Amos Oz

Subteranele
Am fost numit trdtor de multe ori n viaa. Prima data a fost cnd
aveam doisprezece ani i trei luni i locuiam ntr-o periferie a lerusalimului.
Era n timpul vacanei de vara, cu mai puin de un an nainte ca englezii sa
prseasc ara, ntr-o vreme cnd Israelul se nscuse ca stat din mijlocul
rzboiului.
ntr-o dimineaa aceste cuvinte au aprut pe pereii casei noastre,
scrise cu litere groase i negre, chiar sub fereastra buctriei:
PROFFI BOGED SHAFEL: Pro este un trdtor josnic. Cuvntul
shafel, Josnic a fcut sa se iveasc m mintea mea o ntrebare care ma
preocupa i acum, scriind aceasta poveste. Este posibil ca un trdtor sa e
altfel decatjosnic? i daca nu, de ce s-a mai chinuit Chita Reznik (caci i
recunoscusem scrisul) sa adauge cuvntul Josnic? Lar daca este posibil, n
ce condiii nu este trdarea josnica?
Fusesem poreclit Pro de cnd eram considerat att de important. Era
prescurtarea cuvntului profesor i ma numiser aa din cauza obsesiei
mele de a analiza cuvinte (nc mai iubesc cu-vintele: mi place sa le adun, sa
le aranjez, sa le schimb topica, sa le inversez, sa le combin; la fel cum fac
oamenii care iubesc banii cu monedele i bancnotele i la fel cum fac cu
crile mptimiii jocului de cii.)
Tatl meu vzuse cuvintele de sub fereastra buctriei cnd s-a dus sa
ia ziarul, la ase i jumtate, n acea dimineaa. La micul dejun, n timp ce i
ntindea gem de zmeura pe o felie de paine neagra, a npt dintr-o data
cuitul m borcanul cu gem aproape pana la mner i a spus n felul sau
pmdent: Ce surpriza plcut. Ce-a mai fcut Domnia Sa, ca sa merite aa o
onoare?
Mama interveni: Nu te lua de el la prima ora a dimineii. E destul ca de
ecare data se iau de el copiii ceilali.
Tata era mbrcat n uniforma kaki, ca toi ceilali din zona n acea
vreme. Avea gesturile i vocea cuiva care are totdeauna drepta-te. Rzuind o
bucata lipicioasa de zmeura de pe fundul borcanului i ntinznd o cantitate
egala pe ambele pari ale feliei de paine, spuse: Adevrul e ca aproape toat
lumea folosete cuvntul tra-dator cu prea multa libertate, n zilele noastre.
Dar ce este un trdtor? Chiar aa. Un om fara onoare. Un om care, pe
ascuns, de dragul unui avantaj ndoielnic, i ajuta dumanii mpotriva
propriului sau popor. Ori face rau familiei i prietenilor. E mult mai vrednic de

dispre dect un criminal. Termin-i de mncat oul, te rog. Am citit n ziar ca

se moare de foame n Asia.
Mama mi trase farfuria din faa i termina de mncat oul i restul de
paine cu gem, nu pentru c-l era foame, ci ca sa e linite. Spuse: Nici un
om care iubete nu este trdtor.
Mama nu adresase aceste cuvinte nici mie, nici tatlui meu: dup
direcia n care se uita, vorbea mai degrab unui cui care fusese btut n
peretele buctriei, chiar deasupra frigiderului i care nu servea unui scop
anume.
Dup micul dejun, prinii mei s-au grbit sa prind autobuzul ctre
slujba. Eram liber i aveam o grmad de timp pana seara, deoarece era
vacana de vara. nti de toate am curat masa i am pus totul la locul lui, n
frigider, n dulapuri sau n chiuveta, pentru ca mi plcea sa stau acas
singur, toat ziua, fara sa fac ninuc. Am splat vasele i le-am pus pe usctor.
Apoi am nchis toate geamu-rile i obloanele din toat casa ca sa ma pof
bucura de umbra pana seara. Soarele i praful deertului provocau
deteriorarea crilor tatlui meu, aliniate pe rafturile de pe perei, iar unele
dintre ele erau volume rare. Am citit ziarul de dimineaa, apoi l-am mpturit
i l-am pus pe masa din buctrie, dup care am aezat broa mamei la loc n
cutie. Am fcut toate acestea nu ca un trdtor josnic plin de cin, ci din
placerea de a sta ntr-un loc n care era curenie. Pana acum mi fcusem o
obinuina din a merge prin toat casa n ecare dimineaa i seara, punnd
ecare lucru la locul lui. Cu cinci minute nainte scriam despre cum nchideam
geamurile i obloanele. Ma oprisem din scris pentru ca mi-am amintit ca
trebuia sa nchid ua de la baie, dei era de preferat sa rmn deschisa,
avnd n vedere huruitul pe care l-a fcut n timp ce o deschideam.
Toat vara aceea mama i tata plecau la opt dimineaa i se ntorceau
la ase seara. Prnzul ma atepta n ftigider i n ecare zi eram liber ca
pasarea cerului. De exemplu, puteam ncepe sa ma joc pe covora cu un grup
mic de cinci sau zece soldai sau pio-nieri, cercetai, constructori de drumuri,
constmctori de forturi i, ncetul cu ncetul, puteam mblnzi forele naturii,
puteam sa nfrangdumanii, sa cuceresc spaii ntinse, sa construiesc orae i
sate i sa fac drumuri care sa fac legtura ntre ele.
Tatl meu era corector i un fel de asistent editorial ntr-o mica editura.
Noaptea obinuia sa stea pana la doua sau trei dimineaa, nconjurat de
umbrele rafturilor sale de cri, cu trupul cumdat n ntimeric, doar capul sau
cu paml ncrunit plutind n cercul de lumina care venea de la lampa de pe
masa, ca i cum ar nrcat din greu o vlcea prin munii de cri aranjate n
teancuri pe biroul sau, umplnd hrtiue i cartonae cu observaii,
pregtindu-se pentru marea sa carte despre istoria evreilor din Polonia. Era
un om profund, cu principii, care era total dedicat conceptului dejustiie.
Mamei mele, pe de alta parte, i plcea s-i ridice paharul de ceai
pejumatate plin i sa priveasc x prin el la lumina albastra din fereastra. i
uneori l lipea de obraz, ca i cum ar atras cldur prin contact cu el. Era
profesoara ntr-o casa de copii pentru orfanii imigrani, care reuiser sa se
ascund de naziti n inanastiri sau sate ndeprtate i ajunseser la noi, cmn

spunea mama, direct din ntunecimea vilor umbrei morii. Dintr-o data se
corecta: Vin dintr-un loc unde oamenii se comporta ca lupii unii cu alii. Chiar
i refugiaii, chiar i copiii. n imaginaia mea asociam satele ndeprtate cu
imagini ngrozitoare ale unor oameni-lupi i ntunecimea vilor umbrei morii.
Lubeam cuvintele ntunecime i vale penim ca trezeau n mine imaginea
unei vai nvluite n ntuneric, cu mnstiri i pivnie. i iubeam umbra morii
pentru ca nu o nelegeam. Daca murmuram umbra morii, aproape ca
puteam auzi un fel de sunet ca notele scoase de cea mai joasa clapa a
pianului, un sunet ce atrgea dup el o urma de ecou abia perceptibila, ca i
cum un mare dezastru s-ar ntmplat i nu mai exista cale de ntoarcere.
M-am ntors n buctrie. Citisem n ziar ca triam ntr-o perioada fatala
i, n consecina, trebuia sa ne angajam toate resursele morale. Mai scria
acolo ca aciunile englezilor aruncau o umbra grea i ca evreii erau
mobilizai sa treac testul.
Am plecat de acas, uitndu-m njurul meu, ca n timpul Re-zistenei,
ca sa ma asigur ca nu naa urmarea nimeni: de exemplu, un om ciudat cu
ochelari de soare, ascuns n spatele nnui ziar, ateptnd n pragul uii vreunei
cldiri, pe cealalt parte a drumu-lui. nsa oamenii de pe strada preau
absorbii de propriile lor treburi. Zarzavagiul construia un zid din lzi goale.
Biatul care lucrase la bcnia Frailor Sinopski trgea dup el un camcior
care scria. Btrna Pani Ostrowska, o femeie fara copii, matura pa-vajul
din faa uii, probabil, a treia oara n acea dimineaa. Doc-toria Gryphus
sttea pe balcon completnd e de dosar. Era fata btrn, iar tata o ajuta
sa adune material pentru memoriile sale despre viaa evreilor din oraul ei,
Rosenheim din Bavaria. Lar vnztorul de gaz mergea domol n crua lui cu
friele atamandu-l pe genunchi, sunnd dintr-un clopoel i cntndu-l calului
sau un cntec trist, n idi. Aa ca am stat acolo scrutnd cuvintele scrise cu
negru: PROFFI BOGED SHAFEL, Pro este un trdtor josnic, cutnd vreun
mic detaliu care ar putut s-l puna ntr-o alta lumina. Din graba sau din
teama, uttima litera a cuvntului BOGED prea mai degrab un R dect un D,
fcndu-m nu un tradatorjosnic, ci un adultjosnic (BOGER). n dimineaa
aceea a dat bucuros orice aveam ca sa u un adult.
Aadar Chita Reznik fcuse un Balaam.
Domnul Zerubbabel Gihon, profesorul nostm de reiigie i iuda-lsm, ne
explicase n clasa: Ce nseamn a face un Balaam. Cnd un blestem pare o
bine-cuvantare. De exemplu, ca atunci cnd ministrul Emest Bevin a spus n
Parlamentul din Londra ca evreii sunt o rasa ncpnat, a fcut un
Balaam.
Domnul Gihon avea obiceiul de a-i condimenta leciile cu glume care
nu erau deloc amuzante. Adesea i folosea soia drept tinta a glumelor sale.
De pilda, atunci cnd a vrut ilustreze pasajul din Cartea Regilor despre bice i
scorpioni, a spus: Scorpionii sunt de o suta de ori mai rai dect biciul. Eu va
pedepsesc cu biciul, iar soia mea ma chinuie cu scorpionii. Sau: Exista un
text care spune aa: Ca trosnetul ghimpelui sub oala. Ecleziastul, capitolul
apte. Ca doamna Gihon cnd ncearc sa cnte.

O data am spus n timpul cinei: l tii pe profesorul meu Gihon; nu

exista zi n care sa nu-i ponegreasc soia n clasa.
Tatl meu s-a uitat la mama i a spus: Fiul tau cu sigurana i-a ieit
din mini (Tatl meu era ndrgostit decuvintele cu sigurana, precum i de
indubitabil, evident, ntr-adevr).
Mama spuse: n loc s-l insuli, mai bine ai ncerca sa vezi ce vrea sa
spun. Nu-l asculi niciodat. Nici pe mine. Sau pe oricine altcineva. Tot ce
asculi tu sunt tirile de la radio.
Orice lucru n lumea asta a rspuns tatl meu calm, refuznd, ca de
obicei, sa e atras ntr-o discuie aprinsa, are cel puindoua pari. i asta o
tiu toi, cu excepia ctorva suete frenetice.
Nu tiam ce nsemnau suete frenetice, dar tiam ca nu era momentul potrivit sa ntreb. Aa ca i-am lsat sa stea n tcere faa n faa
aproape un minut ntreg aveau uneori momente de tcere care semnau cu
luptele de skandenberg i doar dup aceea am spus: Cu excepia unei
umbre.
Tatl meu m-a strfulgerat cu una din privirile sale pline de suspiciune,
cu ochelarii lsai pe lajumatatea nasului, cltinndu-i capul n sus i-njos,
una dintre acele priviri care amintete de ceea ce nvasem la ora de religie,
atepta sa culeag struguri i a cules agurida, iar ochii lui albatri au sclipit
pe deasupra ochelarilor cu o dezamgire pura, faa de mine i faa de tineri,
n general, faa de eecul sistemului educaional cruia i se ncredinase un
uture i dduse la iveala o crisalida.
Cum adic umbra? Minteata este o umbra.
Mama interveni: n loc s-l nchizi gura, de ce nu ncerci sa vezi ce are
de spus? Cu sigurana ncearc s-i spun ceva lar tata: Da. ntr-adevr.
Aadar, ce vrea sa spun Domnia Sa n seara asta? Despre ce umbra
misterioasa binevoieti sa vorbeti n seara asta? Vezi a munilor umbra ca
pe nite oameni? Cum un servitor dorete urabra?
M-am ridicat sa ma duc la culcare. Nu-l datoram nici o expli-caie. Cu
toate acestea, dincolo de simul datoriei, i-am spus: Cu excepia unei umbre,
Tata. Ai spus adineanri ca orice n aceasta lume are cel puin doua pari. i
aveai n mare parte dreptate. Dar ai uitat ca o umbra, de exemplu, are doar
o parte. Verica, daca nu ma crezi. Ai putea chiar sa faci un experiment sau
doua. Nu m-ai nvat tu nsui ca excepia connna regula i ca nu trebuie sa
generalizam? Ai i uitat ce m-ai nvat.
Spunnd asta, m-am ridicat, am curat masa i m-am dus n camera
mea.
Stand la biroul tatlui meu, am luat dicionarul cel mare i enci-clopedia
i, aa cum nvasem de la el, am nceput sa compilez o lista de cuvinte pe
o bucata alba de carton.
Trdtor: cameleon, dezertor, renegat, informator, arpe, cola-borator,
denuntor, sabotor, spion, planta, crtita, agent secret, obolan, dublu
agent, agent provocateur, Brutus (yeziRoma), Quisling (yezi Norvegia), luda
{utilizare cretina). Adj.: trdtor, neloial, fara credina, necredincios, perd,
ipocrit. Vb.: a trada, a nela, a nela credina, a aciona n mod trdtor, a

juca fals, a tuma. Expr: a crete un arpe la san, lup n piele de oaie, a njunghia pe la spate, ajuca murdar. Bibl.: ncrederea ntr-un om lipsit de credina
n vremuri de restrite este ca un dinte rupt (Prov. 25:19); sunt toi adulteri,
o aduntur de trdtori (ler. 9:2); Unde i caui pe cei ce trdeaz? (Hab.
1:13).
Am nchis dicionarul. Ma simeam ameit. Aceasta lista mi prea ca o
pdure deasa cu multe poteci bifurcate, din care se ras-pandeau din ce n ce
mai multe urme, pierzndu-se prin desiuri, ncolcindu-se, ntlnindu-se
pentru puin timp i apoi desparin-du-se din nou, ce duceau n ascunziuri
pline de caveme, frun-ziuri, labirinturi, celule, cranii, vai uitate, surpriza i
uimire. Ce legtur este ntre dezertare i abandon, infbrmator i adulter,
necredincios i ipocrit, sabotor i criminal, crtia i obolan? Ce fapte
ntunecate au comis Bmtus i Quisling? i mai mult fuga i emigrare,
ncolcire i arpe (Nici n ziua de astzi nu ndrznesc sa deschid o
enciclopedie sau un dicionar cnd lucrez. A-l des-chide nseamn ojumatate
de zi pierduta). Nu-mi mai pasace sunt, un trdtor, un copil vortare, un
copil nebun, toat dimineaa am plutit pe marile ntinse ale enciclopediei,
ajungnd la triburilc slbatice din Papua, vopsite n culorile rzboiului, la
ciudatele cra-tere vulcanice de pe suprafaa stelara arznd asemenea focului
iadului, sau dimpotriv, ngheate i cufundate n etemul ntuneric (oare de
acolo o pndind umbra morii?), ateriznd pe insule, hoinrind prin mlatini
primordiale, ntlnind canibali i pustnici, evrei negri uitai de Dunmezeu din
vremea reginei din Sheba i am mai citit despre continentele ce se
ndeprteaz unele de cele-lalte, cu o viteza de ojumatate de milimetm pe
an. (Oare cat timp vor mai continua sa se ndeprteze? Cu sigurana, cteva
miliarde de ani i cum pamantu este sferic, ele se vor ntlni din nou, pe
cealalt parte!). Apoi m-am uitat la Brutus i la Quisling i aveam de gnd sa
ma uit i la luda, dar ntre timp, m-am oprit la anii-lumina care m-au copleit
cu o profunda placere.
Pe la mijlocul zilei foamea m-a readus de la originile univer-sului direct
n buctrie. Am nfulecat mncarea pe care mi-o lsase mama n frigider:
terci de ovz, o chiftea, supa, nu uita sa o nclzeti cteva minute pe soba i
nu uita sa opreti focul dup aceea. Dar nu am nclzit-o: nu puteam pierde
atta timp. Ma grbeam sa tennin i sa ma ntorc la evanescentele galaxii.
Deodata, am observat sub ua un bilet mpturit, cu scrisul lui Ben Hur: Nota
ctre josnicul trdtor. Vino fara ntrziere la ora ase i jumtate, la locul pe
care l tii n Tel Arz pentru a te prezenta n faa unei Curi Mareale pentru
trdare de grad nalt i anume fratenizarea cu persecutorul britanic. Semnat:
Organizaia LSM., naltul Comandament, Departamentul de Securitate
Intema i Interogare. NB: adu-i un pulover, un bidon cu apa i panto
comozi, indc interogatoriul ar putea dura toat noaptea.
Mai nti am corectat cu un creion: fraternizarea nu fratemi-zarea;
Mariale nu Mareale. Apoi, conform ordinelor im-perative, am memorat
i am ars biletul n buctrie, l-am anmcat n toaleta i am tras apa, astfel
nct sa nu las nici un indiciu, n caz ca englezii ar ntreprinde o cercetare din
casa n casa. Apoi am revenit n birou i am ncercat sa ma ntorc la galaxii i

la anii-lumina. nsa galaxiile se mprtiaser, iar anii-lumina dispa-rusera.

Aa ca am luat alt cartona alb din micul teanc al tatlui meu i am scris:
Situaa este serioasa i creeaz anxietate. Apoi am scns: Darne vom ine
capulsus. Apoi am rupt cartonaul i am pus dicionarul i enciclopedia
deoparte. Teama plutea n aer.
Teama ce trebuia depit pe loc.
Dar cum?
M-am hotrt sa ma uit la nite timbre. Barbados i Noua Cale-donie,
erau ecare reprezentate n colecia mea de un singur timbru. Am reuit sa
localizez ambele locuri n marele atlas ger-man. Am cutat nite ciocolata,
dar nu am gsit. n cele din urma, m-am ntors n buctrie i am lins doua
linguri pline din gemul de zmeura al tatlui meu.
Nimic nu m-a ajutat. Asta era rau.
Astfel nu amintesc eu de lerusalimul din acea ultima vara sub
dominaia britanica. Un ora de piatra, ntinzndu-se pe nite pante
deluroase. Nu era att un ora, cat mai degrab nite aezri izola-te,
desprite de miriti de scaiei i pietre. Maini blindate brita-nice staionau
uneori pe la coluri de strada, cu aprtorile de soare trase, asemenea unor
ochi orbii de lumina. i armele soldailor ieind n faa ca nite degete
artnd spre ceva: Hei, tu de acolo!
n zori bieii mergeau sa lipeasc ae fcute de membrii Rezistenei
pe perei i pe stlpii felinarelor. Smbt dimineaa, n curtea noastr, aveau
loc discuii n contradictoriu cu oaspeii, nsoite de o procesiune de pahare cu
ceai erbinte, cu fursecuri fcute de mama (o ajutam imprimnd forme de
stelue sau de ori pe aluatul moale). n timpul acestor discuii, att oaspeii
cat i prinii mei foloseau cuvinte precum: persecuie, exterminare, sal-vare,
informaii, motenire, imigraie clandestina, asediu, demon-straii, Hj Amin,
extremiti, kibutzuri, Cartea Alba, Haggadah*, autoconstrngere,
reglementari, bande, contiina lumii, scandaluri, proteste, imigrani
clandestini. Din cnd n cnd, unul dintre oaspei se lsa luat de val adesea
unul dintre cei linitii, costeliv, palid, cu o igara tremurndu-l ntre degete i
o cma nchisa pana la gat, cu buzunarele pline de cameele i bucatele de
hrtie -i exploda cu o furie politicoasa, striga folosind expresii cum ar : ca
oile la mcel, evrei protejai, iar apoi adug n graba, ca i cum ar
ncercat sa ndrepte proasta impresie creata, dar nu trebuie sub nici o forma
sa ne lsm dezbinai, Doamne ferete, suntem cu toii n aceeai barca.
Haggadah liturghia pentru slujba religioasa care se ine cu ocazia
sarba-torii evreieti care comemoreaz exodul evreilor din Egipt (n.tr.)
Spltoria goala de la mansarda a fost dotata cu o chiuveta i un bec
electric, iar apoi ocupata de domnul Lazarus, un croitor din Berlin. Era un
brbat scund, care clipea i ddea din cap tot timpul i, n ciuda cldurii verii,
era ntotdeauna mbrcat cu ojacheta gri ponosita i o vesta. i purta
ntotdeauna o panglica de msurat verde njurul gatului, ca pe un colier. Soia
i icele sale, spuneau oamenii, fuseser omorte de Hitler. Cum o reuit
donmul Lazams sa supravieuiasc? Circulau diferite zvonuri. ndoieli. Eu
aveam ndoielile mele: Ce tiau ei? La urma urmei, domnul Lazarus nu

spusese nici un cuvnt legat de ceea ce se ntmplase. A pus un a la

intrareJumatate n germana, pe care nu o nele-geam ijumatate n ebraica,
parte pe care a rugat-o pe mama sa i-l scrie: Croitor expert din Berlin. Se
primesc comisioane de orice fel. Ajustri. Articole la moda. Preuri rezonabile.
Oferte pe cre-dit. Dup o zi-dou, cineva a rupt partea scrisa n germana:
aici nu era tolerata limba criminalilor.
Tatl meu a gsit un pulover vechi de lana n fundul dulapului i m-a
trimis la mansarda s-l rog pe domnul Lazarus sa e bun sa schimbe nasturii
i sa ntreasc custurile.
ntr-adevr, este doar o vechitura, care probabil nici nu poate
purtata a spus tata, dar pare att de disperat dup o paine, iar mila este
jignitoare. Aa ca hai sa i-o trimitem sus. Poate s-l schimbe nasturii. Ctig
i el un ban. F-l sa se simt apreciat.
Mama spuse: Bun, nasturi noi. Dar de ce s-l trimii pe biat? Du-te tu
i vorbete cu el, invit-l la un ceai.
Desigur, zise Tata, timid i un moment mai trziu, adaug hotrt:
Da, ntr-adevr. Cu sigurana ca trebuie s-l invitam.
Domnul Lazarus ngrdise colul ndeprtat al acoperiului cu nite
arcuri de pat vechi ntrite cu sarma i fcuse im fel de cote sau cuca,
mprtiase nite paie de la o saltea veche, cumprase o jumtate de duzina
de gini i o rugase pe mama sa adauge n ebraica pe jumtatea rmas a
aului: i oua proaspete de vnzare dar nu vindea niciodat vreuna dintre
ginile sale penim a sacricate i mncate, nici mcar pentru o zi de
srbtoare. Dimpotriv, se spunea ca domnul Lazaros i dduse ecrei gaiiii
un nume i ca obinuia sa mearg pe acoperi noaptea sa vad daca
dormeau. ntr-o zi, Chita Reznic i cu mine ne-am ascuns printre cistemele cu
apa i l-am auzit pe domnul Lazarus certndu-se cu ginile lui. n germana.
Declarnd, explicnd, insistnd, chiar i fredonndu-le o melodie, Uneori
luam nite rimituri de paine uscata sau un borcan de boabe de linte
aruncate din lintea pe care mama ma punea sa o aleg penim mncare. Cnd
hrneam ginile, domnul Lazarus venea uneori i mi atingea umrul brusc cu
vrfurile degetelor, apoi i scutura degetele ca i cum s-ar ars. Erau o
grmad de oameni care vorbeau singuri. Sau cu cineva care nu era acolo.
Pe acoperi, n spatele spaiului pentru puii domnului Lazarus, am
instalat un post de control de unde aveam o vedere excelenta asupra
celorlalte acoperiuri: puteam chiar sa trag cu ochiul n tabra armatei
britanice. Obinuiam sa stau acolo, ascuns printre cistemele de apa, spionnd
apelul lor de seara, notndu-mi anumite particulariti n-tr-un cameel, iar
apoi inteam cu o puca de trgtor de elita nspre ei i i tergeam pe toi cu
o singura salva economica i precisa.
Din postul meu de control de pe acoperi puteam sa vad n deprtare
satele arabe risipite pe pantele dealurilor, Muntele Mslinilor i Muntele
Scopus dup varftirile crora ncepea brusc deertul, iar departe, nspre sudest, pandea marele deal pe care se aa cldirea Guvemului, rezidena
naltului Comisar britanic. Lucram n vara aceea la ultimele detalii ale unui
plan. Care consta n a-l lua prin surprindere, din trei direcii diferite; ba chiar

mi pregtisem un rezumat cu ceea ce i-a spune naltului Comisar, fara nici

o ezitare, dup ce era prins i supus unui interogatoriu n postul meu de
control, aici, pe acoperi.
O data eram sus pe acoperi, inspectnd fereastra lui Ben Hur,
deoarece aveam impresia ca este urmrit, cnd, n iqc de Ben Hur, apru n
cadrul ferestrei sora lui mai mare, Yardena. Sttea n mijlocul camerei, iar
apoi s-a rsucit pe vrful picioarelor de cate-v ori, ca o dansatoare i, dintro data i-a desfcut nasturii hala-tului, l-a datjos i i-a pus o rochie. ntre
halat i rochie, ieir la iveala cteva pete negre pe pielea ei alba, doua sub
brae i o alta insula de umbra ameitoare sub pntece, dar care fuser
acoperite imediat de rochia ei, care czu ca o cortina de la gat nspre
genunchi nainte de a apuca sa vad mai bine ori sa ma retrag din punctul
meu de control sau chiar sa nchid ochii. Chiar i-a ^l- nchis, numai ca se
terminase totul ntr-o fraciune de secunda i n acea secunda m-am gndit:
Acum voi muri, Merit sa mor pentru asta.
Yardena avea un logodnic i un fost logodnic i se spunea ca mai exista
i un vntor din Galileea i un poet de pe Muntele Scopus, precum i un sos
admirator care doar o privea cu Iristee i nu avea curajul sa spun mai mult
dect un Buna ziua sau Ce zi frumoasa. n timpul iemii i artasem cteva
dintre poeziile mele, iar dup cteva zile, mi-a spus, Tu vei scrie mereu.
Acele cuvinte au fost cele mai muiunate cuvinte din cate am auzit de-a lungul
anilor, deoarece chiar am continuat sa scriu.
n seara aceea ma hotrsem sa i vorbesc cu curaj sau cel puin, s-l
scriu cu curaj, s-mi cer scuze i s-l explic ca nu intenionasem sa o privesc
i ca, de fapt, chiar nu vzusem nimic. Dar nu am fcut-o, pentru ca nu tiam
daca ma observase stand pe acoperi. Poate ca nu ma vzuse. Ma rugam sa
nu ma vzut i totui speram sa fost invers.
tiam pe dinafara toate mprejurimile, satele, dealurile i tumurile care
erau vizibile din postul meu de control. n bcnia Frailor Sinopsky, la coada
la clinica, pe balconul familiei Dorzions de vizavi, n faa standului de ziare
Shibboleth, oamenii stteau i discutau aprins despre graniele viitorului stat
evreiesc. Vor include lerusalimul? Vor include baza navala britanica de la
Haifa? Dar Galileea? i deertul? Unii dintre ei sperau ca forele lumii
civilizate vor veni i ne vor apra de arabii nsetai de snge. (Fiecare naiune
avea un epitet nstpnit, asemenea unui nume nsoit de prenume: perdul
Albion, pngrita Germanie, ndepar-tata China, Rusia sovietica, bogata
America. Sub coasta fremta Tel Avivul. Departe de noi, n Galileea, n vai, se
aa inutul agricol al Israelului. Arabii fuseser etichetai ca ind nsetai de
snge. Chiar i lumea avea cteva epitete, m funcie de atmosfera i
circumstane: civilizata, libera, deschisa, ipocrita. Uneori oame-nii spuneau:
Lumea care a tiut i nu a zis nimic, iar alteori: Lumea nu va privi muta
acest lucru.) ntre timp, pana ca britanicii sa se retrag i statul evreiesc sa
se ridice, n sfrit, bcanul i zarzavagiul deschideau la apte dimi-neaa i
nchideau la ase seara, chiar nainte de starea de asediu. Vecinii familia
Dorizons, Dr. Gryphius, noi nine, Ben Hur i prinii lui ne adunam la
locuina doctorului Buster, indcaaces-ta avea un aparat radio. Ascuitam

tirile ntr-o linite apstoare la Vocea lerusalimului. Uneori, dup ce se

ntuneca, foarte ncet, ascultam postul pirat Vocea lupttorului Zion. Uneori,
stteam dup emisiunea de tiri sa ascultam apelurile penim rudele
disprute, n caz ca se meniona numele vreunei rude despre care se crezuse
ca a fost ucisa n Europa, dar care se dovedea a supra-vieuit n cele din
unna, reuind sa ajung pe teritoriul Israelului sau, cel puin, la una din
taberele DP ninate de britanici n Cipru.
Pe tot parcursul emisiunii era o linite deplina n camera, asemenea
unei draperii ce utura m adierea vntului, pe ntuneric. Dar de ndat ce
radioul era oprit, toat lumea ncepea sa vorbeas-ca. Vorbeau ncontinuu. Ce
se mtamplase, ce urma sa se ntmple, ce s-ar putea, ar posibil sau ce ar
trebui sa se fac, ce anse ne mai rmseser: vorbeau ca i cum le-ar fost
teama ca se va ntmpla ceva teribil daca s-ar lsa dintr-o data un moment
de tcere. Daca se ntmpl ca acea linite sumbra sa se iveasc n spatele
discuiilor i disputelor, o alungau pe data.
Toat lumea citea ziarele, iar cnd le terminau de citit, fceau schimb
ntre ei: Davar, Hamashkif, Hatsofeh i Ha 'arets treceau din mana n mana.
i penim ca zilele erau mult mai lungi atunci dect acum i nici un ziar nu
avea mai mult de patru pagini, seara reciteau ceea ce devoraser deja
dimineaa. Stteau adunai ntr-un grup mic, pe pavaj, n faa bcniei Frailor
Sinopsky i comparau ceea ce se scrisese n Davar legat de tria noastr
morala cu ceea ce spunea Ha 'arets legat de importana rbdrii; exista oare
ceva esenial ascuns nti-e rnduri, ceva care fusese omis la prima i la a
doua lectura?
Pe lng dpmnul Lazarus, mai existau i ali refugiai prin m-prejurimi,
din Polonia, Romania, Germania, Ungaria, Rusia. Majo-ritatea locuitorilor nu
erau numii nici refugiai, nici pionieri ori ceteni: erau descrii ca ind
comunitatea organizata, care fusese clasicata undeva la mijloc, sub
pionieri i mai presus de refugiai, n opoziie cu britanicii i arabii, dar care
se opuneau, de asemenea i militanilor. Dar cum puteai oare sa faci
diferena? Aproape toi, pionieri, refugiai i militani, pronunau r-urile
guturale i/-urile lichide, cu excepia orientalilor care foloseau r-urile
graseiate i sunete dure, guturale. Prinii sperau ca noi, copiii, vom crete i
vom ajunge un alt fel de evrei, mai buni, cu umeri lai, lupttori i truditori ai
pmntului i de aceea ne ndopau cu cat, came de pui i fructe, astfel
nct, atunci cnd va veni timpul, noi sa ne ridicam putemici i bronzai, sa nu
lsm inamicul sa ne duca, din nou, precum oile la mcel Uneori simeau
nostalgia locurilor de unde veniser: cantau melodii n limbi pe care noi nu le
cunoteam, crora le fceau o traducere bruta, astfel nct, noi, la randul
nostru, sa tim ca odat, acolo au existat ruri i pajiti, pduri i cmpii,
acoperiuri de stuf i clopote ce rsunau n ceaa. Deoarece aici, n lerusalim,
loturile de pmnt prsite erau arse de soarele verii, iar cldirile erau fcute
din piatra i tabla ondulata i soarele prjolea totul, ca i cum rzboiul ar
nceput deja. Lumina orbitoare ne tortura de dimi-neaa pana seara.
Din cnd n cnd cineva mai spunea: Ce-o sa se ntmple oare?, iar
altcineva rspundea: Trebuie sa speram la ceea ce este mai bun, sau Nu

avem dect sa mergem mai departe. Mama sttea uneori aplecata asupra
unor fotograi i suvenimri, cam cinci sau zece minute i tiam ca trebuia sa
ma prefac ca nu vad. Prinii i sora ei Tanya fuseser ucii de Hitler n
Ucraina, laolalt cu toi evreii care nu apucaser sa ajung aici la timp. Tata
a spus o data: E de neneles. Pur i simplu de necrezut. i toat lumea a
tcut. i el i plngea uneori prinii i surorile, dar fara lacrimi: sttea cam
o jumtate de ora, and o gura acra, rigida, de om care are ntotdeauna
dreptate i se uita cu atenie la hrile prinse pe perete pe culoar. Ca un
general n cartierul sau general: privind x fara sa spun nimic. Prerea lui
era ca trebuia sa alungam ocu-panii britanici i sa punem bazele unui stat
evreiesc aici, n care toi evreii persecutai din toat lumea sa poat veni.
Spunea: Trebuie sa se ofere, n mod evident, un model dejustiie n faa
lumii, chiar i arabilor, daca ei aleg sa triasc printre noi. Da, n ciuda a tot
ce ne fac ei noua, din cauza oamenilor care-l instiga, noi i vom trata cu o
generozitate exemplara, dar, cu sigurana, nu din motive de slabiciime. Dup
ce statul evreiesc va n cele din urma denit, nici un ticlos din lumea asta
nu va mai ndrzni sa ucid sau sa umileasc evreii. i daca o va face, l vom
nin'uci,
Deoarece, cnd acel moment va sosi vom avea, ntr-adevr, un bra
foarte lung.
Cnd eram n clasa a patra sau a cincea la coala, copiam cu grija, cu
creionul, harta luinii din atlasul Tatlui meu, pe hrtie de calc i conturam
statul evreiesc proiTiis: un petic verde ntre deert i mare. Pomindde la
acestpetic verde, trageamun bra lungpeste continente i mari, iar la captul
braului puneam un pumn care putea ajunge oriunde. Chiar i n Alaska.
Dincolo de Noua Zeeland.
Dar ce am fcut, am ntrebat o data la cina, s-l facem pe toi sa ne
urasc aa de tare?
Mama atunci mi-a spus: E pentru ca ne-am meninut poziia. Nu ne pot
icrta ca n-am omort nici mcar o musca.
Cu toate ca nu am spus-o, m-am gndit ca, daca aa stau lucrurile, nu
merita sa ii la propriile tale preri.
i, de asemenea: Aceasta explica atitudinea lui Ben Hur. mi menin
poziia, dar nici nu fac nici un rau nimnui. De acum ncolo, nsa, va ncepe o
noua era: era panterei.
Tata zise: E o chestiune trista i obscura. n Polonia, de exemplu, ne
urau deoarece eram diferii, deoarece eram ciudai, vorbeam, ne mbrcm i
mncm altfel dect cei dinjurul nostru. Cteva mile mai ncolo, nsa, peste
grania, n Germania, ne urau din motive total opuse: n Germania vorbeam,
mncm, ne mbrcm i ne purtam exact ca toi ceilali. Aa ca antisemiii
au spus: la uite-l cum se baga pe sub pielea noastr, da, ntr-adevr, nici nui poi da seama care este evreu i care nu este. Asta este soarta noastr:
motivele de ura se schimba, dar ura n sine continua la nesfrit. i care-l
concluzia? Ca ar trebui sa ncercam sa nu uram, spuse mama.
Dar Tata, ai crui ochi atbatri clipeau des n spatele ochela-rilor, a
spus: Nu avem voie sa m slabi. A slab este un pcat. Dar ce am fcut?

