandibulara
pentru corectarea unei
ocluzii deschise si
protruzia mandibulara cu
ajutorul osteotomiei
intraorale.

ISTORIC
Specialitateadechirurgieorthognathicanus-adezvoltatpedeplinpn
cindObwegesernudemonstratposibilitateaderepozitionare
amaxilaruluintr-omanierconsecventsistabilan1965ia
raportatsimultanrepozitionaremaxilaruluiiamandibulein1970.

CLASIFICAREA ANGLE A ANOMALIILOR DENTOMAXILARE


Conceput de E. Angle la nceputul secolului XX, este cea mai utilizat clasificare pe plan
internaional.
Criteriul clasificrii este raportul de ocluzie n plan sagital la nivelul molarilor de ase ani.
Din acest punct de vedere, exist trei clase de anomalii.

Clasa I: Intercuspidarea se realizeaz


ntre cuspidul mezio-vestibular al molarului
unu superior i anul mezio-vestibular al
molarului unu inferior, raportul fiind neutral.
Anomalia este localizat la nivelul zonei
frontale.
Clasa a ll-a: anul mezio-vestibular al
molarului unu mandibular este distalizat
fa de cuspidul mezio-vestibular al
molarului unu maxilar. Se descriu dou
diviziuni, n funcie de raporturile dinilor
frontali:
diviziunea 1: axul incisivilor centrali
superiori formeaz un unghi mai mare de
15 cu perpendiculara pe planul de ocluzie,
incisivii fiind n prodenie (corespunde
sindromului de ocluzie adnc n acoperi,
din clasificarea colii germane)
diviziunea 2: axul incisivilor centrali
superiori formeaz un unghi mai mic de
15 cu perpendiculara pe planul de ocluzie,
incisivii fiind n retrodenie (corespunde
sindromului de ocluzie adnc acoperit, din
clasificarea colii germane).
ClasaIII-a:anulmezio-vestibularalmolaruluiunuinferior
estesituatmezialfadecuspidulmezio-vestibularalmolarului
unusuperior,raportulfiindmezializat.

Clasificarea Angle (cazuistica Dr. M. Popescu)

Indicaiiletratamentuluichirurgical-ortodontic:
anomaliidento-maxilaresevere,cudecalajescheletalemajore,pentrucare
tratamentulortodonienuareindicaienicinperioadadecretere;
anomaliidento-maxilareseverediagnosticatetardiv,pentrucare
tratamentulortodonieestedepitcavrst(prezentaretardivsaurefuzul
pacientuluideaurmaterapiaortodontic);
eecurialetratamentelorortodontice.
Contraindicaiileinterveniilordechirurgieortognatsuntrelative,fiind
legatedeprezenaunorafeciunigeneraleasociate,nivelulnerealistal
ateptrilorpost-terapeuticeicomplianaredusapacientuluifade
tratament.
Ocontraindicaieimportantestenencheiereaperioadeidecretere.

OBIECTIVELE TRATAMENTULUI
1. Redarea poziiei normale a articulaiei temporo-mandibulare
2 . Simetria i estetica faciaI.
3. Ocluzie echilibrat i funcional.
4. Parodoniu sntos.
5. Motivaia pacientului
6. Aspectul tridimensional al arcadelor dentare i viscerocraniului.
7.Permeabilitatea cilor aeriene

PROTOCOLUL STANDARD PRIVIND ETAPIZAREA


TRATAMENTULUI ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE SEVERE
Stabilirea diagnosticului i a conduitei terapeutice chirurgicalortodontice;
Tratament ortodonie pre-chirurgical (9-12 luni);
Tratament chirurgical;
Tratament ortodonie post-chirurgical (12-16 luni);
Tratamente asociate.

STABILIREA DIAGNOSTICULUI I A
CONDUITEI TERAPEUTICE CHIRURGICALORTODONTICE
Istoricul bolii i chestionarul de motivaie;
Examenul clinic facial i intraoral;
Examenul fotostatic facial i intraoral;
Examenul funcional;
Analiza modelelor de studiu;
Investigaii complementare radiologice.
Analiza cefalometric.

TRATAMENTUL ORTODONIE
PRECHIRURGICAL
Este prima etap n planul general de tratament asociat ortodonie i
chirurgical ortognat al anomaliilor dento-maxilare scheletale severe.
Const n decompensarea ocluzal n cele trei planuri, poziionarea
dinilor n funcie de baza osoas i corecia arcadelor dentare.
Pentru a stabili un plan de tratament prechirurgical trebuie gsit
rspunsul la urmtoarele ntrebri:
1. Este nevoie de extracii dentare?
2. Care dini vor fi extrai?
3. Ce deplasri dentare trebuie efectuate?
4. Care este aparatul dentar cel mai adecvat cazului?
5. Exist suficient os alveolar?
6. Care este gradul de decompensare necesar?

