Imagistica corticala

Manolache Oana Andreea

Seria II, Grupa 5

Imagistica corticala

Imagistica corticala a permis progrese remarcabile in ultimii ani,

datorita noilor tehnologii utilizate care folosesc diversi markeri
metabolici ai activitatii cerebrale cu ajutorul metodelor derivate
din fizica nucleara : masurarea variatiilor locale ale fluxului
sanguin, tomografia prin emisie de pozitroni, rezonanta
magnetica etc.Aceste tehnici permit vizualizarea , sub forma de
harti colorate in continua modificare, a zonelor activate ale
creierului in functie de intensitatea activitatilor metabolice .Se
poate releva astfel gradul de participare a acestor zone diverse in
activitatile perceptive sau motrice, respectiv in cadrul sarcinilor
pur cognitive controlate experimental.
Imagistica corticala implica scanarea creierului subiectilor in
doua situatii experimentale si compararea activitatii cerebrale.

Debutul imagisticii corticale se situeaza la 1900 si este legat de

procedeul pneumoencefalografiei : se extragea lichidul
cerebrospinal si se inlocuia cu aer, alterand densitatea relativa a
creierului si a zonelor invecinate, iar cu ajutorul razelor X se
puteau evidentia zonele investigate.Procedeul era extrem de
riscant pentru pacienti.
Ventriculografia a fost introdusa in 1918 de catre chirurgul
american Walter Dandy. Procedeul presupunea injectarea aerului
in unul sau in ambele ventricule laterale ale creierului printr-o
serie de orificii foarte mici realizate in craniu sub anestezie
locala. Pe aceasta cale se obtineau imagini ale sistemului
ventricular al creierului. Era totusi o metoda extrem de riscanta
pentru pacient din cauza hemoragiilor, infectiilor sau modificarii
presiunii intracraniene.

Angiografia a fost introdusa in 1927 de catre Edgar

Moniz, profesor de neurologie din Lisabona.Prin introducerea
unei substante de contrast in masa cerebrale, putea fi vizualizata
cu mare precizie vascularizatia sanguina din si in jurul creierului.
Tehnica s-a perfectionat in timp, iar angiografia cerebrala este
utilizata si in zilele noastre.

 Tomografia

computerizata. La inceput se utiliza inhalarea

de xenon ca substanta de contrast, ceea ce a permis

elaborarea primului model al circulatiei sanguine cerebrale.
Apoi tehnologia s-a perfectionat, s-au utilizat alte variante
de izotopi radioactivi si s-a putut obtine o imagine
bidimensionala pe un monitor color. Pe aceasta cale,
cercetatorii au obtinut imaginii ale activarii cerebrale in
momentul vorbirii, citirii si perceptiei auditive sau al
miscarilor voluntare.

Edwared Hoffman si Michael Phelps au realizat primul scaner

PET in 1973. Este vorba de tomografia prin emisie de pozitroni.
Tehnica a fost perfectionata prin utilizarea si a altor substante de
contrast ce aveau la baza oxigenul. Tehnica PET permite
obtinerea de imagini ale fluxului sanguin cerebral din anumite
zone. Neuronii activi colecteaza o rezerva mai mare de sange si
astfel , prin imagistica functionala, se pot realiza harti zonale ale
activitatii cerebrale in timpul unor sarcini cognitive.

Imagistica prin rezonanta magnetica (MRI) utilizeaza variatiile

semnalelor produse de proton in corp in conditiile in care capul
pacientului este introdus intr-un camp magnetic puternic. Tehnica
MRI a fost pentru prima data aplicata la om de catre Jackson in
1968.Tehnica permite masurarea efectelor magnetice foarte slabe
asupra tesuturilor, ceea ce face posibila vizualizarea anatomiei
organelor situate in profunzime, opace, dar, mai ales a activitatii
circuitelor cerebrale. Se pot realiza sectiuni virtuale care permit
vizualizarea detaliilor structurii masei cerebrale (materia cenusie,
materia alba) cu precizie milimetrica.

