Sunteți pe pagina 1din 7

Procedura.

Curs 1: 28 februarie
Procesul penal este o activitate progresiva, care nu se poate realiza dintr-o data.
Astfel, el presupune parcurgerea unor etape, care sunt absolut obligatorii.
Structura partii speciale a procedurii penale, in viziunea NCPP, nu se indeparteaza
de cea existenta in vechiul cod. Ea tine seama de functiile judiciare penale pe care
organelejudiciare le exercita in cadrul procesului penal si care desparte procesul
penal in faze procesuale. Fazele procesuale sunt niste diviziuni ale procesului penal,
care consta in efectuarea de activitati cu caracter procesual si proceduralspecifice,
de catre anumite organe judiciare penale care exercita anumite atributii specificein
cadrul procesului penal, in raport de fiecare faza procesuala si in raport de functiile
judiciare penale pe care organele penale le indeplinesc in cadrul procesului penal.
Partea speciala debuteaza cu dispozitii generale, dupa care ea continua cu un nr de
5 titluri care corespund functiilor judiciare specifice ale organelor judiciare penale, si
anume:
-urmarirea penala
-camera preeliminara
-judecata
-procedurile speciale
-executarea hotararilor
1. Procesul penal debuteaza cu urmarirea penala care se realizeaza de organele
de urmarire penala, care efectueaza acte si dispun masuri de urmarire penala cu
scopul realizarii obiectului urmaririi penale. Obiectul e definit in art 285 NCPP, care
este identic cu cel din vechea reglementare si care consta in STRANGEREA DE
PROBE, in vederea constatarii existentei infractiunilor, a identificarii persoanelor cu
privire la care exista presupunerea ca au savarsit infractiuni si de asemenea in
scopul stabilirii raspunderii penale a acestor persoane, in vederea luarii unei decizii
cu privire la trimiterea in judecata.
2. Camera preeliminara este o faza procesuala distincta a procesului penal. Ea
consta in efectuarea de activitati de verificare, de control, asupra legalitatii urmaririi
penale, care se realizeaza de judecatorul de camera preeliminara si care au ca scop
obtinerea, realizarea obiectului procedurii in camera preeliminara. Asa cum exista
un ob al urmaririi, exista si un obiect al procedurii in camera preeliminara( Art 342)
si care consta in esenta, in verificarea competentei instantei sesizate, verificarea
regularitatii actului de sesizare a instantei, verificarea legalitatii probelor pe care se
intemeiaza actul de sesizare al instantei si verificarea legalitatii actelor de urmarire
penala.