TRATAMENTUL CHIRURGICAL

PLANIFICAREA INTERVENIEI CHIRURGICALE PE BAZA


STUDIULUI CEFALOMETRIC-TELERADIOGRAFIA

TRASAREA
REPERELOR
CEFALOMETRICADEPROFIL

PE

SCHEMA

Planificarea interveniei pe modele de


studiu i realizarea gutierelor de
ocluzie

TEHNICI CHIRURGICALE MANDIBULARE DE


OSTEOTOMIE
Osteotomia sagital a ramului mandibular (Obwegeser DalPont)

OSTEOTOMIA VERTICAL A RAMULUI MANDIBULAR


(CALDWELL-LETTERMANN)

OSTEOTOMIARAMULUI
MANDIBULARINLINVERSAT
(DATILLO)

OSTEOTOMIACUOSTECTOMIAOSULUI
MANDIBULAR(BLAIR)

GENIOPLASTIA

TEHNICICHIRURGICALEDE
OSTEOTOMIELAMAXILAR
Osteotomia tip Le Fort I - celmaifrecventutilizata
Tehnicialternative:
LeFortnaltserealizeazacnddeficituldedezvoltaremaxilar
sentindenntregetajulmijlociualfeei,pnlamarginea
infraorbital.

LeFortII-sepoaterealizapentruanomaliiledeelasaaIII-acu
deficitmaxilo-nazal

LeFortIII-anomaliilordeClasaaIII-acudeficitmaxilo-malar
saumaxilo-nazo-malar

OSTEOTOMIA LE FORT III- TRATAMENT


CHIRURGICAL N PSEUDOGNAIE
MANDIBULARA

CORECTAREARETROGNAIEI
MANDIBULARESILATEROGNAIEI
PREOPERATOR

POSTOPERATOR

1.RETROGNATISMUL MANDIBULAR ANATOMIC


TRATAMENT:
PROTRUZIA MANDIBULEI
ALUNGIREA MANDIBULEI-PRIN TRACIUNE GRADAT

RETROGNATISMMAXILARSEVER
Tratament chirurgical pe maxilar-

metoda Wassmund(ca o
fractura Le Fort I) sau metodele Gilles, Tessier, Cernea(ca o fractura Le F ort III)

Tratament chirurgical pe mandibul -osteotomie sagitala


mandibular(Obwegesser, Dal-Pont ) osteotomiaramuluidreptmandibular

ANOMALIEDENTO-MAXILARACLASAIII
ANGLE(PROGNATISM MANDIBULAR ASOCIAT
CU RETROGNATISM MAXILAR)

PACIENTUL N VRST DE 23 DE ANI RETROGNATISM


MAXILAR SEVER, ANOMALIE SCHELETALA
CLS III ANGLE

1)Aparatortodonticiniialpentru
aliniereinivelareplandeocluzie;
2)Interveniachirurgicalacu
fracturacontrolataaosului
maxilar(osteotomieLeFortI);
3)Continuaretratamentcu
aparatortodonticrestabilirea
raporturilorocluzalecorecte

CONTINUAREA TRATAMENTULUI CHIRURGICAL CU


CEL ORTODONTIC DUPA 6 SAPTAMANI DE LA TRAT.
CHIRURGICAL

Presipostoperator

A. ANOMALII IN PLAN
SAGITAL

1. Prognatismul mandibular
anatomic(tratamentul
chirurgical).

TRATAMENTUL CHIRURGICAL

Tratamentul chirurgical trebuie sa imbunatateasca functia masticatorie,


sa amelioreze fizionomia si fonatia, sa nu afecteze integritatea
dentoparodontala si sa realizeze in acelasi timp si profilaxia tulburarilor ce pot
aparea in articulatia temporomandibulara.
Indicatiile operatorii se sistematizeaza astfel:
a/ in cazurile de prognatism mandibular cu supraocluzie incisiva accentuata,
precum si in prognatism la edentati, se indica interventiile pe condilul
mandibular; nu este indicat acest tip de interventii in prognatismul mandibular
asociat cu ocluzie deschisa;
b/ in prognatismul mandibular mediu cu inocluzie de 6-8 mm, ca si in
pseudoprognatism, atunci cand corpul si ramul mandibular sunt egale iar
ramul mandibular este lat, sunt indicate interventiile pe ramul mandibular
c/ cand prognatismul se asociaza cu ocluzie deschisa si in formele clinice care
se insotesc de un unghi mandibular deschis, se indica interventiile
chirurgicale pe unghi;
d/ in formele anatomo-clinice de prognatism cu corpul mandibular alungit si
inocluzie sagitala de peste 10 mm, ca si in formele asociate cu ocluzie
deschisa sau cu progenie, sau in cazurile in care ramul mandibular este ingust,
sunt indicate interventiile pe corpul mandibulei

