Sunteți pe pagina 1din 18

UNIVERSITATEA TEHNICA DE CONSTRUCTII BUCURESTI

FACULTATEA DE INSTALATII

INSTALATII DE INCALZIRE

PROIECT DE DIMENSIONARE AL INSTALATIEI DE INCALZIRE


AFERENTE UNEI CLADIRI DE LOCUIT

Herzog Alexandra, anul III, grupa 1


An universitar 2013-2014

MEMORIU JUSTIFICATIV
Prezentul proiect prezinta dimensionarea unei instalatii de incalzire pentru
o cladire de locuit. Imobilul este construit in orasul Bucuresti, aflat in zona
climatica 2 si zona eoliana 2.
In primul capitol s-a stabilit componenta fiecarui element de constructii si
s-au calculat rezistentele termice. Pentru elementele de constructii exterioare sa determinat grosimea stratului de izolatie in functie de rezistenta termica
minima, conform normativului C107.
Conform STAS 1907, s-a determinat necesarul de caldura pentru fiecare
incapere, temperaturile interiore adoptate pe baza aceluiasi standard.
Reteaua de conducte pentru circuitele tur-retur ale instalatiei se va realiza
din

polietilena

si se va

monta

in sapa

pardoselii

pentru

alimentarea

radiatoarelor. Pentru fiecare apartament se prevede cte un MTH ce permite


alocarea eficienta si contorizarea agentului termic furnizat. Pentru distributia
agentului termic la nivelul apartamentului se va utiliza distributia radiala.
Coloanele verticale ce urmeaza sa alimenteze circuitele pe fiecare apartament
vor fi realizate din otel, pentru a fi asigurata stabilitatea si o rezistenta buna
mecanica a acestora.

BREVIAR DE CALCUL

Calculul rezistentelor termice si verificarea conformitatii acestora.


Alegerea grosimii stratului de izolatie
Rezistentele

termice

specifice

ale

elementelor

de

constructie

se

calculeaza cu relatia:
R0=Ri + Rk + Re [m2K/W], unde:
R0 - rezistenta termica unidirectionala [m2K/W];
Ri, Re - rezistentele termice superficiale
Rk - rezistentele termice ale straturilor omogene al elementului de constructii:
Rk = k
k

, unde:

- grosimea stratului [m]


- conductivitatea termica a materialului [W/mK]
b coeficient de calitate ce tine cont de tehnologia de fabricatie a elementelor
de constructie
Din tabelul nr.1 din tema de proiectare data, se calculeaza rezistenta
termica a fiecarui strat al elementelor de constructie, dupa care, ca suma a
acestora, se calculeaza rezistenta termica a elementelor de constructii.
Conform

C107/3-1997,

pentru

rezistentele

termice

superficiale

se

considera:
pentru terasa si peretii exteriori: Ri=0,125 m2K/W, Re=0,042 m2K/W
pentru planseu: Ri=0,167 m2K/W, Re=0,084 m2K/W
pentru peretii interiori: Ri=Re=0,125 m2K/W
Se calculeaza:
R0PE=0,125+0,365+0,042=0,532 m2K/W
R0PLc=0,167+0,233+0,084=0,484 m2K/W
R0PLr=0,167+0,144+0,084=0,395 m2K/W
R0TE=0,125+0,439+0,042=0,606 m2K/W
R0PI=0,125+0,309+0,125=0,559 m2K/W
Rezistentele astfel calculate trebuie corectate, conform normativului C107,
datorita pierderilor de caldura prin puntile termice ale elementelor de

constructii. Astfel, normativul prevede urmatorii coeficienti: pentru terasa si


peretii exteriori ai cladirii de 20% si de 25% prin planseul acesteia.
Se determina rezistentele medii corectate:
R0PE=R0PE0,8=0,5320,8=0,426 m2K/W
R0TE=R0TE0,8=0,6060,8=0,485 m2K/W
R0PLc=R0PLc0,75=0,4840,75=0,363 m2K/W
R0PLr=R0PLr0,75=0,3950,75=0,296 m2K/W
Rezistenta minima necesara R0nec trebuie sa fie cel putin egala cu
rezistenta maxima din conditia: R0nec=max(R0CD; R0CF; R0EC), unde:
R0CD rezistenta minima din conditia de condensare
R0CF rezistenta minima de asigurare a confortului
R0EC conditia economica (costuri minime de investitie)
Se calculeaza:
R

