Sunteți pe pagina 1din 7

BURSA - este o piata pe care se ofera si se desfac, dupa o procedura

speciala, marfuri sau valori mobiliare. Denumirea institutiei se pare ca vine


de la numele unei vechi familii de hangii, Van den Bursen, care a in fiintat la
Bruges ( in Flandra - Belgia de azi ) un local numit Hotel des Bourses, in holul
caruia se negociau periodic metale pretioase ( aur, argint, platina ) precum si
hirtii de valoare.

Bursele de valori sunt piete caracteristice economiilor de piata n cadrul


carora se pot tranzactiona, dupa o procedura speciala, valori mobiliare.

Aparitia burselor este legata, dupa unele opinii , de marile lucrari publice
realizate de Imperiul Roman, care necesitau capitaluri importante.
Constituirea de drumuri publice , de monumente a facut necesara asocierea
numerosilor detinatori de economii, fractionarea efortului de investire ntre
mai multi asociati.

In secolul al 13-lea , la Toulouse, ctiva negustori puternici au avut ideea


creerii primei societati pe actiuni cunoscuta n Franta : "Les Moulins du
Basacle et du Chateau de Toulouse". Proprietatea acestei societati a fost
divizata ntre mai multe persoane care puteau vinde sau schimba partile
detinute. Inventatorul uneia din primele valori mobiliare este regele Francois
I, care emite pentru prima data un imprumut public de tip obligatar n Franta
pentru finantarea unui razboi cu milanezii.

In sensul contemporan al termenului , bursa de valori apare la


Amsterdam, cnd se emit pentru prima data pe piata actiuni, care sunt
schimbate n cantitati mari si cotate n functie de legea cererii si a ofertei.
Aparitia acestor actiuni este legata de constituirea "Companiei Indiilor
Orientale", care avea nevoie de capitaluri mari necesare realizarii expeditiilor
sale coloniale.

Un punct de reper important l reprezinta infiintarea burselor de la Lyon


(1548), Toulouse (1549), Rouen (1561), Paris (1563) si Bordeaux (1571).

Aparitia societatilor anonime si a actionarilor care permit materializarea


de asocieri a constituit momentul de nflorire a burselor de valori. Marile

nume inscrise la cota reflecta activitatea industriala si financiara care ia un


avint important n secolul al -lea: transportul pe calea ferata, industria
siderurgica, a exploatarii carbunelui, gazului metan si electricitatii, marile
banci , etc.

Factorii dinamizatori ai secolului trecut i-au constituit mai intai membrii


marii burghezii financiare, urmata de mica burghezie atrasa mai ales de
imprumuturile obligatare realizate adesea de catre stat. Piata financiara
franceza era n aceasta perioada mai mult obligatara, n timp ce Londra sau
Berlinul aveau o piata de actiuni mai dinamica.

ncepnd din a doua jumatate a secolului al -lea , Londra devine prima


piata bursiera din lume, pentru ca ulterior Wall Street-ul sa cucereasca
aceasta pozitie . La sfrsitul secolului al 20-lea, n lupta pentru ntietate a
aparut un nou rival, bursa japoneza, Kabuto-cho , care are toate sansele sa
devina prima piata financiara mondiala.

LONDON STOCK EXCHANGE

Bursa de Valori din Londra ( London Stock Exchange ), grupeaza in prezent


diverse piete pentru listarea diferitelor titluri:

cea principala, unde se tranzactioneaza cele mai importante actiuni din


Marea Britanie precum si din lume,

Alternative Investment Market, destinata pentru companiile tinere,


aflate in faza de crestere

techMark, o noua piata pe care pot fi listate actiuni ale companiilor care
activeaza in domeniul tehnologiilor de varf.
Cum prima societate pe actiuni a fost fondata la Londra in 1553
(Compania Muscovy), acest tip de companie a cunoscut treptat o larga
dezvoltare in Anglia, ceea ce a dus la aparitia unor persoane specializate in
tranzactionarea titlurilor emise de astfel de societati (actiuni), adica a

brokerilor, actionand ca intermediari pentru investitori.

In 1760, un grup de 150 de brokeri au format un club la o cafenea din


Londra, unde se intalneau pentru a tranzactiona titluri, iar in 1773, membrii
clubului au votat pentru schimbarea numelui acestuia (Jonathan Coffee
House) cu cel de Bursa de Valori (Stock Exchange).

