Sunteți pe pagina 1din 17

Aspecte ale relatiilor dintre

vorbire si limbaj la copiii cu


debilitate mentala, cu sau fara
tulburari de vorbire

Andreca Dana Alina


Purcarescu Vlad

Dezvoltarea psihica a debilului mental este conditionata


in permanenta de continutul si de formele fixarii, pastrarii
si utilizarii experientei senzorial-logice. Cu cat este mai
bogata si mai sistematizata aceasta experienta, oferind
posibilitati de utilizare variata, in functie de variabilitatea
scopului si a circumstantelor, de reinnoire si completare
prin noi achizitii si eliminari intentionate a ceea ce devine
de prisos, cu atat mai mult se contribuie la dezvoltarea
activitatii mentale, ajungadu-se in anumite situatii pana
la recuperarea psihica totala. Relatiile gandire-limbaj
conditionmeaza dezvoltarea psihica generala a debilului
mental. Structurile verbale memorate intr-un context fix
nu dispun de conditiile necesare utilizarii lor variabile in
alte contexte. Progresele gandirii depind de parcurgerea
anumitor faza evolutive.

Acceptand cele mentionate ca elemente definitorii ale


profilului psihic si ale dinamicii recuperarii acestor
deficienti, prin prezenta cercetare ne-am preocupat de
comportamentul verbal. Am urmarit relatiile care se
creaza in mod spontan intre cunoscut si necunoscut,
certitudinea si nesiguranta manifestata in scrierea
cuvintelor limbii materne la elevii cu sau fara tulburari de
vorbire, precum si situatiile in care sporeste numarul
neclaritatilor in limbaj si se artificializeaza relatiile dintre
gandire si limbaj.

Metodica cercetarii.
Principalul mijloc de culegere a materialului factic au fost
dictarile, iar principala metoda de studiu al rezultatelor
obtinute a fost analiza comparativa. In dictare au fost
pastrate acelasi tempo si numar de repetitii; de
asemenea explicatiile date elevilor din clase de acelasi
nivel au fost identice sau echivalente.

Cercetarea a cuprins 50 de elevi dintr-o scoala


ajutatoare romana, 41 dintr-o scoala similara din URSS
si 14 dintr-o scoala de acelasi tip din Italia. Elevii romani
au facut parte din clasele aII-a, a V-a si a VIII-a de la
Scoala ajuatoare nr 3 din Bcuresti; cei sovietici din
clasele analoge de la Vspomogatelnaia Skola nr 6 din
Leningrad, iar cei italieni din clasele aII-a si a V-a de la
Scuole parificate dellopera Sante De Sanctis din
Roma. Varsta elevilor din scoala romana si sovietica a
fost de 8-9 ani la clasa a II-a, 11-12 ani la clasa a V-a si
14-16 ani la clasa a VIII-a; varsta celor din scoala
Italiana. Culegerea materialului faptic in scoala romana
s-a efectuat in anii scolari 1968-1969 si 1969-1970, in
cea sovietica in luna decembrie 1968, iar in cea italiana
in febroarie 1971.

Au fost dictate versuri din limba materna si din noua sau


trei limbi straine. In plus, elevilor din scoala romana li s-a
dictat un fragment de proza in limba materna.
In scoala romana s-a dictat din Luceafarul de Mihai
Eminescu, poezia Toamna din manualul de limba rusa
pentru clasa aV-a si doua versuri in limba latina din
creatia poetului Ovidiu; fragmentul de proza a fost din
Amintiri din copilarie de I. Creanga.Elevilor din scoala
sovietica li s-a dictat din Luceafarul, Toamna si
acelasi versuri din limba latina; celor din scoala italiana
poezia primavera din G. Parini, versuri din Luceafarul,
din toamna si aceleasi versuri ale lui ovidiu. Cu
exceptia versurilor din limba latina, probele folosite la
clasa aII-a au fost intotdeauna de dimensiuni mai mici
decat la celalalte clase. Inainte de a se trece la fiecare
proba de dictare a textului in limbi straine elevilor li s-a
povestit in mod succint continutul a ceea ce urma sa li se
dicteze. Mentionam ca elevii erau la primul contact
organizat cu exprimarea orala si scrisa in limbile straine
respective.