am ntrebat. Cum de i-am nfuriat att de tare? Asta, spuse Tata, ar

trebui s-l ntrebi pe cei care ne perse-cuta, nu pe noi. i acum, o rog pe
Domnia Sa s-i puna sandalele la locul lor. Nu, nu acolo. Nici acolo. La locul
lor.
Noaptea se auzeau focuri de arme i explozii n deprtare: Cei din
Rezistena ieeau la suprafaa din bazele lor secrete i atacau centrele
guvemului britanic. nainte de ora apte nchideam uile i obloanele i ne
ncuiam nuntru pana dimineaa. Noaptea era stare de asediu n ora: de la
ora apte nu aveam voie sa ieim n ora. Un vnt uor sua pe strzile
pustii, de-a lungul aleilor i al sca-rilor erpuitoare de piatra. Uneori
tresream noaptea la sunetul unui capac de gunoi rsturnat de vreo pisica de
pe strada. Lerusa-limul sttea linitit i atepta. n apartamentul nostru era
linite aproape toat seara. Tata sttea cu spatele la noi, separat de noi prin
cercul de lumina aruncat de lampa sa de birou, cufundat n crile sale i
cartonaele cu indexe, cu stiloul zgriind tcerea, oprindu-se, ezitnd, apoi
zgriind din nou, ca i cum ar spat un tunel. Tata compara, verica,
probabil detecta vreun detaliu rzle n informaiile pe care le aduna pentru
marea sa carte despre istoria evreilor din Polonia. Mama sttea n cealalt
parte a camerei, n balansoar, citind sau, cu cartea aezata cu faa n jos n
poala, ascultnd cu atenie vreun sunet pe care eu nu-l auzeam. La picioarele
ei, pe covora, eu terminam de citit ziarul i ncepeam sa schiez un plan de
lupta pentru raidul fulgertor al celor din Rezis-tena n punctele de
guvemare cheie ale lerusalimului. n-angeam dumanii chiar i n vise i am
continuat sa visez la rzboaie ani ntregi dup acea vara.
Organizaia LSM din acea vara avea n componena ei doar trei
lupttori: Ben Hur, comandantul-ef i eful unei ramuri speciale de
securitate intema i interogare. Eu eram adjunctul lui. Chita Reznic era soldat
i mai apoi a devenit un lupttor aprig pentru promovarea n grad, atunci
cnd organizaia s-a extins. Pe lng faptul ca eram al doilea n conducere,
mai eram considerat i creierul organizaiei: ou am fost cel care a ninat
organizaia la nceputul vacanei de vara i i-am dat numele LSM (prescurtare
pentru Libertate sau Moarte. Tot ideea mea a fost sa strngem i sa ndoim
cuie ca sa le aruncam pe drumul ce ducea spre tabra armatei, ca sa
spargem cauciucurilor camioanelor britanice. i tot eu am compus sloganurile
pe care Chita ordona sa e pictate cu litere negre i groase pe pereii caselor
nvecinate: BRITA-NICILOR, GREII NTOARCEI-V DE UNDE AI VE-NIT!,
CU FOC D'E SNGE I SUDOARE NE VOM OBINE LIBERTATEA PERFID
ALBION, IA-I MINILE DE PE SION (nvasem expresia perdul Albion de
la tata.) Planul nostru pentru acea vara era sa tenninam construcia rachetei
noas-tre secrete. ntr-o baraca abandonata, pe marginea unui curs de apa
secat, n spatele curii lui Chita, aveam deja im motor electric de la un
frigider vechi, cteva piese dintr-o motoreta i cteva zeci de metri de sarma
electrica, tile, o baferie, becuri i ase sticlue de lac de unghii, din care
planicasem sa extragem acetona pentru a face exploziv. Pana la sfritul
verii racheta urma sa e gata i sa inteasc cu precizie nspre faada
palatului Buckingham unde locuia regele George al Angliei, iar apoi urma s-l

trimitem o scri-soare ferma: Mai ai timp pana n Ziua Cinei sa iei din ara
i daca nu, Judecata noastr de Apoi va penim tine Ziua Socotelii.
Ce ar rspuns englezii acestei scrisori daca am mai avut doar doua
sau trei sptmni i am reuit sa terminam racheta? Probabil ca ar luat
mesajul ca atare i ar acionat vrsnd snge att de partea lor, cat i de a
noastr i provocnd suferina. E greu de tiut. Dar pe la mijlocul verii a fost
descoperita legtura mea secreta cu sergentul Dunlop. Sperasem sa dureze
o venicie i sa nu se ae niciodat. Dar cum fusese descoperita, a aprut
mesajul pe zid i am primit ordinul sa ma prezint, n seara aceea, la marginea
pdurii Tel Arz, pentru a ma nfia curii mariale sub acuzaia de trdare.
Problema e ca tiam dinainte ca procesul nu nsenma nimic. Nici o
explicaie i nici o scuza nu m-ar ajuta. Ca n toate mica-rile clandestine,
oriunde i n toate timpnrile, oricine este etichetat drept trdtor ramane un
trdtor. Nu are nici un sens sa ncerci sa te aperi.
Ben Hur semna cu o vulpe. Era blond, slab i avea o faa ascu-ita, cu
nite ochi aproape kaki. Nu-mi plcea de el. De fapt, nici nu eram prieteni.
Era altceva, ceva mult mai strns dect o prie-tenie. Daca Ben Hur mi-ar
ordonat, de exemplu, sa mut toat apa din Marea Moarta n Galileea de Sus
cu gleata, m-a supus, indc atunci cnd a terminat aveam ansa s-l
aud spunnd cu jumtate de gura, cu mormitul lui lene, cuvintele: Eti
biat bun Pro. Ben Hur folosea cuvintele de parca arunca cu pietre ntr-un
stlp. Abia i deschidea gura cnd vorbea, ca i cum nu i-ar pasat de nimic.
Uneori pronuna primul P de la Pro cu un fel de explozie plina de dispre:
Pro.
Sora lui Ben Hur, Yardena, canta la clarinet. O data mi-a cura-at o
tietur de la genunchi i a acoperit-o cu un plasture i mi-a prut rau ca nu
mai avea nc o tietur i la celalalt genunchi. Cnd i-am mulumit, a
izbucnit ntr-un ras cristalin i s-a ntors spre un public care nu exista: Uite, un
biat cuminte. Nu tiam ce vroia sa spun Yardena fcndu-m biat
cuminte, dar tiam dej'a ca ntr-o buna zi voi aa, iar cnd voi aa se va
dovedi ca tiusem dintotdeauna. E un lucru complicat i trebuie sa gsesc un
mod mai simplu de a-l explica. Poate aa. Aveam un fel de umbra ale
cunoaterii care uneori veneau cu mult naintea cunoaterii pro-priu-zise. i
cu sigurana dm cauza acestei umbre a cunoaterii aveam sentimentul ca
sunt un trdtor josnic, n acea seara pe acoperi, cnd, din greeala, am
vzut-o schimbndu-i hainele i ceea ce abia vzusem ini tot venea n gnd
n multe situaii: i mi repetam mereu ca n-am vzut aproape nimic. Eram
att de stan-jenit de ecare data cnd se ntmpla acest lucru, nct simeam
un or, ca atunci cnd o bucata de creta scrie pe tabla ori ca gustul acru
al unei supe pe cerul gurii, acesta ind gustul pe care l are un trdtor n
gura n momentul trdrii sau imediat dup aceea. Vroiam s-l scriu o
scrisoare, s-l explic ca nu avusesem nici o intenie de a o spiona i s-mi cer
scuze. Dar cum puteam face asta? Mai ales ca, de atunci, de ecare data
cnd ma ntorceam la punctul meu de control, nu puteam s-mi scot din
minte faptul ca fereastra ei era acolo, vizavi i ca nu aveam voie sa ma uit n
direcia aceea, nici mcar din greeala, nici mcar mpotriva dorin-ei mele,

nici mcar n trecere, n timp ce scmtam orizontul dinspre Muntele Nebi

Samwil nspre Muntele Scopus.
Eu i cu Ben Hur ne-am cunoscut prin Chita, biatul cu doi tai. (Primul
era ntotdeauna plecat n excursii, iar celalalt pleca de acas cu cteva ore
nainte ca primul sa se ntoarc. Rdeam cu toii de Chita, numindu-l Ua
Rotativa i aa mai departe, iar Chita ni se altur, rznd de mama sa i cei
doi tai ai sai, prostindu-se, imitnd diferite gesturi de maimua, strmbnduse i scond sunete de cimpanzeu care se transformau mai degrab n
smiorca-leli.) Chita Reznic era un baiat-sclav. El era cel care fugea mereu sa
aduc mingile care zburau peste gard n vale. El cara ntotdea-una grmezile
de provizii cu care pomeam spre Tibet sa vnm slbaticul Omul al Zpezilor.
Pescuia din buzunare chibrituri, elas-tice ireturi, un tirbuon, un briceag,
orice i cereai sau de care aveai nevoie. La sfritul marilor luptelor pe tancuri
de pe covor, Chita sttea mereu n urma sa strng piesele de domino sau
piesele de lajocul de dame i le punea la locul lor n cutii.
Regizam aceste batalii pe tancuri aproape n ecare dimineaa, dup ce
prinii mei plecau la lucru. Fceam manevre extensive pregtindu-ne pentru
ziua n care englezii vor pleca, iar noi va trebui sa respingem un atac pus la
cale de armatele arabe la un loc. Tatl meu avea un raft ntreg de cri
despre istoria militara. Cu ajutorul acestor cri i al harilor mari de pe
pereii culoarului reconstituiam pe covor cele mai grele batalii de la Dunkirk,
Stalingrad, El-Alamein, Kursk i de la Ardennes, nvnd lecii vitale pentru
propriul nostru rzboi iminent.
La opt dimineaa, de mdata ce ua se nchidea n urma mamei i a
tatlui meu, curam rapid buctria, nchideam geamurile i obloanele
pentru a pastra rcoarea n casa i a pentru ine la deprtare curioii, iar
apoi, dispuneam piesele pe covor n formaie de lupta, n poziia de
deschidere a unei batalii decisive. Foloseam nasturi, chibrituri, piese de
domino, piese de dame i de ah, steaguri prinse cu ace de gmlie i re de
ata colorata pentru a marca graniele i liniile de lupta. Plasam toate unitile
de lupta ale diferitelor puteri la punctele lor de pornire. i ateptam. Cu puin
nainte de ora noua, Ben Hur i Chita bteau la ua, nti doua bti rapide i
hotrte, iar dup o pauza, o btaie mai uoara. i identicamprin vizor i
apoi spuneam parolele. Chita, de afara, ntreba Libertate?, iar eu, dinaunim
rspundeam Sau Moarte.
Uneori, n toiul btliei, Ben Hur decreta o pauza i ne condu-cea la un
raid prin frigider. mi plceau dimineile acelea i, mai ales acele rare
momente cnd Ben Hur murmura printre buzele strnse Eti biat bun,
Pro.
Nu tiam, totui, ca aceste cuvinte au valoare doar atunci cnd ti le
adresezi singur. i cu sinceritate.
Dup un sfert de vacana, fcusem deducii sigure n legtur cu ce
greiser Roi-nmel i Zhukov, Montgomery i George Patton i cum vom evita
sa facem aceleai greeli cnd va veni momentul. Ddeam marea harta a
Palestinei i a mprejurimilor jos de pe perete, o puneam pe covora i
exersam alungarea englezilor i res-pingerea armatelor arabe unite. Ben Hur

era oeml comandant, iar cu eram creierul. ntmpltor, chiar i acum cnd
scriu, am unperete n casa acoperit cu hri. Uneori stau n fata lor, mi pun
ochelarii (care nu sunt nimic pe lng cei cu lentile rotunde ai tatlui meu) i
umiaresc cursul rzboiului din Bosnia sau Azerbaidjan, dup cum cste descris
la tiri, la radio sau n ziare. ntotdeauna exista un rzboi undeva n lume.
Uneori presupun, uitndu-m la harta, ca una dintre parti a fcut vreo
greeala, ca a omis vreo oportunitate de a face o micare de surprindere prin
nvluire.
Pe la mijlocul verii, pregteam planuri pentru armata evreiasca, cu
distrugtoare, submarine, fregate i transporturi aeriene. Planui-sem sa
investighez posibilitatea unei lovituri fulgertoare asupra bazelor navale
britanice, njurul ntregului rm al Mediteranei, n Port-Said, Malta,
Farmagusta, Mer, Matruh, Gibraltar. Nu aicin Haifa, nsa, pentru ca s-ar
atepta cu sigurana la ceva, aici. Exista oare vreo baza britanica n bazinul
mediteraneean? Intenionam s-l pun aceasta ntrebare sergentului Dunlop,
la urmtoarea noastr ntlnire la cafeneaua Orient Palace. L-a putea ntreba
cu o curiozitate aparent inocenta, genul de ntrebri reti pe care le pune un
copil care este interesat de geograe. Dar gndindu-m mai bine, am
renunat la idee, de teama ca prin simpla pronunare a ntrebrii, s-ar putut
nate suspiciuni i astfel a pus n pericol elementul de surpriza care era
vital pentru succesul planului nostru.
Mai bine l-a ntreba pe tata.
Dar, de fapt, nu era nevoie sa ntreb pe nimeni. Puteam cuta sin-gur.
A putea face corelaii ntre informaia din enciclopedie i cea de pe hrile
din atlas. Corelarea surselor puse la dispoziie poate uneori da infonnaii
secrete valoroase. (nc mai cred asta. Uneori pun ntrebri aparent inocente
cuiva, cum ar : Care este peisajul tau preferat? i, mai trziu, n timpul
conversaiei, dup aproximativ o jumtate de ora, l ntreb, ca din ntmplare,
ce vrea sa e cnd va mare. Compar cele doua rspunsuri n nunte i tiu.)
Armata evreiasca nu a pomit mciodata pe mare, iar de acum nu o va
mai face niciodat. n schimb, eu urma sa ma nfiez n faa curii mariale
sub acuzaia de tradarejosnica i de divulgarea de secrete dumanilor.
Ma gndeam: Pana i Robin Hood putea numit un trdtor. Oricum,
numai o persoana meschina s-ar preocupa de o astfel de ipostaza a lui Robin
Hood. Chiar daca aceasta ipostazaexista. Este un adevr.
Dar ce este trdarea, de fapt?
M-am aezat pe scaunul tatlui meu. Am aprins lampa de birou. Am
luat un cartona dreptunghiular din teanc. Am scris pe el ceva de genul:
Verica daca exista vreo legtur ntre cuvntul boged, trdtor i
cuvntul beged, haina. Cf un lup m blana (haina) de oaie. Un trdtor
ascunde anuroite lucruri, exact ca hainele. Lar hainele se rup exact cnd te
atepi mai puin. De asemenea, daca te mbraci cu haine groase, vremea se
nclzete, iar cnd te m-braci uor pentru o vreme calda, bmsc vremea se
rcete (dei n situaia de faa trdarea se datoreaz vremii, nu hainelor). La
ora de religie cu domnul Zerubbabel Gihon am studiat un vers din lov: Fraii
mei m-au trdat precum un rau. Nu e vorba de rurile linitite ale Ucrainei

despre care mama vorbea aa de frumos, ci de rurile de aici de pe

pmnturile Israelului: ruri trdtoare. Pe cldura verii, cnd i-e sete, ele i
dau pietri erbinte n loc de apa, iar iarna, cnd te plimbi pe marginea lor,
dintr-o data dau pe dinafara. Profetul leremia se plngea: Casa Israelului i
casa lui luda m-au trdat, a spus Domnu i. i leremia a fost numit trdtor:
l-aujudecat i l-au gsit vinovat, iar apoi l-au aruncat ntr-un pu.
n timp ce expresia Josnic, am notat pe alt cartona, nseanma ordinar
sau ticlos, sau una cu pmntul. Sa i una cu pmntul poate nsemna sa i
mrunt la suet, ori sa i deprimat sau moro-canos. Dar asta poate sa
nsenine sa i demn de mila sau umil. Sau inferior. Deci este cuvntul josnjc
opus cuvntului mndru sau arogant? Ben Hur Tykocinski este arogant, dar
este i rau. (Dar eu:
Nu aveam curajul s-l scriu Yardenei i s-mi cer scuze pentru ca
trsesem cu ochiul.) Trebuie s-l ntreb pe sergentul Dunlop cum se spune
tradatorjosnic n engleza i daca limba engleza are cone-xiuni ntre trdare
i mbrcminte i ntre ticloenie i umilin.
Oare l voi mai vedea vreodat?
Punndu-mi ntrebarea asta a nceput sa mi se fac dor de el. Firete,
nu puteam uita nici un moment ca era din tabra opusa, din tabra
dumanilor. Dar nu era dumanul meu, dei era unul dintre soldai. Era al
meu.
Nu mai pot suporta. Trebuie sa vorbesc acum despre sergentul Dunlop
i despre relaia noastr. Dei mi este destul de greu sa o fac.
Obinuiam sa ne ntlnim n secret de doua sau trei ori pe sptmn n
camera din spate a cafenelei Orient Palace. n ciuda numelui sau, aceasta era
o baraca de tabla drpnat acoperita n ntregime cu un strat gros de
oarea-patimilor, situata pe o mica alee nspre partea vestica a taberei. n
camera din faa era o masa de biliard acoperita cu postav verde, care era
ntotdeauna ncon-jurata de un grup de soldai englezi i poliai plini de
sudoare i civa tineri din lerusalim cu cravate i cmi elegante, evrei,
arabi, greci, armeni cu inele de aur i parul dat cu gel i cteva fete plutind n
nori de parfum. Nu zbovisem niciodat n aceasta camera din faa: mi
reaminteam ca eram ntr-o misiune. Nu am tras niciodat cu ochiul spre fata
din spatele tejghelei. Oricine vorbea cu ea ncerca sa o fac sa rada i
aproape toat lumea reuea. Avea un obicei de a se apleca n faa, ca i cum
ar fcut plecciuni, de ecare data cnd mpingea un pahar de bere cu
spuma pe tejghea, iar cnd fcea acest lucru, o falie adnc se deschidea n
decolteul rochiei ei; unii nu se puteau abine sa nu se uite, eu, nsa, nu am
aruncat nici mcar o privire, niciodat.
Traversam n graba aceasta camera din faa, plina de rsete i fum i
mergeam n camera urmtoare, care era mai linitita i avea doar patru sau
cinci mese, acoperite cu fee de masa de mu-ama imprimate cu ori sau
ruine greceti. Tinerii stteau acoloju-cand table, uneori gseai cate un cuplu
sau doua, dar, spre deo-sebire de camera din faa, oamenii de aici vorbeau
pe optite. Ser-gentul Dunlop i eu obinuiam sa stam cam o ora, o ora
ijumatate la masa din col, cu mai multe cri deschise n faa noastr: o

Biblie evreiasca, un dicionar de buzunar i o carte de engleza pentru

nceptori. Acum, cnd au trecut mai mult de patruzeci i cinci de ani, cnd
Anglia nu mai este dumanul nostru, iar statul evreiesc exista, acum cnd
Ben Hur Tycocinski se numete dom-nu Benny Takin i deine un lan
hotelier, cnd Chita Reznic i ctig existena reparnd boilere cu energie
solara, iar eu nc mai ui-maresc cuvinte i le pun la locul lor, pot scric i
acest lucm: Nu i-am divulgat nici un secret lui Stephen Dunlop. Niciunul
mcar. Nu i-am spus nici cum ma cheama. Pana la sfrit. Tot ce fceam cra
sa citim Biblia mpreuna, n ebraica i s-l nv unele cuvinte noi ce nu se
gseau n Biblie, iar n schimb, el mi preda bazel^ limbii engleze. Era un om
dezorientat i, dup cum spunea el, singuratic. Era un brbat voinic, cu umeri
lai, cu o faa rozalie i moale, cam palavragiu i roea foarte des. Picioarele
sale ieind din pantalonii scuri preau ndesate i fara par, cu mici cute, ca
acelea pe care le vezi pe picioarele unui bebelu care nu a nvat nc sa
umble.
Sergentul Dunlop vorbea un fel de ebraica, limba pe care o nvase n
Canterbury, oraul sau natal, de la unchiul sau care era vicar. (Fratele sau,
Jeremy Dunlop, era i el om al bisericii, misio-nar n Malaya.) Ebraica sa era
moale, ca un cartilagiu, ca i cumnu ar avut oase. Mi-a spus ca nu are
prieteni. (Dar nu am nici du-mani a adugat el fara s-l ntreb.) Era angajat
al poliiei britanice din lerusalim pe post de contabil i de casier. Uneori, cnd
era vreo urgena, era trimis sa pzeasc biroul guvemului camojuma-tate de
noapte sau sa verice crile de identitate la vreun punct de control. Mi-am
nregistrat toate aceste detalii n minte n momentui n care le rostea. Seara,
cnd eram acas i scriam n caietul meu de notie pentru a mari numrul de
informaii adunate la sediul urganizaiei LSM. Sergentului Dunlop i plcea la
nebunie sa mprtie zvonuri legate de prietenii sau superiorii sai: care era
avar, care era un dandy, care linguitor, care i-a schimbat recent loiunea de
ras, care oer CID de grad nalt trebuie sa foloseasc ampon anti-matreaa.
Toate aceste detalii l fceau sa chicoteasc, fapt ce l fcea sa se ruineze,
nsa, cu toate astea, nu se putea abine. Maiorul Bentley cumprase o brar
de argint pentru se-cretara colonelului Parker. Doamna Nolan avea o
buctreas noua. Doamna Sherwood prsea camera dezgustata, imediat
ce cpitanul Bolder intra. Eu scoteam exclamaii politicoase i nre-gistram
totul m memorie. Lar suetul meu se strecura n vrful picioarelor descule,
ca un ceretor, printre duci i coni, cu ochii cscai de uinure, prin camere
nalte cu panouride mahon i luminate de candelabre, privindu-l pe cpitanul
Bolder intrnd plin de mndrie i pe frumoasa doamna Sherwood ntorcnduse pe clcie i npustindu-se afara.
Pe lng limba profeilor, sergentul Dunlop mai tia latina i ceva
greaca, iarn timpul sau liber nva de unul singur araba lite-rara (astfel
nct cei trei i ai lui Noe Sam, Ham i Jafeth -puteau slui mpreuna n
inima mea, cum era nainte de mpar-irea limbilor). Pronuna numele Ham
exact capc cuvntul englez ham (unca), n loc sa pronune litera ca n
ebraica, gutural i observnd cum ma necam de ras, spunea: Vorbesc i eu
cum pot. Nu m-am putut abine sa nu-l mprtesc faptul ca tatl meu tie

i el latina i greaca, pe lng alte limbi. Apoi mi-a pamt rau i mi s-a fcut
ruine de mine, pentru ca nu aveam voie, sub nici o forma, sa le comunic
celor din tabra opusa nici cea mai inocenta informaie, cum era aceasta: nai habar cum ar putea sa o folo-seasca. Pana la urma i englezii puteau
confrunta nite fapte care le erau puse la dispoziie cu altele i puteau
descoperi vreun secret de exploatat n dezavantajul nostm.
Acum trebuie sa va explic cum l-am cunoscut pe sergentul Dunlop. Neam ntlnit ca dumani. Um-laritor i urmrit. Poliai i lupttor din subterane.
Y*
Trziu, n acea seara, pe la nceputul vacanei de vara, ani pomit de
unul singur sa caut ascunztori n peterile din spatele Shandryei. ntr-una
dintre peteri am gsit o ascunztoare plina de o grmad de pietre i nisip.
O explorare superciala a adus la lumina patru cutii cu cartue de gloane de
puca i ma hotrsem ca era de datoria mea sa continuu cercetarea. Am
ieit afara cnd se ntunecase, iar frigul, asemenea atingerii unui cadavm,
ncepuse sa adie nspre mine din adncurile peterii. Se lsase noaptea.
Strzile se goliser din cauza strii de asediu. Din pricina parucii, inima mi
batea n piept de parca ar ncercat s-i fac puin loc, mai n spate, unde
sa se ascund.
Ma hotrsem sa ma furiez acas prin curile din spate. nc de la
nceputul primverii, organizaia LSM pusese la cale o reea de trecere de la
o curte la alta. Urmnd o directiva pe care o pnmisem de la Ben Hur i pe
care, dup ce lucrasem la ea i o mbunata-isem, i-o transmisesem mai
departe sub forma de ordin lui Chita Reznic, acesta constmise crri din placi,
pietre, lzi i frnghii, crend puncte de legtura strategice. Astfel, puteam
sari gardurile i zidurile sa ieim sau sa ne retragem prin labirintul de curi i
grdini.
Dintr-o data, se auzi, nu foarte departe, un foc de anna. Unul adevrat:
ascuit, slbatic i nspimnttor.
Cmaa mi se lipise de piele de teama. Sngele mi pulsa ritnuc n
tmple i n gat. Gfind i nspimntat, am nceput sa alerg ca o maimua,
aplecat nainte, peste garduri i printre tuuri, zgariin-du-mi genunchii,
izbindu-mi umerii de perei, prinzndu-mi mar-ginea pantalomlor n sannele
gardurilor fara a ma opri sa o des-prind: trgeam de mine sa scap asemenea
unei oprle care-i las coada, lsnd n gard cate un. Petic de haina sau
cate o bucata de piele sfiat.
Tocmai ma ridicasem de pe treptele din spatele potei, ale carei
ferestre ntunecate erau protejate cu grilaje i erampe punctul de a traversa
diagonal, pe iri, strada Zephaniah, cnd o raza orbitoare de lumina m-a
izbit drept n ochi i, n acelai moment ceva rece, moale i umed, ca
atingerea unei broate, se lipi de spatele meu i urca pe coloana, pana a
ajuns n parul meu. ngheasem, ca un iepure n fraciunea de secunda
dinainte sa e nhat de ghearele prdtorului. Mana care mi prinsese parul
nu era una putemica, ci mare i moale ca o meduza. Dup cum era i vocea
din spatele luminh orbitoare: nu un obinuit ltrat britanic, ci o singura silaba