CD
0

i =temperatura interioara
e
= Ri
, unde: e =temperatura exterioara
i ( +1 )
=temperatura punctului de roua
i

CF

R0 = Ri

CD

R0

TE, PE

e
imax

, unde

=0,125

4, pentru peretii exteriori


=
3, pentru terasa exterioara
imax
2, pentru planseul peste subsol

20+15
2
=0,625 m K / W
20 (12+1 )

PL

=0,167

20+15
2
=0,835 m K /W
20( 12+1 )

PE

=0,125

20+15
2
=1,094 m K /W
4

TE

=0,125

20+15
2
=1,458 m K /W
3

RCF
0 PL =0,167

20+ 15
=2,923 m2 K /W
2

CD

R0

CF

R0

CF

R0

Din C107/1, valorile pentru R0EC sunt urmatoare: pentru peretii exteriori 1,8
m2K/W, pentru terasa exterioara 5 m2K/W si pentru planseul peste subsol 2,9
m2K/W.
R0necPE=max(R0CDPE; R0CFPE; R0ECPE)=max(0,625; 1,094; 1,8)=1,8 m2K/W
R0necTE=max(R0CDTE; R0CFTE; R0ECTE)=max(0,625; 1,458; 5)=5 m2K/W
R0necPL=max(R0CDPL; R0CFPL; R0ECPL)=max(0,835; 2,923; 2,9)=2,923 m2K/W
Se verifica, pentru fiecare element de constructie, daca R 0R0nec, in caz
contrar, fiind necesara introducerea unui strat termoizolator, facand astfel ca
R0+RizR0nec:
R0PER0necPE , dar 0,426<1,8 0,426+RizPE1,8
R0TER0necTE , dar 0,485<5 0,485+RizTE5
R0PLcR0necPLc , dar 0,363<2,923 0,363+RizPLc2,923
R0PLrR0necPLr , dar 0,296<2,923 0,296+RizPLr2,923

Riz =

iz
iz b iz

R 0 +

iz
nec
nec
=R 0 iz =( R 0 R 0 ) iz b iz
iz b iz

izPE=(1,8-0,426)0,041,1=0,06 m=6 cm 7 cm (poliuretan celular/expandat)


izTE=(5-0,485)0,041,1=0,199 m=19,9 cm 20 cm (poliuretan rigid/extrudat)
izPLc=(2,923-0,363)0,041,1=0,113

m=11,3

cm

12

cm

(poliuretan

m=11,6

cm

12

cm

(poliuretan

rigid/extrudat)
izPLr=(2,923-0,296)0,041,1=0,116
rigid/extrudat)
Ca urmare a introducerii unei rezistente termice suplimentare data de
prezenta termoizolatiei, se recalculeaza rezistentele termice ale elementelor de
constructii:
R0(final)=R0+Riz
R (final)
0PE =0,426+

0,07
=2,017 m 2 K/W
0,04 1,1

R (final)
0TE =0,485+
(final)

R 0PLc =0,363+
(final)

R 0PLr =0,296+

0,2
=5,03 m2 K/W
0,04 1,1
0,12
2
=3,09 m K/W
0,04 1,1
0,12
2
=3,023 m K/W
0,04 1,1

Calculul coeficientului global de izolare termica G si verificarea


acestuia cu coeficientul global normat GN
Determinarea i verificarea coeficientului global de izolare termica se face

pentru cladirile de locuit pe baza prevederilor din normativul C107/1.

Coeficientul global de izolare termica G tine cont de urmatoarele:


pierderile de caldura prin transmisie, aferente suprafetelor ce delimiteaza
volumul incalzit al cladirii
pierderile de caldura aferente reimprospatarii aerului interior
pierderile de caldura suplimentare datorate infiltratiilor de aer exterior
Coeficientul G se determina cu urmatoarea relatie:
G=

( L j j )

L j=

+0,34 na ,unde :

Aj
=coeficient de cuplaj termic (W / K )
Rj

Aj aria elementului de constructie [m2]


Rj rezistenta termica finala a elementului de constructie [m2K/W]
j=

i j
=factorul de corectie a temperaturilor exterioare
ie

pentru elementele exterioare de constructie: j=e =1


pentru planseul peste subsol, j=12C =(20-12)/(20+15)=0,23
V volumul interior incalzit al cladirii [m3]
na numarul de schimburi de aer pe ora; se considera na=0,6 vol/h