Interventiile pe condilul mandibular - pot interesa capul condilian sau, mai frecvent,
gatul acestuia.
Directia liniilor de osteotomie poate fi orizontala (Dufourmentel); oblica (Thoma) sau
in "L" (Smith, Robinson), calea de abordare fiind cutanata.
Interventiile pe ramul mandibular- pot fi simple osteotomii orizontale sectionand
ramurile mandibulare intre Spina Spix si incizura sigmoida.
Se pot executa cu fierastraul Gigli trecut transcutanat si incarcandu-se pe el ramul
mandibular (Skaloud, Kostecka) sau cu ajutorul frezelor sau ferestraelor pe cale
cutanata sau endobucala (Wasmund-Koning, Anastasov).
Interventiile pe unghiul mandibular- au indicatii mai reduse insa prezinta avantajul ca
nu necesita sacrificiu dentar, putandu-se realiza o deplasare a intregului arc
mandibular, inchizand unghiul, daca este mult deschis, si permit rezolvarea in acelasi
timp a prognatismului mandibular si a ocluziei deschise, daca acestea sunt asociate.
Tehnicile constau in practicarea unor osteotomii, marimea fragmentului rezecat
calculandu-se pe teleradiografie si modele (Ernst, Trauner, Kole).

Interventiile pe corpul mandibular-

sunt mai dificil de


executat datorita necesitatii pastrarii integritatii pachetului vasculonervos
alveolar inferior.
Interventiile se executa pe cale endobucala, avand avantajul lipsei
cicatricelor postoperatorii, dar dezavantajul posibilitatii suprainfectarii din
mediul septic bucal. Interventiile exobucale au avantajul unei mai sigure
vindecari, dar lasa cicatrici postoperatorii vizibile (Ginestet, Pichlervon
Fiselberg, SchuchardT). Exista autori care practica aceste interventii
combinat endo- si exobucal si intr-unul sau doi timpi (tehnicile Dingman,
Carlo Murillo, New-EricH).
Locul osteotomiei poate fi dictat de eventualele edentatii sau de dintii cu
leziuni carioase intinse (molari de 6 anI). Cand arcada este integra, Kole
abordeaza mandibula in regiunea molara, Reichenbach in regiunea
premolara, iar Ritter in regiunea canina.
Avantajele interventiilor pe corpul mandibular constau, in primul rand, in
posibilitatea de a corecta formele grave ale anomaliei (inocluzie de peste 10
mm in plan sagitaL), in al doilea rand in ceea ca se pot aprecia exact
dimensiunile fragmentului osos ce trebuie rezectia si, in al treilea rand, ca
nu exista riscul lezarii unor formatiuni anatomice importante, continutul
canalului mandibular.

2. RETROGNATISMUL MANDIBULAR
ANATOMIC
Tratamentul chirurgical se poate sistematiza in trei tipuri de
interventii:

interventii de protruzie a mandibulei,


interventii de alungire a mandibulei;
interventii de refacere morfologica a contururilor
osoase ale mandibulei.

Protruzia mandibulei consta in avansarea mandibulei si impiedicarea


revenirii ei prin implantarea unui fragment de cartilaj sau os inapoia
condilului mandibular intre acestea si conductul auditiv (tehnica Trauner)
Metoda isi gaseste indicatii numai in retrognatiile pana la 10 mm.
Alungirea mandibulei se poate obtine intervenindu-se fie pe ramul
mandibulei fie pe corpul acesteia, tehnicile chirurgicale utilizate fiind
asemanatoare cu cele foliste in prognatismul mandibular, cu deosebirea
ca dupa sectionarea mandibulei aceasta se mezializeaza.
Alungirea prin osteotomie transversala supraspigiana (Blaier, Kostecka,
SchuchardT), dupa care se avanseaza mandibula, nu permite o avansare
mai mare deoarece se pierde contactul interfragmentar. O suprafata mai
mare de contact osos ofera osteotomia sagitala (Obwegesser-Dal PonT),
dar nici aceasta tehnica nu permite o mezializare prea mare, din cauza
ingustarii ramurei mandibulare.
Osteotomia verticala (Caldwell-LettermanN) permite o avansare a
mandibulei pana la 15 mm, o avansare mai mare nefiind posibila din cauza
blocarii apofizei coronoide in osul malar. Avansarea mandibulei lasa un
diastazis in ramul mandibulei in care trebuie introdus un grefon ce se
fixeaza prin osteosinteza cu fir de sarma sau placa metalica.
Alungirea corpului mandibulei se realizeaza prin osteotomii care fac
posibila avansarea fragmentului anterior.