moale ca o ertura de ovz: Haltf Apoi, brusc, ntr-o ebraica de nceptor,

dar cu accent pronunat britanic: Unde te grbeti tu?
Era un poliai englez stngaci, cam moale. Pe ecare umr i strlucea
o insigna de metal cu numrul de identicare. apca i era aezata piezi.
Gfiam amndoi din greu. Feele ne picurau de transpiraie. Purta un ort
kaki care i ajungeau pana la genunchi i o pereche de osete kaki care i ele
erau ridicate pana la genunchi. ntre cele doua articole, genunchii sai licreau
uor n ntuneric; preau dolofani i moi.
Va rog, domnule, i-am spus n limba inamicilor mei. Va rog frumos,
domnule, lsai-m sa ma duc acas.
Mi-a rspuns din nou n ebraica. Nu n ebraica noastr, totui. Mi-a
spus: Nu lsa cul sa se rtceasc prin ntimeric.
Apoi mi-a spus ca o sa ma duca pana la ua casei mele i ca trebuie sl arat drumul.
Nu ar trebuit sa fac acest lucru, deoarece politica noastr era de a nu
ne supune nici unui ordin de-al lor, ca astfel sa punem piedici mainriei lor
represive. Dar ce altemativa aveam? Ma inea de umr. Pana n acea seara,
nu atinsesem niciodat vreun englez i nici un englez nu pusese mana pe
mine. Citisem adesea n ziare despre mana britanica: Luai-v minile de pe
supravie-uitorii notri. Sau: Tiat e mana aroganta ridicata mpotriva
ultimei noastre sperane! Sau: Blestemata e mana data cu asupritorii
notri.
i iat-m cu mana dumanului pe umrul meu. Era ca o bucata de
lana. Ma ruinasem de parca a fost atins de o fata. (n acea vreme, aveam
concepia ca atunci cnd o fata atinge un biat, acest fapt l umilete. Un
biat care atinge o fata, pe de alta parte, era un act de eroism care se putea
ntmpla doar n vise, sau n lme. i daca se ntmpl ntr-un vis, era mai
bine sa nu-i aduci amin-te.) Vroiam s-l spun poliaiului englez s-i ia mana
de pe mine, dar nu ti. Am cum. i nu eram pe de-a-ntregul sigur ca vroiam
sa fac asta, deoarece strada era pustie i sinistra, iar cldirile erau ntunecate
i ferecate ca nite epave scumdate. ntunericul prea opac i
nspimnttor. Durduliul poliai englez i lumina calea cu o lantema i
aveam senzaia ca raza de lumina proiectata n faa, pe pavaj, ne proteja ntrun fel de raul care pandea n oraul pustiu. Mi-a spus: Hei, eu sunt sergentul
Dunlop. Sunt un englez care ar da orice pentru limba profeilor i a crui
inima este nrobita de Poporul Ales. Va mulumesc frumos, domnule, am
spus aa cum fusesem nvat la poala i mi s-a fcut ruine de mine. i ma
bucnram ca nu-i putea da nimeni seama. Ma ruinasem i pentru ca uitasem
ca trebuia sa pronun consoana iniiala a cuvntului mulumesc (thankyou)
cu limba ntre dini, pentru a produce un sunet special britanic, care era ceva
ntre t i s. Spre ruinea mea, am spus tank n loc de thank.
Casa mea este n oraul Canterbury, iar inima mea, n lerusalim i
ndat ce zilele mele din lerusalim se vor sfri, ma voi ridica i ma voi
ntoarce pe pmntul meu, exact cum am venit aici. n ciuda conriinei
mele, n ciuda principiilor, n ciuda raiunii mele, m-am simit, dintr-o data,
atras de el. (Ar trebui, oare, un asemenea poliai englez, care este de partea

noastr, chiar daca aceasta este mpotriva ordinelor regelui sau, sa e

considerat un trdtor?) n cele trei poezii pe care le scrisesem despre eroii
din timpul regelui David i pe care i le artasem doar Yardenei i eu alesesem
un limbaj solemn. De fapt, era foarte norocos sergentul acesta ca eu fusesem
prins n acea noapte pe strada i nu Chita sau Ben Hur: ei ar ras de ebraica
lui bombastica. Cu toate astea, o voce grava dinauniml meu mi optea: Mai
bine ai avea grija. Nu tii prea credul. Dup cum ne nvase domnul
Zerubbabel Gihon: Ei sunt trufai i rostesc cuvinte grele, penim ca au apte
monstruoziti n inimile lor, plini de viclenie i minciuna (i ce este
viclenia, de fapt?), cu minile patate de snge. i mai mi rsun n minte,
desigur, invariabila expresie a tatlui meu, unul din sloganurile compuse n
engleza pentru Rezistena: perdul Albion.
Mi-e ruine sa scriu acest lucru, dar, cu toate astea, recunosc:
Puteam fugi cu mare uurina. Puteam sa ma desprind din stran-soare
i sa dispar n gradina. Poliaiul era stngaci, neatent i-mi amintea, mai
degrab, de domnul Gihon: dezorientat, dar bine intenionat. Chiar i uoara
panta a strzii Zephaniah l fcea sa gfie. (Mai trziu am aat ca suferea de
astm.) Nu numai ca puteam sa scap; dar daca a fost, ntr-adevr o pantera
a subte-ranei, mi-ar fost uor s-l nha pistolul, care n loc sa atame la locul
lui, pe old, alunecase pe curea, la spate, unde se balansa i l lovea uor pe
sergent la ecare pas pe care l fcea, asemenea unei ui care nu este bine
nchisa. Era, clar, de datoria mea s-l iau dintr-o smucitura pistolul i sa o iau
la goana. Sau s-l nha i s-l ndrept nspre el, chiar ntre ochi (cred ca era i
miop) i sa strig n engleza Minile sus', sau, mai bine Nu mica! (Gary
Cooper, Clark Gable, Humphrey Bogart, oricare dintre ei ar dovedit cu mare
uurina, cu o singura mana, cincizeci asemenea inamici molai.) Dar n loc sa
preiau puterea i sa ctig o arma preioasa n favoarea naiunii noastre,
recunosc ca, dintr-o data, mi-a prut rau ca drumul nu era mai lung. i n
acelai timp simeam ca e dezgus-tator sa am asemenea sentimente i ca ar
trebui s-mi e mine. i chiarmi era ruine.
Sergentul spuse cu un accent moale: n cartea profetului Samoil e scris
aa: i cul era doar un cu. Rogu-te, nu-i e frica. Sunt un strain care
iubete Israelul. i cntream cuvintele. Am decis ca era de datoria mea s-l
spun adevrul pur i simplu, n numele meu i n numele naiunii. Lata ce iam spus (n engleza): Nu te supra pe mine, domnule. Noi rmnem
dumeni pana ne napoiezi pmntul.)
SS^^' ^S^ts^^V'
Daca ma aresta pentro cuvintele acestea ndrznee? i ce daca,
gndeam eu. Nu ma sperie ei cu cu nchisorile lor, cu eafoadele i cu
spnzurtorile lor. mi veniser n cap regulile pe care le nvaa-sem de la Ben
Hur Tykocinski n ntlnirea generala a naltului Co-mandament: patru moduri
de a rezista interogatoriului prin tortura.
Prin ntuneric am simit zmbetul sergentului Dunlop, aseme-nea limbii
pline de saliva a unui caine bland i stngaci: n curnd toi locuitorii
lemsalimului vor avea linite. Pace ntre zidurile sale i prosperitate n
palatele sale.! N limba engleza, tinere, noi spunem dumani, nu dumeni.

Doreti a continua sa ne mai vedem la faa i sa nvm mpreuna limba

ecruia? i care e numele tau, tinere? ntr-o fraciune de secunda, rece i
cu mintea limpede, am analizat situaia din toate unghiurile. nvasem de la
tatl meu ca la o testare, un om inteligent ar trebui sa vizualizeze toat
informa-ia pusa la dispoziie ntr-o imagine de ansamblu, sa disting raio-nal
ntre ceea ce este posibil i ceea ce este necesar i ntotdeauna sa
cntreasc la rece diferitele opiimi posibile i doar atunci poa-te alege raul
cel mai mic. (Tata nu folosea doar expresiile cu sigurana, indubitabil, ci i
raional i veritabil.) n acel moment mi-am adus aminte de noaptea cnd
imigranii clandestini ajunsesesa la mal. Cum eroii din Rezistena crau
supravieuitorii n spate de pe nava trasa pe rm. Cum o ntreaga brigada
britanica i-a nconjurat pe plaja. Cum eroii din Rezistenai-au distrus actele
de identitate i le-au amestecat cu cele ale imigranilor, astfel nct englezii
sa nu-i dea seama care sunt locuitori i care ar trebui aiungai ca nite
imigrani ilegali. Cum i-au nchis englezii pe toi cu sarma ghimpata i i-au
interogat pe rand cerndu-le sa le spun numele, adresa, ocupaia i cum la
toate ntrebrile, imigranii i lupttorii din rezistena au dat acelai rspuns
cu mndrie: Sunt un evreu de pe pmntul Israelului.
n acel moment, m-am hotrt i eu sa nii-mi dau numele. Chiar daca
ma torturau. Totui, din considerente de tactica, am ales sa ma prefac ca nu
nelesesem ntrebarea. Sergentul a repetat cu blndee: Daca doreti i tu,
haide sa ne ntlnim la cafeneaua Orient Palace. Acolo mi petrec eu timpul
liber. Voi nva ebraica dup vorba ta, iar eu te voi recompensa cu lecii de
engleza. Numele meu este Stephen Dunlop. Lar al tau, tinere? Eu sunt
Pro! i am adugat cu ndrzneal: Un evreu de pe pmntul Israelului.
Ce-mi pasa. Pro era doar o porecla. ntr-un lm, mi-am adus aminte
cred ca se numea Lightening Bolt, cu Olivia de Havilland i Humphrey Bogart
Humphrey Bogart a fost prins de inamici. Rnit, neras, cu hainele mpte i
un ricel subire de snge prelingndu-se din colul gurii i-a nfruntat
interogatorii, cu o umbra de zmbet care era politicos i totui zeemitor.
Atitudinea sa rece exprima un subtil dispre pe care cei care l-au capturat nu
puteau s-l sesizeze.
Sergentul Dunlop se poate sa nu neles de ce i-am spus: Un evreu
de pe pmntul Israelului, n loc s-mi spun numele. Nu a protestat, nsa.
Mana lui moale s-a micat puin de pe spatele meu pe ceafa, m-a lovit
prietenete de cteva ori i s-a aezat din nou pe umrul meu. Tatl meu i
punea foarte rar mana pe umrul meu. Lar cnd fcea asta scopul lui era smi spun: Mai gande-te-te, cntrete totul raional, ntr-adevr i
rzgndete-te. n timp ce mana sergentului Dunlop mi spunea, mai mult
sau mai puin, ca ntro noapte ntunecata cum era aceea era mai bine pen-tm
doi oameni sa e mpreuna, chiar daca erau dumani.
Tata obinuia sa spun despre englezi: Aventurierii aceia arogani,
care se poarta de parca ntreaga lume e a lor. Mama mea a spus o data: Nu
sunt dect nite tineri plini de bere i de dor de casa. nfometai dup o
femeie i de o vacana. (tiam i parca nu tiam ce nseamn nfometai

dup o femeie. Nu gseam n asta, nsa, nici un motiv de a-l ierta. i, cu

sigurana, nici un motiv de a ierta femeile. Din contra.)
Ne-am oprit sub felinaml ce se aa la rscrucea strzilor Zephaniah i
Amos, pentru ca poliistul s-i traga suetul. Sttea i i fcea vnt cu apca
feei transpirate. Dintr-o data, mi-a pus apca pe cap, a nceput sa
chicoteasc, iar apoi i-a pus-o napoi pe cap. Pentru un moment, mi se pru
ca arata ca o ppu de cauciuc ce fusese umata. Nu arata deloc ca un
aventurier. i totui, nu puteam s-mi scot din minte faptul ca nu trebuia sa
nu ma gndesc la el ca la un aventurier.
Mi-a spus: Parca mi s-a tiat aerur'.
Am protat de ocazie, dintr-o data, s-l rspltesc penim c-mi
corectase engleza, mai devreme. I-am spus: n ebraica noi nu spunem mi sa tiat aerul, ci ini s-a tiat respiraia.
i-a luat mana de pe umaml meu i i-a scos o batista n carouri cu care
i-a ters transpiraia de pe frunte. Era momentul perfect sa fug. Sau sa nha
arma, De ce stteam acolo, oare, ca un ntng, n noaptea aceea pustie, la
rascmcea strazalor Zephaniah i Amos, ateptndu-l, de parca era vreun
unchi aiurit, pe care fusesem nsrcinat s-l nsoesc, n caz ca uita unde
trebuia sa ajung? De ce simeam nevoia, n acel moment, cnd sergentului
parca i se tiase aerul, sa ig i s-l aduc un pahar cu apa? Daca semnul
trdrii este un gust acru sau o senzaie ca ai dinii strepezii, ca atunci cnd
mesteci coaja de lmie sau spun, sau ca atunci cnd tabla e zgriat de
creta, atunci se poate ca n acel moment sa ma simit ca un trdtor. Dei
nu pot nega ca mai ncercam i un fel de placere ascunsa. Acum, cnd scriu
aceasta poveste, cu mai mult de 25 de ani mai trziu, cnd statul evreiesc
exista i i-a cucerit dumanii cu vrf i ndesat, mai simt nc nevoia sa trec
peste acel moment.
Pe de alta parte, ma uit napoi cu mare afeciune.
Am scris deja, att aici cat i n alte scrieri, ca orice lucru are cel puin
doua parti (cu excepia unei umbre). mi amintesc cu uimire ca n acel
moment straniu era un ntuneric patnmzatorpeste tot njurul nostru i o
insulia de lumina slaba tremura dedesubtul lantemei poliistului i era un gol
nspimnttor i multe umbre mictoare. Dar nici sergentul Dunlop i nici
eu nu eram o umbra. Lar faptul ca nu fugisem nu era o umbra, ci o rmnere.
La fel ca i faptul ca nu am nhat arma. n acel moment se formase o
hotrre n capul meu, ca i cum un clopoel sunase n mine: ntr-adevr.
Cu sigurana.
i denitiv.
Aveam s-l accept propunerea.
Aveam s-l ntlnesc la Orient Palace, pentru ca apoi, sub pretextul ca
ne ddeam lecii de engleza i ebraica unul altuia, s-l smulg cu iretenie
informaii vitale legate de desfurarea forelor trupelor inamice i schie ale
regimului represiv. Astfel le-a de o mie de ori mai folositor celor din
Rezistena dect fugind sau chiar dect nhnd un pistol. De-acum aveam
sa u nn spion. O crti. Un agent secret deghizat ntr-un copil interesat de
limba engleza. De acum ncolo acionam ca ntr-unjoc de ah. de coniac tare

pe care tatl meu ntr-o zi m-a pus sa l beau ca sa ma vindece o data pentru
totdeauna de tentaie.
Tot ce nvasem vreodat despre generaii ntregi de evrei umilii i
calcai n picioare, Humprey Bogart, prizonierul mndru, totul mi-a rmas n
gtlej i mi-am vrt mana ncletata adnc n buzunar. Am lsat mana
dumanului atamand surprinsa n aer, pana cnd a trebuit sa renune i sa
transforme strnsoarea de mana intenionata ntr-un fel de semn de rmasbun. A dat din cap i a plecat. Demnitatea mea rmsese intacta. Atunci de
ce am simit din nou gustul trdrii n gura, ca i cum a mestecat spun?
Tata sttea n pragul uii de la intrare, spunnd cu engleza sa lenta, cu
r-urile sale care sunau rusete ca nite patine cu rotile scrnind pe un asfalt
denivelat: Mulumesc, doinnule oer, ca ne-ai adus napoi acas oaia
rtcit. ncepusem sa ne ngrijoram. Mai ales soia mea. Va suntem
recunosctori.
Tata, am optit, e un tip O. K. i plac evreii. Da-l un pahar de apa i i
atent, nelege ebraica.
Tata nu a auzit, ori s-a hotrt sa nu in seama de ce i-am spus. A zis:
Cat despre micul derbedeu, nu va facei griji, domnule, o sa avem noi grija
de el. Va mulumesc nc o data. La revedere, sau shalom, pace, cum suntem
obinuii sa spunem noi, evreii, de mii de ani i chiar asta vrem sa spunem, n
ciuda a ceea ce a trebuit sa nduram.
Sergentul Dimlop a nceput sa spun n engleza, dar lajumatate a dat-o
pe ebraica: Flcul i eu am vorbit pe drum. E un biat detept i cuminte.
Sa nu i prea aspru cu el. Cu ngduina dumneavoastr, am sa folosesc i
eu cuvntul ebraic shalom. Pace. Pace, pace cui e aproape, pace cui e
departe. i n tot acest timp a stat cu mana lui dolofana pe umrul meu
care se obinuise cu aceasta mana i care voia sa mai e atins astfel. i,
fcndu-mi cu ochiul, mi-a optit: Orient Palace. Maine la ase.
Am spus la revedere. Mulumesc. Suetul meu m-a mustrat:
Ruine s-i e, sluga, laule, lingule, de ce, pentru numele lui
Dumnezeu, s-l mulumeti lui? Deodata un val de stima faa de propria mea
persoana mi-a maturat ntreaga ina, precum paharul.
Tata a nchis ua. De pe hol, i-a spus mamei: Te rog, nu te amesteca.
Apoi m-a ntrebat ncet: Ce ai de spus n aprarea ta? Am ntrziat.
mi pare rau. A nceput starea de asediu. Eram deja n drum spre casa cnd
m-a prins poliistul.
Ai ntrziat. De ce ai ntrziat? Am ntrziat. mi pare rau. i mie,
a spus tata trist, adugnd: ntr-adevr. mi pare rau i mie.
Mama a spus: S-a ntmplat ceva n Haifa. Un biat de vrsta ta era
afara n timpul strii de asediu. Englezii l-au prins, l-au acuzat ca lipea
manifeste i l-au condamnat la cincisprezece lovituri. De bici. Doua zile mai
trziu, prinii lui l-au gsit ntr-un spital arab, iar spatele lui, nu vreau sa
descriu cum arata
Tata i-a zis: Ma lai, te rog, sa tennin?
Apoi mi-a spus: ntr-adevr. Te rog, i atent: nu ai voie s-i prseti
camera pana la sfritul sptmnii; ai voie doar sa mergi la baie. Aa ca vei

lua cina singur. Astfel vei avea destul timp sa reectezi la ceea ce s-a
ntmplat i, de asemenea, la ceea ce s-ar putut ntmpla. Pe lng asta,
Domnia Ta va trebui sa se confrunte cu o criza economica, deoarece nu va
mai primi bani de buzunar pana pe 1 septembrie. Mai mult, acvariul i
excursia la Talpiot nici nu se mai discuta. Stai. Nu am terminat nc. Luminile
raman stinse sapta-mana asta ntre zece i un sfert seara i noua dimineaa.
Excelena sa, cu sigurana, nelege legtura: este penim a-i putea cntri
comportamentul pe ntuneric. Se tie ca pe ntuneric, un om raional
gndete cu o mare proftmzime dect cu luminile aprinse. Asta e tot. Acum
Domnia Sa se va duce pe loc n camera sa. ntr-adevr. Fara masa de seara.
Nu, trebuie sa te rog nc o data sa nu te amesteci: asta e ntre noi doi.,.
^i^^^W^a^feas.
Dup ce am fost eliberat din arestul casei, i-am sugerat lui Ben Hur sa
fac o adunare de personal la naltul Comandament al LSM HQ n
ascunztoarea noastr din pdurea Tel Arz. Fara prea multe detalii, i-am
spus despre descoperirea unei surse vitale de informaii i i-am cerut
aprobarea de a-mi continua activitatea de spionaj. Chita Reznik a exclamat:
Oho!
Ben Hur i-a aruncat lui Chita una dintre privirile sale kaki vulpeti i nu
mi-a spus nici da, nici nu. n cele din urma, se adresa unghiilor sale: natul
Comandament trebuie inut la curent tot timpul.
Am interpretat aceste cuvinte ca o autorizare sigura de a prelua
misiunea. I-am spus: Cu sigurana. Cum au ceva, asta e. i i-am atras
atenia asupra faptului ca pana i n lmul Panther n the Basement. Lui
Tyrone Power i s-a dat mana libera, nu-l aa, sa dispar n ceaa, s-i
ascund sau s-i asume o identitate aa cum vroia el. Chita a spus: Aa e.
i apoi a devenit un contrabandist de diamante i apoi proprietarul unui
circ. Un circ, a spus Ben Hur. Asta e numai bun pentru Pro. Ma ndoiesc
de pantera din subterane, nsa.
Nu mi-am nchipuit niciodat ca a putea pus sub suprave-ghere. Ca
detaamentul de securitate intema va intra n aciune chiar n acea zi: Ben
Hur nu supoita sa nu e la cnrent cu tot ce se ntmpl. Avea o sete de
nestavilife Setea se putea citi pe faa lui, n micrile, n vocea lui. De
exemplu, cnd nejucam fotbal (el era mijlocaul, iar eu eram comentatoml),
rmneam uiniii cumpe la jumtatea jocului Ben Hur putea bea cinci sau
ase pahare de limonada acidulata, unul dup altul, apoi bea apa de la
robinet i n cele din urma, nc mai prea nsetat. Mereu. Nu pot s-mi explic
acest lucru. Nu cu mult timp n urma am dat de el n timp ce ateptam un
zbor al companiei El-Al, purta un costum de om de afaceri i panto din piele
de crocodil, cu un impenneabil scump mpturit pe bra i o valiza cu
catarame, and un nume tiprit cu litere argintii. Nu se mai numea Ben Hur
Tykocinski, numele sau era domnul Benny Takin i deinea un lan hotelier,
dar tot nsetat mi s-a prut a .
De ce anume i era sete? Ce n-a da sa tiu.
Este posibil ca astfel de oameni sa e condamnai sa peregrineze prin
deerturi interioare, cu dune glbui i aride, cu nisipuri mi-catoare, prin

slbticie. Mii de ape neputndu-le stinge setea i nici potopul neputnd sa o

nece. Pana n ziua de azi am rmas fascinat de oameni de acest fel, exact ca
atunci cnd eram copil. nsa, cu trecerea anilor, am nvat sa ma feresc de
ei. Sau, mai degrab, nu att sa ma tem de ei, cat sa ma feresc de a
fascinat de ei.
n acea zi de vineri dimineaa, m-am furiat nspre cafeneaua Orient
Palace. Dup cum am mai spus deja, n ciudanumelui sau, aceasta era, de
fapt, o baraca drpnat, pe jumtate ngropata ntr-o mare nclceal de
oarea-patinulor. Nici nu se aa mcar nspre est, era n partea de vest a
lerusalimului, pe una dintre acele alei nguste cu case vechi i drpnate
nemeti, n spatele tabarei armatei, pe drumul ce ducea nspre Romema.
Aceste case miste-rioase, cu ziduri groase, aveau geamuri cu arcade,
acoperiuri de igla, pivnie i mansarde, cisteme de apa i grdini
mprejmuite cu ziduri n care creteau copaci stufoi ce aruncau n curi o
umbra blnd, stranie, de parca ai ajuns la marginile pmntului
fgduinei ai crui locuitori duceau o viaja panica, linitita, un pmnt al
fgduinei pe care doar l puteai vedea de la distana, fara a ajunge acolo
niciodat.
n drum spre Orient Palace am fcut cteva ocoliuri prin spatele
grdinilor, peste loturile de pmnt pustii i, ca sa u n sigurana, am fcut
un ocol nspre sud, njurul colii Takhkemoni. Din cnd n cnd, aruncam
priviri rapide peste umr ca sa ma asigur ca reuisem sa scap de oricine m-ar
urmrit. mi doream, de asemenea, s-mi fac drumul cat mai lung, pentru
ca nu accep-tasem niciodat ideea ca o linie dreapta este distana cea mai
scurta ntre doua puncte. mi spuneam:
Linie dreapta: i ce daca?
n timpul deteniei n camera mea, pe ntuneric, mi folosisem raiunea,
exact cum mi ceruse tatl meu: mi reevaluasem ecare pas, fals sau nu, pe
care l fcusem n noaptea n care am fost prins de poliistul englez. i
trsesem o concluzie clara. n primul rand, nu exista nici un dubiu ca prinii
mei avuseser dreptate n legtur cu faptul ca ntrziasem. Era un risc care
nu-i avea rostul. Nici un lupttor din Rezistena inteligent nu se confrunta cu
un inamic daca nu o face din proprie iniiativa i cu scopul de a obine un
avantaj. Orice contact ntre inamic i un lupttor din Rezistena, n cazul n
care nu este inipat de cel din urma, aduce avantaje doar inamicului.
Riscasem inutil stand n petedle Shahedriya pana cnd ncepuse starea de
asediu, deoarece ncepusem sa visez aiurea. Un adevrat lupttor de
rezistena trebuie s-i foloseasc chiar i visele n scopul victoriei. ntr-un
timp cnd soarta naiunii sttea m balana, sa visezi de dragul de a visa este
un lux pe care doar fetele i-l puteau ngdui. Un lupttor trebuie sa e n
garda, s-i reprime visele, n special cele legate de Yardena, care, dei avea
aproape douzeci de ani, mai avea nc obiceiul copilresc de a-i aranja
fusta dup ce se aeza, de parca genunchii ei erau un nou-nscut care
trebuia bine nvelit, nu prea puin ca sa nu rceasc i nu prea mult ca sa nu
se sufoce. Lar cnd canta la clarinet, muzica parca nu venea din instrument,
ci direct din corpul ei, trecnd prin clarmet doar ca sa culeag puin farmec i

puina tristee, ca apoi sa te duca ntr-un loc real i linitit, unde nu exista
dumani, lupta i unde nu exista ruine i trdare i nici asemenea gnduri.
Destul, idiotule.
Cu astfel de gnduri am ajuns la Orient Palace, cu o voce din interior
care ma ndemna sa ma ntorc din drum i sa merg acas nainte sa dau de
bucluc, iar alta rznd de mine pentni ca eram un la i o a treia, care era
mai puin o voce i mai degrab o menghina de oel ce ma trgea nuntru.
Aa ca am intrat n bar, evitandjucatorii de biliard din camera din faa,
spernd sa nu ma observe, stapanindu-mi impulsul de a atinge postavul
verde cu varil degetelor. (Pana i n ziua de azi mi-e foarte greu sa ma abin
sa nu o ating pentru a-l simi neea, cnd vad o bucata de postav). Doi
soldai englezi cu bereta roie, genul de soldai pe care noi i numeam maci
cu armele atamandu-le pe umeri, discu-tau ncet cu chelneria, rznd n
timp ce ea se apleca sa le dea canile pline cu bere cu spuma i uitndu-se
lung la decolteul ei, dar eu nu am aruncat nici mcar o privire. Am traversat
fumul, mirosul de bere i intrigile i am ajuns n sigurana n camera din
spate. n captul camerei, la o masa acoperita cu muama norata, l-am vazut pe omul meu. Nu era chiar cum mi-l anunteam eu. Era un strain, mai
serios, mai britanic. Era aplecat asupra unei cri; sttea cu coapsele lui
groase ncruciate, iar uniforma i era mototolita i nengrijita. Purta un ort
kaki pana la gpnunchi i o cma mare mototolita de un kaki verzui (opus
kakiului glbui al esturii din fabrica locala pe care l purta tatl meu). Pe
umerii lui puteam zri licrirea argintie a numrului de identitate, pe care l
memorasem n prima noapte: 4497. Un numr uor i plcut. Pis-tolul i
alunecase din nou la spate, nghesuit ntre fese i sptarul scaunului. n faa
lui, pe masa am zrit o Biblie, un dicionar, un pahar cu o limonada glbuie
trezita, nc vreo doua cri, un caiet de exerciii, o batista mototolita i un
pachet desfcut de bomboa-ne. Aa cum se uita la mine i mi zmbea, faa
sa prea rozalie i moale, de parca ar avut prea multa piele, care avea o
nuana cam bolnvicioas, ca ngheata topita de vanilie. apca lui, pe care
mi-o pusese un moment pe cap n acea seara, era aezata pe marginea
mesei, prnd mai autoritara i mai ociala dect sergentul Dunlop nsui.
Parul sau era castaniu, cu rul subire i avea o crare dreapta exact pe
mijlocul capului, precum cumpna apelor despre care am nvat la
geograe.
Din zmbetul sau incert, mi-am dat seama ca ma uitase. Buna,
sergent Dunlop, i-am spus n ebraica. Continua sa zmbeasc, dar ncepuse
sa clipeasc puin. Sunt eu. Ne-am ntlnit dup ce s-a dat ordinul de
ncetare a circulaiei pe strzi. M-ai arestat pe strada, m-ai dus acas i mi-ai
dat drumul. Mi-ai propus sa ne nvm unul pe altul ebraica i engleza,
domnule. Aa ca iat-m. Sergentul Dunlop roi i spuse: Oh. Ah. nc nui amintea nimic. Aa ca i-am reamintit: Nu lsa cul sa se rtceasc
prin ntuneric. Nu va aducei aminte, domnule? Cu o sptmn n urma.
Se spune mamic, nu enenuc? Oh. Aha, tu eti. Staijos. i care e dorina
dumitale, de aceasta data? Mi-ai propus sa studiem mpreuna. Ebraica i

engleza. Eu sunt pregtit. Oh. Aa. Venit-ai dup cum ai pronus.

