Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
5' se afla o regiune noncodanta (5'NCR) care este deosebit de constanta intre tipuri. Regiunea
5'NCR adopta structuri secundare cu rol prezumat reglator in initierea traducerii care in ciuda
unor variatii mentine o structura in forma de ansa inchisa de o portiune dublu spiralata. Probabil,
complementarea bazelor in portiunea dublu catenara impune conservarea secventei.
La capatul 3' al geuomului variatia este mult mai importanta. Unele secvente sunt 3"
poliadenilate, altele au un tract poliinozinic iar altele nu au capat homopolimeric. Prin analogie
cu alte virusuri ARNss(+) este probabil ca la acest capat sa se formeze structuri secundare pentru
initierea unui franscript ARN (-).
Proteinele virale. in ceea ce priveste proteinele virale structurale ele sunt codificate de regiunea
5' terminala si sunt reprezentate de doua proteine inalt glicozilate ale anvelopei (El si E2) si o
proteina capsidara (C). in ansamblu, C este un virus anvclopat cu diametrul de 30-38 nm desi in
unele microfotografii pe concentrate din plasma infectanta, particulele virale apar mai mari (5055 nm). S-a aratat ca hidrolobi-citatea proteinelor structurale C faciliteaza legarea betaIipoprotcinelor plasmatice de anvelopa virala. Acest ecran mascheaza accesul anticorpilor virus
neutralizanti si contribuie la persistenta virala.
Functia proteinelor virale a fost silita cu produsele obtinute prin traducerea ADNc/C in sisteme
acelulare din lizate rcticulocitare. Virusul se replica intracito-plasmatic si codifica proteinele
specificate in elele 26.5 si 26.6. Multe dintre aceste proteine au fost sintetizate prin tehnologia
ADN recombinam si servesc drept antigene in trusele ELISA de diagnostic. De asemenea, pentru
fragmente din secventa altor proteine virale au fost sintetizate peptide sintetice care reproduc
epitopii dominanti. Proteinele care prezinta un marc grad de conservare intre tipuri sunt
codificate de gena NS 3 iar cele hipervariabile de genele anvelopei virale.
VARIABILITATEA C
Toate metodele de are a secventelor nucleotidice utilizate isi propun doua scopuri:
- estimarea distantelor de imperechere intre secvente si
CHP.
Din punct de vedere clinic, se admite cronicizarea in cazul persistentei alterarilor biochimice si
histologice peste un an de la diagnosticul hepatitei acute. Dupa acest criteriu cronicizarea HC
depaseste 70%.
Leziunile liislologice ale HC cronice sunt azi mai bine precizate in urma diagnosticului specific
cu testele de generatia 2-a si a 3-a. Ele permit diagnosticul diferential cu hepatita cronica B sau
cu hepatitele cronice autoimune.
Tabloul caracteristic consta in infiltrat limfocitar in spatiul port si necroza "piccemeal" focala tot
periportala. Implicarea duetului biliar primar cu proliferarea intralaminala a epitcliului este
frecventa. Afectarea lobulului liepatic este minora iar hcpatocitele cu steatoza sau incluzii
intracitoplasmaticc, relativ rare. in concluzie, leziunile intraportale - foliculii limfoizi cu structura
centrilor germinativi - si cele inlraductale sunt foarte caracteristice. Frecventa modificarilor
asociate care pot eticheta hepatita cronica activa (38%); hepatita cronica persistenta (40%) sau
ciroza (22%) indica potentialul cirogen important. Progresia catre ciroza este relativ lenta iar
adaugarea altor factori hepaioioxici explica diferentele in cifrele mentionate in diferite studii. Un
element de prognostic sumbru este amploarea leziunilor histologice initiale care au fost uneori
corelate cu anumite subtipuri virale. S-a elaborat un sistem cantitativ de evaluare a leziunilor
histologice. Amploarea necrozei piecemeal se poate corela in studiile longitudinale cu amploarea
fibrozei tardive. Dimpotriva inflamatia portala nu pare a influenta evolutia ulterioara. Alti factori
care promoveaza evolutia catre ciroza sunt: coinfectia cu B, coinfectia cu HIV, reinfectiile cu alte
tipuri C.
Alcoolismul, independent daca este preexistent sau urmeaza unor infectii C scurteaza existenta
bolnavilor cu HC cronica. Steatoza din ciroza alcoolica este agravata de necroza hepatocitara
caracteristica infectiei C probabil si prin susceptibilitatea celulara crescuta la replicarea virala.
Varsta, dincolo de decada 4-5, constituie un element de prognostic sever indicand actiunea
cumulativa a factorilor cirogeni.
Multe cazuri de hepatita cronica activa autoimuna prezinta anticorpi anti C sugerind potentialul
de cronicizare al acestei infectii. Raspunsul acestor bolnavi la prednison este slab, in schimb,
interferonul determina prompt normalizarea transaminaze-lor. in plus, tehnici de hibridare
genomica au evidentiat prezenta ARN/C in biopsiile de ficat prelevate de la acesti bolnavi.
Histologic, hepatitele cronice care urmeaza infectiei cu C se deosebesc de cele consecutive
hepatitei B. in afara inflamatiei periportale si "piecemeal necrosis" (din hepatita cronica post B)
in hepatocite se evidentiaza incluzii eozinofile, granularitate citoplasmica si modificari nucleare
sugestive pentru ECP viral. Exista doua mecanisme patogenice prin care C isi exercita efectul la
nivel hepatic:
- efectul citopatic direct relevat de afectarea hepatica - histologica si biochimica. Leziunile sunt
mai severe decat in cazul specimenelor pozitive numai pentru AgHBc. Modificarile citopatice
persista chiar in lipsa unui infiltrat inflamator parenhimal semnificativ;
- mecanisme imunopalicc argumentate de: (1) asocierea hepatitei C cu manifestari de tip
autoimun (autoanticoipi, crioglobulincmie, sindrom Sjogren): (2) lipsa corelatiei intre activitatea
histologica a hepatitei C si prezenta ARN/C; (3) abundenta infiltratelor limfatice (cu celule B si T
activate) in tractul portal si in parenhim.
Concluzii
C este cauza cea mai frecventa a hepatitelor cronice. Prezenta anticorpilor nu este
totdeauna corelata cu persistenta viremiei si ccontagiozilalea bolnavilor.
Diagnosticul virusologie este dependent de evidentierea ARN viral si identificarea
genotipurilor. Exista cel putin 6 genotipuri a caror secventa difera in proportie de
peste 20%. De asemenea, exista secvente divergente intre izolatele de la acelasi
bolnav numite quasispecii. Variabilitatea pronuntata a C este consecinta evadarii
virusului de sub incidenta raspuasului imun. Nu numai ca C este o ..tinta
miscatoare" pentru raspunsul imun dar reinfectiilc cu alte genotipuri sunt frecvente
ceea ce face improbabila dezvoltarea unui vaccin eficient. Ciroza si cancerul primitiv
hepatic sunt hepatopatii care apar la 20-30% din bolnavii infectati cu C. Acest boli
constituie indicatii majore pentru transtul de ficat.