Se determina:
AFE=280,3 m2
APE=1299,25 m2
APLc=450,32 m2
APLr=82,98 m2
ATE=533,3 m2
V=AH=533,813,8=7359,54 m3

G=

( AR )
V

280,3
1299,25
450,32
82,98
533,3
1+
1+
0,23+
0,23+
1
0,31
2,017
3,09
3,023
5,03
+0,34 na =
+0,34 0,6
7359,54

Se determina coeficientul normat de izolare termica G N, stabilit in functie


de numarul de niveluri si raportul intre aria anvelopei si volumul cladirii,
GN=0,55 W/m3K si se compara cu valoarea coeficientului G, calculat anterior:
G=0,43<GN=0,55, deci prin aceasta conditie indeplinita, se verifica nivelul de
izolare termica globala a cladirii.

Calculul necesarului de caldura


Calculul necesarului de caldura se realizeaza conform STAS 1907 si

priveste compensarea termica a pierderilor de caldura prin transmisie (catre


peretii exterior, terasa, planseul catre subsol si ferestre) si cele pentru incalzirea
aerului rece care intra in zonele incalzite, astfel incat in respectivele incaperi sa
poata fi mentinuta o anumita temperatura.

Q=Q T 1+
tot

A0 + A c
+Qi , unde :
100

Q=necesarul de incalzire al incaperii


QTtot=QT, QT=fluxul termic cedat prin transmisie, corespunzator diferentei de
temperatura intre interiorul si exteriorul elementelor de constructie care
delimiteaza incaperea
QT =

m S
R

m=coeficient

de

masivitate

termica

elementelor

exterioare=1,225-0,05D
D=Rs24=indicele inertiei termice a elementului de constructie

de

constructie

S=aria suprafetei elementului de constructive


R=rezistenta termica corectata a elementului de constructive
=i-e ; e=temperatura exterioara conventionala; i=temperatura interioara
conventionala
A0=adaosul pentru orientare (N:+5; E,V:0; S:-5)
Ac=adaosul pentru compensarea efectului suprafetelor reci, in functie de
rezistenta termica medie a incaperii Rm, determinata cu relatia:
Rm=

St
, unde S t =suma suprafetelor incaperii
QT

Qi=sarcina termica pentru incalzirea aerului infiltrat prin neetanseitatile usilor si


ferestrelor si a aerului patruns la deschiderea acestora
Qi=max(Qi1;Qi2)
Qi1=necesarul de incalzire pentru aerul care intra in incapere datorat infiltratiilor
sau deschiderii usilor
Qi2=necesarul

de

incalzire

pentru

aerul

necesar

asigurarii

unei

calitati

corespunzatoare a aerului

Qi1 = ( E ( ( i L ) ) v 4/3 + Q u ) 1+

Ac
100

E=coeficient ce tine seama de inaltimea cladirii; pentru un numar de etaje mai


mic de 12, se considera E=1
i=coeficient de infiltratii; depinde de tipul de fereastra; se considera i=0,0667
L=lungimea rosturilor prin care intra aerul; pentru tipul constructiv de ferestre
existente in prezentul proiect, se considera L=2l1+3l2
v=viteza vantului, dependent de zona eoliana in care se gaseste cladirea;
cladirea pentru care se proiecteaza instalatia de incalzire este amplasata in
zona eoliana 2, unde v=5 m/s
Qu=necesarul de caldura pentru incalzirea aerului rece care intra in incapere
datorat deschiderii usilor catre exterior
Qu=0,31Sun, unde n=numarul de deschideri ale usilor pe ora; se considera
n=4
Qi2=(na0Vcp+Qu)(1+Ac/100)
na0=numarul de schimburi de aer necesar in incapere; in functie de destinatia
incaperilor, na0 are urmatoarele valori: pentru camere de locuit 0,2210-3,
bucatarii 0,3310-3, baie 0,2810-3.