Binecuvntat e cel ce ateapt i vine.
i aa a nceput lecia noastr. La a doua ntlnire usesem de acord smi comande o limonada, dei, n principiu, nu ar trebui sa acceptam ninuc de
la ei, nici mcar un r de aa sau un iret. Dar ma gndisem bine i am
hotrt ca era de datoria mea s-l ctig ncrederea i s-l terg orice urma
de suspiciune din minte, astfel nct s-l fac s-mi dea mfonnaiile de care
aveam nevoie. Acesta este singurul motiv penim care m-am fbrtat sa iau
cteva sorbituri din limonada pe care mi-o cumprase i am mai acceptat
nite napolitane.
Am citit cteva capitole mpreuna din Samoil i Cartea Regilor. Am
discutat despre ei n ebraica moderna, pe care sergentul Dunlop o nelegea
cu mare greutate. Cuvintele cocor, creion, cmaa l umpleau de uimire,
deoarece se formaser din cuvintele vechi. Intre timp eu am nvat ca limba
engleza are un timp care nu are echivalent n ebraica, prezentul continuu, n
care ecare verb se termina cu un sunet asemenea clinchetului a doua
pahare: ing. De fapt, clinchetul a doua pahare m-a ajutat sa neleg acest
timp englezesc: mi imaginam un uor clinchet de pahare unnat de un uor
dangt al acestui prezent continuu, mergandmai departe i mai departe,
slbind, plind din ce n ce mai mult, stingndu-se n deprtare cu o
continuitate ncnttoare, pe care i fcea placere sa o asculi, pana la
sfrit, fara a face nimic altceva, n timp ce sune-tul plea, disprea, se
risipea i pierea. Ascultndu-l astfel, puteai, ntr-adevr, s-l numeti
prezentul continuu.
Cnd i-am spus sergentului Dunlop despre sunetul paharelor care m-au
ajutat sa rein prezentul continuu, el a ncercat sa ma laude, dar s-a zpcit i
a rostit nite cuvinte n engleza pe care eu nu le puteam nelege n totalitate.
Ceea ce nelegeam era ca, exact ca toi cei de partea noastr, i era mai uor
sa exprime idei dect sentimente. Simeam i eu ceva n acel moment (un
amestec de afeciune i timiditate), un sentiment pe care, nsa, l-am nbuit,
indc un duman ramane un duman, iar eu nu eram fata. (Ei i? Ce e cu
fetele? Ce au ele de ne atrag att de tare? Nu ca un pahar ciocnit de alt
pahar, ci mai degrab ca o linie de limiina pe un pahar? i pana cnd ne sunt
interzise? Pana cretem? Pana nu mai avem dumani?) Dup a treia sau a
patra ntlnire, am dat mana, deoarece spionii au voie sa fac asta i penim
ca reuisem s-l nv pe sergentul Dunlop diferena dintre tcutul i
schimbatoml shva din ebraica. Nu fusesem niciodat profesor, totiri, l
aveam aici pe sergentul Dunlop care mi spunea ca sunt un profesor mi-nunat
i eram mulumit, dar, cu toate astea, spuneam: Exagerai, donmule. (A
trebuit sa explic cuvntul evreiesc pentru a exa-gera, penim ca nu exista n
Biblie. Totui, exista un fel de lcust sau cosa cu un nume similar. Trebuie
sa veric daca exista vreo legtur.)
Sergentul Dunlop era un profesor rbdtor, puin aiurit, nsa cnd
schimbam rolurile, devenea un elev linitit i atent. Cnd scria n ebraica, era
att de concentrat nct rmnea cu limba scoasa n colul gurii, ca a unui
bebelu. O data a murmurat Hristoase!, dar imediat s-a corectat jenat i a

spus n ebraica Dumnezeule preaputemic. Aveam un motiv special sa dau

mana cu el clduros la sfritul celei de-a patra lecii, deoarece reuisem sa
scot de la el o informaie preioasa.
Vara e pe sfrite, a spus, ma voi ridica i ma voi ntoarce pe
pmntul pe care m-am nscut, pentru ca zilele unitii noastre n lerusalim
se apropie cu pai repezi de sfrit.
Am ncercat s-mi ascund entuziasmul sub o masca a politeii i am
ntrebat: Care este unitatea voastr? Poliia lerusalimului. Sectorul nordic.
Secia noua. Curnd parasiv-or britanicii acest pmnt. Suntem obosii. Ziua
noastr se apropie de seara. Dar cnd? Depinde de timpul vieii,
probabil. Ce noroc binecuvntat, gndeam, ca sunt eu aici, nu Chita sau
Ben Hur, deoarece ei n-ar tiut ca depinde de timpul vieii nseanma
exact nc un an. i astfel, ar euat sa descopere un secret militar vital. Era
de datoria mea s-l comunic cu viteza luminii organizaiei LSM i adevratei
Rezistene. (Darcum? Prin tatl meu? Sau prin Yardena? Inima mi canta n
piept asemenea unei pantere din subterane. Niciodat n viaa mea nu
fcusem un lucru att de minunat i probabil nu voi mai face. i totui
simeam n gura acel gust acru, scrbos, al tradariijosnice: un or ca atunci
cnd creta scrie pe tabla.
i ce se va ntmpla dup evacuarea britanica, sergent Dunlop? Totul
e scris n Carte: Fiindc voi apra acest ora pentru a-l salva. Adversarii i
dumanii nu vor intra pe porile acestui ora. Femei i brbai btrni vor
mai locui nc pe strzile lerusa-limului, iar strzile oraului vor pline de
fete i biei jucui.
Cum puteam s-mi imaginez ca aceste ntlniri ma puseser deja sub
semnul suspiciunii? Ca echipa de securitate intema a naltului comandament
al LSM mi urmarea ecare micare? Nu simeam nici o urma de nelinite.
Eram convins ca Ben Hur i Chita erau mulumii de metoda mea de a culege
informaii. Pana cnd, ntr-o zi, Chita, din ordinul lui Ben Hur, pictase pe
peretele casei noastre cuvintele despre care am scris la nceputul povestirii
mele, cuvinte pe care mi-e greu sa le repet, iar la prnz am gsit un bilet sub
ua: trebuia sa ma nfiez n pdurile Tel Arz, pentru a interogat, pentru
a judecat pentru trdare. n loc de o pantera a subteranei, ma vzuser ca
un arpe trndu-se prin iarba.
Noaptea, dup ce se stingeau luminile, obinuiam sa stau pe ntuneric
i sa ascult. Afara, de cealata parte a zidului, ncepea o lume pustie i
sinistra. Nici mcar familiara noastr gradina, cu pomul n care creteau rodii
i satul pe care-l construisem din chibrituri sub el, nu ne mai aparinea
noaptea: era a strii de asediu i a Rului. Din gradina n gradina, grupuri de
lupttori naintau prin ntuneric cu misiuni diferite. Patrule britanice narmate
cu lanteme i copoi cutreierau strzile pustii. Spioni, detectivi, trada-tori se
luptau ntr-un rzboi al nervilor. Aezndu-i capcanele. Plnuind ambuscade
viclene. Trotuarele goale erau luminate de lumina fantomatica a felinarelor
nvluite n negura nopii de vara. Dincolo de strzi, dincolo de limitele
mprejurimilor noastre, se ntindeau din ce n ce mai multe strzi pustii,
crri, alei, trepte, arcade, toate inundate de ntunericul plini de ochi i

strpunse de ltratul cinilor. Chiar i irul de cldiri de cealalt parte a drumului prea, n acele nopi de asediu, desprit de noi de un rau de adnc
ntuneric. De parca familia Dorzion, doamna Ostrwska, doctorul Gryphius, Ben
Hur i sora lui, Yardena, se aau toi de cealalt parte a munilor
ntunericului. Dincolo, de aceeai parte a muntelui ntunecos, se aau standul
de ziare Shibboleth i bcnia frailor Sinipski, ferecata cu obloane de er i
doua lacte. Sim-eam ca fraza dincolo, de aceeai parte a muntelui
ntunecos putea pipita cu degetele, asemenea unei buci de postav
groasa i neagra. Deasupra capctelor noastre, acoperiul domnului Laza-rus
era nvluit n ntuneric, iar ginile erau nghesuite una ntr-alta. n acele nopi
toate dealurile care nconjurau lemsalimul erau nite muni de ntuneric. i ce
se aa oare dincolo de dealuri? Sate constmite din piatra, ngrmdite n jurul
minaretelor. Vai pustii cutreierate de vulpi i acali i uneori chiar de hiene.
Bande nsetate de snge. i fantome furioase ale timpurilor trecute.
Stteam ghemuit, treaz de-a binelea, pana tcerea devenea mai
ncrcat dect puteam suporta, ca apoi sa e strpuns de mpu-caturi.
Uneori izbucniri rzlee de foc veneau dinspre Wadi Joz sau Isawiya. Alteori
erau ropote ascuite ca de cuite, probabil dinspre Sheikh Jarrah sau focuri
sacadate de mitraliere dinspre Sanhedryia.
Erau ai notri? Adevrata Rezistena? Flcii viteji ce-i ddeau
semnale unul altuia de pe acoperiuri, cu lumini slabe ale lanteme-lor de
buzunar? Uneori, dup miezul nopii, un ir de explozii pu-temice venea
dinspre partea de sud a oraului, dinspre coloniile germane sau i de mai
departe, dinspre valea Hinnom sau Abu Tor sau din tabra Allenby ori de pe
dealurile Mar Ilias nspre Bethleeem. Un huruit nbuit, care se auzea
rostogolindu-se n adncul pmntului, sub asfaltul drumurilor i al fundaiilor
cla-dirilor, zglind geamurile i ajungnd de pe podea n patul meu, mi
producea un or rece.
Singurul telefon din vecintate era la farmacie. Uneori, noaptea trziu,
mi se prea c-l aud sunnd n mod repetat, la cteva strzi mai ncolo, un
sunet insistent acolo unde nu exista nici o ina. i cel mai apropiat aparat de
radio era n apartamentul doctorului Buster, la ase cldiri deprtare nspre
est. Nu aam nimic pana n zori. Nici mcar daca englezii au plecat pe furi
din lerusalim i ne-au lsat singuri, nconjurai de mase de arabi. Nici mcar
daca hoarde de prdtori narmai au intrat cu fora n ora. Nici mcar daca
cei din Rezistena au luat cu asalt cldirea guvemului.
Prin celalalt perete, din dormitorul prinilor mei, nu se auzea nimic.
Mama poate ca citea, n cmaa de noapte, sau fcea o lista de cumprturi
pentru institutul la care lucra. Tatl meu sttea pana la unu noaptea, uneori
chiar pana la doua, ncovoiat, cu capul ncoojurat de un halou de lumina ce
venea de la lampa de birou, concentrat n completarea cartonaelor cu
informaiile de care avea nevoie pentru cartea de istorie a evreilor din
Polonia. Uneori nota cu creionul pe marginea crii: Dovada este
neconcludenta, sau Aceasta poate interpretata altfel, sau chiar, Aici
autorul a gre-it cu desvrire. Uneori i nclina capul autoritar i obosit il optea vreunui tom de pe rafturi: Va trece i vara asta. Va veni iama. i nu

va deloc uor. lar mama i rspundea: Te rog, nu spune asta. Tata: De ce

nu-i aduc eu o ceaca de ceai. Dup ce-l vei bea, o sa dormi i tu puin. Eti
att de obosita. Avea o ezitare n voce, o blndee de miez de noapte. n
timpul zilei vorbea aproape tot timpul ca unjudecator ce mprea sentine.
ntr-o zi, s-a ntmplat o mica minune: una dintre ginile dom-nului
Lazarus a fcut nite oua i le-a clocit pana au ieit din ele cinci puiori
glgioi. Cu toate astea, nu vzusem niciodat vreun coco. Mama a fcut
nite remarci glumee, nsa tata a mustrat-o: Taci din gura. Te poate auzi
biatul.
Domnul Lazarus nu a vrut sa vanda puii. Le-a dat ecruia un nume. i
petrecea toat ziua pe acoperiul ars de soare, cu o expresie de uoara
mirare, purtnd mereu o vesta i pangtica de msurat njurul gatului. Nu prea
avea nimic de lucru, Aproape tot timpul se certa n germana cu ginile sale,
ipa la pui i apoi i ierta, mprtia semine, fredona cntece de leagn,
schimba rumeguul ori se apleca i lua de pejos puiul lui preferat, pe care l
legna la piept ca pe un nou-nscut.
Tata spunea: Daca ne ramane ceva paine sau vreo ceaca de supa
lar mama spunea: I-am trimis ceva. I-a dus biatul. i nite mncare de ovz
de ieri; trebuie s-l spunem ca e penim pui, ca sa nu-l jignim. Dar ce-o sa e
mai ncolo?
Tata rspundea: Trebuie sa facem ce putem i sa nu ne pierdem
sperana.
Mama spunea: Uite, iar vorbeti ca un aparat de radio. nceteaz. Te
poate auzi biatul. n ecare seara stteam toi n buctrie, dup cina i
dup ce ncepea starea de asediuJucandu-ne Monopoly. Mama lua cate un
pahar de ceai n mini, absorbindu-l cldura, dei era vara. Ori sortam timbre
i le lipeam n album. Tatlui meu i plcea s-i aminteasc tot felul de
lucruri despre rile prin care trecusem. Mama nmuia timbrele de pe hrtie.
Dup douzeci de minute pescuiam timbrele din apa i le aezam sa se usuce
pe o bucata de sugativa. Timbrele stteau aezate cu faa n jos, exact ca
fotograile prizonierilor de rzboi italieni, capturai de marealul Montgomery
n Deertul de Vest: stteau n rnduri pe nisipul erbinte, cu minile legate
la spate i cu feele ascunse ntre genunchi.
Apoi tata identica timbrele cu ajutorul marelui catalog engle-zesc,
care avea pe coperta un desen mrit cu timbrul cu o lebd neagra, cel mai
valoros timbm din lume, cu toate ca valoarea lui era de numai unpenny. i
ntindeam mana s-l dau cadrele trans-parente, xndu-mi ochii pe buzele
lui. Tata vorbea despre unele ari cu un fel de ura politicoasa, iar despre altele
cu un respect impus. Vorbea despre populaie, economie, oraele principale,
resursele naturale, siturile arheologice, regimurile politice, tezau-rele
artistice. Vorbea mereu, n special, de marii pictori, muzicieni i poei care,
dup cum spunea el, erau aproape toi evrei, sau de origine evreiasca, sau,
cel puin, pe jumtate evrei. Uneori mi punea mana pe cap sau pe spate,
cutnd nuntrul lui vreun sen-timent reprimat i, dintr-o data spunea:
Maine mergem mpreuna la papetrie. O s-i cumpr un penar. Sau ce
altceva vrei tu. Nu pari prea fericit. o data mi-a spus: Am s-i spun ceva,

un secret pe care nu l-am spus nimnui. A vrea sa rmn ntre noi. Am o

uoara acromatopsie, nu disting bine culorile. Aceste lucruri se mai ntmpla.
Este un defect ereditar. Se pare ca va trebui sa vezi unele lucmri pentru
amndoi. ntr-adevr. La urma urmei, eti inteligent i ai imaginaie.
Erau nite cuvinte pe care tata le folosea fara s-i dea seama ca o
ntristau pe mama. Carpaii, de exemplu. Sau clopotnia. De asemenea opera,
trsur, balet, cornia, plat cu orologii. (Ce era o comis, de fapt? Sau un
fronton? O girueta? O poarta? Cum arata un mire? Sau un cancelar?
Unjandarm? O sonerie?)
Conform nelegerii noastre, tata sau mama veneau n camera mea
exact la zece i un sfert sa se asigure ca nchisesem ntr-ade-var veioza de pe
noptiera. Mama rmnea uneori cinci sau zece minute, se aeza pe marginea
patului i se ls n voia amintirilor. O data, mi-a spus cum, pe cnd era o
fetia de opt ani, sttea ntr-o dimineaa pe marginea unui rau n Ucraina,
lng o moara. Apa era plina de rae. Descria cotitura rului care disprea n
pdure. n acel loc, toate lucrurile duse de apa dispreau ntotdeauna: coji de
copaci sau frimze czute. n curtea morii gsise un oblon rupt de un albastm
pal pe care l aruncase n rau. Avea impresia ca acest rau, care pomea din
pdure i disprea din nou acolo, avea mai multe cotituri n pdure care
completau acest cerc. Aa ca sttuse acolo vreo doua sau trei ore, ateptnd
ca oblonul s-i ncheie drumul i sa reapar. nsa numai raele se ntorceau
napoi.
La coala nvase ca apa ntotdeaiuia curge n jos, deoarece acestea
sunt legile naturii i nu alteie. Dar, cu sigurana, n tim-purile trecute oamenii
credeau n alte legi naturale; de exemplu, credeau ca pmntul era plat i ca
soarele se nvrtea njurul pa-mantului i ca stelele erau aezate pe cer ca sa
ne protejeze. Poate ca legile naturale din vremea noastr sunt i ele nite legi
tempo-rare, care vor nlocuite de altele noi?
A doua zi s-a ntors la rau, dar oblonul albastru nu se ntorsese. n zilele
care au urmat sttuse i ateptase cam o jumtate de ora sau o ora pe malul
rului, dei i dduse seama ca faptul ca oblonul nu se ntorsese nu dovedea
nimic: raul putea circular, dar oblonul se poate sa se agat undeva pe un
mal. Ori ntr-o parte mai ngusta. Ori se poate sa plutit pana dincolo de
moara, o data sau de doua ori, ori chiar de mai multe ori, dar era posibil sa se
ntmplat n timpul nopii, ori n timpul mesei, sau poate ca s-a ntmplat
cnd sttea i atepta, dar ca exact n acel moment n care a trecut ea se
uita cum zbura vreo pasare i nu vzuse oblonul. Fiindc toamna, primvar
i chiar i vara zburau carduri mari de psri fara nici o legtur cu perioada
lor de migrare. De fapt, cum puteai s-i dai seama cat de mare era cercul pe
care-l descria raul nainte de a se ntoarce napoi la moara? Cat dura? O
sptmn? Un an? Poate mai mult? Poate ca exact n acel moment, cnd
sttea pe patul meu i-mi povestea asta, n timpul strii de asediu, n
lerusalim, n o mie noua sute patruzeci i apte, oblonul albastru al copilriei
ei nc mai plutea acolo pe rau, n Ucraina, sau n vile munilor Carpai,
trecnd pe lng mfe proaspt splate, fntni, cornie i clopotnie. Plutind
mai departe de acea moara i cine tie cnd va ajunge la capt ca s-i poat

ncepe drumul de ntoar-cere. S-ar putea sa mai dureze nc vreo zece ani.
Sau aptezeci. Sau o suta apte. Unde putea oblonul albastru, cnd mi
povestea mama mea despre el, la mai mult de douzeci de ani dup ce l
aruncase n apa? Unde erau rmiele lui? Bucile lui zdrobite.
Sfrmturile lui putrezite? Trebuie sa rmas ceva din el. i trebuie sa
rmas ceva, chiar acum n seara n care scriu asta, la aptezeci de ani dup
acea dimineaa de vara cnd mama l anmcase n rau.
n ziua n care oblonul se va ntoarce, n cele din unna, n locul n care
mama l-a aruncat n apa, sub moara, nu va mai putea vzut de ochii notri,
caci ei nu vor mai exista, ci de ali ochi. Ochii vreunui brbat sau ai vreunei
femei care nu i-ar putea nici mcar imagina ca obiectul ce plutete pe rau a
pomit de aici, iar acum s-a ntors. Ce pcat, a spus mama: daca cineva mi
vede semnul plutind dincolo de moara, daca mcar l observa, cum vor ti ca
este un semn, o dovada ca totul este circular? De fapt, e posibil ca acea
persoana care se ntmpl sa e acolo chiar n acea zi i chiar n acel
moment cnd se ntoarce oblonul, sa l ia drept un semn, ca sa vad daca
raul este circular sau nu. Dar pana s-i ncheie drumul din nou, nici acea
persoana nu va mai exista. Un alt strain va sta acolo i din nou nu va avea
nici cea mai vaga idee despre ce a fost. i de aici i nevoia imperioasa de a
spune.
Procesul meu pentru trdare din pdurea Tel Arz a durat mai puin de
un sfert de ora, deoarece ne era frica sa nu m surprini de restricia ieirii pe
strzi. Nu a fost o interogare sub tortura i nici un val de insulte. A fost un
proces calm i destul de politicos. Chita Reznic l-a deschis cu urmtoarele
cuvinte: Sa se ridice acuzatul. (La cinematograful Edison rula un lm n care
Gary Cooper juca rolul unui erif taliar din Montana. Audierea mea se baza pe
procesul-fulger al erifului taliar.)
Ben Hur Tykocinski, preedintele completului de judecata, procuror,
magistrat examinator, unic martor i legislator, vorbea fara a-i mica buzele:
Proi, membru al naltului Comandament. Adjunct i efde operaiuni.
Membru principal al organizaiei noastre. LJn om capabil. Demn de lauda.
Am murmurat: Mulumesc, Ben Hur. (Eram att de mndru nct mi
se pusese un nod m gat.)
Chita Reznic a spus: Acuzatul va vorbi doar atunci cnd este ntrebat.
Acuzatul acumsataca.
Ben Hur a replicat: Taci, Chita.
Dup un moment de tcere Ben Hur rosti o propoziie dureroasa, doar
din doua cuvinte: Ce pcat.
Tcu din nou. Apoi, gnditor, aproape cu compasiune, a continuat:
Avem trei ntrebri. Curtea va hotr pedeapsa n funcie de sinceritatea
rspunsurilor la aceste ntrebri. II va ajuta foarte mult pe acuzat daca va
raspunde cu precizie. Care era motivul? Ce a aat inamicul? i care era
recompensa trdrii? Curtea va aprecia rspunsurile scurte.
Am spus: Bun. E cam aa. A: Nu sunt un trdtor. Dimpotriv. Am obinut informaii importante de la inamic sub pretextul ca ne predam reciproc
lecii de engleza i ebraica. Acesta este Punctul A.

Chia Reznic spuse: Minte. E un tradatorjosnic i un mincinos.

i apoi Ben Hur: Chita. E ultimul avertisment. Acuzat. Continua. i mai
scurt, te rog.
Am continuat: Bun. B: Nu am dat iQfomiaii. Nici nu mi-am dat mcar
numele. i, cu sigurana, nu am fcut nici o aluzie la existena subteranelor.
Sa continui? Daca nu eti prea obosit.
Chita rase nervos i servil i spuse: Las-m s-l erb pe Pro puin.
Doar cinci nunue. i apoi o sa cnte ca un canar.
Ben Hur zise: Eti dezgusttor, Chita. Vorbeti exact ca un mic nazist.
Ridica piatra de colo, nazistule nu, cealalta-i pune-o n gura. Aa. Acum
nchide gura. Acum vom avea linite pe toat durata procesului. Trdtorul
este rugat s-i ncheie discursul, daca nu a fcut-o deja. C, am spus,
forndu-m sa nu trag cu ochiul nspre Chita, care aproape ca se neca cu
piatra. Eram hotrt sa privesc x n acei ochi glbui, ca de vulpe, care nu
clipeau. C: Nu am primit nimic de la inamic. Nici un r de aa sau un iret.
Din principiu. Am tenninat. Nu am fost trdtor, am fost spion. Mi-am urmat
instruciunile ntocmai. Ai cam exagerat a spus Ben Hur trist, cu rul de
aa sau cu iretul i aa mai departe. Dar simtem obinuii cu asta. Ai vorbit
foarte bine, Pro. Sunt achitat? Sunt liber? Acuzatul a tenninat. Acum
acuzatul sa tac.
Urma un alt moment de tcere. Ben Hur Tykocinski i ainti privirea la
trei rmurele. ncerca de vreo patru sau cinci ori sa le fac sa stea ca un
trepied, dar de ecare data cdeau. i-a scos bnceagul, a scurtat o rmurea,
a cioplit alta pana a reuit sa le fac sa stea ntr-un aranjament perfect
geometric. Dar nu i-a pus bri-ceagul la loc, l balansa pe dosul minii ntinse,
cu lamasclipitoare n direcia mea. A spus: Curtea l crede pe trdtor cu
privire la faptul ca are informaii de la inamic. Aceasta curte chiar accepta
faptul ca trdtorul nu ne-a informat. Curtea respinge cu dezgust falsa
mrturie ca nu a primit nimic: trdtorul a primit napolitane, limonada, o
bucata de camat, lecii de engleza i o Biblie cu Noul Testament, o carte care
ataca popoml nostru. Nu am primit nici o bucata de camat am spus
aproape optit.
Trdtorul mai este i meschin. Irosete timpul Curii cu camai i alte
lucruri nenseinnate. Ben Hur! Un sunet bmsc i disperat iei din mine. Un
strigat de protest mpotriva nedreptii: Ce i-am fcut? Nu i-am spus nimic.
Nici mcar un cuvnt. i nu uita ca eu am pus bazele acestei organizaii i eu
te-am numit comandant-ef. Dar acum s-a ter-minat. Drept care dizolv
organizaia LSM. Jocul s-a terminat. Ai auzit vreodat de Dreyfus? Emile Zola,
scriitorul? Sigur ca nu. Dar nici nu mai mi pasa. Organizaia e dizolvata i
acum ma duc acas. Pleac atunci, Pro. Plec acas i va dispreuiesc pe
amndoi. Du-te. Nu sunt un trdtor. Nu sunt un informator. E o calomnie.
Cat despre tine, Ben Hur, eti doar un copil cu maniapersecuiei. Am o
grmad de material despre asta n enciclopedie. Ei? De ce nu pleci atunci?
Tot spui ca pleci, pleci i-ai prins radacim acolo. Cat despre tine, Chita, spunemi, i-ai ieit din mini? Nu mai manca pietre. Da. Poi sa o scoi. Nu, nu o

arunca. Pstreaz-o. S-ar putea sa mai ai nevoie de ea. Ce vrei s-mi

facei? O sa vezi, Pro. Asta nu e scris n enciclopedie.
Aproape fara a scoate un sunet, am spus: Dar n-am divulgat
nimic. Asta-l adevrat. i nu am primit nimic de la el. i asta e mai mult
sau mai puin adevrat. Sau aproape. Atunci de ce naiba? De ce.
Trdtorul a citit cinci enciclopedii i nc nu nelege ce a fcut. S-l
explicam? Ce zici, Chita? S-l deschidem ochii? Da? Foarte bine, atunci. Noi
nu suntem naziti. Aceasta Curte crede n explicarea raionala a deciziilor
sale. Bine. Este pentru ca i iubeti dumanul, Pro. A iubi dumanul, Pro,
este mai rau dect a trada nite secrete. Mai rau dect a trada nite lupttori.
Mai rau dect a informa. Mai rau dect a le vinde arme. Chiar mai rau i
dect a merge i a lupta de partea lor. A-i iubi dumanul este culmea
trdrii. Haide, Chita. Mai bine sa plecam. O sa se dea restricia de ieire pe
strzi n curnd. i nu e sntos sa respiri acelai aer cu trdtorii. De acum
ncolo, Chita, tu eti secundul. Numai ine-i gura. (Eu? Stephen Dunlop?
ntreg stomacul mi se prbui i totul era mpins njosJos, aveam o senzaie
ca aceea cnd te prvleti ntr-o fntn. De parca mai aveam un stomac n
stomac, o groapa adnc i totul curgea n ea. S-l iubesc? Pe el? Era o
minciuna. Culmea trdrii? Cimi putea spune mama ca oricine iubete nu
poate un trdtor?)
Ben Hur i Chita erau foarte departe. Am izbucnit ntr-un urlet: Suntei
nebuni! Suntei demeni! l ursc pe Dunlop ala, cu faa aia de meduza! l
ursc! l detest. l dispreuiesc! (Trdtor. Mincinos. Josnic.) ntre timp,
pdurea s-a golit. naltul Comandament a disprut. Se ntuneca n curnd i
urma restricia de ieire pe strzi. Nu voiam sa merg acas. Voiam sa merg n
muni sa devin un biat al muntelui. Sa triesc de unul singur. Pentru
totdeauiia. Sa nu aparin nici unei lumi. i astfel nu voi im trdtor. Oricme
aparine unei lumi sau cuiva anume, trdeaz.
Pinii munnurau i chiparoii foneau: Taci, josnic trdtor.
Acestea erau cile care-mi erau deschise, conformplanului logic pe
care-l nvasem de la tatl meu s-l fac n momente de criza. Le-am scris pe
toate pe un cartona alb de pe birou. Unu: s-l ctig pe Chita de partea mea
(Timbre? Monede? S-l spun o poveste de groaza pe episoade?) lar apoi s-l
scoatem pe Ben Hur din poziia de comandant-ef. Doi: separarea. Sa gsesc
o noua micare de rezistena i sa pun pe lista noi lupttori. Trei: Sa fug n
peterile Sanhedryia i sa stau acolo pana mi rectigam inocena. Ori s-l
spun totul sergentului Dunlop, acum ca nu mai aveam nimic de pierdut. Ben
Hur i Chita ar merge la nchisoare, iar eu a dus n Anglia, pentru a ncepe
o noua viaa cu o alta identitate. Acolo, n Anglia, mi-a face legturi, m-a
mprieteni cu minitrii guvemului i cu regele, pana a gsi momentul potrivit
sa lovesc direct n inima regimului i sa scap pmntul nostm de ei. Doar eu,
singur. Lar apoi, le-a da lui Ben Hur i lui Chita o amnistie plina de dispre.
Sau nu.
Mai bine sa atept.
Ma voi narma cu o rbdare de er i-mi voi ine ochii deschii. nc mi
mai dau sfaturi de acest gen. nsa nu le respect)

Voi atepta calm. Daca Ben Hur comploteaz mpotriva mea, voi
supravieui. Nu voi face nici un pas care poate slabi sau separa subteranele.
Dup rzbunarea lor i dup pedeapsa (i ce altceva mai pot s-mi fac?), ma
vor ruga, aproape sigur, sa ma altur lor, din nou. Oricum, ce pot face ei fara
mine? Sunt doar nite scursuri. Nite pui cu capctele tiate. Dar nu ma voi
grbi sa accept. i voi lsa sa se roage. Sa ma implore. S-i ceara iertare. Sa
recunoasc faptul ca nu-au fcut o nedreptate.
Tata, am spus n acea seara, ce am face daca ar veni engle-zii, sa
zicem, naltul Comisar sau chiar regele i ar recunoate ca ne-au fcut o mare
nedreptate? i ne-ar ruga sa i iertam?
Mama zise: Sigur ca i-am ierta. Cum sa nu. Ce vis minunat
ai. Englezii a spus tata. nti trebuie sa vericam cu grija cat de sinceri
sunt. Daca ar exista vreun motiv ulterior. Cu ei orice este posibil. Dar daca
vin germanii i ne implora s-l iertam? Asta e greu a spus mama Asta va
dura mult. Probabil ca muli ani. Poate tu o sa trieti asta. Eu nu.
Tata se gndea adnc. n cele din urma, m-a atins pe umr i mi-a spus:
Att timp cat noi, evreii, suntem puini i slabi, englezii i toi pgnii vor
continua sa ne cotropeasc pana n inuturile arabe. Cnd vom putemici,
cnd vom muli i ne vom putea apra, ntr-adevr, este posibil ca ei sa
vina sa ne vorbeasc mieros. En-glezi, germani, rui, ntreaga lume va veni i
ne va canta serenade. n acea zi i vom primi cu politee, Nu le vom respinge
minile ntinse, dar nici nu-l vom mbria ca pe nite frai de mult pier-dui.
Din contra. Vom respecta i vom suspecta. Apropo, ar de preferat sa ne
aliem, nu cu naiunile europene, ci cu vecinii notri arabi. Pana la urma,
musulmanii sunt singura noastr legtur de snge. Desigur ca toate acestea
sunt departe, probabil chiar foarte departe. i aduci aminte de rzboiul
troian? Despre care am citit mpreuna iama trecuta? De bine-cunoscuta
zicala: Ferete-te de greci cnd i aduc daruri? Ei, bine, nlocuiete-l pe
greci cu en-glezii. Cat despre germani, atta timp cat ei nii nu-i acorda
iertarea, este posibil ca ntr-o buna zi sa i iertam. Dar daca ei nii se vor
ierta, noi nu o s-l iertam niciodat.
Nu am renunat: Dar n cele din urma ne vom ierta dumanii sau
nu? (Aveam o imagine n cap n acel moment, o imagine precisa, plina de
detalii: mama i tata i sergentul Dunlop stand mpreuna n aceasta camera,
ntr-o smbt dimineaa. Band ceai i discu-tand n ebraica despre Biblie i
despre siturile arheologice din leru-salim, comentnd n latina sau n greaca
clasica despre grecii ce aduceau daruri. i Yardena i cu mine eram ntr-un
col al tabloului; ea cntnd la clarinet, iar eu, aezat pe covor, nu departe de
picioarele ei, o fericita pantera a subteranei.)
Mama zise: Da, i vom ierta. Sa nu poi ierta este ca o otrava.
Ar trebui sa ma duc a Yardena s-l cer iertare pentru ceea ce aproape
ca nu am vzut, nu cu intenie. Pentru gndurile care mi veniser n minte de
atunci. Dar cum puteam s-o fac? Ca s-l cer iertare ar trebui s-l spun ce s-a
ntmplat, iar povestea n sine era un fel de trdare. Astfel nct s-l cer
Yardenei iertare ar un fel de trdare a trdrii? Complicat. Oare trdarea
unei trdri anulea-za trdarea iniiala? Ori o face de doua ori mai mare?

Asta chiar este o ntrebare.

Nu ai voie sa duci niciodat un lupttor rnit la spital, deoarece acesta
este primul loc n care CID se va grbi dup orice operaie, n cutarea
lupttorilor rnii. De aceea subteranele au propriile lor puncte de prim
ajutor, pentru a avea grija de cei rnii i unul din acestea era apartamentul
nostru, deoarece mama a fcut coala de asistente medicale la spitalul
Hadassah, cnd a ajuns n tara. (A studiat doar doi ani, nsa, deoarece n al
doilea an s-a cstorit, iar n al treilea m-am nscut eu, astfel ntrerupndu-l
studiile.) n dulapul de la baie era un sertar care era ncuiat cu lact. Nu
aveam voie sa ntreb ce era n el i nici mcar sa observ ca era mereu
ncuiat. Dar, o data, cnd prinii mei erau la lucru, l-am deschis cu grija (cu
o bucata de sarma ndoita) i am descoperit o rezerva de bandaje,
pansamente, seringi, diferite pachete cu medicamente, recipiente, sticle
sigilate, unguente pe care era scris n limbi strine. i tiam ca daca ntr-o
noapte, n timpul strii de asediu, auzeam vreun scrit furiat, urmat de
vocijoase, oapte, un chibrit aprinzaridu-se, uieratul ceainicului, nu aveam
voie s-mi prsesc camera. Ca sa nu vad salteaua de rezerva ntinsa pe
podeaua de pe hol sub hrile mari, care va disprut fara urma pana
dimineaa. De parca a visat. Netiind ca este una dintre cele mai grele
datorii ale unui om al subteranelor.
Tatl meu era aproape orb pe ntimeric i de aceea nu a fost niciodat
implicat n raidurile de noapte pe baricade sau la staiile de poliie forticate.
Dar avea o sarcina speciala: aceea de a compune sloganuri n engleza,
denunnd perdul Albion, care promisese n mod public ca ne va ajuta sa ne
construim un pmnt evreiesc de batina aici, iar acum, ntr-un act de cinica
trdare, i ajuta pe arabi sa ne zdrobeasc. L-am ntrebat pe tata ce nseamn
trdare cinica. (De ecare data cnd tata mi explica vreo idee strin mie,
prea concentrat, responsabil, asemenea unui om de tiina care tuma un
lichid preios dintr-o eprubeta n alta.) A spus: Cinic: rece i calculat. Egoist.
Cuvntul vine de la kyon, cu-vantul din greaca veche care nseamn caine.
Cnd se va ivi vreo ocazie potrivita, o s-i explic legtura dintre cinism i
cini, care, destul de ironic, sunt, n mod normal, consideraji simbolul
loialitii. E o poveste destul de lunga, care arata ingratitudinea oamenilor
faa de animalele care le sunt cele mai folositoare lor, cum ar cinele,
cataml, calul, mgarul, ale cror nume au devenit nite injurii, n timp ce
animalelor slbatice periculoase cum ar leul, tigrul, lupul i chiar vulturul de
prada, li se acorda un respect nemeritat n majo-ritatea limbilor. Oricum,
pentru a ne ntoarce la ntrebarea ta, trada-rea cinica este o trdare cu snge
rece, imorala i fara sentimente. ntrebam (pe mine, nu pe tata): Exista oare
trdare care sa nu e cinica? Care sa nu e egoista i calculata? Exista oare
trdtor care sa nu e josnic? (Astzi cred ca exista.) n sloganurile din
engleza ale tatlui meu pentru Rezistena, perdul Albion era acuzat de
continuarea crimelor nazitilor, de vinderea ultimelor sperane ale unei na
{iuiu decimate pentru petro-lul arabilor i bazele militare din Orientul
Mijlociu.

