Sunteți pe pagina 1din 7

Universitatea Bucuresti- Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei

Anul I, Seria I, Grupa 2


Studenti :

Cioc Victor
Ivan Alexandra
Sturzu Evelina
Varjoghe Andra

Testul asociativ- verbal isi propune sa testeze capacitatea


memoriei de scurta durata a participantilor si numarul de
complexe determinate de asociatiile mentale.
Testul T.A.V. este strans legat de conceptul de complex
psihic care in termenii lui Jung deemneaza activitate psihica
arbitrara care se sustrage vointei constiente a pacientului.
Termenul de complex ai este intalnit in unele texte ale lui Jung
sub denumirea de complex autonom. Numarul de complexe
nu se poate determina, de la autor la autor si de la caz la caz
exista tendinta de a fi particularizate si etichetate

Participanti: Testul s-a adresat unui esantion de 12 persoane, cu


varste incepand de la 20 de ani, din mediul urban, cu viata sociala
diferita. Toti participantii au studii superioare, fie in curs de
terminare, fie deja finalizate.

Probe: S-a aplicat Testul Asociativ-Verbal, dupa Jung.


Participantii au fost testati prin proba creion-hartie. Testul vizeaza
scoaterea in evidenta a cuvintelor inductoare, care au cei mai
multi indicatori de complex si care sunt semnificative pentru
continutul unui sau mai multor complexe, constelate in constient.
Probele s-au aplicat fiecarui subiect, in mod individual; pentru
verificarea ipotezei cercetarii asupra capacitatii de concentrare,
participantii au fost intervievati dupa ora 21.

Ipoteza cercetarii: Capacitatea de concentrare si memoria de


scurta durata

Ipoteza de nul: Numarul mare de disocieri in raport cu


oboseala acumulata in timpul zilei

Variabila dependenta: memoria de scurta durata si complexele


constelate in constient.

Variabila independenta: epuizarea subiectilor.

In prima faza, participantilor le-a fost creata o atmosfera relaxanta si li s-a


prezentat instructajul testului.Daca la inceputul testarii subiectul raspunde
repede cu mai mult de un cuvant la cuvantul inductor, i se reaminteste sa
raspunda cu un singur cuvant. Daca persista, comportamentul este
considerat simptomatic.
In faza a doua se noteaza in fisa de protocol, in prima coloana cuvantul asociat
si dupa finalizarea raspunsurilor, subiectii iau o pauza de 10-15 minute.
Urmeaza faza a treia si, totodata, faza de incheiere a experimentului in care se
prezinta identificatori de complex. Subiectii sunt rugati sa-si reaminteasca
raspunsurile anterioare specifice fiecarui cuvant in parte, sa le aproximeze
sau sa asocieze cu un alt cuvant ce apare in conexiune cu cuvantul inductor.

Ipoteza

cercetarii a fost confirmata de numarul mare


de asocieri corecte: cuvant-raspuns-reproducere;

Participantii

s-au incadrat in limitele normale ale


raspunsurilor disociate, aproximativ 10-15% din total.

Un

singur subiect a prezentat un procent de 34% de


reproduceri incorecte, ceea ce denota caractericile
unui inceput de nevroze, determinata de cauze interne,
adanc intiparite inca din copilarie.

Rossi, J.P. (1997), Lapproche experimentale en psychologie,


Dunod , Paris.
Anitei, M. (2007), Pihologie experimentala, Editura Polirom,
Iasi.
Henderson, R.L. (1952), Remote action potentials at the
moment of response in a simple raction-time situation. Jurnal
of Experimantal Psychology, 64, pp.201-205.
Jung, C. (1910). Association Method, American Jurnal of
Psychology, 31, pp.219-269.

S-ar putea să vă placă și