Rezultatele probelor demonstraza ca la elevii cu tulburari


de vorbire gasim anumite greseli specifice dar si multe
comnune cu cele frecvente la ceilalti elevi. Exista
tendinta de a structura expresii verbale noi prin simpla
alaturare a unor cuvinte monosilabice care se exprima
impreuna, de a modifica prin contopire insasi
componenta grafica a unor structuri unificate, de a
descompune anumite cuvinte compuse. La clasele a V-a
si a VIII-a din scoala romana si cea rusa numarul
greselilor de acest fel este mai mic. Cuvintele sunt mai
bine individualizate de elevi in contextele dictate. In
absenta masurilor logopedice adecvate, la elevii cu
tulburari de vorbire se mentn timp indelungat atat aceste
inadvertente ale scrierii, cat si multe dintre greselile
specifice tulburarii de vorbire pe care o poseda. La
majoritate elevilor gasim greseli care pot fi explicate
vonetic sau gramatical. Asemenea constatari se fac prin
urmarirea in mod analitic a modulului in care au fost
realizate probele.

Dificultati de tipul celor mentionate mai sus se remarca


nu numai inscrierea de cuvinte izolate sau de contexte in
limba materna, dar si in limbi straine. De aceea se
constata ca probele scrise efectuate de catre aceeasi
elevi pe baza dictarii unor versuri in limba rusa mentin de
cele mai multe ori aceleasi caracteristici. Ei incearca
intotdeauna sa realizeze o scriere vonetica datorita
nfluentelor scrierii din limba romana. Nesiguranta scrierii
intr-o limba pe care n-o cunosc face sa sporeasca
numarul greselilor si al variantelor acelorasi expresii
verbale. Cei mai multi elevi cu tulburari de vorbire recurg
la simplificari ale textului, eliminand cu totul unele
cuvinte. In acelasi timp,mai ales in clasa a II-a, numarul
cuvintelor repetate este mai mare decat la clasele
superioare. Nu numai la elevii fara tulburari de vorbire,
dar si la cei cu tulburari se constata tendinta de a nu
efectua scrierea intru totul mecanica a textului dictat. Ei
fac anumite raportari si chiar substituiri cu cuvinte
cunoscute ale limbii materne.

Din acelasi considerente au aparut uneori in probele


elevilor cu tulburari de vorbire de exemplu la clasa a II-a
cuvintele: castan, usa, rege; la clasa a V-a casta,
damb, dand; la clasa a VII-a: vara, cverbu.
Caracteristici asemanatoare sunt prezente la aceiasi
elevi in scrierea cuvintelor dictate din limba latina.
Elevii fara tulburari de vorbire deformeaza in mod
fecvent cuvintele pe care nu le cunosc, sau despre care
au prea putine cunostinte. De exemplu la probele de
dictare a unor fraza din Amintiri din copilarie unii elevi
din clasa a II-a au scris in loc de de-a mijoarca
demijoarga, iar la clasa a VIII-a dea jumeanca sau
dea mujoarca s.a. Prichiciul devine uneori priciul sau
tiperihictu (la clasa a II-a), prichiul, priviciul sau
priviciul sau richiciul (la clasa a V-a), priciul (la clasa
a VIII-a).

Deformarile aceluiasi text la elevii cu tulburari de vorbire


sunt deobicei mai numeroase. Aici gasim de asemenea
mai multe omisiuni de cuvinte decat la ceilalalti elevi. Din
cauza tulburarilor specifice se scrie de exemplu in loc de
jocuri-joculi; cand-cant; hazuri-fazuri.
Cu prilejul probelor de dictare a versurilor din limba
materna, unii elevi din scoala ajutatoare rusa au
manifestat tendinta de a descompune anumite cuvinte
compuse. Unele cuvinte se deformeaza prin eliminari de
litere, eliminari de silabe, sau prin adaugari. Se
substituie de asemenea o forma a aceluiasi cuvant cu
alta. Scrierea dupa dictare este unori mecanica.