Poporul din care s-au ivit Milton i Lord Byron ar trebui s-i dea seama
ca petrolul cu care se nclzete iama este ptat de sngele vrsat de
supravieuitorii neamului persecutat. Guvemul laburist britanic stoarce de
la noi pentru a corupe regimele arabe care se plng mereu ca nu au destul
spatiu ntre oceanul Atlantic i golful Persic i de la muntele Ararat nspre
nord spre Bab al-Manadab nspre partea cea mai ndeprtat spre sud. (Am
veri-cat pe harta: chiar aveau destul spaiu. Pmntul nostru era un punct
mic n marea expansiune a lumii arabe, un varfde gmlie n Imperiul
Britanic.) Cnd terminani de construit racheta, unna sa o intim nspre palatul
regal, chiarn inima Londrei i s-l foram sa plece de pe pmntul nostru.
(i ce se va ntmpla cu sergentul Dunlop? El iubea Biblia i pe noi. Ar
lsat sa stea aici, ca un oaspete de onoare special al sta-tului evreiesc? Ma asigura eu de acest lucru. A scrie o recoman-dare pentru el.)
Tata i scria sloganurile noaptea, cnd nu fcea cercetri pen-tru
istoria evreilor din Polonia. Scria n ele citate din poeziile englezeti, penim a
stami sentimentele. Dimineaa, n drum spre lucru, i ddea cate o bucata de
hrtie, ascunsa ntr-un ziar, omului sau de contact (baiatut care arata ca o
barza, ucenic la bcnia fraplor Sinopsky). Sloganurile erau duse apoi la
tipograa secreta (npivnia lui Kolodny). Douazile mai trziu, ele apreau pe
zidu-rile cldirilor, pe felinare i chiar pe zidurile staiilor de poliie unde lucra
sergentul Dunlop.
Daca CID ar descoperi sertarul mamei mele sau sloganurile tatlui
meu, ar amndoi nchii n lagrul rusesc, iar eu a lsat singur. A pleca
n muni i a trai ca un biat al muntelui.
Am vzut un lm la cinematograful Edison despre o banda de
falsicatori: o ntreaga familie, frai, veri, cumnai. Cnd am ajuns acas am
ntrebat-o pe mama daca erain i noi o familie de proscrii. Ea mi-a spus: Ce
am fcut? Am jefuit noi pe cinevaPAm nelat noi pe cineva? Am vrsat
sngele cuiva, fereasc sfntul? lar tata: Cu sigurana ca nu. Dimpotriv:
legea britanica este, de fapt, ilegala. Legea lor se bazeaz pe represiune i
falsitate, pentru ca li s-a dat lerusalimul de ctre celelalte naiuni ale lumii pe
baza angajamentului de a construi un pmnt al evreilor, iar acnm ei i
ndeamn pe arabi sa distrug acest pmnt, ba mai mult, chiar i ajuta sa o
fac. n timp ce vorbea, furia i se ntrezrea n ochii sai albatri mrii de
lentilele ochelarilor. Mama i cu mine schimbam priviri pe fari, deoarece
iria tatlui meu era una blnd, o furie literara. Pentru a alunga englezii i a
nfrunta armatele arabe aveai nevoie de un alt fel de furie, o furie slbatic
ce nu poate expli-cata n cuvinte, un fel de furie ce nu exista n casa
noastr sau n cele din vecintate. Poate ca a existat doar n Galileea, n vai,
n kibutzurile din Negev, n muni, unde se antrenau n ecare noapte
lupttorii adevratei Rezistene. Poate ca m acele locuri se forma acest fel de
furie. Noi nu tiam cum arata acea furie, dar tiam ca fara ea am fost
pierdui. Acolo, n deert, n cmpii, n lanul munilor Carmel, n valea
erbinte Beit Shean, cretea o noua rasa de evrei; nu erau palizi i miopi ca
noi, ci bronzai i putemici i aveau n ei izvoare nesecate de furie crinunala.

O furie plina de indj. Yiare care din cnd n cnd strfulger prin ochelarii
tatlui m^u i care ne fceau pe mine i pe mama sa zmbim uor. Mai puin
dect o clipire. O miniconspiraie, o subterana n alta subte-rana, de parca o
clipa ar deschis un sertar interzis n prezena mea. De parca mi sugera ca
existau, cu sigurana, doi aduli i un copil n camera, dar ca n mintea ei, cel
puin, nu neaprat eu eram copilul. Nu ntotdeauna, oricum. M-am dus bmsc
nspre ea i am mbriat-o cu putere n timp ce tata aprindea lampa de
birou i se aeza pentru a aduna informaii despre istoria evreilor n Polonia.
i atunci de ce gustul dulce al acelui moment era amestecat cu sentimentul
amrui al unei buci de creta care scrie pe tabla, gustul mocnit al
trdrii?
n acel moment ma hotrsem sa le spun: Am terminat-o cu Ben Hur
i Chita. Nu mai suntem prieteni.
Tata sttea cu spatele la noi i cu faa nspre teancurile de cri
deschise de pe biroul lui. M-a ntrebat: Ce ai mai fcut de data asta? Cnd ai
sa nvei sa le i loial prietenilor tai?
I-am spus: Ne-am desprit.
Tata i-a ntors scaunul i a ntrebat cu vocea sa plina de sine:
Desprire? ntre Fiii Luminii i Fiii ntunericului?
i mama: Se trage din nou. Se aude destul de aproape.
Am spus deja cat de fascinat eram de oameni ca Ben Hur, oameni care
sunt tot timpul nsetai, a cror sete de nepotolit le da o cruzime sonmoroasa
ca aceea a unei feline slbatice o auto-ritate rece, cu ochii pejumatate
nchii. Asemenea eroilor regelui David despre care am studiat la ora de
religie, am ntotdeauna aceasta pomire de a le oferi tot ce am. De a-mi risca
viaa pentru a le aduce apa din fntnile dumanilor. i toate acestea cu
slaba sperana de a auzi dup aceea din colul gurii de leopard cuvintele
magice: Eti biat bun, Pro,
Exista i un altfel de oameni care ma captiveaz, pe lng aceti
leoparzi nsetai. Pe feele acestor oameni vad ceva diametral opus expresiei
de pe faa leoparzilor, nsa au ceva n comun care nu se poate deni, dar care
nu este greu de observat. Vreau sa spun, oame-nii care sunt ntotdeauna
rtcii. Cum e sergentul Dunlop, de exem-plu. i n perioada despre care
scriu, ca i acum, cnd scriu, am descoperit mereu ceva dureros de atrgtor
la oamenii rtcii, care merg prin viaa de parca lumea ar o staie de
autobuz necunoscuta, ntr-un ora necimoscut, n care au cobort din
greeala i acum habar nu au unde au greit, cum sa se descurce, unde sa
mearg.
Era un om destul de bine fcut i nalt, un om mare i ndesat, dar
bland. Mai degrab cartilaginos. n ciuda uniformei i a armei, a treselor de
sergent pe mneci, a strlucirii argintii a numerelor de pe umerii sai, a
chipiului negru, prea im om care tocmai se trezise dintr-un loc luminos n
ntuneric, sau invers. Prea ca un om care a pierdut cndva ceva foarte
preios i acum nu-i poate aminti ce a pierdut, cum arata, sau ce ar face cu
acel lucru daca l-ar gsi. Era acolo, cutreierndu-i mereu propriile sale
ncperi interioare, pivniele, magaziile i chiar daca s-ar mpiedicat de

lucrul pe care-t pierduse, cum l-ar putut recunoate? Ar trece cu greu peste el i ar continua sa caute. Ar pai greoi nainte n ghetele sale mari,
ajungnd i mai departe i din ce n ce mai obosit. Nu uitasem ca el
reprezenta inamicul i totui simeam nevoia s-l ntind mana. Nu ca sa dam
mana, ci ca s-l sprijin. Ca pe un copil sau pe un orb.
Ma furiam aproape n ecare noapte n Orient Palace, cu nite
exemplare din Engleza pentru strini i Limba noastr pentru imigrani i
pionieri sub bra. Nu mi mai pasa daca leopardul i aghiotantul lui ma mai
unnareau pe alei.
Ce mai aveam de pierdut?
Am traversat rapid camera decadenta cu fumul de igara i halb>; te ei
de bere, ignornd rasul desfrnat, abinndu-m sa atinfe postavul verde de
pe masa de biliard, fara sa ma uit la decolteul fetei de la bar, mergnd drept,
cu determinarea unei sgei n zbor, m-am grbit spre camera din spate i
m-am aezat la masa lui.
O data mai mult, mi-am dat seama ca venisem degeaba: nu era acolo,
dei stabiliserm data. Uneori uita. Uneori se mpotmolea. Uneori, dup ce-i
termina ziua de lucru n departamentul de con-tabilitate, era dintr-o data
trimis ntr-o misiune n aer liber, fcnd de garda la vreun ociu potal sau
vericnd acte de identitate la vrcun punct de control. i, uneori, aa mi
sugera mie, eranchis n baraca, indc salutase prea ncet ori pentru ca unul
dintre bocanci era mai lustruit dect celalalt.
Cine-o vzut oare, n realitate sau n lme, vreun duman zpcit?
Sau unul timid? Sergentul Dunlop era un duman zpcit i foarte sos. O
data, l-am ntrebat daca l atepta vreo soie sau nite copii acas la el n
Canterbury. (Aceasta inteniona sa e un mod inofensiv de a-l sugera ca a
venit, cu sigurana, vremea ca englezii sa ne prseasc pmntul, spre
propriul lor bine cat i al nostru.) Pe sergentul Dunlop l alannase ntrebarea
mea, capul i s-a retras ntre umeri ca al unei broate estoase speriate,
minile sale mari i pistruiate se micau rapid, confuze, de la genunchi pe
masa i invers, iar apoi a roit de la obraji pana la frunte i urechi, asemenea
unei pete de vin ntinzndu-se pe o faa de masa alba. A nceput un ir lung
de scnze n ebraica sa rococo: pentru moment i urma dnimul n
singurtate, dei bunul Dumnezeu ne-a spus n mod precis ca nu e bine
pentru om sa e singur.
Uneori l gseam pe sergentul Dunlop stand i ateptndu-m la
aceeai masa, cu colurile cmii atamand din pantaloni, cu burta czut
peste curea, acoperind catarama strlucitoare un om moale i campuhav.
Se ntmpl sajoace singur dame i la sosi-rea mea ddea sa nceapajocul, se
scuza i punea rapid piesele n cutie. Spunea ceva de genul: Oricum, voi
pierde n curnd i mi arunca un zmbet ce vroia sa zic te-rog-nu-mi-lua-nseama-zambetul i pejumatate zmbind, ncepea sa roeasc, prnd ca
roeaa i cretea stnjeneal i devenind i mai stnjenit dup ce roea.
Dimpotriv, i-am spus o data, oricum, vei ctiga.

S-a gndit, a neles mesajul i mi-a zmbit dulce, ca i cum a rostit

o remarca care l depea i pe cel mai inteligent losof. Dup ce s-a gndit
mai bine mi-a spus: Nu aa. n victoria mea ma voi nfrnge pe mine.
Cu toate astea, a fost de acord sajoace cu mine nc o data i a
ctigat, ceea ce l-a umplut de ojena lamentabila. A nceput sa se scuze ca i
cum, btndu-m pe mine, adugase personal ceva n plus la crimele
opresivului regim britanic.
Uneori, n timpul leciilor de engleza, se scuza pentru structura
complicata a timpului i numarui mare de verbe neregulate. Prea ca se
nvinovete pe el nsui i caracterul sau coniz pentru faptul ca limba
engleza folosete un singur cuvnt acolo unde ebraica folosete doua: de
exemplu se spune un pahar (glass) cu apa i un ochi de geam (glass) ; o
masa (table) de seara i un tablou (table) statistic, un urs (bear) cenuiu
i a purta (to bear) o povara; o zi erbinte (hot) i un curry iute (hot) ,
a aranja o ntlnire (date) i a manca o curmala (date) . n timp ce la
leciile de ebraica, de cate ori i ddeam tema de casa, ma ntreba umil: Pai?
O bruta nu tie? i nici un prost nu nelege?
Daca i ludam munca, ochii lui copilroi se luminau i un zmbet
modest, afectuos i tremura pe buze, nainte de a i se revrsa pe obrajii sai
rotunzi, prnd ca i se ntinde pe tot corpul pe sub uniforma. Murmura: Nu
am meritul acestei laude.
Dar, uneori, chiar pe la mijlocul leciei, lsa treaba la o parte i ncepea
sa vorbeasc. Uneori se las purtat de val i ncepea s-mi relateze toate
brfele din baraca, chicotind de parca era ocat de rutile care-l ieeau din
gura: cine mina autoritatea cui, cine strngea pe ascuns dulciuri i igri, cine
nu se spala niciodat, cine fusese vzut band n bar cu o femeie despre care
susinea ca era sora lui.
Daca discutam despre situaia politica, eu deveneam un profet furios,
iar el doar ncuviina i spunea ntr-adevr sau Vai. O data a spus:
Poporul Profeilor. Popoml Crii. Mcar daca ar putea inlra n posesia
moterurii lui fara vrsare de snge nevinovat.
Uneori conversaia se transfonna n poveti biblice i atunci era randul
meu sa ascult cu gura cscat n timp ce el ma uimea cu observaiile sale pe
care profesorul nostru, donmul Zerubbabel Gihon, nu le-ar putut contempla
nici n cele mai fanteziste vise ale sale. Se dovedea, de exemplu, ca
sergentului Dunlop nu-l plcea de regele David, dei i era mila de el. David al
sau era un biat de la ara, care era croit penim un poet i un iubit, dar pe
care Dumnezeu l-a fcut rege, ceea ce nu i se potrivea i l-a condamnat la o
viaa plina de rzboi i intrigi. Nu trebuie sa ne nuram ca la sfritul vieii,
David era chinuit de acelai duh rau, pe care el nsui l-a vrt n suetul
predecesorului sau, Saul, care era un om mai bun dect el n cele din urma,
cei doi, cel care mana mgarii i pastorul, au avut aceeai soarta.
Sergentul Dunlop vorbea despre Saul, David, Micol, lonatan, Absalom i
loab cu tonuri de uoara mirare, de parca i ei erau nite tineri din
subteranele evreieti cu care sttuse odat n Orient Palace, nvnd de la ei
ebraica i predndu-le puina listina. Avea un sentiment de afeciune i

compasiune penim Saul i lonatan, dar, dintre toi, cel mai mult o ndrageape
Micol, ica lui Saul, care nu a avut niciodat copii i-l mai plcea i de Paltiel,
u al lui Lai, care a plns-o pana ce Abner l-a exilat i, astfel, urmrindu-i
soia, care nu mai era a lui i totui fara a o urmri, a fost i el exilat la randul
lui, disprnd din cronici.
Dar cu excepia lui Paliel, ma gndeam eu, aproape toi erau trdtori:
lonatan i Micol l-au trdat pe tatl lor, Saul; loab i ceilali i ai lui eruia;
dreptul Absalom, Amnon; Adonia, u haghitei -erau toi trdtori i cel mai
mare trdtor dintre toi era regele David nsui, David despre care noi
cantam: David, regele Israelului, mai triete, triete, triete nc. Cu toii
preau uor comici n versiunea sergentului Dunlop: nite amarai de agitai,
care semnau, mai degrab, cu oerii CID pe care mi-l brfea: unul era
gelos, altul slugamic, altul suspicios. n povestirile sale toi preau prini ntro panza suprarealista de ndrgostiri, dorine, gelozii i intrigi, dorina de
putere i rzbunare. (lata-l din nou pe aceti oameni nsetai, aceti leoparzi
nerbntai a cror sete nu poate stpnit niciodat de nici o apa a lumii.
Urmritori i unnarii. Orbi ce sapa o groapa i cad n ea.)
Cutm, n zadar, un rspuns zdrobitor, care sa salveze onoarea regelui
David i a domnului Gihon i, de fapt, onoarea ntregului nostru popor.
tiam ca era de datoria mea ca n aceste conversaii sa contrazic ceva din
ceea ce spunea sergentul Dunlop. Dar ce ar trebuit sa apar? Nu tiam
atunci (i nici astzi nu tiu bine). i, totui, inima mea se ndrepta nspre ei
toi, spre Saul, prsit i dezamgit, judecat de Samuel pentru trdare i
condamnat la a plati cu coroana i cu viaa sa pentru faptul ca nu avea o
inima de piatra. nspre Micol i lonatan, ale cror suete erau att de legate
de suetul dumanului familiei lor, nct nu au ezitat s-i trdeze tatl i
tronul i sa urmeze leopardul. Chiar aveam un sentiment de simpatie faa de
David, regele trdtor care i-a trdat pe toi aceia care l-au iubit i a fost
trdat, la randul sau, de aproape toi.
De ce nu ne puteam aduna cu toii, mcar o data, n camera din spate
a cafenelei Orient Palace, sergentul Dunlop, mama, tata, Ben Gurion; Ben
Hur, Yardena, Marele Muftiu Hj Amin; profesorul meu domnul Gihon,
conductorii subteranei; donmul Lazarus i naltul Comisar, toi, chiar i Chita
cu mama lui i cei doi tai altemativi ai sai i sa ne nelegem unii pe alii, n
cele din urma, sa facem anumite concesii, sa ne mpcm, sa ne iertam unii
pe alii. De ce nu puteam merge cu toiijos, pe maul rului, sa vedem daca
oblonul albastru s-a ntors?
E destul pentru astzi, mi reteza sergentul Dunlop reveria. Hai sa
plecam i sa ne ntoarcem maine: n sudoarea frunilor noastre sa ne
mbogim cunotinele, ca sa nu ne mbogim i durerea.
Dup care ne despream fara a ne da mana, deoarece nelesese
singur ca nu aveam voie sa dau mana cu opresorii strini. Aa ca ne
despiueam dnd din cap la ntlnire i la plecare. i care era informaia
secreta pe care reuisem sa o scot de la sergentul Dunlop, ca urmare a
relaiei noastre?
Nu prea mult. Puin de ici i de colo.

Cate ceva despre programul de somn n staia de poliie forticata.

Cate ceva (de fapt destul de important) despre lista cu serviciul de
noapte.
Relaii personale ntre oeri i ntre soiile lor. Unele detalii despre
activitatea de rutma m baraci.
i nc ceva care, probabil, nu poate considerat ca un rezultat al
spionajului meu, dar pe care l voi meniona totui. La un mo-ment dat
sergentul Dunlop mi-a spus ca, dup prerea lui, manda-tul britanic n statul
evreiesc se sfrete aici i ca vorbele profe-ilor se vor dovedi a adevrate
exact aa cum spune Biblia i totui, i prea rau de oamenii din Canaan,
referindu-se la arabii locali i, n special de steni. Credea ca dup ce armata
britanica va plecat, evreii se vor ridica i-i vor nfrnge inamicii, ca satele
din piatra vor distmse, ca pajitile i grdinile vor transformate n slauri
ale acalilor i ale vulpilor, ca fntnile vor seca, ca stenii i fermierii i
culegtorii de msline i ngrijitorii de smochini i pastorii i cei care mana
mgarii vor cu toii alungai n slbticie. Poate ca era voia Creatorului ca ei
sa devina nite oameni persecutai, n locul evreilor, care se ntorceau, n cele
din urma, la motenirea lor. Necunoscute sunt cile Donmului, a spus
sergentul Dunlop cu tristee i cu un aer de uoara uimire, de parca ajunsese,
dintr-o data, la o concluzie care-l atepta de mult timp: Pe cel pe care l
iubete l pedepsete aspru i pe cel pe care-l dezrdcineaz, l iubete.
Umbla un zvon prin mprejurimi; britanicii urmau sa impun o stare de
asediu generala, pe timp de zi i de noapte, pentru a face percheziie din
casa n casa ca s-l descopere pe lupttorii din Rezistena i depozitele
secrete de armament.
Cnd Tata a venit de la lucm n acea dup-amiaz ne-a chemat sa ne
adunam toi trei n buctrie pentru o scurta edina. Avea de discutat ceva
serios i cu caiile pe faa. A nchis ua i geamul, s-a aezatjos, mbrcat n
hainele sale kaki bine calcate, cu buzunarele mari i a pus pe masa, n faa
lui, un pachet nvelit cu o hrtie maro. Era ceva n el, a spus el, sau strict
vorbind, nite lucruri pe care trebuia sa le ascundem pana se termina totul.
Era, cu sigurana, logic sa presupunem ca nu vom scpa de cercetri, dar se
considera ca era mai uor sa gsim o ascunztoare pentru acest obiect n
aparta-mentul nostru. i eram absolut pregtii sa rezistam ncercrii.
Ma gndeam: are dreptate sa nu ne spun ce este n pachet, pentru a
nu o alanna pe mama. (Dar daca nici el nu tie?) E im-posibil: tata trebuie sa
tie. Cat despre mine, am presupus imediat ca trebuie sa conin dinamita
sau TOT, sau nitroglicerina sau ceva mult mai putemic, ceva nou descoperit,
o substana exploziva revoluionara de care nu se mai pomenise nainte:
vreun compus apocaliptic pe care l-am creat aici, n laboratoarele secrete ale
Rezistenei. O lingura din el ar putea arunca n aer jumtate din ora.
Dar eu?
O linguria ar de ajuns pentru racheta noastr cu care am amenina
palatul regelui din Londra.
Aceasta era ocazia pe care o ateptam. Trebuia, cu orice pre, sa
extrag, n secret, cantitatea de care aveam nevoie din pachet.

Daca reueam, cei din LSM m-ar imptora n genunchi s-l iert i sa ma
ntorc.
i i-a ierta. Plin de dispre. i a accepta sa ma ntorc. Dar va trebui sa
pun cteva condiii serioase: s-mi reorganizez comanda de la n^eput, s-l
pun pe Ben Hur la locul lui, sa desinez depar-tamentul de Securitate Intema
i Interogare i sa gsesc un mod de a preveni deciziile arbitrare i sa
protejez lupttorii de pericolele invidiei.
Tata ne-a spus: Daca i cnd suntem cuta^i, este important ca voi
doi sa tii despre ce este vorba, din doua motive; nu avem prea mult spaiu
aici i cineva l-ar putea gsi din greeala i ar putea provoca un incident. n al
doilea rand, daca ei gsesc ascunztoarea, ne-ar putea interoga separat i
vreau ca toi sa avem o explicaie identica pregtit. Pentru a nu ne
contrazice unul pe celalalt. (Explicaia pe care tata ne-a pus sa o memoram
avea legtur cu profesorul Schlossberg, care locuise singur m apartamentul
de deasupra noastr i a murit iama trecuta. El i-a lsat tatlui meu vreo
cincizeci sau aizeci de cri prin testament. Rspunsul nostru unanim era ca
pachetul nvelit cu hrtie maro a ajuns n aparta-mentul nostru mpreuna cu
crile rposatului profesor.) Va o minciuna nevinovata, a spus tata, iar
ochii lui miopi albatri priveau prin ramele ochelarilor direct n ochii mei.
Pentru o secunda, o strlucire cruda i rutcioas sclipi n ochii sai, o sclipire
pe care o zream foarte rar, cnd povestea cum trntea cate o replica
usturtoare vreunui om de tiina sau vreunui scriitor, care rmnea mut, de
parca ar fost lovit de fulger. Ne vom permite sa folosim aceasta minciuna
nevinovata daca va nevoie, doar datorita pericolului i o vom face cu
regret, deoarece o minciuna ramane tot o minciuna. ntotdeauna. Chiar i o
minciuna nevinovata ramane tot o minciuna. ine minte acest lucru.
Mamaa spus: n loc s-l dai lecii, de ce nu-i gseti puin timp sa
tejoci cu el, din cnd n cnd? Sau, cel puin, sa vorbeti cu el. O conver-sa
(ie: i aduci aminte? Doi oameni stand mpreuna, vorbind aman-doi i
ascultnd amndoi. Amndoi ncercnd sa unnareasca ce spune celalalt?
Tata lua pachetul, l legna n mana ca pe un copil i l duse din
buctrie n camera ce servea drept dormitor al prinilor, camera de studiu
a tatlui meu i camera de zi pentru noi toi. Pereii erau aliniai cu rafturi de
cri de la podea pana la tavan. Nu mai era loc nici mcar pentru im tablou
sau un omament.
Rafturile tatlui erau aranjate cu o logica de er n seciuni i
subseciuni, n funcie de subiect, domeniu i limba i n ordine alfabetica,
dup numele autorului. Almurile din vrf, marealii i generalii librriei,
nsenmand tomurile speciale care nu ddeau ntotdeauna un or de respect,
erau nepreuite, cri grele acoperite cu legturi de piele speciale. Pe
suprafaa de piele aspra degetele mele cutau cu o senzaie de placere
litercle aurii, asemenea pieptului unui mareal de la tirile de la Fox
Movietone mpodobit cu iruri ntregi de medalii strlucitoare i decoraii.
Cnd o singura raza de lumina de la lampa de birou a tatlui meu cdea pe
omamentele anrii, o sclipire plpitoare mi sarea n ochi, prnd ca ma invita
sa ma altur lor. Aceste cri erau prinii, ducii, conii i baronii mei.

Deasupra lor, pe raftul de sub plafon, plutea cavaleria uoara: periodice

n nvelitori multicolore, aranjate n funcie de subiect, data, ara de origine.
ntr-un contrast izbitor faa de acea armura grea a oerilor comandani,
aceti soldai de cavalerie erau mbra-cati uor, n culori aprinse.
n jurul grmezii de mareali i generali erau aezate tomuri mari de
brigade i de oeri de regiment, cri aspre cu margini dure, fbarte bine
legate, prfuite, uor terse, de parca ar fost camuate cu un material de
rzboi soios, ori ca materialul stea-gurilor vechi, ncercat de batalii i greuti.
Unele dintre cri aveau un spaiu ngust ntre legtura i trunchi,
asemenea decolteului chelneriei de la Orient Palace. Daca trgeam cu ochiul
nuntru nu puteam sa vad dect o ntunecime nmiresmata i sa adulmec
dect un vag ecou al mirosului trupului crii, vag, fascinant i interzis.
Maijos de crile legate n piele ale oerilor lor erau sutele i sutele de
cri simple cu coperi de carton tare, mirosuid a lipici ieftin soldaii gri i
maro ai bibliotecii. i mai jos de aceti soldai, n evaluarea mea, era gloata
armatei semi-permanente: cri nelegate ale cror pagini erau inute laolalt
cu benzi de cauciuc obosite sau fii late de hrtie adeziva. Mai erau i
cteva bande zdrenuroase de taliari, cu coperi dintr-o hrtie glbuie ce se
destram. n cele din urma, sub acestea, cele maijos dintre cele dejos, noncarile, o multitudine amestecatade brouriceretoare, foi volante, extrase,
pe cel mai jos bra al bibliotecii resturi ngrmdite pe raftul cel mai dejos,
ateptndu-l pe tata sa le mute ntr-un azil de publicaii nedorite i stand
ntre timp aici, adapos-tite temporar din bunvoin i nu indc aveau acest
drept, puse n teancuri, ngrmdite pana cnd azi sau maine vntul de est o
data cu psrile deertului, le vor matura cadavrele, pana azi sau maine, sau
cel trziu pn-n iama, cnd tata va gsi timp sa le sor-teze fara mila i sa
arunce majoritatea acestor adunturi (brouri, gazete, revisteJumaIe,
pamete) afara, pentru a face spaiu pentru ali ceretori, care nu vor ntrzia
sa vina n locul lor. (Tatlui meu n era mila de ele, oricum. i tot promitea sa
le sorteze, sa fac o selecpe, sa scape de unele, dar aveam sentimentul ca
nici mcar una dintre paginile tiprite nu va prsi vreodat apartamentul
nostru, dei ddeau pe dinafara.)
Un miros n, prfuit plutea njurul acestor rafturi, asemenea urmelor
lsate de un vnt strain turbulent i totui incitant. Pana i n ziua de azi,
daca cineva m-ar duce ntr-o camera cu ochii nchii i cu urechile astupate,
a putea spune din primul moment, fara cel mai mic dubiu, daca este o
camera plina de cri. Inspir mirosul unei biblioteci vechi nu prin nri, ci prin
piele, un loc grav i gnditor ncrcat cu un praf de cri mai n dect orice
praf, amestecat cu savoarea ce o emana hrtia veche i mirosul antic i
modem al lipiciului, arome neptoare de migdala, acre-dulci, adezivi
ameitori pe baza de alcool, o adiere ndeprtat a lumii ierburilor de mare i
a iodului i nuanele domoale ale mirosului de plumb a cemelei groase de
tipar i un miros de hrtie putrerita, mncat de umezeala i mucegai i de
hrtie ieftina ce se frmieaz contrastnd cu aromele bogate, exotice i
ameitoare emanate de hrtia na de arta ce-i stamete un gust de placere
n cerul gurii. Totul ind nvluit de o copertina de aer ntunecat care a rmas