3. RETROGNATISMUL MAXILARULUI
(PSEUDOPROGNATIA)
Tratamentul chirurgical poate fi aplicat fie pe maxilar, unde au actionat
factorii disarmonici, fie pe mandibula. Unii autori (Delaire, MervillE)
considera mai dificila retrudarea mandibulei decat avansarea
maxilarului, rezultatul fizionomic neavand de suferit. Astfel, pe
mandibula osteotomiile sunt mai simplu de executat, fragmentele
osoase raman in contact pe suprafete mai mari decat la maxilar iar
imobilizarea este mai usor de executat si mai in siguranta. Interventiile
cele mai folosite n retrognatia maxilarului sunt osteotomiile sagitale pe
ramul mandibular (Obwegeser, Dal PonT).

Alti autori prefera interventiile pe maxilar (Schuchardt, Converse, Perko,


Ullik, GottE), considerandu-le mai indicate. Tehnicile deriva din metoda
Wassmund care consta intr-o osteotomie a procesului alveolar superior
(ca o fractura de maxilar de tip Le Fort I).
In cazul unor decalaje foarte mari, ca sechele ale despicaturilor
labiomaxilopalatine sau in sindroamele Crouzon, Apert, in disostozele
craniofaciale, ca si dupa traumatisme (disjunctii craniofacialE) vicios
consolidate, este necesar ca intreg masivul facial sa fie desprins de pe
baza craniului si avansat cat este nevoie. Tehnicile descrise de Gillies,
Tessier, Cernea sunt asemanatoare cu fracturile de tip Le Fort III, dupa
care maxilarul eliberat propulseaza in jos si inainte in diastazisurile
ramase dupa dislocare introducandu-se transplante osoase.

4. ENDOGNATIA MAXILARULUI
Tratamentul chirurgical vizeaza largirea maxilarului si a arcadei
alveolodentare, largirea ce se poate realiza printr-o osteotomie a
maxilarului de tip orizontal sau arcuata, de la apertura piriforma la
tuberozitate si despicarea (disjunctiA) celor doua maxilare pe linia
mediana. Se elibereaza in acest mod cele doua hemimaxilare care se pot
deplasa atat lateral, cat si in jos si inainte, pana la realizarea ocluziei
dorite, dupa care, se imobilizeaza, la inceput intermaxilar, apoi cu placa
palatinala de contentie.

5. Proalveolia superioara
Se insoteste de un facies caracteristic, aplatizat, cu obraji scobiti, cu reliefurile zigomatice sterse,
buza superioara este scurta, hipotona, iar cea inferioara se insinueaza in numeroase cazuri inapoia
dintilor frontali superiori.

Tratamentul chirurgical consta intr-o osteotomie in bloc cu rezectia si


fracturarea arcadei superioare in regiunea frontala (tehnica Cohn Stoks, Wassmund, Spanier,
AxhauseN).

6. Retroalveolia superioara
Se caracterizeaza printr-un facies aplatizat, obraji infundati, profil concav, buza superioara
infundata in raport cu cea inferioara

Tratamentul chirurgical este asemanator celui descris in proalveolii, cu


deosebire ca fragmentul osos se avanseaza iar in diastazisul rezultat se aplica un transplant osos.

B. ANOMALII IN PLAN VERTICAL

1. Ocluzia deschisa
Tratamentul chirurgical se individualizeaza in functie de forma anatomo-clinica. In
infragnatia totala, in care inocluzia este instalata atat frontal cat si lateral, isi gasesc indicatia
interventiile pe unghiul mandibular, osteotomiile fiind curbe, triunghiulare sau trapezoidale.
Aceste tehnici au inconvenientul ca pot scurta ramul mandibular, iar in timpul blocajului
intermaxilar pot aparea decalaje intre suprafetele osoase, ceea ce va intarzia consolidarea.
Pornind de la aceasta se prefera osteotomiile de ram mandibular in care, dupa deplasarea
fragmentelor, raman intre capetele osoase sectionate, suprafete mari de contact (osteotomia
Caldwell-Letterman ca si cele descrise de Obwegesser, Stuteville, Thoma, Limberg etC).

