Pe freamtul de frunze la tine tu m chemi; Deasupra criptei negre a sfntului mormnt Se scutur salcmii de toamn i de vnt, Se bat ncet din ramuri, ngn glasul tu Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.
Cnd voi muri, iubito, la cretet s nu-mi plngi;
Din teiul sfnt i dulce o ramur s frngi, La capul meu cu grij tu ramura s-o-ngropi, Asupra ei s cad a ochilor ti stropi; Simi-o-voi odat umbrind mormntul meu Mereu va crete umbra-i, eu voi dormi mereu.
Iar dac mpreun va fi ca s murim,
S nu ne duc-n triste zidiri de intirim, Mormntul s ni-l sape la margine de ru, Ne pun-n ncperea aceluiai sicriu; De-a pururea aproape vei fi de snul meu Mereu va plnge apa, noi vom dormi mereu.