nemicata an dup an, prinsa n spaiile secrete ntre rndurile de cri i

zidul din spatele lor.
n marea i greoaia biblioteca din stnga biroului tatlui meu, stteau
volununoasele lucrri de referina, asemenea artileriei grele din spatele
tmpelor de atac: rand dup rand de volume de enci-clopedii n diferite limbi,
dicionare, un gigantic index biblic, un atlas, lexicoane i tratate eleroentare
(incluznd o carte intitulata Indexul indexurilor, n care speram sa gsesc
secrete adnci, dar care nu conineau dect liste de mii de cri cu nume
ciudate). Enciclopediile, dicionarele i lexicoanele erau aproape toate
mareali i generali, adic tomuri splendid legate n piele cu un scris auriu pe
care degetele mele tnjeau sa le mngie i sa le dezmierde, care ma
fascinau nu numai prin placerea atingerii, dar i prin dorina nesfrit de
cunoatere care ma depea, deoarece erau n limbi strine cunoaterea
unor lucruri cum ar crucea, huzrul, clopotnia, pdurea, bordeiele i
pajitea, trsur, tramva-lul, comis, poarta i frontonul. i ce sunt eu prin
comparaie? Nimic dect un tnr lupttor evreu al subteranei, a crui viaa
este nchinat alungrii opresorului strain, dar al crui suet este legat de el,
deoarece opresorul, la fel ca mine, vine de pe pmnturi cu ruri i pduri
unde clopotniele stau semee i giruetele se nvrt netulbnrate pe
acoperiuri.
n jurul literelor aurii imprimate pe legturile de piele, erau ori
decorative i rmurele, embleme ale editurii sau ale biblio-tecii, care mi
preau asemenea armelor i blazoanelor multor case regale i nobile. Erau
chiar i dragoni naripai i perechi de lei aurii furioi care susineau un
pergament desfcut sau nchis sau imaginea unui castel, ori cruci rsucite ca
arpele ncovoiat i sfredelitor i despre care am nvat la ora de religie.
Uneori tata i punea mana pe umrul meu i ma invita la un tur
organizat. Aceasta este ediia rara din Amsterdam. Talmud-ul tiprit de
vduv i fraii lui Romm. Acestea sunt emblemele rega-tului Boemiei care nu
mai exista. Legtura este fcut din piele de cprioar, de aceea este rozalie,
culoarea camii crude. i aici avem ediia nepreuita a Anului Creaiei 5493
(corespunznd anului civil 1733), probabil din librria marelui Moses Hayym
Luzzatto, care se pare ca a folosit-o el nsui. Este fara egal, chiar i ntre
colecia de cri rare de la biblioteca naionala de pe Muntele Scopus i, cine
tie, poate ca n ntreaga lume au mai rmas doar o duzina de exemplare sau
apte, sau mai puine. (Cuvintele tatlui meu ma fceau sa ma gndesc la
trguial lui Abraham cu Dumnezeu n legtur cu numarulde oameni drepi
din Sodoma.)
De aici pana aici se aa greaca. Pe raftul de mai sus, latina, limba
veche a Romei. Acolo, de-a lungul zidului dinspre nord, se ntinde lumea
slava, al crui alfabet este un mister pentru mine. Aici sunt seciunile
franceze i spaniole i pe raftul de acolo, prnd ntunecat i serios de parca
era mbrcat de ocazie, lucrrile reprezentative ale lumii germanice uoteau
mpreuna n propriul lor col. (Litere complicat ondulate, Litere gotice
spimea tata, fara a dezvolta ideea i aceasta scriere gotica mi prea ca un
labirint cu poteci ce se intersectau.) lar acolo, ntr-o biblioteca acoperita cu

sticla, o grmad de texte aranjate ale strbunilor notri (niciodat ale

strbunelor: strbuni, stra-strabuni, strvechi fantome):
Mishnah, cele doua Talmuduri, babilonienii i ierusalemiii, lege i
tiina, imnuri i studii despre ngeri, Mekhilta i Zohar, nuvele i scrisori
rabinice, glosare i gramatici. Profesorul tiinei i Piatra de ajutor, Poteca
vieii, Platoa judecaii, fabule, vieile snilor, constituind un fel de periferie
ntunecoasa, stranie, un peisaj mohort ca o grmad de cocioabe amarate
luminate de o torta slaba i totui parca nu mi se preau strine aceste
legturi ndeprtate, deoarece chiar i textele bizare cum ar Tosefta, Masa
ntinsa, Yossipon sau Datoriite inimii erau scrise cu caractere ebraice, ceea ce
mi ddeau cel puin dreptul sa speculez n legtur cu ce se aa pe Masa
ntinsa sau care erau datoriile acelor Inimi.
Apoi urma seciunea de istorie: patru corpuri de biblioteca ticsite, ntruna dintre ele ind nghesuite tomuri reigiate, lucrri venite trziu care nu-i
gsiser locul de odihna i trebuiser sa se lase cu grija pe umerii de mult
stabiliilor predecesori. Doua dintre aceste biblioteci erau dedicate istoriei
naiunilor i doua istoriei poporului israelit. n ultimele doua am gsit pe raftul
dejos apariia omenirii i nceputul civilizaiei i pe raftul de mai sus istoria
antica i apoi epoca medievala (desene ce-i ngheau sngele n vine, doctori
mbracai n negru cu mti diabolice aplecai asupra victimelor muribunde
ale Morii Negre.) Deasupra acestora, ivin-du-se m lumina strlucitoare a zilei,
Renaterea i Revoluia franceza, iar i mai sus, att de sus ca aproape
atingeau tavanul, erau crile despre Revoluia din Octombrie i rzboaiele
mondiale, din care ma strduiam sa studiez pentru a nva din greelile
generalilor. Acele cri pe care nu le puteam citi, deoarece erau n limbi
strine, le scanam totui pagina cu pagina ntr-o neobosita cutare de
ilustraii i cri. Multe dintre acestea ini-au rmas nti-parite n memorie
pana n ziua de aar. Exodul din Egipt. Cderea Zidurilor lerihonului. Btlia de
la Tennopile: pduri dese de lnci, sulie, harpoane i coiiuri n care se
reecta lumina soarelui. Harta de cltorii a lui Alexandm cel Mare, cu sgei
ndrznee ntinzndu-se de la graniele Greciei panan Persia i chiar pana n
India. i o ilustraie a ereticilor ari ntr-o piaa, cu crile deja plpindu-le
la picioare i totui ochii lor sunt nchii, plini de pioenie i concentrare
spirituala, de parca ar auzit, n cele din urma, muzica sferelor. i explozia de
evrei din Spania: mase de refugiai purtnd pachete i toiage nghesuii pe un
vapor ubred, pe o mare n plina utuna clocotind, cu montri ce preau ca se
bucura de soarta evreilor surghiumi. Sau un plan detaliat al Diasporei de est,
cu cercuri groase njurul Salonicului, Smymei i Alexandriei. O imagine n
culori vii a vechii sinagogi din Aleppo. i comuniti ndeprtate ale evreilor
mprtiai ncolind pe marginile harii, m Yemen, Cochin; Etiopia (care se
numea Abyssinia n acea vreme). i o pictura a lui Napoleon la Moscova i
Napoleon, din nou, n Cairo, la poalele piramidelor: un om mic i corpolent Cu
un tricom pe cap, cu o mana intind cu ndrzneal nspre ntinsul orizont i
cu cealalt ascunsa timid n haina. Rzboaiele micrii hasidice* i dumanii
ei: portretele unor rabini cu fee oroase. O harta detaliata a nimderii
micrii hasidice i liniile de aprare dnd napoi, n spatele crora trupele

Mitnagged n retragere se aprau fara a-i abandona pozi^iile. i istorii

despre explorri i desco-periri cu ote ale carorprore sculptatetreceaupnn
strmtori nspre arhipelaguri necunoscute, istorii despre continente
inaccesibile, imperii, Marele Zid Chinezesc, desprepalatejaponeze n care nici
un om nu a putut intra sa locuiasc, despre slbatici mbracai n pene, cu
omamente de os care le strpungeau nrile. i hari ale vntorilor de
balene, ale Marii Polare i ale Marii Bering, m* Hasidism: secta ntemeiata n Polonia secolului XVII de Israel Baal
Shem-Tov, caracterizata prin accentul pemisticism, nigaciune, zel religios i
senintate (n.tr.).
* Mitnagged, plural Mitnagdim: micare a evreilor din Europa de Est i
centrul Europei, n secolele al XVH-lea sau al XIX-lea, care predicau o viziune
intelectuala, legala, a iudaismului, n opoziiecuvizhmea emoionala i mistica
a micrii hasidice (n.tr.) preuna cu Alaska i golful Murmansk. i iat-l i pe
Theodor Herzl sprijinindu-se de ungrilaj de er, privind mndru i vistor lacul
ce se ntindea la pic'ioarele sale. Imediat dup Herzl, apar primii pionieri,
puini i amarai, ngrmdii, asemenea unei epave, pe un pmnt pustiu pe
care nu se aa nimic, dect nisip i un singur mslin, uor nclinat ntr-o
parte. i o harta a vechilor aezri evreieti: cteva pmnturi risipite,
ntinzndu-se de la o harta la alta i, devenind mai putemice de la o imagine
la alta. i iat-l i pe tovarul Lenin innd un discurs, umplnd de entuziasm mulimile care gesticulau cu pumnii ncletai. Acest Lenin mi prea ca
semna puin cu doctorul nostru Wietzman, care nu nceta sa pledeze n
favoarea britanicilor, n loc sa loveasc n ei. (Dar sergentul Dunlop? Ar trebui
sa lovim i n el?) lata o harta a lagrelor naziste cu fotograi ale scheleticilor
supravieuitori evrei. Aici sunt planurile faimoaselor batalii, Tobruk,
Stalingrad, Sicilia i aici, n sfrit, marurile brigadelor evreieti, lupttorii
evrei cu stele cu ase coluri pe mneci, n Afhca i Italia i imagini ale
chibuelor cu tumuri i palisade pe dealuri, m deerturi, m vai, pionieri
ndrznei pe cai sau tractoare, cu putile aruncate piezi pe piept, cu feele
pline de calm i curaj.
nchideam cartea i o pimeam la locul ei, apoi luam alta i ras-foiam din
nou cutnd, n special, ilustraii i baii. Dup o ora sau doua ma simeam
oarecum intoxicat, o pantera a subteranelor ce izbucnete njuraminte i
promisiuni, foarte contient de ce aveam de fcut i crui scop trebuia s-mi
dedic viaa, iar cnd avea sa soseasc momentul adevrului, trebuia sa ma
sacric.
Pe primele pagini ale marelui atlas german, chiar nainte de harta
Europei, era o harta ameitoare a ntregului univers, cu nebu-loase
ntinzndu-se dincolo de graniele imaginaiei i ntinderi nesfrite de stele
necunoscute. Biblioteca tatlui meu semna cu acea harta. Coninea planete
cunoscute, dar avea i nebuloase misterioase, lituaniene i latine, ucrainiene
i slovace i chiar i o limba foarte veche numita sanscrita. i mai erau i
aramaica i idiul, care era un fel de satelit al ebraicii, o sfera stncoas
plutind uor peste capctele noastre, printre norii zdrenuii. i la ani-lu-mina
deprtare de idi, erau din ce n ce mai multe rmamente, unde Epopeea lui

Ghilgame strlucea n deprtare i Enuma Elish i imnurile homerice i

Siddhartha i minunatele poeme numite, de exemplu, Nibelungenlied,
Hiawafha, Kalevala. Nume muzicale ce mi noar variul limbii i cerul gurii
n timp ce le articulez i le pronun inspirnd, optit, doar pentru mine, Dante
Alighieri, Montesquieu, Chaucer, Shchendrin, Aristofan, Till Buhoglinda. i
recunoteam ecare carte dup culoare i dup legtura i dup locul ei n
galaxie i tiam care u erau vecinii.
Dar eu? Cine eram eu n acest univers? O pantera oarba. Un slbatic
ignorant, un neispravit care-i pierdea timpul umblnd creanga prin pdurile
Tel Arz. Ojucarie nenorocita n minile lui Ben Hur. n loc sa ma nchid pe loc,
de astzi, din aceasta di-mineaa, aici printre aceste cri.
Pentru zece ani?
Pentru treizeci?
Respirnd adnc, anmcandu-m n fntn, ncepnd sa desci-frez
enigma dup enigma?
Ce cltorie lunga, cate secrete nucitoare conin aceste tomuri ale
cror nume abia daca le pot descifra. Nici nu-mi pot imagina unde a putea
gsi prima legtur n lanul de chei legat de cheia cutiei ce conine cheia de
la seiful n care cheia locului cel mai puin ascuns poate ca ma ateapt pe
mine.
nainte de toate, trebuia sa depesc dicultatea alfabetului roman.
Mama mi-a spus ca ar putea sa ina nvee n mai puin de o jumtate de ora.
Dup aceea, daca o ajutam cu splatul vaselor dup cina, mi-a promis ca ma
va nva alfabetul chiliric. Estimase ca poate sa ma nvee cam ntr-o ora sau
o ora i jumtate. Cat despre Tata, m-a asigurat ca alfabetul grec este foarte
asemntor cu cel chiliric.
Dup aceea a nva i sanscrita.
i a mai nva nc un dialect, pe care tata l numea Hochdeusch, pe
care l traducea gennana elevata.
Numele de germana elevata avea aroma unor timpuri trecute, ale nnor
ceti mprejmuite de ziduri, cu poduri mobile de lemn pzite de tumuri
gemene cu acoperiuri conice. nuntrul zidurilor acestor ceti triau oameni
de tiina austeri cu robe negre i capctele descoperite, care stteau noapte
de noapte studiind i scriind la lumina lumnrilor n vreo celula a carei
singura fe-reastra era acoperita cu gratii. Voi asemenea acestor oameni:
celula, zabrele, lunnanare noaptea, birou, teanc de cri i linite.
Rafturile de cri reduceau considerabil mrimea camerei. i nu era o
camera prea mare. Aici, sub rafturile de cri, era patul prinilor mei.
Noaptea l desfceau sa doanna n el, iar dimineaa l nchideau ca pe o carte,
cu salteaua nuntru, astfel transfor-mandu-se ntr-o sofaverde. Pe ea se
gseau cinci peme brodate, pe care le foloseam pentru cele cinci dealuri ale
Romei cnd condu-ceam forele Bar Kochba la poalele Capitoliului i
cuceream Im-periul. Alta data ele reprezentau dealurile ce mrgineau drumul
nspre Negev, sau balenele albe pe care le urmream de-a lungul celor apte
Mari pana la rmurile Antarcticii.

ntre sofa i biroul Tatei i msua penim cafea i cele doua scaune din
nuiele i ntre ele i balansoaml mamei, se aau canale i strmtori, toate
ntlnindu-se n covoraul ntins la picioarele balansoarului. Aranjamentul
mobilei mi oferea oportuniti fasci-nante de a dispune n poziie de lupta
iruri de ote i annate teres-tre, fcnd posibile descinderi, micri de
nvluire, luri cu asalt, ambuscade, rezistene ndrtnice n zonele cu multe
cldiri.
Tata a pus pachetul ntr-un loc ales cu grija, n mijlocul unui rand al
ediiilor n uniforma a nestematelor literaturii universale traduse n poloneza.
Aceasta serie avea coperile de un maro des-chis, astfel nct pachetul
aproape ca disprea printre cri. Aseme-nea unui dragon adevrat ntr-o
pdure tropicala deasa, plina de copaci gigantici ce semnau cu toii cu nite
dragoni. Ne-a mai avertizat o data pe mine i pe mama: nu l atingei. Nu va
apropiai de el. ntreaga biblioteca era de acum nainte de neatins. Daca
cineva avea nevoie de o carte, era rugat sa i se adreseze lui. (Acest lucru mi
se pareajignitor. Sa presupunem ca mama ar putea face o greeala sau ar
uita ce face n timp ce terge praful, dar eu? Cu-noteam toat biblioteca pe
dinafara. Puteam localiza legat la ochi ecare seciune, ecare district sau
crptur. Puteam sa ma des-curc aproape la fel de bine ca tata. Asemenea
unei tinere pantere n jungla n care s-a nscut i a crescut.) Am hotrt sa nu
protestez: pana maine dimineaa la ora opt vor amndoi plecai, iar eu voi
naltul Comisar al acestui regat. Inclusiv al locului dragonului. Inclusiv al
dragonului nsui. n dimineaa urmtoare, n momentul n care am nchis ua
n urma lor, m-am apropiat de raft i m-am oprit foarte aproape de el, fara a-l
atinge. Am ncercat s-mi dau seama daca pachetul emana vreun miros
chimic, mcar o boare? nsa doar mirosul bibliotecii, nurosul de prafde lipici i
de vremuri trecute, ma nconjura. M-am ntors n buctrie penim a strange
ce mai rmsese de la micul dejun. Am splat vasele i le-am pus pe usctor.
Am mers din ca-mera n camera nchiznd obloanele i ferestrele pentru a
preveni invazia cldurii de vara. Apoi am nceput sa patrulez pe drumul dintre ua din faa i ascunztoare, nainte i napoi, o pantera n sub-terane.
Eram de-a dreptul incapabil sa ma ntorc la planurile de atac asupra Casei
Guvemului, lucru cu care ma ndeletnicisem pana ieri. Pachetul acela maro,
distins ca o nestemata literara n poloneza, dormind inocent pe raft, ma
fascina ca un fel de cutie a Pandorei.
La nceput tentaiile erau slabe i soase, nendrznind nici mcar smi sugereze ce vroiam ntr-adevr. Dar, ncetul cu nce-tul, deveneau mai
ndrznee, mai explicite, lingndu-mi degetele de la picioare, gdilndu-m
n palme, strigndu-m cu neobra-zare, trgndu-m cu neruinare de
mnec.
Tentaiile sunt ca strnuturile, care mcep din nunic, o uoara senzaie
de usturime la baza nasului, care apoi, ncetul cu ncetul, capt proporii,
nct nu le mai poi opri. Tentaiile ncqp prin o scurta patmlare de vericare
a terenului, mici unde ale unui entuziasm vag, nedenit i, nainte de a-i da
seama ce vor de la tine, ncepi sa simi treptat o lumina calda n interiorul
tau, ca atunci cnd dai drumul unui radiator i rele de sarma prin care trece

cnrentul electric sunt nc cenuii, dar ncep sa scoat nite pocnete mici,
apoi se nroesc uor i din ce n ce mai tare i n curnd lumineaz cu irie,
iar tu te umpli de o ameeala plina de indiferena; ei i, ce Dumnezeu, de ce
nu, ce rau poate s-i fac, asemenea unui sunet adnc, din interior, vag dar
violent, fara rezerve, ce ncearc sa te conving: haide, de ce nu, doar
apropie vrful degetului de hrtia pachetului misterios, doar simte-l fara a-l
atinge, doar ncearc sa simi, cu porii pielii de lng unghie, ce radiaie
poate pomi dinuntru. O JR cald? O rece? Oare vibreaz uor ca
electricitatea? De fapt, de ce nu, ce Dumnezeu, ce rau i poate face daca l
atingi uor, doar o data? Foarte repede. Pana la unna, acesta este doar
nveliul exterior, inofensiv, ca orice alta hrtie de mpachetat, tare (sau
na?), moale (sau doar puin aspra, ca postavul verde de pe masa de
biliard?) i plata (sau poate ca are nite protuberane invizibile care, la pipit,
i-ar putea da anumite indicii?) Ce rau poate s-i fac o atingere? Doar una
foarte uoara, abia daca e o atingere. Ca i cum ai atinge o banca sau un
gard pe care scrie proaspt vopsit.
De fapt, de ce nu mai mult de o atingere: o apsare grijulie. Uoara.
Asemenea minii unui doctor ce pipie cu grija abdomenul unui bolnav
pentru a localiza durerea, daca este relaxat sau ncordat. Sau asemenea unui
deget ce atinge cu grija o para: este coapta? Tare? Aproape coapta? De fapt,
ce e aa de rau n a-l lua de pe raft penim un moment? Doar zece secunde,
sau mai puin, doar s-l cntresc n mana? Sa vad daca e uor sau greu? O
compact? Sau eapn? O ca un lexicon? Sau ca o publicaie periodica
legata? Ori o ca un pahar fragil nvelit cu paie, vata sau rumegu, astfel
nct sa simi moliciunea materialului cu care este mpachetat i duritatea
obiectului prinmaterialul moale. Ori o greu, atamand n jos, asemenea unei
casete pline cu plumb? Ori se va dovedi a ceva ca o blana, cednd
degetelor prin hrtia maro, pliindu-se ntre mini, ca o pema, sau un ursule
de plu, sau o pisica. Ce Dumnezeu poate ? Doar o idee de atingere, aa, un
srut al degetului, doar o atingere asemenea unui val de ceaa, ca nite buze
i doar ca o mngiere, nici mcar o mngiere, aa, da, apoi o mica
apsare, foarte repede i s-l scot foarte uor aa astfel nct sa simt
ambele par (i ale pachetului i sa pipai hrtia lipicioasa i ce Dumnezeu, de
ce nu, s-l scot din biblioteca i s-l in n brae un moment, asemenea unui
lupttor ce-i cara camaradul rnit n lupta, numai, pentru Dum-nezeu, ai
grija sa nu l loveti de mobila, nu-l lovi, nu-l lsa sa scape.
i, pentru Dumnezeu, nu uita cu care parte era n sus. i nu uita sa
foloseti batista pentru a nu lsa amprente i apoi schimba batista n caz ca
a absorbit vreun miros.
Pachetul s-a dovedit a rece i destul de greu, lunguie, exact ca o
carte nvelita n hrtie, n, dar nu alunecos. Greutatea prea i ea
asemntoare greutii unei cri groase; mai uor dect un in-dice alfabetic,
dar puin mai greu dect un dicionar geograc.
i cu asta, speram, am terminat. M-am eliberat. Ispitele i prin-sesera
prada i acum puteau pleca, satisfcute, iar eu puteam s-mi vad de treaba
mea, n sfrit.

Dar ma nelam.
Era exact invers.
Asemenea unei haite de cini de vntoare care au adulmecat camea
nsngerat, au gustat-o i s-au transformat n lupi, la zece minute dup ce
am pus pachetul la locul lui, tentaiile ro-au atacat pe neateptate pe un anc
deschis: s-l chem pe Ben Hur. S-l aduc aici.
S-l spun secretul a ceea ce ascundeam aici. i daca nu m-ar crede, ia arata pachetul i l-a uimi, n cele din urma, mcar o data, a vedea cu
propriii mei ochi acea indiferena exterioara de leopard transformndu-se
ntr-o uimire totala. Acele buze subiritiranice, de obicei prea lenee penim a
se mica, s-ar deschide larg de uimire. Dintr-odat, asemenea ceii de
dimineaa ce dispare o data cu cal-dura soarelui, povestea cu Orient Palace
ar disprea complet. L-a pune sajure ca nu va spune niciodat ceea ce
vzuse. Nici mcar lui Chita. i, n orice caz, va avea voie sa arunce o singura
privire pachetului, iar apoi va trebui sa uite imediat ceea ce vzuse.
nsa el n-ar uita. Niciodat. i astfel, sub umbra fricii de nchi-soare, ce
va atama de atunci ncolo deasupra capctelor noastre, vom legai din nou,
printr-o prietenie putemica i deschisa. Pre-cum David i lonatan. Am spiona
i am aduna secrete mpreuna. Chiar am nva engleza mpreuna de la
sergentul Dunlop, deoa-rece un om care stpnete limba inamicului i
controleaz, de asemenea i modul de gndire.
Aveam sentimentul ciudat, aproape insuportabil, ca acolo, singur n
apartament toat dimineaa i toat dup-amiaza, eram singurul stpn al
unui taifun feroce ce donnita nuntrul unui
Pachet, n aparena inofensiv, destul de bine camuat ntre neste-matele
literaturii de pe acel raft.
Nu. Nici nu se punea problema s-l aduc pe Ben Hur. Aveam sa ma
descurc singur, fara el.
Spre amiaza, o noua tentaie nebuneasca mi rabuu n piept i stomac:
totul sta n puterea ta acum. De acum nainte, daca tu vrei, orice este posibil.
Totul depinde de dorina ta. la acest pachet. Poi s-l nlocuieti cu un pachet
identic, o carte mpachetata n hrtie identica, pe care s-l pui n locul lui pe
raft ntre nestematele lite-rare i nimeni nu-i va da seama, nici mcar tata.
Cat despre tine, u al omului, ia acest dispozitiv distrugtor, pune-l n
ghiozdanul tau i du-l direct la Guvem. Fixeaz-l cu sar-m sub maina din
parcare a naltului Comisar. Ori stai i ateap-ta-l dup poarta, iar cnd vine
arunca-l-l la picioare.
Sau altceva: un tnr evreu din lerusalim se sinucide arun-candu-se n
aer pentru a trezi contiina lumii i pentru a protesta mpotriva siluirii patriei
sale.
Sau poate s-l rog cu candoare pe sergentul Dunlop sa puna pachetul
n biroul comandantului CID? Nu: ar putea sari n aer ori ar putea intra n
ncurctura el nsui.
Sau a putea amplasa pachetul n vrful rachetei i i a putea s-l
amenin ca voi terge Londra de pe harta lumii daca nu se eli-bereaza
lerusalimul.

Ori s-l elimin pe Ben Hur i pe Chita. Asta i-ar nva minte.
i aa mai departe, pana la ora unu, cnd o noua tentaie ngro-zitoare
i arata capul veninos. i ncepu s-i fac o vizuina n mine i sa ma roada
orbete asemenea unei crtie. (Am gsit n dicionar cuvntul potrivit penim
aceasta tentaie care prea ca ma absoarbe pentru a ndeprta interdicia i
ma face sa cedez che-lnarii pcatului: se numete seducie. Un cuvnt care
pare a rezultatul unei ncruciri ntre sediiune i suciune.)
Aceasta nevoie seductoare se aga de mine necontemt, tra-gandu-mi
inima i diafragma printre coaste, penetrandu-mi cele mai adnci cotloane,
insistnd hidos, implornd i fcnd cu ochiul linguitor, optindu-mi
promisiuni febrile, dulcegrii ale placerii corupte, bucurii ascunse pe care nu
le gustasem niciodat, sau le gustasem doar n vise:
Sa las pachetul la locul lui, ntre nestematele literaturii univer-sale,
pana la urma. Sa nu ma ating de el.
Sa ies afara. Sa ncui apartamentul. Sa ma duc direct la Orient Palace.
Daca nu era acolo, s-o las balta. Ar un semn. Dar daca era acolo, era
un semn ca trebuia sa merg mai departe. Ar un semn ca trebuia sa se
ntmple, ca e ce-o , aceasta dulceaa greoasa trebuia sa se reverse i sa
prind fonna.
S-l spun ce este ascuns n apartamentul nostru.
S-l ntreb ce sa fac.
i sa fac orice mi-ar spune.
Seducie.
Chiar nainte de ora patru a fost un moment n care aproape ca a
fcuto.
Dar am reuit sa rezist. n loc sa merg la Orient Palace, am naancat o
chiftea i nite fasole din frigider i doi carto, toate reci: nu aveam rbdare
sa le nclzesc. Apoi am nchis ua de la camera prinilor mei pe dinafara i
ua dormitorului meu pe dinuntru, ca sa ma ntind, nu pe pat, ci pe podeaua
rece, n spaiul ce semna cu o celula, dintre pat i dulap i acolo, prin lumina
dungata care se ltra asemenea unei scri de umbre prin fantele oblonului,
am citit o ora ijumatate. tiam cartea deja: era despre Magellan i Vasco da
Gama, despre insule, golfuri i vulcani i creste cu pduri dese.
N-am sa uit niciodatajunghiurile fricii: asemeneaunui inel rece de oel
strngndu-se n jurul inimii care batea repede. Foarte devreme, dup biatul
cu ziare, dar nainte de venirea lptarului, n zorii zilei, o maina blindata
britanica apamse njosul strzii cu o portavoce i m-a trezit. Ne-a trezit pe
toi. Anunau n engleza i ebraica o interdicie de ieire pe strzi ce dura de
la ase i jumtate pana la urmtorul anun. Oricine ieea afara i risca viaa.
n picioarele goale i cu ochii lipii, m-am tarat n patul pa-rinilor mei.
ngheasem, nu de frig, ci de strnsoarea prevestitoare a pitonului: l vor gsi.
Pe loc. Ce ascunztoare ridicola. Nici nu e o ascunztoare, ci un pachet maro
deschis, nghesuit ntr-un rand de cii cu un acopermnt uor mai nchis.
Sare n ochi printre carai, deoarece este mai gros, mai lat i mai nalt,
asemenea unui taliar care s-a nfurat ntr-un material de sac i s-a vrt
ntr-o procesiune de clugrie. Mama i tata vor nchii n lagrul rusesc,

sau dui n temnia Acre. S-ar putea sa e chiar deportai cu ctue la mini
n Cipru ori n Insulele Mauritius ori Eritrea, ori poate n Seychelles. Cuvntul
surghiun mi-a strpuns pieptul asemenea unui mic pumnal.
i ce voi face de unul singur n apartamentul acesta, tiind bine cat de
repede se poate transforma dintr-un loc mic i plcut ntr-unul imens i
sinistru, n nopile, sptmnile i anii ce vor unna, singur acas, singur n
lerusalim i singur, cu desvrire, din moment ce bunicii mei (i din partea
mamei i din partea tata-lui), mtuile i unchii au fost cu toii ucii de Hitler
i ma vor ucide i pe mine cnd vor ajunge aici i ma vor trage afara din
nenorocita mea ascunztoare din debara. Soldai britanici antisemii bei sau
bande arabe nsetate de snge. Deoarece noi suntem cei puini i ne
meninem poziia i ntotdeauna ne-am meninut-o i ntotdeauna am fost
puini, nconjurai din toate prile, fara nici un prieten pe lume. (Cu excepia
sergentului Dunlop? Lar tu mergi s-l spionezi i sa furi secrete de la el.
Trdtor trdtor. Eti condamnat.)
Pentru cteva momente am stat ntini n pat toi trei. Nu vor-beam.
Apoi se auzi vocea tatlui meu, o voce care prea sa picteze n ntunericul
camerei un cerc, o idee de bun sim.
Ziarul. Mai avem nc treizeci i doua de minute. Cu sigurana am timp
sa aduc ziaml.
Mama a spus: Te rog, stai. Nu pleca.
Am susinut-o ncercnd s-mi fac vocea sa sune mai mult ca a lui
dect ca a ei: Da, serios, tata, nu pleca. Este absolut iraional sa riti pentru
un ziar.
S-a ntors puin mai trziu, nc n pijamaua sa albastra i cu san-dalele
negre decupate la spate, zmbind ca i cum s-ar ntors de la vntoarea
unui leu dinjungla, pentru noi. i i-a ntins ziarul mamei.
I-am ajutat s-i strng patul, care de ndat ce a fost rabatat, arata
ca o sofa onesta. Nimic suspect n ceea ce ma privete, nici nu-i imagina ca
a avea o latura cu totul i cu totul secreta, saltele ascunse, peme, cearafuri
i o cma de noapte. N-am anzit niciodat de ele.
Am mprtiat cele cinci peme pe sofa, aranjndu-le la distane precise.
Mi-am fcut i patul meu. Am reuit sa splm, sa aco-perim i sa aranjam
totul, sa netezim faa de masa i chiar sa as-cundem papucii mamei sub sofa,
tot timpul, printr-o nelegere tacita, avnd grija sa evitam sa aruncam vreo
privire n direcia pa-chetului, care, dintr-un motiv anume, luase hotrrea n
acea noapte de a atrage atenia. Leea n evidena prmtre nestematele
literaturii universale n poloneza ca un soldat stngaci la apelul de dimineaa.
Exact n momentul n care mama ddea sa aranjeze orile n vaza, tata
schimba sugativa de pe birou, iar eu fusesem trimis la buctrie pentru a
pune masa, se auzi o btaie n ua. O voce britanica ntreba politicos daca
era cineva nuntru. Tata a rspuns pe loc, tot n engleza, la fel de politicos:
Un nrinut, va rog. ^i a deschis u$a.
Am fost surprins sa vad ca erau doar trei: doi soldai obinuii (unul
dintre ei avea o unna de arsura pe faa care-l faceajumatate din fat?