3. Judecata- care se realizeaza de o instanta de judecata si care consta in


efectuarea de catre instanta a tuturor actelor si luarea de catre instanta a tuturor
masurilor necesare pt realizarea obiectului judecatii. Cu alte cuvinte, asa cum exista
un obiect al urmaririi, un obiect al procedurii, exista si un obiect al judecatii( Art
371), identic cu cel din vechiul cod, art 317 si care consta in fapta si persoana
pentru care s-a intocmit actul de sesizare a instantei.
Desi procesul penal debuteaza cu urmarirea, inainte de declansarea urmaririi
penale, potrivit ambelor coduri, este necesar ca organul judiciar penal sa fie legal
sesizat, adica sa fie sesizat prin unul din modurile de sesizare prevazute de lege.
Sesizarea organului judiciar consta in esenta, in incunostiintarea acestuia cu privire
la savarsirea unei infractiuni( notitia priminis). Spre deosebire de vechiul cod care
foloseste o alta notiune si anume aceea de fapta prevazuta de legea penala , NCPP
foloseste notiunea de infractiune.
Sesizarea organelor judciare penale are un dublu rol. Mai intai un rol de informare,
de incunostiintare a org judiciare cu privire la savarsirea unei fapte care ar putea
constitui infractiune si mai apoi un rol de justificare legala a actelor si a masurilor
care pot fi obtinute in cadrul procesului penal sau altfel spus, o justificare legala a
activitatilor din cadrul procesului penal, atat a celor procesuale, cat si a celor
procedurale. Sesizarea ofera organelor judiciare care participa in procesul penal,
legitimitate procesuala. De aceea, astfel cum veti vedea, declansarea urmaririi
penale nu se poate realiza in absenta unei sesizari care trebuie sa fie realizata in
conformitate cu dispozitiile legale. Cu alte cuvinte, sesizarea reprezinta atat
TEMEIUL DE FAPT, pt ca descrie in continutul ei fapta, cat si TEMEIUL JURIDIC al
urmaririi penale. De aceea, sesizarea reprezinta o etapa distincta in desfasurarea
procesului penal. Etapa sesizarii se situeaza inainte de orice, stand la debutul
procesului si la debutul procedurilor. Este situata inaintea urmaririi penale, aceasta
din urma fiind bazata pe sesizare.
Sesizarea este de mai multe feluri. Ea poate fi clasificata atat in acord de organelle
judiciare penale, de subiectii carora li se adreseaza sau mai exact de titular, cat si in
raport de efectele produse potrivit legii. In raport de organelle judiciare, de titularii
sesizarii, se poate vorbi de o sesizare a organelor de urmarire penala, de sesizare a
judecatorului de camera preeliminara si de o sesizare a instantei de judecata.
Astfel, sesizarea organelor de urmarire penala, se poate realiza de orice persoana
fizica sau juridica. Pe cand sesizarea judecatorului de camera preeliminara si a
instantei nu se poate realiza decat de Ministerul Public prin procuror. Actele de
sesizare sunt diferite in raport de titularii sesizarii. In cazul sesizarii org de urm
penala, ea se realizeaza prin asa numitele moduri de sesizare: plangerea, denuntul,
sesizarea din oficiu, constatarea infractiunilor, sesizarea persoanelor cu functii de
conducere sau cu atributii de control, plangerea prealabila a persoanei vatamate,
sesizarea facuta de persoanele prevazute de lege sau autorizarea organelor
prevazute de lege. Pe cand sesizarea judecatorului de camera preeliminara si a

instantei, se materializeaza intr-un rechizitoriu, cu o singura exceptie si anume a


plangerii la judecatorul de camera preeliminara a carui titular e pers vatamata,
atunci cand jud de camera preeliminara, admitand plangerea pers vatamate
impotriva solutiei de neurmarire sau de netrimitere in judecata, desfiinteaza solutia
si atunci cand este pusa in miscare actiunea penala, daca apreciaza ca probele
obtinute sunt legale si suficiente, va dispune inceperea judecatii. In acest caz de
exceptie, judecata nu se intemeiaza pe rechizitoriu, ci chiar pe plangerea persoanei
vatamate.
Clasificarea actelor de sesizare in raport de efectele lor juridice, este consacrata in
mod expres in NCPP dupa modelul vechiului cod, stabilindu-se ca exista moduri
generale de sesizare si moduri special de sesizare a organelor de urmarire penala.
Acestea sunt reglementate cu titlu general in art 288 NCPP. In acest fel, modurile
generale de sesizare a org de urmarire penala sunt plangerea, denuntul, actele
intocmite de alte organe de constatare decat org de urmarire penala si de
asemenea, sesizarea din oficiu, iar modurile speciale de sesizare sunt plangerea
prealabila, sesizarea de organelle anume prevazute de lege si autorizarea org
prevazute de lege. Importanta acestei clasificari este urmatoarea: daca modurile
generale de sesizare se pot inlocui unele cu altele, modurile special de sesizare sunt
indispensabile, sunt obligatorii, astfel Art 288(2) prevede in mod expres, in cazul in
care se prevede ca este necesara plangerea prealabila a pres vatamate pt punerea
in miscare a actiunii penale, in cazurile exprese prevazute de lege, adica in cazul
infractiunilor pt care se prevede in mod expres conditia plangerii prealabile, precum
si in situatia in care pt punerea in miscare a actiunii penale,se prevede conditia
existentei unei sesizari a unor pers anume prevazute de lege sau a unei autorizari a
organului prevazut de lege, lipsa plangerii prealabile, a sesizarii sau autorizarii
organului competent, impiedica urmarirea. De aceea, atunci cand se prevede in
mod expres o asemenea conditie de procedura, formala, daca ea lipseste, urmarirea
penala nu poate fi declansata, deci prin urmare nici actiunea penala nu poate fi
pusa in miscare. De aceea, in art 294 se prevede in mod expres ca daca in urma
examinarii plangerii sau denuntului, organul de urmarire penala constata ca nu este
indeplinita conditia procedural ceruta de lege pt punerea in miscare a actiunii
penale, se va dispune o actiune de neurmarire si anume cea de clasare.
SESIZAREA ORGANELOR DE URMARIRE PENALA
Modurile generale de sesizare a organelor de urmarire penala
1. plangerea penala
2. denuntul penal
3. actele de constatare intocmite de asa numitele organe constatatoare. Art
288(1) vorbeste de alte organe de constatare, care se refera la asa numitele
organelle constatatoare care sunt reglementate in art 61, 62. Ele sunt organe
de constatare comune si organe de constatare speciale.
4. Sesizarea din oficiu
5. Sesizarea persoanelor cu functii de conducere sau a altor persoane.