Bursa de la Londra s-a dezvoltat rapid, impulsionata si de noile


descoperiri ale stiintei si tehnicii, s-au deschis mai mult de 20 de burse de
valori in tara care au operat independent pana in 1973, cand a avut loc
integrarea tuturor pietelor din Marea Britanie pe care se tranzactioneaza
titluri de valoare.

Din 1986, Bursa de la Londra a devenit o companie privata cu


raspundere limitata, iar sistemul de tranzactionare s-a schimbat, de la
tranzactionarea in ringul Bursei trecandu-se la cea prin intermediul
telefonului si calculatorului din camere de tranzactionare separate.

In iunie 1995, Bursa de la Londra a lansat o noua piata de


tranzactionare-Alternative Investment Market ( AIM ), accesibila si firmelor
mai mici, nou infiintate sau aflate in accensiune, care nu indeplinesc
conditiile de listare impuse de piata principala. De la data infiintarii si pana in
prezent, peste 400 de companii si-au listat actiunile pe acesta piata
alternativa, in timp ce peste 50 de societati, initial tranzactionate pe AIM, au
trecut pe piata principala a Bursei de la Londra. In prezent, la Bursa de la
Londra exista sisteme de tranzactionare diferite, in functie de performantele
companiilor listate. Astfel, pentru actiunile incluse in indicele FTSE 100
(precum si actiunile de rezerva ale indicelui FTSE 100 - cele care din diferite
motive nu mai fac parte din cosul indicelui) s-a introdus in octombrie 1997
sistemul SETS, care asigura o tranzactionare in intregime automata. In cadrul
acestui sistem, in momentul in care ordinele de vanzare si de cumparare se
potrivesc sub aspectul pretului si cantitatii, ele se executa automat.

Pentru celelalte actiuni, in cadrul sistemului SEAQ formatorii de piata


sunt obligati sa afiseze in piata, de-a lungul intregii sedinte de tranzactionare
si pentru toate actiunile la care au cotatii, pretul de cumparare si cel de
vanzare, precum si cantitatile pe care sunt dispusi sa le tranzactioneze la

preturile afisate. Aceste cotatii sunt ferme, in timp ce preturile pentru


tranzactii mai mari pot fi negociate.

La Bursa de la Londra erau listate in 1998 peste 12160 de titluri


(actiuni ale companiilor din Marea Britanie, actiuni ale unor companii
intrnationale, titluri emise de guvernul Marii Britanii, obligatiuni emise de
companii sau autoritati administrative locale, euroobligatiuni, certificate de
depozit, optiuni). La Bursa de la Londra erau listate 2900 de companii, din
care 500 din afara Marii Britanii. In 1998 s-a atins, al optulea an consecutiv,
un volum anual record de tranzactionare-1037 miliarde de lire sterline pentru
actiunile societatilor din

Marea Britanie (in crestere cu 2,4% fata de 1997) si 2183 miliarde de lire
sterline pentru sectorul international (cu 51% mai mult fata de anul
precedent). Volumul mediu zilnic de tranzactionare pentru actiunile
companiilor engleze a fost in 1998 de 4,1 miliarde de lire sterline, realizat in
peste 63900 de tranzactii in fiecare zi. Valoarea medie a unei tranzactii a fost
in 1998 de 64000 de lire sterline pentru titlurile societatilor britanice si de
386000 de lire sterline pentru titlurile cotate in sectorul international.

NEW YORK STOCK EXCHANGE - NYSE

Bursa de Valori din New York (New York Stock Exchange), cea mai mare
bursa de valori din lume, si-a inceput activitatea inca din secolul al XVIII-lea,
cand a fost initial destinata pentru a servi la plata datoriilor de razboi ale
guvernului nou-createlor State Unite ale Americii. Ulterior s-a dezvoltat in asa
masura incat sa indeplineasca rolul primordial pe care o piata bursiera
organizata il are: procurarea capitalului pentru societatile listate, prin
mobilizarea disponibilitatilor banesti ale investitorilor individuali si
institutionali.

In anul 1790, in Statele Unite se puteau tranzactiona doar doua tipuri de


titluri: obligatiuni de razboi emise pentru a acoperi o datorie de razboi de 80
de milioane de dolari si actiunile primei banci centrale americane, Bank of

United States.