Imagistica functionala prin rezonanta magnetica (fMRI) s-a lansat incepand

cu anii `90 si domina in prezent mijloacele de cartografiere a creierului. Noua
tehnica are un caracter invaziv limitat, scazut, nu expune la radiatii si este
aceesibila unei categorii mai ample de specialisti. Tehnica se bazeaza pe o
descoperire care isi are originea in cercetarile lui Sherrington, si anume ca
regiunile corticale active se confrunta, in anumite momente, cu o crestere
sensibila a debitului circulatiei sanguine. Aceasta crestere locala si tanzitorie a
debitului sanguin, si implicit, a activitatii populatiilor de neuroni din zona
respectiva poate fi detectata prin f MRI datorita magnetizarii hemoglobinei din
celulele rosii.
Mai nou, tehnica f MRI este folosita si in detectarea minciunilor. Semnalele
captate proiecteaza pe ecran regiunile active ale creierului si s-a constatat ca in
functie de minciuna sau adevar se activeaza anumite regiuni. Tehnologie se
afla intr-un stadiu incipient, dar se considera ca va deveni mult mai sigura
decat vechile tehnici de detectare a minciunii

Procedura de examinare este urmatoarea : subiectii se intind pe tablia

aparatului si se iau masuri menite sa impiedice miscarile care pot perturba
precizia masuratorilor. Investigatia dureaza intre 15 minute si doua ore, in
functie de particularitatile experimentului. In timpul investigatiei subiectii pot
fi supusi unor stimulari variate : filme, sunete, mizica, mirosuri, arome,
probleme cognitive, reprezentarea unor scene sau sarcini motorii cum ar fi
tastarea unor butoane sau manevrarea unor joystick-uri.
In cadrul unei scanari f MRI tipice se obtin imagini 3D ale capului subiectului la
fiecare 1-2 secunde si se pot produce de la cateva sute pana la cateva mii de
imagini complete la fiecare sesiune de scanare.

S-au obtinut progrese remarcabile in studiul cresterii si

dezvolatrii creierului uman de la varsta de 3 luni pana la 15 ani si
au fost elaborate harti cerebrale de inalta rezolutie, s-au creat
adevarate arhive ale creierului, iar utilizarea unor calculatoare
puternice pemite astazi cercetatorilor sa analizeze sute de creiere,
fata de doar cateva nu cu multi ani in urma. Bazele de date cu
privire la creierele umane au fost standardizate si formalizate in
modul de descriere, astfel incat sunt accesibile tuturor.

Mai nou, cercatatorii inceraca sa combine diferitele tehnici in vederea obtinerii

unei singure harti cerebrale prin utilizarea MRI si EEG. EEG pemite
inregistrari pe o fractiune de secunda (dimensiune temporala), in timp ce MRI
ofera imagini de inalta acuratete spatiala.
O dezvolatare recenta a imagisticii cerebrale este stimularea magnetica
transcaniana (TSM). Procedeul presupune amplasarea unei bobine magnetice
in apropierea capului persoanei, pentru a genera un camp magnetic sub forma
de impulsuri care stimuleaza celulele cerebrale, pentru a face persoana sa
realizeze actiuni specifice.
Astfel, in loc sa rugam pacientul sa-si miste degetul, bobina TMS poate dicta
direct creierul pacientului sa faca acest lucru. Tehnologia este folosita pentru
cartografierea proceselor motorii si vizuale.

Pe de alta parte, unii cercetatori s-au intors la metoda rezonantei

magnetice nucleare (NMR), care sta la baza MRI si f MRI. In
mod obisnuit, NMR se desfasoara in doua etape : codarea
semnalului si detectarea acestuia .Noile descoperiri au aratat ca
utilizarea gazului xenon polarizat cu laser pentru reamintirea
informatiilor codate si transoprtarea acestora spre o zona de
detectie indepartata s-a dovedit mult mai eficienta. Separarea
codarii de detectie a permis cercetatorilor sa obtina date
importante referitoare la procesele chimice, psihice si biologice
din creier.