6. Constatarea infractiunilor flagrante, care spre deosebire de vechiul cod nu


mai reprezinta o procedura speciala de urmarire si judecata, ci este mod
general de sesizare a organelor de urmarire penala.
Modurile speciale de sesizare a organelor de urmarire penala
1.
2.
3.
4.

Plangerea prealabila
Sesizarea formulata de persoanele anume prevazute de lege
Sesizarea comandantului, in cazul anumitor infr savarsite de militari
Autorizarea organului prevazut de lege

PLANGEREA PENALA
Sediul de reglementare a plangerii penale este in art 299, care reprezinta dr comun
in material sesizarii org de urmarire penale, pt ca prevede toate conditiile pe care
trebuie sa le indeplineasca orice act de sesizare, pt a fi considerat legal si valabil.
Regelementarea plangerii, in sine, nu reprezinta un element de noutate. Art 289
preia vechiul articol 222, cu modificarile si completarile care au fost aduse prin
legea 202/2010, astfel plangerea este incunostiintarea organului de urmarire penala
facuta de o persoana fizica/pers juridica, referitoare la vatamarea cauzata printr-o
infractiune. Cu alte cuvinte, plangerea penala este sesizarea org de urmarire penala
pe care o efectueaza chiar persoana vatamata, adica pers care pretinde ca I s-a
cauzat o vatamare prin infractiune.
In ceea ce priveste forma plangerii, ea poate imbraca forma scrisa sau
orala/verbala. Atunci cand plangerea se face in scris, ea trebuie semnata personal
de pers vatamata, iar daca ea se realizeaza prin mandatar, ea se semneaza si de
mandatarul persoanei vatmate. Plangerea penala se poate realiza direct/ nemijlocit
de pers vatamata sau prin mandatar. In acest caz, mandatul trebuie sa fie special.
Daca plangerea penala se efectueaza prin mandatar, atunci in mod obligatoriu la
plangere se ataseaza procura speciala din care rezulta mandatul, altfel ea nu e
valabila. Plangerea penala se poate intocmi si se poate formula si oral. In acest caz
persoana vatamata fie personal, fie prin mandatar se prezinta in fata organului de
urmarire penala, iar org de urm penala intocmeste obligatoriu un proces verbal care
face dovada formularii si a primirii plangerii de organul competent.Plangerea mai
poate fi formulata oral sau scris de pers vatamata si prin substituti procesuali: sotul
pt celalalt sot si copilul major pt parinti. In aceasta situatie, pers vatamata este
chemata de org de urmarire penala si intrebata daca isi insuseste plangerea. In
situatia in care pers vatamata nu isi insuseste plangerea, ea nu este valabila, nu
produce efecte jurdice. Elementul de noutate pe care il adduce NCPP este acela ca
plangerea penala poate fi facuta si in forma electronica. In acest caz, pt a fi valabila,
ea trebuie sa fie certifcata cu semnatura electronica in conformitate cu dispozitiile
legale.In cazul in care persoana vatamata este lipsita de capacitate de exercitiu,