2. INFRAGNATIA
ANTERIOARA
Este o ocluzie deschisa la nivelul grupului frontal care pune mai putine probleme,
ea putand fi rezolvata fie prin osteotomii verticale (BlaiR) ale corpului mandibular, la
limita distala a zonei de inocluzie de o parte si de alta, si ridicarea fragmentului osos in
rapoarte de ocluzie normala, fie prin osteotomii in "V, Y", trapezoidale. Pentru a nu
intrerupe continuitatea bazilarei mandibulei si a scurta in acest fel timpul de imobilizare,
Kole sectioneaza numai procesul alveolar in forma de "U", lasand bazilara integra, iar
fragmentul detasat il ridica in rapoarte normale de ocluzie. In diastazisul ramas subapical
se introduce un grefon recoltat din proeminenta mentoniera, atunci cand aceasta este
exagerata, sau un grefon osos iliac sau costal.

3. Infragnatia maxilarului
Se asociaza de cele mai multe ori cu retrognatia si endognatia, iar tratamentul
chirurgical este cel descris anterior si consta in osteotomii orizontale supraapicale cu
coborarea si uneori avansarea fragmentului osos respectiv, cu interpunerea de grefe
osoase intre fragmentele dislocate si imobilizarea timp de 45 de zile.

4. Infaraalveolita superioara
Tratamentul chirurgical consta in osteotomia blocului incisiv si
coborarea sa in rapoarte de ocluzie normala. Cand infraalveolia frontala se
datoreaza unei supraalveolii in regiunea laterala, corectarea se face printr-o
interventie bilaterala in zona molara (SchuchardT). In primul timp se sectioneaza
bolta palatina de-a lungul santului palatin, iar creasta alveolara se sectioneaza
vertical, distal de canin si la tuberozitate. Dupa 3-4 sapramani se executa timpul al
doilea, constand din rezectia unui segment osos situat deasupra apexurilor dintilor
si a carei grosime corespunde inocluziei frontale. Blocul alveolodentar desprins se
infunda in cavitatea sinuzala, dupa care, frontal, se instituie o tractiune elastica.

5.

Supraalveolia superioara

Tratamentul chirurgical consta in osteotomia blocului incisiv si intruzia acestuia.


Tehnic se procedeaza ca in tratamentul infraalveoliei cu deosebirea ca blocul
frontal trebuie intrudat. Pentru a facilita acest lucru se rezeca o portiune de os
supraapical de marimea supraocluziei frontale, apoi se imobilizeaza.

C. ANOMALII IN PLAN
TRANSVERSAL
1.Laterognatia mandibulara
Tratamentul chirurgical comporta numeroase tehnici si metode datorita multitudinii de forme
anatomo-clinice, ca si a marii varietati de factori etiologici. Astfel, in laterognatia prin exces de
dezvoltare unilaterala se practica scurtarea segmentului hipertrofiat. Hipertrofia condiliana
beneficiaza de condilectomie (DufourmenteL). In cazurile in care laterognatia se datoreste unei
hipertrofii unilaterale a ramului mandibular a unghiului sau a corpului mandibulei, interventiile se
practica pe segmentele respective si consta in osteotomii sau ostectomii asemanatoare celor
folosite in prognatismul mandibular. In laterognatia prin deficit de dezvoltare se poate practica
alungirea mandibulei in functie de sediul initial al leziunii. Ginestet si Merville practica osteotomia cu
transplant osos pe corpul mandibular afectat si rotatie prin osteotomia ramului mandibular opus.