Oie, precum camea de la mcelrie) i un tnr oer cu pieptul ngust

i o faa lunguiaa i ngusta. Toi trei purtau orturi lungi i osete kaki care
aproape ca se uneau cu ortul n apro-pierea genunchiului. Cei doi soldai
erau narmai cu anne auto-mate ale cror eava intea nspre pmnt ca i
cum i-ar plecat ochii i pe buna dreptate, de mine. Oerul inea un pistol,
tot cu eava nj os; arata exact ca anna sergentului Dunlop (poate ca erau
cunotine sau prieteni de-ai lui? Daca le-a spune chiar acum ca sunt un
prieten de-al sergentului? Ar renuna la percheziie, sau chiar s-ar aeza cu
noi la masa sa luam micul dejun? Astfel nct sa putem sta de vorba cu ei i,
n cele din urma sa le deschidem ochii n privina nedreptii pe care ne-o
fceau.)
Tata pronunase cuvintele Va rog intrai, cu o curtoazie deo-sebita i
insistenta. Oeml subirel rmsese nemicat o secunda, ca i cum politeea
tatlui meu transforma percheziia apartamen-tului ntr-un act de extrema
grosolnie. S-au scuzat ca ne deranjau aa de dimineaa, ne-a explicat ca, din
nefericire, era de datoria lui sa arunce o privire prin apartament i sa se
asigure ca totul era aa cum trebuia sa e i fara sa se gndeasc i-a pus
pistolul napoi n toc i i-a nchis capsa.
A fost un moment de ezitare, att din partea lor, cat i a noastr: nu
era clar cum trebuia sa continuam. Mai era ceva de spus, din partea noastr
sau a lor, nainte sa continue inspecia?
De ecare data cnd tnra doctoria Gryphius de la clinica de pe
strada Obadiah ma consulta, i era ntotdeauna greu s-i ga-seasca cuvintele
ca sa ma roage s-mi dau hainelejos. Mama i cu inine stteam ateptnd
cumini, n timp ce ea i lua inima n dmi sa spun ntr-o ebraica germana
coluroasa: Da-i, te rog, toate hainelejos, doar ca nu e nevoie s-i scoi i
chiloii. n timp ce pronuna cuvntul chiloii era clar ca se simea extrem
de stan-jenita. Ca i cum avea impresia ca ar trebui sa existe alt cuvnt mai
puin nrat, mai puin incisiv (i, de fapt, cred ca avea dreptate). La puin timp
dup fonnarea Statului, doctoria Gryphius s-a ndra-gostit de un poet annean
orb i l-a urmat n Cipru; trei ani mai trziu s-a ntors singura i a reaparutla
clinica noastr. Se schim-base: avea n ea ceva amar i rav. Dei, de fapt, nu
slbise; se micorase, parca intrase la apa. Dar, cnm am spus mai devreme,
nu puteam trai i nici mcar nu puteam sa ma duc la culcare fara un ordin.
Astfel, Magda Gryphius i poetul ei armean orb i autul pe care l-a adus
napoi din Famagusta i ciudatele melodii pe care le canta uneori pe la doua
sau trei dimineaa i, de asemenea, cel de-al doilea so al ei, care era
importator de produse de cofetrie i inventator al licorii mpotriva uitrii i,
de asemenea, ntreaga poveste a cuvintelor potrivite sau nepotrivite pentru
prile intime aie corpului i articolele intime de mbrcminte vor trebui sa
atepte alta istorie.
Oerul s-a ntors cu respect ctre tata, ca un elev politicos adresnduse unui profesor: Ma scuzai. Ne vom strdui sa terminam repede, dar, ntre
timp, mi-e teama ca va trebui sa va cer sanu va micai de aici.
Mama a spus: Dorii o ceaca cu ceai?

Oerul rspunse scuzndu-se: Nu, mulumesc. Simt n timpul

serviciului. lar tata, n ebraica, cu vocea sa corecta, de necintit, a protestat:
Exagerezi. Nu era necesar.
Percheziia nu a primit aprobarea mea, profesional vorbind.
(naintasem, pe furi, nc vreo civa metri, pana n colul holului care mi
oferea o poziie avantajoasa din care vedeam aproape tot apartamentul.)
Soldaii au aruncat o privire sub patul meu, au deschis dulapul din
dormitorul meu, au dat umeraele cu haine la o parte, au um-blat n rafturile
cu cmi i lenjerie intima, au aruncat o privire n buctrie i foarte rapid n
baie, concentrndu-se din vreun motiv anume asupra frigiderului, cercetnd
partea de deasupra, de dede-subt i din spate, au ciocnit pereii n doua
locuri, iar, ntre timp, oeml inspecta hrile tatlui de pe perete. Soldatul cu
faa arsa a descoperit im cuier de haine ubred, n hol i ncerca sa vad cat
de ubred era pana cnd oeml bombni ca daca nu era atent, l va mpe.
Soldatul l-a lsat asculttor n pace. Cnd au intrat cu toii n domutorul
prinilor, i-am urmat. Se prea ca oeml uitase ca noi trebuia sa stam ntrun col al holului. Mrimea bibliotecii l-a surprins n mod evident i l-a ntrebat
ezitant pe tata: Ma scuzai, aceasta este o coaa Sau e uh' loc de
nchmare?
Tata i-a oferit grbit o explicaie i un tur organizat. Mama i-a optit:
Nu te lsa dus de val, dar degeaba. Era deja luat de valul pedagogiei i a
nceput sa explice n engleza: Aceasta este o biblioteca strict privata. Pentru
cercetare, domnule.
Oerul prea ca nu nelege. L-a ntrebatpoliticos daca tata era librar.
Sau un legtor de cri.
Nu, sunt un om de tiina, domnule a spus tata cu emfaza, silaba cu
silaba, n engleza lui cu accent slav. i a adugat: Istoric. Interesant,
remarca oerul roindu-se de parca ar fost mustrat.
Dup un moment, dup ce-i recpt respectul de sine i probabil i
aduse aminte de gradul sau i de misiunea sa, a repetat cu fermitate: Foarte
interesant.
Apoi a ntrebat daca era i vreo carte n engleza. ntrebarea l jigni pe
tata, dar l i stami. Era ca i cum ai aruncat muniie peste foc. Cu un singur
foc, arogantul oer rnise mndria de colecionar de cri i om de tiina a
Tatei, dar i mndria lui de istoric recunoscut ca ind unul dintre marii oameni
de cultura ai lumii. Ce-i imagina acest goy nfumurat, ca se aa n vreo
cocioaba de indigeni ntr-un sat din Malaiezia? Ori ntr-o coliba a unui trib din
Uganda?
Dintr-o data, debordnd de entuziasm, de parca ar aparat cauzele
zionismului, tata a nceput sa scoat carte dup carte n engleza, anunnd
cu voce tare titlul, data publicrii i ediia i vrndu-le una cate una n
braele oerului, de parca i fcea cunotina, n mod protocolar, cu nite
oaspei vechi ai casei unui nou-venit la o petrecere. Lord Byron. Ediia
Edinburgh. Milton. Shelley i Keats. i aici se aa o ediie a lui Chaucer cu un
comentariu. Robert Browning, o ediie veche limitata: Operele complete ale
lui Shakespeare: ediia Johnson, Stcevens i Reed. i iat, pe acest raft,

triesc losoi: aici sunt Bacon, Mill, Adam Smith, John Locke, Bishop
Berkeley i incomparabilul David Hume. i aici se aa ediia de lux a lui
Oerul aproba, oarecum relaxat i din cnd n cnd avea cura-jiul de a
atinge cu degetul, uor, mvelitoarea acestor compatrioi. ntre dmp tata se
mica repede, triumfator, nainte i napoi ntre vizitatori i rafturile de cri,
lund cri din stnga, dreapta i centru, dndu-l din ce n ce mai multe.
Mama ncerca, prin grimase disperate din locul ei de lng sofa, s-l atrag
atenia ca n curnd va aduce o mare nenorocire asupra noastr cu propriile
hi mini.
Invan.
Tata uitase de tot: uitase de pachet, de Rezistena, de suferinele
poporului nostru i de aceia care se ridicau mpotriva noastr la ecare
generaie pentru a ne anihila, uitase de mama i de mine. Era transportat pe
nlimi inimaginabile ale extazului misionar: daca ar reui, n cele din urma,
s-l conving pe britanici, care erau un popor fundamental civilizat i moral,
ca noi, supuii lor ce sufereau aici n colul ndeprtat al Imperiului, eram
nite oameni ntr-adevr minunai, cultivai, civilizai, citii, iubitori de poezie
i losoe, atunci li se vor schimba sentimentele i toate nenele-gerile vor
nlturate. Atunci, n sfrit, se vor simi liberi sa stea faa n faa cu noi i
sa discute despre acele lucruri care, dup ce totul a fost spus i fcut,
rmneau sensul i scopul vieii.
O data sau de doua ori oerul a ncercat sa strecoare o vorba, sa puna
o ntrebare sau poate doar ca s-i ia rmas bun i s-i continue treaba, dar
nici o fora din lume nu-l putea opri pe tata n plina revrsare: orb i surd n
faa lumii, continua cu ardoarea unui fanatic descoperind comori ale altarului
sau.
Oerul usciv putea doar sa munnure din cnd n cnd, ntr-adevr
sau Cat de interesant, de parca era vrjit. Cei doi soldai din hol au nceput
sa uoteasc ntre ei. Cel cu fata arsa se uita prostete la mama. Pritenul
sau chicotea i se scrpina. Cat despre mama, ea apucase marginea
draperiei, iar degetele ei se micau cu disperare de la un pliu la altul,
ndreptndu-l, framan-tandu-l, ntinznd ecare pliu separat.
Dareu?
Eu trebuia sa gsesc un mod secret de a-l avertiza pe tata, care-l
trgea uor pe oerul britanic nspre raftul fatal. Dar cum a putut? Tot ce
puteam face era mcar sa nu ma uit n direcia n care era mai bine sa nu ma
uit. Dintr-o data, hrtia maro ceda impulsului de a se transfonna n trdtor:
ncepuse sa sara n ochi, sa se distmga n randul de cri, asemenea iniui col
ntre dinii de lapte, ieind n evidena, diferita de celelalte prin culoare,
nlime i grosime.
Dintr-odat ncepu sa ma nvluie, din nou, seducia. Cum se ntmpl
imeori cu niine la furtunoasele lecii de religie ale dom-nului Zerubbabel
Gihon, caad ncepe cu o mica senzaie n piept, un gdilat n gat, nimic
interesant, pomete i se oprete i pome-te din nou i ncepe sa devina mai
putemica apsnd stvilarele, n van ncerc sa mai rezist un nunu, o
secunda, nii strang buzele, mi ncletez dinii, nu ncordez muchii, nsa

rasul izbucnete ca o cascada, da pe dinafara, aa ca trebuie sa ies rapid din

clasa. Ace-lai lucru mi s-a ntmplat n acea dimineaa n timpul percheziiei,
numai ca nu era un gdilat al rasului, ci unul al trdrii. Seducie.
Ca atunci cnd p vine sa stranui i ncepe prelingndu-se din creier i
o pictur la baza nasului pana ncepi sa lcrimezi i chiar daca ncerci sa
nbui strnutul, este evident ca nu ai nici o sperana, ca trebuie sa se
ntmple, aa ca am nceput sa cluzesc dumanul nspre pachetul pe care
oamenii din Rezistena ne ruga-sera s-l ascundem, pachetul care se prea
ca avea un dispozitiv de detonare a bombei atomice evreieti, care ne putea
elibera acum i pentru totdeauna de destinul de a mereu nite miei fara
aprare la cheremul lupilor.
Destul de cald, am spus. Apoi: Foarte cald. Mai
rece. Cldu. Mai rece, din nou. Gheaa.
i puin mai trziu: Se nclzete. i mai cald. Fierbinte. Aproape
frige. Nu-mi pot explica. Nici pana n ziua de azi. Se poate sa fost o vaga
dorina de a se ntmpla n cele din urma ceea ce trebuia sa se ntmple. Ca
sa nu mai atame ca un pietroi deasupra capctelor noastre. Ca atunci cnd i
scoi o msea de minte: hai sa scpm deea.
Pentru ca era insuportabil.
Cu toate astea, simul responsabilitii a scos ceea ce era mai bun din
mine. Nu am spus cald i rece cu voce tare, ci nuntru, n spatele buzelor
mele pecethiite.
Oerul englez lsa cu grija pe msua de cafea muntele de cri care-l
ftisese pus teancuri m brae i aproape c-l ajungeau la barbie. I-a mulumit
tatlui de doua ori, i-a cerut scuze mamei, din nou, pentru neplcerea i
dezordinea creata i l-a mustrat pe unul dintre soldai n oapta indc
atinsese cu degetul una dintre hari. n timp ce plecau, cnd erau n prag, dar
nu nchiseser nc ua, oerul s-a rsucit i s-a uitat la mine i dintr-o data
mi-a fcut cu ochiul, ca i cum ar spus:
Ce putem face?
i dui au fost.
Doua zile mai trziu, ordinul de a nu iei pe strada a fost anulat i a fost
dinnou instituit doar n timpul nopii. Umblau zvonuri prin mprejurimi ca n
apartamentul doinnului Vitkin, domnul Vitkin de la banca Barclay, gsiser un
depozit de muniii plin cu gloane. Se spunea ca a fost dus cu ctue la mini
n lagrul rusesc. Lar pachetul cu hrtie maro a disprut dintre nestematele
literaturii universale dup doua zile. Se evaporase. Nu mai eranici un spaiu
n raft. Ca i cum totul fusese un vis.
Am povestit deja despre sertarul medical ncuiat al mamei i despre
rolul mamei mele n Rezistena. n timpul strii de asediu de noapte, cnd
eram trezit de mpucturi sau de bubuitul vreunei explozii, ncercam sa nu
mai adorm cnd se ls din nou linitea. Stteam cu suetul la gura spernd
sa aud zgomote de pai grbii pe pavajul de sub fereastra, un zgriat la ua,
gemete de durere nbuite, cu dinii nletai. Era de datoria mea sa nu au
cine fusese rnit. Sa nu vad, sa nu aud nimic, nici mcar sa ncerc s-mi

imaginez salteaua de rezerva, ntinsa pe podeaua n buctrie n timpul

nopii, care disprea cnd se lumina.
Am ateptat toat vara aceea. Nu a venit nici un lupttor rnit.
Cu patru zile nainte de sfritul vacaneide vara, nainte de trece n
clasa a aptea, prinii mei s-au dus la Tel Aviv pentru a lua parte la o seara
memoriala pentru oraul din care veniser.
Mama spuse: Asculta cu atenie. Yardena s-a oferit sa stea peste
noapte aici, ca sa aib grija de tine indc noi vom dormi n Tel Aviv. Sa i
cuminte. Sa nu i obraznic. Sa o ajui pe Yardena. Sa mnnci ce i se da, nu
uita ca au murit atia copii n lumea asta, care ar supravieuit nc o
sptmn daca ar avut mcar mncarea pe care o lai tu n farfurie.
Exista o cavitate n stomac pe care tiina nu a descoperit-o nc i tot
sngele se scurgea n acea cavitate din cap, inima, genunchi, transfbrmanduse ntr-un ocean i fcnd un zgomot asemenea oceanului.
Mi-am adunat ce mai rmsese din vocea mea i i-am rspuns mamei,
ndoind ziarul ce sttea pe masa n doua, n patm, n opt: O sa ma descurc.
Ducei-v.
i am ncercat sa pliez ziarul nc o data, dar nu mai puteam.
ntrebarea pe care mi-o puneam m timp ce ndoiam ziarul era daca
tiina descoperise i daca nu, daca voi putea descoperi eu n urmtoarele
doua ore un mod de a face pe cineva sa dispar fara urma cam pentru vreo
douzeci i patru de ore. Sa dispar complet. Sa nu existe. Nu doar sa lase un
gol, cum ar , sa zicem, golurile dintre stele, ci sa dispar, sa continue sa e
aici, sa vad i sa aud totul. Sa u eu i, n acelai timp, o umbra. Sa u
prezent fara a prezent.
Penim ca ma ntrebam ce aveam sa fac eu singur cu Yardena? Ce ma
fceam cu ruinea mea? i, pe deasupra i n casa noastr? Sa o rog sa ma
ierte? nainte sau dup ce aam (cum poi aa, idiotule?) daca s-a uitat sau
nu i a observat pe cineva privind-o de pe acoperi, de cealalt parte a
strzii? i daca s-a uitat, daca a observat cine era? Chiar trebuia sa
mrturisesc? i daca trebuia, cum puteam eu sa o conving ca a fost doar un
accident? Ca nu vzusem chiar nimic. Ca nu eram voyeur-v care fusese
vzut pe acoperiurile din vecini, cel despre care oamenii vorbeau n oapta
i pe care ncercau fara succes s-l prind de mai multe luni. i ca atunci
cnd am vzut-o (doar o data i doar zece secunde!) nu ma gndeam la
trupul ei, ci la schiele ocupanilor britanici. Ca a fost doar o ntmplare? (Ce
era? Ce vzusem? Nimic. Un petic ntune-cos, unul luminos, un alt petic
ntunecos.) Poate ca ar trebui s-l spun o minciuna. Ce minciuna? Cum? Dar
gndurile pe care le-am avut de atunci?
Mai bine mi-a ine gura.
Mai bine am ncerca sa ne prefacem amndoi ca ceea ce s-a ntmplat
nu s-a ntmplat. Exact cum prinii mei nu au spus nimic despre pachetul
care era ascuns aici n timpul percheziiei. Cum nu au spus nimic despre o
mulime de lucmri, acele dureroase tceri.
Prinii mei au plecat pe la trei, nu nainte de a scoate de la mine un ir
ntreg de promisiuni: ine minte, ai grija, nu uita, asigur-te, sub nici o forma,

i foarte atent, Doamne ferete. Cnd erau gata sa plece mi-au spus:
Frigiderul e plin cu mncare i nu uita s-l arai unde este ecare lucru i sa
i drgu i sa o ajui i nu i obraznic. i nu uita, mai ales, s-l spui ca sofaua
din donnitor se desface ca sa doarm i spune-l ca i-am lsat un bilet n
buctrie i ca frigideml e plin i ca tu trebuie sa te culci pana la ora zece i
nu uita sa ncui ua de la intrare cu amndou cheile i adu-l aminte sa sting
luminile.
Eram singur. Ateptam. M-am dus de o mie de ori prin ecare camera
sa ma asigur ca totul era la locul lui. mi era frica. mi era teama i n acelai
timp speram ca era posibil ca ea sa uitat ca promisese sa vina. Ori ca nu va
reui sa ajung nainte de a ncepe restricia de ieire pe strzi i ca voi
ramane singur toat noaptea. Apoi am scos din dulap couleul de cusut i
mi-am cusut un nasture la cmaa, nu pentru ca se descususe, ci pentru ca
se lrgise custur i nu vroiam sa cada cnd era Yardena aici. Apoi am luat
chibriturile folosite pe care le ineam ntr-o cutie separata lng cele noi ca sa
le refolosim, ca o msur economica, penim aprinde aragazul de la primus
sau invers. Le-am ascuns chiar n spate, dup cutiile cu condimente, pentru
ca mi era teama ca Yardena le-ar putea vedea i ar crede ca suntem saraci
sau zgrcii ori nu prea ordonai. Apoi m-am aezat n faa oglinzii mari de pe
spatele uii dulapului, respirnd mirosul uor al pungilor de naftalina care
stteau mereu agate n dulap i care mi aduceau aminte de iama. M-am
uitat n oglinda un timp i am ncercat sa hotrsc o data pentru totdeauna,
obiectiv, cum mi-a cerut tata, cum artm.
Artam ca un copil palid, slab i ascuit, cu o faa avnd o expresie
mereu schimbtoare i cu ochii nelinitii.
Este oare privirea aceasta a unui trdtor?
Ori a unei pantere a subteranelor?
Am simit o durere trista la gndul ca Yardena aproape ca era un om
mare.
Daca mcar ar ajunge sa ma cunoasc bine i-ar putea da seama ca
sunt pur i simplu nchis n carapacea unui copil vorba-re, dar din acea
carapace, privind pe furi n afara
Nu: mai bine oprete-te. Cuvntul privind pe ftiri ma arsese ca o
palma peste faa. Pe care o meritam din plin. Daca s-ar n-tampla ca Yardena
sa simt nevoia sa mi dea o palma n aceasta seara, s-ar putea sa ma simt
mai bine. Sper ca a uitat, sper sa nu vina niciodat, ma gndeam i am
alergat sa ma uit pe furi nu sa ma uit pe furi sa arunc o privire din colul
geamului de la baie, indc de acolo puteai vedea aproape pana la bcnia
din col a frailor Sinopsky. Fiindc tot eram n baie, am hotrt sa ma spl pe
faa i pe gat, nu cu spunul obinuit pe care l foloseam eu i tata, ci cu
spunul parfumat al mamei. Apoi mi-am udat paml cu apa, l-am pieptnat i
mi-am ndreptat crarea, apoi mi-am fcut vnt cu ziarul pentru a mi se usca
parul repede, pentru ca ce s-ar ntmpla daca Yardena ar veni chiar n acest
moment i i-ar da seama ca mi-am udat parul pentru ea. Mi-am tiat i
unghiile puin, dci le tiasem deja vineri, doar ca sa u sigur, dar apoi mi-a
parut' rau pentru ca acum unghiile mele artau de parca le-a ros.

Am ateptat pana la apte fara noua minute. Trebuia sa nceap starea

de asediu. De multe ori de atunci, cnd ateptam o femeie, ma ntrebam
daca va veni sau nu i daca va veni, ce am face, cum artam, ce s-l spun,
dar nici o ateptare nu a fost mai tensionata i mai chinuitoare ca atunci,
cnd Yardena aproape ca nu a venit.
Tocmai am scris cuvintele ateptam o femeie, deoarece Yardena avea
atunci aproape douzeci de ani, iar eu aveam doispre-zece ani i trei luni,
ceea ce nsemna abia aizeci i doi la suta din vrsta ei; cu alte cuvinte, eram
desprit de un procent de treizeci i opt la suta de vrsta ei, dup cum am
calculat cu un creion pe unul dintre cartonaele goale de pe biroul tatlui
meu, cnd ceasul se apropia de ora apte i se apropia ora interdiciei de
ieire pe strada i eram convins ca asta era situaia, ca nu mai exista nici o
sperana, Yardena ma uitase i din motive bine ntemeiate.
Am ajuns la urmtoarea concluzie: Peste nc zece ani, cnd voi ajunge
la vrsta de douzeci i doi i trei luni i Yardena va avea treizeci, eu voi avea
aptezeci i patru la suta din vrsta ei, ceea ce e cu sigurana mai bine dect
aizeci i doi i totui destul de sumbru. Cu trecerea anilor distana s-ar
micora puin cate puin (procentual), dar partea deprimanta era ca aceasta
distana care se micora s-ar reduce din ce n ce mai ncet. Asemenea unui
mara-tonist obosit. Am recalculat de trei ori i, de ecare data, distana se
micora din ce n ce mai ncet. Mi se prea absolut nedrept i ilogic ca n anii
ce vor urma voi nainta spre ea n salturi de zeci de procente i apoi, n anii
notri de maturitate i de btrnee, dis-tana procentuala dintre noi s-ar
micora cu viteza melcului. De ce? i era oare posibil ca distana ce se
micora sa se acopere com-plet? Vreodat? (Legile naturii. Bim. tiu. Dar
cnd mama mi-a povestit despre oblonul albastru, mi-a spus ca mai demult
legile naturii erau total diferite. Era o vreme cnd pmntul era plat, iar
soarele i stelele se roteau njurul lui. Acum tot ce se mai nvrte njuml
nostru este luna i cine tie daca aceasta lege va revo-cata ntr-o zi, n
viitor? Se pare ca schimbrile, n general, erau schimbri nspre mai rau.)
Cnd Yardena ar avea o suta de ani, m-am gndit eu, eu a avea
nouzeci i doi i trei luni i distana procentuala dintre noi ar redus la mai
puin de opt (ceea ce nu era rau, n comparaie cu cele treizeci i opt din
aceasta seara.) Dar la ce mai folosea micorarea acestei distane dintre
vrstele noastre pentru un btrn cuplu decrepit?
Am pus capt acestui gnd i am stins lampa de birou, am rupt
calculele i le-am aruncat la toaleta, apoi am tras apa i daca tot eram n
baie, m-am hotrt sa ma spl pe dini. n timp ce ma splam m-am hotrt
sa u altfel: de acum nainte voi un brbat linitit, direct, logic i, mai
presus de toate, curajos. Cu alte cu-vinte: daca s-ar ntmpla un miracol n
ultimul moment i Yardena ar aprea n cele din urma, chiar daca starea de
asediu aproape ca ncepuse, i-a spune direct, simplu i concis ca mi pare
rau n legtur cu ce s-a ntmplat pe acoperi i ca nu se va mai n-tampla.
Niciodat.
Dar cum a putut?

A ajuns la apte fara cinci minute. A adus nite chie proaspete de la

brutria lui Angel, unde lucra ea. Purta o rochia uoara fara mneci,
imprimata cu ciclame i un ir de nasturi mari de sus pana jos n faa, ca nite
pietricele de rau splate i aranjate n ir de un copil.
A spus: Ben Hur nu ma lsa sa vin. Nu vrea s-mi spun ce s-a
ntmplat. Ce e ntre voi doi, Pro? V-ai certat din nou?
Tot sngele care se scursese n cavitatea de sub stomac a dat pe
dinafara i s-a ridicat ntr-un uvoi erbinte n faa i urechi. Chiar i propriul
meu snge ma trada i ma fcea sa ma simt stnjenit n faa Yardenei. Ce i
este mai apropiat unui om dect propriul sau snge? i acum, chiar i
sngele meu se transformase ntr-un tra-dator.
Nu a fost o cearta personala. A fost o desprire.
Yardena a spus: Aha. O daspartire. Pro, de ecare data cnd foloseti
cu-vinte din acestea, parca ai Vocea Lupttorului Zion. Unde i sunt
cuvintele taie? Nu ai aa ceva? Ai avut vreodat? Uite, am spus foarte
serios.
i cteva momente mai trziu am repetat: Uite. Nu prea vad nimic la
ce sa ma uit. Ceea ce vreau sa tii i asta nu-l privete pe fratele tau, ci
sunt nite chestiuni de principiu Bun. Chestiuni de principiu. Daca vrei o
sa discutam mai trziu despre despririle din subteranele tale i despre
chestiunile de principiu. Dar nu acum, Pro. (Subterane? Ce tia ea despre
noi? i cine a ndrznit s-l spun? Ori doar intuise?) Mai trziu. Acum mi-e
foame. Hai sa pregtim o cina pe cinste. Nu numai salata i iaurt. Ceva mult
mai interesant.
Cerceta n toat buctria: uitndu-se prin dulapuri i sertare, aruncnd
o privire prin borcane i tigi, inspectnd frigiderul, vericnd mirodeniile i
condimentele, examinnd cele doua arztoare cu gaz. Apoi s-a gndit puin,
scond tot felul de sunete vagi, mmm i ufi ah i apoi s-a adncit n gnduri
asemeneaunui general care fcea planurile de lupta, mi ddu ordin sa cur
i sa tai nite legume nu, nu acolo, acolo roii, ardei, ceapa, cam atta.
Apoi a pus fundul de lemn pe tejghea, a luat cuitul mare penim came din
sertar i, descoperind borcanul cu supa de pui din frigider, a luat o ceaca din
el. Apoi a tiat puiul n buci i a nclzit nite ulei n tigaie. A pus legumele
pe care ma pusese sa le tai ntr-un col pe usctor. Cnd uleiul a nceput sa
sfrie, a prjit nite caei de usturoi i a rumenit bucile de pui pe ambele
pari, pana ce mirosul amestecat de pui, usturoi i ulei prjit ma fcu sa
salivez de pofta i-mi trimise spasme rapide n cerul gurii, pe gat i n stomac.
Yardena a spus: De ce nu avei msline? Nu mslinele alea din borcan, prostutule, msline din acelea vegetariene. De ce nu avei msline spe-ciale?
Care te ameesc puin? Cnd gseti nite msline adevrate, s-mi aduci.
Poi chiar sa ma trezeti la miezul nopii. (Am gsit nite msline adevrate.
Civa ani mai trziu. Dar eramprea timid ca s-l duc mslinele la miezul
nopii.)
Cnd a decis ca bucile de pui erau destul de rumenite, le-a scos din
tigaie i le-a pus pe platou. Apoi a splat i a ters tigaia.