adica este un minor sau un incapabil, nu va putea formula plangerea penala


direct/personal, ci numai prin reprezentantul legal: parintele, tutorele sau curatorul.
Daca pers vatamata este o pers cu capacitate de exercitiu restransa( 16-18 ani),
plangerea poate fi formulata direct/personal de acea persoana cu incuviintarea
reprezentantului legal.
Pt a fi valabila, plangerea trebuie sa aiba continutul prevazut de lege( Art 289(2)).
Astfel, ea trebuie sa contina urmatoarele mentiuni:
1. Numele, prenumele, adresa unde locuieste pers vatamata si CNP-ul(pers
fizica). In cazul pers juridice: denumirea, sediul si codul de inregistrare fiscala,
cel de inmatriculare, nr de inregistrare in registrul organizat de Camera de
Comert.
2. Indicarea reprezentantului legal sau conventional al pers vatamate.
3. O descriere a faptei, cu privire la care este incunostiintat org de urmarire
penala si care trebuie sa constituie o fapta prevazuta de legea penala.
4. Indicarea faptuitorului.
5. Toate datele care ar putea servii la identificarea persoanei presupuse ca a
savarsit fapta.
6. Indicarea mijloacelor de proba
In cazul in care plangerea este introdusa de o persoana fara capacitate de exercitiu
sau de o personae cu capacitate de exercitiu restransa, daca a fost pornit procesul
penal impotriva reprezentantului legal sau impotriva persoanei care are obligatia de
incuviintare a plangerii ordonate, pt a fi valabila sesizarea, trebuie sa se realizeze
din oficiu. Prin introducerea unei asemenea prevederi care reprezinta o noutate, s-a
urmarit rezolvarea unei situatii de contrarietate de interese intre pers vatamata si
persoana care are calitatea de reprezentat legal al acesteia sau care are dreptul de
a incuviinta plangerea.
In cazul in care se constata ca plangerea este gresit indreptata ea se trimite pe cale
administrative organului judiciar prevazut de lege. Asta inseamna ca org de urm
penala nu poate refuza primirea oricarei plangeri, chiar daca s-ar considera
necompetenta. Org de urmarire penala poate primi orice plangere chiar daca nu are
competenta de cercetare sau de urmarire, avand obligatia de a o trimite apoi pe
cale administrative. Trimiterea pe cale administrative este o desesizare o organului
de urmrire penala si are ca scop evitarea unor procedure judiciare care ar putea
intarsia solutionarea si cercetarea plangerii. NCPP preia vechea prevedere potrivit
careia o persoana cetatean roman sau fara cetatenie ori cetatean strain care
domiciliaza pe teritoriul tarii noastre, poate formula plangere cu privire la orice
infractiune savarsita pe teritoriul oricarui stat membru al UE., adresandu-se
organului de urmarire penala din tara noastra, care are obligatia sa primeasca
plangerea sis a o trimita urganului de urmarire penala competent, direct din statul
pe teritoriul caruia a fost savarsita presupusa infractiune.
DENUNTUL