Directii de cercetare

Se constata doua directii majore de cercetare in neurostiintele contemporane

prin utilizarea tehnologiilor de interfata creier computer : de o parte sunt
cercetorii care exploreaza un creier in intregime cartografiat folosind imageria
unui singur neuron , iar pe de alta parte, cercetatorii care utilizaeaza imagini
ale creierelor in timp ce subiectii realizeaza diferite sarcini cognitive.
Imagistica unui singur neuron (SNI) se bazeaza pe combinarea ingineriei
genetice cu tehnici de imagistica optica pentru a implanta microelectrozi in
creier cu scopul de a masura activitatea unui singur neuron. Este o tehnica
invaziva, vatamatoare si a fost utilizata numai pe animale.
Cea de a doua directie de cercetare isi propune sa determine in ce masura
retelele neuronale conlucreaza pentru realizarea unor sarcini mentale. Aceste
studii pot fi realizate pe subiecti umani ca modele de cercetare invocata prin
utilizarea unor subiecti cu boli neurologice. Daca tehnologia SNI are motivatii
destul de transparent orientate spre viitor , respectiv spre interfata creiercomputer prin inteligenta artificiala, iar in viitorul nu prea indepartat spre
tehnologia roboticii analogice, cealalta directie de cercetare pare a fi mai
apropiata de scopurile medicale si cele ale cercetarii psihologice.

Exemple de cercetari

Dezvoltarea, perfectionarea tehnicilor de imagistica corticala are la baza

perfectionarea tehnologiilor de interfata creier computer. Cercetatorii
realizeaza modele expermentale prin utilizarea microelectrozilor la nivelul
masei corticale.
In 1998, cercetatorii de la Universitatea Emory (Atlanta), impreuna cu cei de
la Universitatea Tubingen (Germania) au reusit sa amplaseze un microelectrod
din sticla in creierul unui barbat de 56 de ani paralizat in urma unui atac
cerebral. S-a reusit ca pacientul sa controleze cursorul de pe desktop-ul
calculatorului.
Intr-o cercetare realizata la Universitatea Duke (Carolina de Nord) s-au
implantat 100 de microelectrozi in creierul unei maimute si s-au utilizat
semnalele inregistrate pentru a controla un brat de robot. Mai mult decat atat,
aceste semnale au fost transmise prin Internet pentru a controla un brat similar
de robot la Massachusetts Institute of Technology, la peste 600 km distanta.

Un expemplu remarcabil de succes pe aceasta directie il constituie

experimentul realizat de catre oamenii de stiinta din cadrul European
Commission`s Joint Research Center. Ei au folosit o interfata computer-creier
capabila sa interpreteze semnalele provenite de la un microelectrod implantat
in creierul unui utilizator in timp ce acesta receptiona semnale provenite de la
analizatori. O persoana suferind de paraplegie a fost supusa acestei investigatii
si i s-a solicitat sa se gandeasca la un cub in rotatie miscandu-si bratul stang
(care era paralizat) si relaxandu-l mental in pauzele dintre rotatii. Apoi
pacientul a fost capabil sa controleze cursorul de pe ecran, iar dupa cateva ore
a invatat sistemul (interfata) sa recunoasca starile sale mentale si a reusit sa
tasteze cateva cuvinte folosind doar creierul.
Intr-o alta cercetare, neurochirurgii de la Universitatea Brown au implantat in
creierele a trei maimute macaci, in cortexul motor, cipuri continand fiecare
intre 7 si 30 de microelectrozi. In timp ce maimutele utilizau joystick-urile
pentru a se juca la calculator, cercetatorii au calibrat cipurile si au preluat
semnalele de la electrozi pentru a controla direct obiectele de pe ecran.

Din aceste exemple de cercetari remarcabile rezulta resursele

deosebite pe care le ofera cartografia creierului de la nivelul
retelelor pana la o singura celula si combinarea cu resursele tot
mai ample oferite de interfata creier computer prin intermediul
nanotehnologiilor.Se pare ca, in viitor, aceste metode vor castiga
tot mai mult teren atat in recuperarea neuronala, cat si in
cercetarile de neuropsihologie.Dar poate sansa cea mai mare pe
care o ofera nanotehnologiile este legata de posibilitatea
vindecarii tumorilor cerebrale.
Resursele pe care le ofera nanotehnologia sunt prectic infinite in
viitorul apropiat.

Bibligrafie

Anitei, M. (2007), Psihologie experimentala, Editura Polirom,

Iasi