2.
ANOMALII DE CONTUR ALE MANDIBULEI
Tratamentul chirurgical intereseaza numai bazele osoase si nu portiunea
alveolodentara si va urmari refacerea conturului mandibulei deformate.
Deformarea mentonului, retrogenia (mentonul sterS) se poate corecta fie
prin aplicarea unei grefe osoase (costale sau iliacE), sau printr-o osteotomie
cu avansarea bazilarei arcului mentonier, fixata in noua pozitie prin
osteosinteza. Cand retrogenia se asociaza cu un etaj inferior prea inalt, se
practica osteotomia bazilarei mentoniere cu aplicarea segmentului osos pe
fata anterioara a mentonului (Converse, KollE). Progenia (proeminenta
mentonuluI) se corecteaza odata cu retrudarea mandibulei in cazul
prognatismului mandibular, sau se dezvolta prin rezectia modelanta a
proeminentei mentoniere (mentoplastiA).
Modelarea corpului mandibular - deformatiile conturului mandibular se
corecteaza in functie de tipul de deformatie (hipoplazii sau hiperplaziI).
Hipoplaziile se corecteaza prin aplicarea unor grefe osoase modelate care
restabilesc aspectul normal al corpului mandibular. Unghiul mandibular si
ramul vertical se corecteaza prin aditie de os (creasta iliaca sau coastA),
forma transplantului fiind astfel modelata incat sa corecteze deformatia. In
cazul in care asimetria este data de hipertrofia unilaterala a marginii bazilare,
excesul de os de rezeca, indepartandu-se.

3. ANOMALII DENTARE
IZOLATE
Dintre anomaliile izolate (de numar, de volum, de forma, de structura si
de pozitiE), beneficiaza de tratament chirurgical anomaliile de numar si anume
dintii supranumerari si anomaliile de pozitie (ectopia, heterotopia si incluzia).

Dintii supranumerari
Mai frecvent la maxilar si la dentitia permanenta, dintii supranumerari sunt
considerati de Bolk drept atavisme.
Cel mai frecvent se intalneste neziodensul, care poate produce blocarea
ocluziei prin angrenarea incisivilor inferiori, rotatii ale incisivilor centrali
superiori, tulburari functionale. Alte ori poate ramane inclus in os, provocand o
serie de tulburari dintilor vecini; se mai pot intalni, dar mai rar, paramolarul si
distomolarul.
Tratamentul dintilor supranumerari, care au erupt si care au provocat
disarmonii dentoalveolare, consta in extractie si apoi corectarea ortodontica a
dintilor vecini malpozitionati. In cazul dintilor supranumerari inclusi se indica
odontectomia acestora.

4.ECTOPIA DENTARA
Tratamentul depinde de complicatiile pe care le-a produs si de rolul functional al
dintelui ectopic. In general, molarii de minte ectopici se extreg.
Ectopia caninului, insa, trebuie tratata ortodontic si ortopedic sau chirurgical, datorita
rolului fizionomic si functional al acestuia. Tehnicile de chirurgie ortodontica isi
gasesc din ce in ce mai mult utilitatea in scopul reducerii duratei tratamentului.
Maleabilizarea osoasa sau desfiitarea integrala a fenomenelor de apozitie determina o
accelerare a repozitionarii dentare, adica obtinerea unui rezultat terapeutic in scurt
timp, avindu-se grija deosebita pentru contentia rezultatului terapeutic. Metodele de
maleabilizare cel mai mult folosite sunt: frezajul alveolar, corticotunelizarea si
corticoseptotomia.
Frejazul alveolar isi gaseste indicatia majora in malpozitiile medii sau grave sagitale,
in care se urmareste mezializarea sau distalizarea accelerata a unui dinte erupt
ectopic, prin desfiintarea integrala a suportului osos, ce ar trebui sa sufere un proce
de rezorbtie sub actiunea unei forte ortodontice. Aceasta metoda reduce la un sfert
timpul de tratament. Metoda consta in frezajul peretelui alveolar al dintelui ce urmeaza
sa fie deplasat mezial sau distal in functie de sensul deplasarii. Se descopera radacina
pe 4/5 evitandu-se 1/5 apicala; apoi se aplica aparatul ortodontic care deplaseaza
dintele.
Cortocotunelizarea este tot o tehnica de maleabilizare a osului, indicata in anomaliile
dentare de pozitie a unui sau mai multor dinti. Principiul consta in perforarea
corticalei, dupa ce aceasta a fost descoperita prin decolarea unui lambou de
fibromucoasa si a spongioasei pana aproape de radacina. Orificiile create cu freza
sferica au diametrul de 2 mm, distanta dintre orificii fiind de 2 mm. Tabla osoasa se
perforeaza pe 4/5 din lungimea radacinii. Metoda isi gaseste indicatii in retrodentia
superioara, dupa ce radacinile dintilor au fost complet formate.

BIBLIOGRAFIE:
1.BUCURA. COMPENDIU DE CHIRURGIE OMF(2007)
2.BURLIBASAC. CHIRURGIE BMF (2005)
3.REVISTAROMNDECHIRURGIEOMF 2006