=densitatea aerului=1,2 kg/m3


cp=caldura specifica a aerului=1005 J/kgK
Se alege o incapere (U03), prezentandu-se metoda de calcul a necesarului
de incalzire:
Cladirea pentru care se calculeaza necesarul de caldura se situeaza in
zona climatica 2 a Romaniei, caracterizata de o temperatura exterioara
considerata conventional de -15C. In functie de destinatia lor, pentru fiecare
dintre incaperile cladirii se stabileste o temperatura conventionala interioara,
conform SR1907, dupa cum urmeaza: camere de zi, dormitoare, holuri: 20C,
baie: 22C, scari si coridoare exterioare apartamentului: 10C.
Incaperea U03 este un dormitor, deci va avea temperatura interioara
i=20C.
Intr-un tabel de calcul, se centralizeaza datele necesare acestui calcul,
pentru fiecare element de constructie ce delimiteaza incaperea determinanduse fluxul termic cedat catre exterior, datorat diferentei intre temperatura
interioara si cea exterioara incaperii. Calculul se finalizeaza cu determinarea
necesarului de caldura Q pentru incaperea U03, situata la ultimul etaj al cladirii,
sub terasa exterioara.

Tabelul extins, ce descrie calculul necesarului de caldura pentru fiecare


incapere a cladirii, este cuprins in anexa 1.

Dimensionarea si alegerea corpurilor de incalzire


Pentru aceasta cladire, se vor alege corpuri de incalzire din aluminiu. Din

fise tehnice pentru acestea, se va stabili folosirea unuia sau mai multor tipuri de
elementi, cu fluxuri specifice corespunzatoare fiecarui tip. Pentru determinarea
numarului de elementi (N) necesari pentru incalzirea unei incaperi, valoarea
necesarului de caldura (Q) rezultat pentru respectiva incapere va trebui raportat

la valoarea fluxului termic oferit de tipul elementului folosit (el) si la o serie de


coeficienti de corectie.
N=

Q incapere
el cm c r c v c h c t

sub fereastra exterioara c m =1


c m =coeficient de corectie ce tine cont de locul de montare sub glaf / carcasa gaurita c m=0,97
langa perete interior c m =0,91
cr=coeficient ce tine seama de modul de racordare
cv=coeficient ce tine seama de tipul de vopsea de pe corpurile de incalzire

<500 m c h =0,97
c h =coeficient ce tine seama de altitudinea deasupra nivelului marii 0 m c h =1
1000 m c h =0,95

ct=coeficient de corectie pentru diferite medii de temperatura, altele decat cea


nominala
4
3

; =70 C , =90 C pentru=, c =1


( ) ,unde=( +
2 )

ct =

Instalatia de incalzire a acestei cladiri va fi prevazuta cu radiatoare noi,


deci coeficientul cv va avea valoare cv=1; de asemeni, cladirea fiind amplasata
in Bucuresti, altitudinea la care se gaseste este mai mica de 500 m, deci
coeficientul ch va avea valoarea ch=0,97.
Pentru incaperea U03, necesarul de caldura este cel determinat anterior,
Qincapere=1123,05 W. Se alege utilizarea elementilor din aluminiu, model HABITAT
70, cu variantele 500/70 sau 600/70 (fisa tehnica in anexa 2); pentru incaperea
U03, se opteaza pentru folosirea elementilor tip HABITAT 70 /500/70, care au,
fiecare, o putere nominala el=101 W/el. Se determina, astfel, numarul necesar
de elementi:
N=

Q incapere
1123,05
=
=11,46
101 1 1 1 0,95 1
el cm c r c v c h c t
Aceasta valoare se aproximeaza superior si se opteaza pentru utilizarea

unui numar de 15 elementi, pentru facilitarea comenzii catre furnizor, dorinduse a se cere un numar cat mai mic de variante constructive de radiatoare.

Astfel, rezulta o putere instalata pe radiator Qinst=15101=1515 W.

Aceeasi metoda de calcul se aplica fiecarei incaperi a cladirii, datele


obtinute fiind inregistrate in anexa 3.