Elevii rusi cu tulburari de vorbire au deformat mult


structura cuvintelor dictate, mai ales la nivelul clasei a
II-a. In lucrarile lor gasim numeroase eliminari de litere,
de silabe sau chiar de cuvinte intregi. Exista grseli atat
din categoria celor specifice, cat si din categoria celor
nespecifice tulburarilor de vorbire pe care le au acesti
subiecti. Dictarea versurilor din Luceafarul a prilejuit
obtinerea mai multor forme pentru aceleasi cuvinte la
elevii rusi, atat la cei cu tulburari de vorbire cat si la cei
fara tulburari.
In scrierea acelorlasi versuri, elevii cu tulburari de
vorbire au mai multe greseli. Ei manifesta in acelasi
timp mai multe nesiguranta, iar inlocuirea unor cuvinte
romanesti cu cuvinte ale limbii materne este cu totul
intamplatoare. Versurile in limba latina au dus la
crearea multor variante pentru unele cuvinte, atat la
elevii cu tulburari de vorbire cat si la cei cu vorbirea
normala din scoala rusa.

Sinteza rezultatelor
La probele de dictare in limba materna, elevii gresesc mai
ales scrierea cuvintelor pe care nu le cunosc., iar la probele
de dictare in limbi straine, unele contexte ii determina pe
elevi sa dea raspunsuri de tipul acelora care se obtin la
experimentul asociativ-verbal.De aceea sunt actualizate in
mod spontan cuvinte pe care ei nu le cunosc. Din punct de
vedere morfologic, cele mai multe cuvinte care se
actualizeaza sunt substantivele
Analizand rezultatele probelor de dictare a contextelor din
limbi straine reiese ca numaru de cuvinte actualizate din
limba materna este mai mare la elevii care nu au tulburari de
vorbire.

Interpretarea rezultatelor
Analiza comparativa a rezultatelor diverselor probe
obtinute de la toti elevii subnormali cuprinsi in experiment
evidentieaza influenta structurilor consolidate asupra celor
noi. Si in acest caz caracteristicile morfologice, sintactice,
semantice etc. ale limbii materne, precum si modul de
percepere a lor au o mare influenta, Ele conditioneaza
perceperea si reproducerea structurilor inca neinsusite din
aceeasi limba, ca si a structurilor verbale necunoscute
apartinand unor limbi straine.

Multe cuvinte din limbi straine , de care iau cunostinta elevii


pentru prima data prin intermediul dictarii, actualizeaza in
mod spontan anumite expresii din limba materna, cu care au
asemanari de pronuntare, fapt ce demonstreaza ca si debilii
mental simt nevoia de a atribuii sens sai o anumita
seminficatie comportamentului verbal.
In procesul dictarii contextelor necunoscute s-a observat la
elevi instaurarea unor algoritimizari. Datorita acestora,
structurile verbale identice dictate la intervale scurte tind a
mentine aceasi forma pe care au luat-o la inceput, aceasta
situatie fiind prezenta la toti elevii.
Imobilitatea anumitor structuri verbale insusite a favorizat
introducerea in frazele dictate a unor sabloane adecvate altor
contexte.
Ca frecventa si diversitate, greselile gasite in probele scise
ale elevilor cu tulburari de vorbire au fost in majoratatea
cazurilor mai numeroase decat la ceilalti elevi

Concluzii
Exista deosebiri importante intre modul in care
reactioneaza debilii mental in timpul efectuarii probelor de
dictare fata de strcturile verbale cunoscute si fata de cele
necunoscute.In mod global ei produc corect sau
aproximativ multe dintre structurile verbale cunoscute,
deoarece acestea sunt consolidate si automatizate.
Identificarea analitica corecta a unora dintre cuvintele
cunoscute date in context se dovedeste insa a fi adesea
anevoioasa.

Prin proba de dictare se activeaza in mod diferit


componentele structurilor cognitive de care dispun nervii.
Rezulta ca pentru actualizarea formei scise a cuvintelor
cunoscute atentia elevilor se orienteaza catre memoria
verbala si catre relatiile limbaj-gandire; pentru
prezentarea formei scrise a celor necunoscute, atentia
este directionata mai ales asupra imaginatiei, favorizand,
reproducerea sau constituirea spontana a unor expresii
verbale sau pseudoverbale.
S-a constatat ca nivelul cunoasterii si utilizarii limbii
materne influenteaza asupra invatarii limbii straine,
determinand numeroase transferuri pozitive si negative,
de tip fonetic, morfologic, sintacitc si semantic.

Bibliografie

Bejat M., Dabija A., Paunescu C., Perju-Liiceanu A.,


Pufan C., Slama- Cazacu T., Visan-Mitea O. (1973),
Cercetari asupra comunicarii, Bucuresti, Editura
Academiei Republicii Socialiste Romania