Brokerii si dealerii vindeau si cumparau aceste titluri in birouri,


cafenele, piete in jurul Wall Street. In lipsa unui loc bine stabilit si a unui
program de tranzactionare, vanzatorii si cumparatorii trebuiau sa se caute
unii pe altii prin tot orasul, ceea ce facea ca aceasta piata sa nu aiba o prea
mare lichiditate.

Abia in 17 mai 1792 toate aceste probleme au fost rezolvate, brokerii


new-yorkezi semnand un document prin care conveneau sa tranzactioneze
titlurile doar intre ei. In acest fel, cea mai mare bursa de valori din lume si-a
inceput existenta datorita unui simplu document intitulat The Buttonwood
Agreement, al carui nume a fost inspirat dupa locul de intalnire al brokerilor ,
sub un copac la numarul 68 Wall Street.

De abia un sfert de secol mai tarziu, in 1817, brokerii de pe Wall Street


au dat organizatiei lor un nume: New York Stock and Exchange Board
( scurtat in 1836 la New York Stock Exchange) si au impus reguli stricte de
desfasurare a tranzactiilor precum si desemnarea unui presedinte.

In 1817, la Bursa din New York erau listate treizeci de titluri (actiuni). In
fiecare zi lucratoare presedintele sedintei striga numele celor treizeci de
actiuni, una cate una

( sistemul "call" ). La fiecare nume, brokerii faceau oferte de cumparare si de


vanzare pentru titlul respectiv, in cadrul unei licitatii deschise. Atunci ca si
acum, numai brokerii membrii ai bursei puteau vinde si cumpara titluri in
ringul de tranzactionare. In 1817, dreptul de a deveni membru al bursei costa
25 de dolari, in timp ce in prezent un loc ("seat") in ringul de tranzactionare
costa aproximativ 1 milion de dolari, pentru a deveni membru al

bursei fiind necesara si respectarea unor conditii financiare si profesionale


foarte stricte.

Expansiunea spre vest a tinerei natiuni americane, conditiile economice


favorabile precum si inventarea telefonului (prin intermediul caruia
tranzactiile au devenit accesibile investitorilor din toate colturile Statelor
Unite) au facut necesare, in 1872, extinderea duratei sesiunilor si renuntarea
la sistemul "call" in favoarea tranzactionarii continue a tuturor titlurilor
listate, pastrand insa licitatia.

In prezent, alaturi de New York Stock Exchange in Statele Unite


functioneaza alte sase burse de valori ( American, Boston, Cincinnati,
Chicago, Pacific si Philadelphia Stock Exchange), precum si piata
extrabursiera Nasdaq (OTC-Over The Counter Market) unde sunt
tranzactionate actiunile companiilor care nu indeplinesc conditiile de listare
impuse de burse.

Din 1978, cele opt piete au fost legate printr-o retea electronica de
comunicatii numita Intermarket Trading System ( ITS ), care permite
tranzactionarea prin intermediul calculatorului pe oricare din pietele
mentionate.

New York Stock Exchange este o piata de licitatie, tranzactionarea


titlurilor listate avand loc prin intalnirea in ringul bursei a ordinelor deschise
de vanzare si cumparare ale membrilor NYSE, care actioneaza in numele
investitorilor lor individuali sau institutionali. Fiecare actiune listata la bursa
din New York este alocata unui broker specializat, care tranzactioneaza numai
o anumita categorie de titluri intr-un loc bine definit. Toate vanzarile si
cumpararile respectivelor actiuni au loc in acest loc fix, numit post de
tranzactionare

( trading post ). Vanzatorii si cumparatorii, reprezentati de brokerii din ring,


se intalnesc in acest loc pentru a obtine cel mai bun pret pentru un anumit
titlu. La inceputul fiecarei zi de tranzactionare, pe baza mecanismului cerereoferta, brokerii specialisti fixeaza pretul de piata pentru fiecare din actiunile
lor. De asemenea, ei executa ordinele brokerilor din ring si mentin o piata
ordonata a titlurilor, cu minime fluctuatii pe parcursul sedintei de
tranzactionare.

Indiscutabil, bursa de la New York este cea mai mare din lume.