Dimensionarea instalatiei interioare de incalzire


Pentru realizarea instalatiei interioare de incalzire a cladirii in discutie, se

opteaza pentru o distributie radiala, in pardoseala. In scopul dimensionarii


instalatiei, trebuie parcurse o serie de etape:
1. Stabilirea schemei de calcul pentru cel mai dezavantajat consumator.
2. Calculul lungimilor tronsoanelor
3. Stabilirea parametrilor agentului termic
tur=90C, retur=70C; 90C=965,34 kg/m3, 70C=977,81 kg/m3
=(977,81-965,34)=12,47 kg/m3
4. Stabilirea materialelor din care este realizata instalatia; asa cum s-a
precizat si in memoriul tehnic al proiectului, coloanele verticale vor fi
realizate din otel, iar distributia agentului termic de la coloane catre
consumatori se va executa din polietilena.
5. Calculul presiunii la baza coloanei, reprezentata de necesarul de presiune,
deci de pierderile de sarcina de pe traseul cel mai dezavantajat din punct
de vedere hydraulic; acestea trebuie sa se incadreze intr-un interval dat,
oferit de valorile HDCmin si HDCmax.
6. Calculul puterii termice/debitului de caldura pentru fiecare tronson.
Se stabileste coloana din schema de mai jos ca cea mai dezavantajata din
punct de vedere hidraulic, fiind cea mai indepartata de punctul termic existent.
Pe baza acestei scheme, pentru cel mai dezavantajat consumator (aflat pe
traseul cu cea mai mare valoare a pierderilor de sarcina), se vor inregistra in
urmatoarele

tabele

datele

dimensionare al instalatiei.

prezentate

anterior,

necesare

calculului

de

G=

Q
, unde :
cp m

cp=4,18 J/kgK=caldura specifica a apei


=90-70=20 K
pentru

regimul

de

furnizare

al

agentului

termic

de

70C/90C,

m=(90C+70C)/2=(965,34+977,81)/2=971,575 kg/m3
Pentru fiecare tronson de calcul, se stabileste puterea termica sau debitul
de agent termic livrat prin acesta, care va determina stabilirea dintr-un tabel a
valorilor pentru diametrul conductei, pierderile liniare de sarcina produse prin
traversarea respectivei conducte si, respectiv, viteza agentului termic prin
conducta. Cu aceste valori, se poate determina componenta liniara a pierderilor
de sarcina: Rl.
Intr-un tabel separat, se calculeaza suma coeficientilor de pierderi locale
pe fiecare tronson de calcul, in functie de rezistentele hidraulice pe care
agentul termic le intalneste pe traseul sau de distributie. Cu aceasta valoare, se
calculeaza pierderile locale de sarcina: Z=(vm)/2
In acest moment, se poate calcula valoarea totala a pierderilor de sarcina
pe

fiecare

tronson.

Valoarea

maxima

inregistrata

determina

stabilirea

respectivului tronson ca fiind cel corespunzator celui mai dezavantajat


consumator. In mod similar, se continua calculul pana la baza coloanei (anexa
4).
Pentru a determina presiunea necesara la punctul de record al coloanei,
se insumeaza pierderile de sarcina ale tuturor tronsonaleor de calcul de pe
traseul consumatorului cel mai dezavantajat, obtinandu-se valoarea de 2741,57
Pa.
Se calculeaza HDCmin si HDCmax:
HDCmin=1,5gh=1,59,8(1+33+1,5)12,47=2108,05 Pa
HDCmax=2gh=29,8(1+33+1,5)12,47=2810,74 Pa

Se constata astfel ca valoarea necesarului de presiune la punctul de


record al coloanei se incadreaza intre cele doua valori, HDCmin si HDCmax, deci
dimensionarea tronsonelor a fost realizata in mod corespunzator.

Echilibrarea hidraulica a instalatiei de incalzire


Echilibrarea hidraulica se realizeaza in scopul obtinerii in practica a

acelorasi valori a pieredrilor de sarcina, pe fiecare traseul a instalatiei. Acest


lucru este deosebit de important, pentru a se indeplini necesitatile sistemului,
adica obtinerea debitelor dorite de agent termic la fiecare consumator.
Echilibrarea hidraulica se realizeaza deci pentru traseele in paralel cu
traseul cel mai dezavantajat, urmarind diferentele valorilor pierderilor de sarcina
intre cele inregistrate pe traseul cel mai dezavantajat si cele de pe tronson ce
urmeaza a fi echilibrat.
Se determina astfel un Zregl, adica o valoare a pierderilor de sarcina ce
trebuie introduce suplimentar pe respectivele trasee, pentru a se obtine, asa
cum s-a precizat anterior, pierderi de sarcina aproximativ egale pe fiecare
traseu. Cu aceasta valoarea a pierderilor de sarcina necesare reglajului, se
determina, dintr-un grafic corespunzator robinetelor de reglaj, numarul de ture
Tregl necesar deschiderii acestora. Daca aceste indicatii vor fi indeplinite,
pierderile de sarcina vor fi cele urmarite, iar instalatia va fi astfel echilibrata.