Este incunostiintarea cu privire la savarsirea unei infractiuni adresata org de


urmarire penal ape care o efectueaza orice persoana fizica sau juridical, alta decat
persoana vatamata. Noutatea pe care o adduce codul actual este aceea ca denuntul
se poate realiza doar personal, adica in mod direct de titularul acesteia. Posibilitatea
formularii denuntului are la baza o indatorire generala a oricarei personae care are
cunostinta de savarsirea unei infractiuni, de a informa organelle de urmarire penala.
La fel ca plangerea, denuntul este facultativ, nu e obligatoriu, in sensul ca
omisiunea denuntarii nu este sanctionata, cu exceptia cazurilor expres prevazute de
legea penala, care constituie infractiuni cum sunt nedenuntarea unor infr sau
omisiunea denuntarii unor infractiuni impotriva securitatii nationale sau omisiunea
sesizarii organelor judiciare penale. Aceasta reglementare a denuntului este
redunnants, in conditiile in care art 290 care prevede denuntul reprezinta o norma
de trimitere facand referire expresa in privinta conditiilor atat a celor de continut,
cat si a celor de forma la reglementarile plangerii penale care sunt aplicate
denuntului. Se prevede pe de-o parte ca denuntul nu poate fi formulat decat
personal sip e de alta parte face trimitere la conditiile pe care trebuie sa le
indeplineasca reprezentantul.
Denuntul trebuie semnat. Daca nu e semnat, acesta devine un denunt anonim.
Denuntul anonim nu este valabil. La fel ca si cel care este semnat de alta persoana
decat denuntatorul, insa poate fi folosit de organele de urmarire penala in vederea
unei eventuale sesizari din oficiu.
Denuntul reprezinta o exceptie de la plangere, deoarece nu se formuleaza de o pers
care are un interes personal. Deci este valabil si atunci cand este semnat de un
minor fara capacitate de exercitiu.
O varianta speciala a denuntului o reprezinta, autodenuntul.
Sesizarea persoanelor cu functie de conducere
Este un mod general de sesizare. Se poate considera ca este un denunt special,
care se caracterizeaza prin faptul ca este obligatoriu, acesta revine persoanelor cu
functii de conducere sau cu atributii de control din cadrul autoritatii administratiei
publice, a altor autoritati publice sau a altor persoane juridice de drept public.
Obligatia de sesizare a acestor personae priveste o infractiune pt care actiunea
penala se pune in miscare din oficiu daca aceasta este constatata in cursul
exercitarii atributiilor de serviciu ale acestor personae. Acestea au obligatia sesizarii
org de urm competent, in cazul omisiunii aceasta constituie o infractiune. Odata cu
sesizarea pers de conducere si a persoanelor cu functii si atributii de control, au
obligatia de a preda org de urmarire penala corpurile delicate, obiectele, inscrisurile
care ar putea servi la stabilirea infractiunilor si obligatia de a lua masuri pentru
impiedicarea disparitiei mijloacelor de proba.

Alineatul 2 al art 291 care priveste obligatia sesizarii a altor persoane, priveste orice
alta persoana care indeplineste un serviciu public sau care desfasoara activitati sub
conducerea unui serviciu public, daca acesta prezinta interes public.
Actele de constatare incheiate de organelle de constatare ale infractiunilor.
Elementul de noutate major este acela ca actele de constatare ale asa numitelor
organelor constatatoare nu mai considera mijloace de proba, ci reprezinta acte de
sesizare distincte. In acest fel se prevede cu titlu de principiu in art 61(1) obligatia
organelor de constatare ca in situatia in care exista date pt o suspiciune rezonabila
ca a fost savarsita o fapta care ar putea constitui o infr, sa intocmeasca process
verbal. Procesul verbal nu poate constata infractiunea, pt ca daca ar fi asa s-ar
incalca principiul prezumtiei de nevinovatie, deci poate constata doar imprejurari de
fapt care ar putea justifica sesizarea organelor de urmarire penala.
Aceste organe de constatare sunt: organelle inspectiilor de stat, alte organe de stat
a unor institutii publice sau persoane juridice de drept public, cu privire la
infractiunile care constau in incalcarea unor prevederi legale sau obligatii pe care
acestea le formuleaza potrivit legii. Este vorba de legile speciale. Din categoria
inspectiilor de stat fac parte organelor de inspectie fiscala, ANAFUL sau cele DNAF.
Organele de conducere, precum si cele de control ale autoritatilor administratiei
publice, precum si cele ale celorlalte autoritati publice, institutii publice si persoane
juridice de dr public, pt infr savarsite in legatura cu serviciul de catre persoane care
se afla in subordinea sau sub controlul acestora.
Organele de ordine publica sau cele de siguranta nationale.
Organe de constatare speciale: comanadantii de nave si aeronave.