Ateapt un minut, Pro, a spus. ine-te bine. Aceasta este doar

nceputul. ntre timp pune masa.
Apoi a mai nclzit nite ulei n tigaie i, lsnd puiul condi-mentat cu
usturoi sa atepte, a prjit ceapa bine tiat i, n timp ce ceapa devenea
aurie i apoi maronie n faa ochilor mei larg des-chii, a mai adugat nite
buci mici de roii i ardei de pe usctor, apresarat nite ptrunjel tiat i a
amestecat ingredientele bine n timp ce le prjea. n curnd suetul meu
agoniza antici-pand mirosurile delicioase i ma gndeam ca nu mai puteam
n-dura nici mcar un minut, o secunda, o respiraie, nsa Yardena rdea i-mi
spunea sa nu ma ating de chie sau de altceva, ar pcat s-mi stric pofta;
ce-l cu tine, ce te grbeti, abine-te. i a pus bucile de pui napoi n tigaie
i le-a nvrtit n ulei pana se s-au nmuiat pana la os i doar atunci a tumat
ceaca cu supa peste ele. A ateptat sa arb.
Au trecut aptezeci i apte de ani de agonie, ncet ca o tortura, pana la
limita ndurrii i mai ncolo i mai departe pana la pragul disperrii i mai
departe pana ce inima-mi suspina, nainte ca zeama sa nceap sa arb i
ca uleiulsa nceap sa bolboroseasc i sa sara. Yardena a dat focul mai mic
i a presrat nite sare i puin piper negru. Apoi a pus capacul pe tigaie,
lsnd o mica deschiztura ca sa ias ispititorii aburi. n timp ce mncarea
erbea, a adugat cteva cuburi de carto i cteva cuburi i mai mici de
ardei iute rou. A ateptat cu cruzime pana s-a evaporat zeama, lsnd un
sos gros divin ce nvluia bucile de pui prjit crora prea ca le-au crescut
aripi transformndu-se ntr-un psalm sau un vis. ntregul apartament era
uimit de acest stol de mirosuri putemice ce pluteau dinspre buctrie,
invadnd ecare colior asemenea unor rzvrtii frenetici. Nu existaser
asemenea miro-suri de cnd se construise cldirea.
ntre timp, aprins de dorma i anticipare i chinuit dejunghiu-rile
foamei, nghiind saliva abundenta, am pus masa pentru noi doi, faa n faa,
cum stteau mama i tata. Am hotrt sa las locul unde stteam de obicei
gol. n timp ce puneam masa o vedeam pe Yardena cu coada ochiului
rsucind bucile de pui n tigaie, pentru a le reaminti ce erau, gustnd sosul,
potrivind condimente, punndu-le n mncare cu lingura care prinsese o
nuana minunata de alama lefuita ori de aur vechi i braele ei, umerii ei i
oldu-rile prinser viaa ntr-un fel de dans nuntrul rochiei ei, peste care i
pusese ortul mamei de parca ar vrut sa se apere, ca i cum bucile de pui
ar ncercat sa o manevreze i ele pe ea n timp ce le nvrtea n tigaie.
Dup masa, am stat faa n faa ciugulind dintr-un ciorchine de struguri
dulci; apoi am devorat o jumtate de pepene rou i apoi am but mpreuna
cafea, dei i-am spus Yardenei cinstit i vitejete ca nu aveam voie sa beau
cafea, mai ales seara, nainte de a merge la culcare.
Yardena a spus: Ei nu sunt aici.
i a mai spus: Acum o igara. Doar eu. Tu nu. Da-mi o scrumiera. Dar
nu aveam nici o scrumiera i nici nu avea cum sa e, pentru ca n
apartamentul nostru fumatul era interzis. ntotdeauna. n orice situaie. Nici
mcar oaspeii nu aveau voie sa fumeze. Tata se opunea total fumatului. i
inea cu trie la ideea ca vizitatorii ar trebui sa observe regulile casei,

asemenea unui cltor pe un inut strain. i susinea acest punct de vedere

cu un proverb pe care i era foarte drag sa l citeze, despre cum trebuie sa te
pori cnd ajungi n Roma. (Civa ani mai trziu, cnd am descoperit prima
data Roma, am fost uimit sa descopr ca era plina de fumtori. nsa cnd tata
spunea Roma, se referea n general la Roma antica, nu la Roma de astzi.)
Yardena a fumat doua igri i a but doua ceti de cafea (mie mi-a dat
doar una). n timp ce fuma i-a ntins picioarele pe scaunul meu, care era gol
n aceasta seara. Am hotrt ca era de datoria mea sa ma ridic, sa cur
masa, sa pun mncarea rmas n frigider i sa spl vasele. Singuml lucm pe
care nu-l puteam face era sa duc gunoiul afara din cauza strii de asediu.
Cine i-a mai petrecut ntreaga noapte singur n apartament cu o fata,
n timp ce afara e stare de asediu de noapte i toate strzile sunt goale i tot
oraul era nchis i ncercuit? tiind ca nimeiu pe lumea asta nu te poate
tulbura? i ntr-o linite mare i adnc ce se las peste noapte asemenea
unei pcle?
Stteam deasupra chiuvetei de la buctrie, rzuind fundu tigii cu un
burete metalic, cu spatele la Yardena i cu suetul exact invers (cu spatele la
chiuveta i la tigaie i cu toat ina ndreptata spre Yardena). Brusc, am spus
repede, cu ochii strns nchii, de parca nghieam o pastila: Oricum, mi
pare rau n legtur cu ce s-a ntmplat atunci. Pe acoperi. Nu se va mai
repeta.
Yardena mi-a rspuns: Sigur ca se va mai ntmpla. i nc cum.
Numai sa ncerci mcar sa o faci mai puin prostete dect ai fcut-o atunci.
o musca singura sttea pe marginea cetii. mi doream sa u n locul ei.
Apoi, tot n buctrie (Yardena i-a folosit ceaca drept scru-miera), ma rugat s-l explic, pe scurt, ce cearta am avut cu fratele ei. Pardon, nu
cearta, nenelegere.
Era de datoria mea sa nu spun nimic. Sa pstrez mantia secre-tului,
chiar daca a fost torturat. Vzusem m multe lme cum femeile i fceau sa
spun totul chiar i pe brbaii foarte putemici, cum ar Gary Cooper sau
chiar Douglas Fairbanks. i la ora de religie domnul Gihon spun^ pe seama
soiei sale: Samson a fost distrus indc a czut n ghearele unei femei
perverse. Era de ateptat ca dup toat aceasta vreme n care clocotisem
de ura uitndu-m la lme n care brbaii cedau i divulgau secretele
femeilor i ceva groaznic se ntmpl ntotdeauna, sa nu mi se ntmple
acelai lucru i mie. Dar n acea noapte nu ma puteam opri. Era ca i cum un
alt Pro ncolise nuntrul meu i ncepuse sa neasc neastmprat,
dup cum spune n Biblie, ca i cum, dintr-o data, toate fntnile foarte
adnci se deschiseser. Acest alt Pro a nceput s-l spun tot i nu-l puteam
opri, chiar daca ma strduisem din rsputeri s-L conving sa se opreasc,
nsa el doar ddea din umeri i rdea de mine: Yardena tie oricum, a spus
clar subteranele tale, Ben Hur este un trdtor i att tu, cat i eu suntem
n afara oricrei bnuieli.
Acest Pro interior nu-l ascundea nimic Yardenei. Subte-ranele.
Separarea. Racheta. Sertarul ncuiat al mamei i sloganurile despre perdul
Albion ale tatlui meu. Pachetul. Tentaia. Seduc-ia. Nici mcar nu I-am

ascuns adevrul despre sergentul Dunlop. Eram sedat de vreo licoare sau
vreun drog pe care Yardena le strecurase printre bucile de pui prjit? Ori o
fost sosul ei de vrjitoare? Ori cafeaua care era tare i amara? Aa a fost
drogat detectivul chiop din lmul Panther n the Basement. (Dar el era un
personaj secundar. Normal ca nu ndrzniser s-l drogheze tocmai pe eroul
principal.)
i daca ea era un agent dublu? Ori poate fusese trimisa de unitatea
speciala de Securitate Interna i Interogare a lui Ben Hur (creia Pro cel de
dinuntru i rspundea sarcastic: Ei i? Ce secrete se inai pot pastra ntre
un trdtor i o trdtoare?)
Yardena zise: Drgu.
i apoi spuse: Ce cste foarte dcosebit la tine este ca de ecare data
cnd povesteti ceva pot sa vad totul n faa ochilor.
Puse mana pe umrul meu stng, destul de aproape de locul unde se
articula braul i adug: Nu trist. Ateapt linitit i nu te njosi n faa lui.
Ben Hur se va ntoarce la tine, indc fara tine, numai gndete-te, pe cine
mai poate el domina? i pur i simplu trebuie sa domine pe cineva. Nu poate
sa mearg la culcare fara sa dominat pe cineva mai nti. Asta e problema
cu dominarea: o data ce ai nceput, nu te mai poi opri. Nu-i face griji, Pro,
pentru ca nu cred ca te vei molipsi. Dei este destul de contagioasa. i, n
afara de asta
S-a oprit. i-a mai aprins o igara i a zmbit, nu mie, ci proba-bil ca
siei, un fel de zmbet de amuzament luntric, un zmbet incontient ca
exista.
i n afara de asta, ce? am ndrznit sa ntreb.
Nimic. Subterane i tot felul de lucruri din astea. Spune-mi despre ce
vorbeam. Nu vorbeam despre subterane?
Rspunsul corect era: Nu. Fiindc nainte de a se opri s-i aprind
igara vorbisem despre pomirea de a domina. n ciuda acestui lucru, am spus:
Da. Despre subterane.
Yardena spuse: Subterane. Uita de subterane. Mai bine ai continua sa
tragi cu ochiul, doar sa e ntr-un mod mai inteligent dect atunci. i, mai
bine, Pro, n loc sa tragi cu ochiul, mai bine ai nva sa ceri. Daca tii sa
ceri, nu e nevoie sa tragi cu ochiul. Problema e ca, n afara de lme, nu exista
aproape nici un brbat care sa tie cum sa ceara. Aa e n ara asta, oricum.
n loc sa ceara, ori cad n patru labe i ceresc, ori te foreaz, ori trieaz. i
asta fara sa mai amintim de cei mai vulgari care se furieaz, cum sunt
aproapetoi pe aici. Poate tu vei tii cum sa faci asta. ntr-o zi. Adic poate
ntr-o zi vei nva cum sa ceri. De fapt, chiar daca oamenii uneori nnebunesc
i mor din cauza unui biat sau a unei fete sau a unei poveti de dragoste, e
mult mai probabil ca asta sa se ntmple n subterane i din cauza tuturor
prostiilor astea cu mntuirea. Sa nu crezi ce vezi n lme. n realitate oamenii
cer tot felul de lucruri, numai ca nu! E cer cum trebuie. Apoi nceteaz sa mai
ceara i doar dau i primesc insulte. n cele din urma se obinuiesc i nu se
mai deranjeaz i cnd se ntmpl asta nu mai este timp. Viaa c aproape de

sfrit. Vrei o perna? am ntrebat-o. Mamei mele n place sa stea n

buctrie seara cu o pema la spate.
Yardena are aproape douzeci de ani i nc mai are obiceiul de fetia
de a-i aranja marginea rochiei de parca genunchii ei ar un bebelu i
trebuie s-l acopere mereu bine, nu prea puin ca sa nu rceasc i nu prea
mult ca sa aib destul aer sa respire.
Fratele meu, a spus ea prietenul tau nu va avea niciodat un
prieten. Mai ales o prietena. Doar supui. i femei. Va avea o gra-mada de
femei, indc lumea asta e plina de srmane nenorocite care se arunca la
picioarele tiranilor. Dar nu va avea nici o prie-tena. Adu-mi un pahar cu apa,
te rog, Pro. Nu de la robinet, de la frigider. De fapt, nu mi-e sete. Tu vei
avea prietene. i i i pun de ce. Pentru ca oricnd i se ofer ceva, chiar i
o chia, un er-vecl de hrtie, o linguria, te pori de parca ai primit un
cadou. Ca i cum s-ar ntmpla o minune.
Nu eram ntru totul de acord cu ea dar m-am hotrt sa nu o contrazic.
Mai ales n legtur cu un lucru, menionatmai devreme n conversaie, un
lucru pe care nu puteam s-l trec sub nici o forma sub tcere: Dar, Yardena,
ce spuneai mai devreme despre subterane, cu sigurana ca fara Rezistena
englezii nu ne-ar mai da niciodat pmntul napoi.
Izbucni dintr-o data n ras, un ras deschis, muzical, pe care l au numai
fetele crora le place sa e fete. i ncerca sa dea la o parte fumul de igara
cu mana, ca pe o musca: lar ncepi, a spus, sa vorbeti ca Vocea
Lupttorului Zion. Tu nu eti din subterane, tu i Ben Hur i nu tiu-cum-lcheama, celalalt, maimuoiul ala mic. Un om din Rezistena e total diferit.
Ceva uimitor. Ceva mortal. Chiar i cnd nu ai de ales i trebuie sa lupi,
subteranele sunt ceva ucigtor. Pe lng asta, britanicii tia o s-i ia
catrafusele repede i vor pleca n curnd. Sper numai sa nu-l regretam amar
cnd o sa rmnem aici fara ei.
Aceste cuvinte mi se preau periculos de iresponsabile. ntr-un fel,
semnau cu remarca sergentului Dunlop ca arabii erau cei slabi i ca n
curnd ei vor deveni noii evrei. Care era legtura ntre ce spunea Yardena i
prerea lui despre arabi? Niciuna. i totui, era o legtur. Eram furios pe
mine ca nu puteam vedea legtura i cram suprat pe Yardena pentru ca
spunea lucruri care mai bine ar rmas nerostite. Poate ca era de datoria
mea s-l spun unui adult responsabil aceste gnduri? Poate lui tata? S-l
avertizeze pe cei care trebuie sa tie, sa le spun ca Yardena era cam frivola.
Chiar daca am decis sa raportez ceea ce a spus, nu trebuia sa trezesc
nici o suspiciune.
Am spus: Sunt de alta prere. Trebuie s-l alungam pe englezi cu
fora.' O s-l alungam, a spus Yardena, Dar nu n seara asta. Uit-te la
ceas, e aproape unsprezece fara un sfert i, ia spune-mi, tu dormi adnc?
ntrebarea ma izbi indc mi se prea ciudata i puin supicioasa. I-am
rspuns cu grija: Da. Nu. Depinde. Ei, mai bine am dormi butean n seara
asta. i daca se ntam-pla sa te trezeti, poi sa aprinzi lumina i sa citeti
pana dimineaa, din partea mea. Numai sa nu ndrzneti sa prseti
camera, deoa-rece cnd bate de miezul nopii i daca este luna, ma

transform n lup, sau mai precis, ntr-un vampir i am nfulecat deja o suta de
copii ca tine. Aa ca, orice ai face, nu deschide ua la miezul nopii. Promitemi.
I-am promis. Pe cuvntul meu de onoare. nsa am devenit i mai
bnuitor. Am hotrt ca trebuie sa ncerc sa raman treaz. i ma gndeam ca
sigur nu-mi va greu, datorita cafelei pe care o busem i a mirosului de fum
din toat casa i din cauza a ceea ce spu&ese Yardena n legtur cu latura
mea putemica i alte lucruri ciudate. n hol, dup ce ma splasem i nainte
de a-l spune noapte buna, s-a apropiat brusc i i-a pus mana pe capul meu.
Mana ei nu era nici moale, nici putemica, destul de diferita de a mamei. Mi-a
zburlitpaml i mi-a spus: Asculta cu atenie, Pro. Sergentul de care mi-ai
povestit. Pare destul de drgu, poate chiar i plac copih i nu cred ca eti n
pericol, indc e un tip nhibat. Cel puin aa reiese din descrierea ta. i
apropo, din moment ce te cheama Pro, prescurtarea de la Profesor, de ce
nu ncepi pnn a profesor n loc de a spion sau general? Jumtate dintre
oamenii din lumea asta sunt spioni sau generali. Nu tu. Tu eti un copil.
Noapte buna. i-i voi spune ce mi s-a prut ca e foarte drgu din partea ta:
ai splat vasele fara sa te rog. Ben Hur spala vasele doar daca este mituit.
De ce oare m-am nchis pe dinuntru n acea noapte? Chiar i acum,
dup mai mult de patruzeci de ani, nu tiu. tiu chiar mai puin dect tiam n
acea vreme. (Exista tot felul de moduri i de grade ale netiinei. Exact cum
o ua poate nu numai nchisa sau deschisa, ci i pejumatate deschisa, ori o
parte poate nchisa i cealalt deschisa, ori poate doar puin
ntredeschisa, sau poate acoperita cu un oblon pe dinafara i cu o draperie
groasa pe dinaunim, ori chiar btut n cuie.)
Am nchis ua i m-am dezbrcat cu o hotrre ferma de a nu ma gndi
nici mcar puin la Yardena care se aa de cealalt parte a zidului, care poate
ca se dezbraca chiar n acest moment ca i mine, desfcnd cate unul dup
altul nasturii netezi i rotunzi care nchideau n faa rochia ei uoara fara
mneci i m-am hotrt sa nu ma gndesc pur i simplu la acei nasturi, nici la
cei de sus de lng gat, nici la cei de jos de lng genunchi.
Am aprins veioza de lng pat i am nceput sa ma uit ntr-o carte, nsa
mi era greu sa ma concentrez. (n loc sa tragi cu ochiul, mai bine ai nva
sa ceri. Ce vroia sa spun cu asta? i Eti un copil al cuvintelor! Dar cum
asta? Nu vzuse n mine o pantera a subteranei?)
Am pus carteajos i am stins lumina indc era aproape miezul nopii,
nsa, n loc sa dorm, mi veneau n cap tot felul de gnduri i pentru a le
alunga am aprins din nou lumina i am luat cartea. Nu ma ajuta la nimic.
Noaptea aceea a fost mare i adnc. Nici mcar un greier nu s-a auzit
n timpul restriciei de a iei pe strzi. Nici mcar un foc de arma. ncetul cu
ncetul submarinele din carte s-au transformat n submarine fcute din ceaa,
plutind uor printre'bancuri de ceaa '^^.: purtate de vnt. Marea era lina i
calda. Apoi eram un copil al muntelui construindu-mi o coliba din ceaa n
muni i dintr-o data s-a auzit un zgomot de roztoare sau de ferstru la
marginea colibei, ca i cum o balena aruncata de valuri pe tann se freca de
nisip. ncercam sa l fac sa nceteze i m-am trezit cu un zgomot n urechi,

 i deschizandu-lni ochii mi-am dat seama ca adormisem cu lumina

aprinsa i ca sunetul acela din vis nc nu se oprise. Continua sa se aud.
ntr-o fraciune de secunda m-am ridicat n pat, n alerta i pre-caut ca
un hot. Nu erau chinurile morii, nici o balena; era zgriatul noctum pe care-l
ateptasem toat vara. Un zgriat foarte uor, dar rapid i persistent. Venea
cu sigurana dinspre intrare, dinspre ua noastr de la intrare. Era un lupttor
al Rezistenei rnit, care, probabil, pierdea snge. Trebuia s-l bandajam rana
i s-L aezam m buctrie pe salteaua de rezerva i va trebui sa se ntoarc
napoi nainte de a se lumina. Dar tata. Mama? Ei dorm? Nu aud zgo-motul de
la ua? Ar trebui s-l trezesc? Sau sa deschid ua singur? Nu sunt aici. Sunt
plecai. Alturi era Yardena i i-am dat cuvan-tul meu de onoare ca nu voi
prsi camera. i mi-am adus aminte cum o data, pe cnd aveam zece ani,
mi-a curat i mi-a bandajat o rana i mi prea rau ca nu ma tiasem i la
celalalt genunchi.
Apoi am auzit nite picioare, alergnd descule de-a lungul culoarului.
Zgomotul surd al zavomlui i cheia rsucindu-se m ncuietoare. oapte. i
mai multi pai. Propoziii repezite, cu voce joasa, veneau acum dinspre
buctrie. Sunetul unui chibrit aprinzan-du-se. Apa curgnd la robinet. i alte
sunete pe care nu le puteam identica prea bine de acolo de unde eram eu,
n pat. i din nou li-nite totala. A fost doar un vis? Ori era de datoria mea sa
ma trezesc, sa nu ma in de promisiune i sa merg sa au ce se ntmpl?
Linite.
Pai fantomatici.
Dintr-o data rezervorul de la toaleta hurui. Murmurul apei curgnd pe
eava din zid. Apoi mai multe voci joase i picioare goale trecnd pe lng
ua camerei mele, aceasta ind cu sigurana Yardena optindu-l lupttorului
raiut, Ateaptapuin, taci, ateap-ta acolo. Apoi un scrnet din domutorul
prinilor mei: mutau mobila? Un sertar? i apoi un rset nbuit, ori poate
un suspin, auzindu-se parca de sub apa.
Cnd voi un lupttor rnit al subteranei, fugar disperat, voi avea i eu
oare tria de caracter sa rad ca acest om, cnd rana va curat i tratata
prin arsuri, cu un lichid usturtor i apoi nfa-urata strns cu un bandaj?
Presupuneam ca nu. i, ntre timp, rsetul de cealalt parte a peretelui
se transforma ntr-un geamt i, cteva momente mai trziu, Yardena gemu
i ea. Apoi mai multe sunete i oapte. Ur-mara mai multe focuri de arma
care ncepuser n deprtare n ntuneric, apoi rrindu-se, de parca i ele erau
obosite. i probabil ca am adormit.
Y.
Esena trdrii nu consta n faptul ca un trdtor se ridica dintr-o data
i prsete acel cerc strns al credincioilor. Numai un trdtor supercial
face asta. Trdtorul adevrat, profund este acela care nuntrul sau are
dreptate. n inima iiumilor: cel care este cel mai devotat, care aparine cel
mai mult cauzei, care este cel mai implicat. Acela care este cel mai
asemntor celorlali, chiar mai mult dect ceilali. Aceta care chiar i iubete
pe cei pe care-l trdeaz, caci ce trdare poate exista fara dragoste? (Recunosc ca aceasta este o problema foarte complicata care ine de alta poveste.

Un om cu adevrat ordonat ar tia aceste rnduri i le-ar trece ntr-o alta

poveste. Cu toate acestea, nu am de gnd sa le tai. Putei sari peste ele,
daca vrei.)
Vara lua sfrit. La nceputul lunii septembrie am nceput clasa a asea.
ncepea o noua faza, cea a canistrelor de benzina goale, din care ncercam sa
construim submarine subcontinentale care pot circula liber prin oceane de
lava topita pe sub crusta pmntului, de unde ar putea lovi prin surprindere
i ar distruge orae ntregi de dedesubt, de sub fundaiile lor. Ben Hur fusese
numit cpitan al submarinului i, ca de obicei, eu eram secundul, inventatorul
i proiectantantul-ef, responsabilul cu navigaia. Chita Reznik, ca ordonana
de oer, aduna sute de metri de sarma veche, bobine, baterii, ntreruptoare
i banda adeziva. Planul nostru era sa ajun-gem cu submarinul ntr-un punct
sub palatul regal din Londra. Mai ncolo, Chita avea un scop personal de a
folosi submarinul pentru a-i captura cei doi tai, care-i petreceau doua sau
trei sptmni alternativ cu mama lor, ca s-l duca pe o insula pustie. i
iubea i i respecta mama i voia ca ea sa aib linite i pace, indc n
tinereea ei fusese o faimoasa cntrea de opera n Budapesta, iar acum
suferea de atacuri de melancolie. (Cineva a scris pe peretele lor cu vopsea
roie: Chita ar trebui sa e foarte bucuros -majoritatea copiilor au doar un
tata. Dar i mai fericita este mama lui Chita: mai nti l are pe unul, apoi pe
celalalt. Chita a zgriat scrisul cu unghia, l-a frecat cu spun, a dat cu
vopsea peste el fara succes.) La ora de religie domnul Zerubabel Gihon ne-a
spus cum bestiile babiloniene au cucerit lerusalimul i templul i le-au ras de
pe faa pmntului. Ca de obicei, fcea glume pe seama soiei sale: daca
doamna Gihon ar trit n lerusalim n acele zile, babilo-nienii ar scpat ca
prin urechile acului. Prota de ocazie sa ne explice expresia ca prin urechile
acului.
Mama a spus: Este o fetia la orfelinat, o cheama Henrietta. Trebuie sa
aib cinci sau ase ani. Cu pistrui peste tot. A nceput s-mi spun ma-ma, nu
n ebraica, ci n idi, Mama, le spune tuturor ca sunt mama ei i nu-mi dau
seama ce ar trebui sa fac: daca ar trebui s-l spun ca nu sunt mama ei, ca
mama ei a murit dar cum pot s-l omor mama pentru a doua oara sau sa
nu reacionez, sa atept s-l treac. Dar atunci ce voi face cnd ceilali copii
vor geloi?
Tata zise: E dicil. Din punct de vedere moral. Oricum cineva va avea
de suferit. i gndete-te la cartea mea: cine o va mai citi? Au murit cu toii.
Nu l-am gsit pe sergentul Dunlop la Orient Palace. M-amuitat dup el
din nou dup srbtori, de vreo trei ori i tot nu l-am gsit. Nici cnd a sosit
toamna i nori grei au acoperit lemsalimul penim a ne reaminti ca nu tot
timpul n lumea asta exista vara i submarine i lupttori ai Rezistenei.
Ma gndeam: poate a aat printr-o reea complexa de informa-tori i
ageni dubli ca l trdasem. Ca i-am spus Yardenei despre el i ca ea i
povestise lupttorului rnit din acea noapte, iar el a raportat lupttorilor
Rezistenei, iar ei l-au rpit. Sau invers: poate ca CID ne urmarea cnd ne
ntlneam i sergentul Dunlop a fost nchis pentru trdare i poate ca din
cauza mea a fost mutat din iubitul sau lerosalim i exilat mtr-un avanpost

ndeprtat al impe-riului, n Noua Caledonie, Noua Guinee sau poate ca n

Uganda sau n Tanganyka?
,. Y^! A^ag^h^
Ce mi rmsese de la el? Doar o Biblie mica n ebraica i en-gleza pe
care mi-o dduse. O mai am nc. Nu o puteam duce la coala deoarece
coninea i Noul Testament, despre care domniil Gihon spunea ca este o carte
anti-evreiasca (dar eu am citit-o i am gsit, pe lng alte lucruri, povestea
tradatomlui luda).
De ce nu-l scriam sergentului Dunlop? n primul rand indc nu mi-a
lsat nici o adresa. n al doilea rand mi era teama ca daca ar primit o
scrisoare de la mine, i-a creat probleme i mai mari i l-ar pedepsit i
mai rau. n al treilea rand, ce puteam s-l spun?
Dar el? El de ce nu mi-a scris? Pentru ca nu putea. i, n fond, nici nu
spusesem cum ma cheama (Sunt Pro i-am spus, un evreu de pe
pmntul Israelului. Aceasta nu este o adresa potala la care pot ajunge
scrisorile.)
Unde n lumea asta eti tu, sergent Dunlop, sosul meu duman?
Oriunde ai , n Singapore sau Zanzibar, oare i-ai gsit alt prieten care s-mi
ia locul. Nu un prieten, ci un profesor i un elev. Nici mcar asta nu e
descrierea potrivita. Atunci ce fusesem noi? Ce existase ntre noi? Nici pana
n ziua de azi nu-mi pot explica ce a fost. i ce-i mai aminteti din tema pe
care te puneam sa o faci?
Vorbesc i eu degeaba.
Am cteva cunotine n Canterbury. Le-am scris cu zece ani n urma
rugndu-le sa ncerce sa ae ceva despre el.
Fara succes.
ntr-una din zile mi voi face bagajul i voi pleca eu la Canterbury. Voi
cuta prin crile de telefon. Voi verica prin biserici. Voi cerceta la arhivele
municipale. PE 4479. Stephen Dunlop, astmatic, i place sa trncneasc, un
Goliat rozaliu i pu-fos. Un inamic bland i singuratic. Crede n profei. Daca
printr-o minune, Stephen, aceasta carte cade n minile tale, te rog scrie-mi i
mie un rand. Trinute-mi mcar o fotograe. Nite rnduri n ebraica sau
engleza, cum preferi. n septembrie au avut loc mai multe percheziii.
Arestri, restricii de ieire pe strzi. Un cui de la o grenada de mana a fost
gsit n apartamentul lui Chita i unul dintre taii lui a fost dus la interogatoriu
(unul dintre ei a aprut n aceeai seara). Profesorul Zambbabel Gihon i
acuza din nou pe babiloniem n clasa i i exprima i ndoiala daca profetul
leremia spunea ce trebuia sa spun un profet pe timp de rzboi i asediu. Din
punctul de vedere al domnului Gihon, cnd dumanul se aa la poarta,
datoria profetului este de a ridica moralul oamenilor, de a le uni rndurile, de
a-i vrsa ura asupra inamicilor de dincolo de ziduri, nu asupra frailor sai. i,
mai presus de toate, un profet ce-i merita numele nu trebuie sa insulte
familia regala i eroii naionali. nsa profetul leremia era un om nveninat i
trebuie s-l nelegem i s-l iertam.
Mama a adus doi orfani la noi n casa pentru cteva sptmni. Erau
imigrani clandestini i se numeau Oleg i Hirsch, dar tata a declarat ca de

acum nainte vor cunoscui sub numele de Tzi i Eyal. Le-a ntins salteaua
de rezerva pe podea n dormitorul meu. Aveau opt i noua ani; nici ei nu tiau
cai ani au i i-am luat din greeala drept frai, deoarece aveau acelai nume
de familie, Brinn (pe care tata l-a transformat n ebraica ca Bar-On). nsa s-a
dovedit ca nu erau frai, nu erau nici mcar rude; de fapt se urau. Oricum,
dumnia lor se manifesta linitit, fara violena i aproape fara cuvinte: nu
tiau ebraica i preau ca abia tiau sa vorbeasc n alta limba. n ciuda urei
pe care i-o purtau, au adomiit noaptea pe saltea ncolcii unul ntr-altul ca
doi celui. Am ncercat s-l nv ebraica i sa nv de la ei cate ceva ce nu
nelegeam i ceea ce nu pot explica nici n ziua de azi, dei tiam ca era
ceva ce acei doi orfani nelegeau de o mie de ori mai bine dect mine i mai
bine dect adulii. Dup srbtori au fost dui cu un camion ntr-un sat de
pionieri tineri. Tata le-a dat geamantanul nostru vechi, iar mama l-a umplut
cu haine care mi rmseser mici, i-a rugat sa le mpart fara sa se certe i
i-a mngiat pe capctele care au fost tunse de teama pduchilor. n timp ce
stteau ghemuii n colul cainionului, tata le-a spus: Un nou capitol ncepe
n viaa voastr. lar mama a spus: Sa venii sa ne vizitai. Salteaua o sa va
atepte mereu acolo.
Da, le-am spus prinilor mei despre Yardena. Trebuia. vorba de
noaptea cnd au fost plecai la comemorare n Tel Aviv i ea a dormit n.
Camera lor i dup miezul nopii a aprut un rnit i Yardena i-a bandajat
rana nainte sa se lumineze, iar el s-a furiat afara din apartament, a plecat i
a disprut. Am auzit tot, dar nu am vzut nimic.
Tata a spus: Hei, copile, chiar aa a fost sau doar ai visat?
Am rspuns furios: Nu am visat Chiar s-a ntmplat. A fost un om
rnit aici. Acum mi pare rau ca v-am spus, indc radei de mine. Mama
spuse: Biatul spune adevrul. i tata: ntr-adevr? Daca este aa,
nseamn ca va trebui sa avem o discuie cu domnioara asta. Mama a spus:
Nu e treaba ta. iar tata: Dar cu sigurana ne-a trdat ncrederea. Mama
zise: Yardena nu mai e un copil. i tata: Nu, dar copilul acesta este un
copil. i a fost i n patul nostru i cine tie ce vagabond o fost. Oricum,
vom discuta despre asta nnai trziu, doar noi doi. Cat despre Donmia Ta, a
spus el, du-te n camera i f-i leciile. Ceea ce era nedrept, pentru ca tata
tia ca-rni fceam ntotdeauna leciile de ndat ce ma ntorceam de la
coala, nainte chiar de a manca mncarea care ma atepta n frigider. nsa o
meritam, deoarece fusese nedrept dm partea mea sa le spun despre Yardena
i despre rnit. Pe de alta parte, cum sa nu le spim? Nu-mi era datoria mea?
Al treilea. Al patmlea. Am spus tot ce nu trebuia; tot ce trebuia sa spun nu am
spus. Aa ca m-am dus n camera mea, de data asta nchiznd ua pe
dinuntru i am reftizat sa o deschid i nu le-am rspuns pana dimineaa.
Chiar i cnd m-au ameninat cu pedeapsa. Chiar i atunci cnd au fost foarte
alarmai (i mi era chiar mila de ei, dar nu m-am lsat). Chiar atunci cnd
tata i-a spus mamei, de cealalt parte a uii, ridicndu-i vocea dinadins:
Nici o problema. Nu e aa groaznic. Nu-l face nici un rau sa se gndeasc n
ntuneric. (Avea dreptate n aceasta privina.) n acea seara, singur n
camera, nfometat, dar mandm i plin de resentimente, ma gndeam cam

aa: Cu sigurana ca exista i alte secrete n lume, n afara de eliberarea

patriei i de Rezistena i de britanici. Hirsch i Oleg, care fuseser luai cu
camionul pentru a deveni pionieri, erau oare frai care se prefceau a , dintrun motiv al lor, strini i dumani? Sau dimpotriv, erau nite strini care
uneori pretindeau ca sunt frai? Trebuie sa observi i sa pstrezi linitea. Totul
este acoperit de im fel de umbra. Poate chiar i umbra are o umbra.
La mai puin de un an dup acea vara, englezii au plecat. Fusese creat
Statul evreiesc. n noaptea n care a fost creat, a fost atacat din toate paiile
i invadat de armatele arabe, nsa a luptat i a nvins i de atunci a tot luptat
i a nvins. Mama, care urmase un curs de asistente la spitalul Hadassah, a
ngrijit rniii la punctul de prim-ajutor de la standul de ziare Shibboleth.
Noaptea era trimisa sa anune rudele celor rnii mpreuna cu tnra
doctoria Magda Gryphius. Cnd nu se ocupa de rnii i mori, sttea la casa
de copii, avnd grija de orfani. Donnea cate doua sau trei ore pe noapte ntrun pat de campanie n magazie. Abia daca mai venea acas. n timpul lunilor
cat a durat rzboiul s-a apucat de imat i de atunci a fumat mereu, cu o
expresie amara, de parca igrile o umpleau de dezgust. Tatl meu continua
sa compun sloganuri, nsa acum redacta i manifeste i uturai pentru
unitile de rzboi i mai frecventa i un curs rapid de utilizare a mortierelor.
Punan-du-i ochelarii nclinndu-l puin prin ridicarea braelor, dezasam-bla
responsabil i logic, ungea cu ulei i apoi reasambla mortiere, nurubnd
ecare urub cu putere, de parca adug o nota de subsol foarte importanta
la cartea sa. Ben Hur, Chita i eu umpleam sute de saci cu nisip, ajutam la
sparea anurilor i duceam mesaje alergnd ghemuii dintr-un loc n altul n
zilele n care lemsalimul era asediat i bombardat din greu de armele
regatului Transior-dania. Un obuz a decapitat un mslin i pe mezinul familiei
Sinopsky n timp ce sttea sub un copac cu fratele sau, mncnd sardine.
Dup rzboi fratele mai mare s-a mutat la Afula, iar bcnia a fost preluata
de cei doi tai ai lui Chita ca parteneri.
mi amintesc de noaptea de la sfritul lui noiembrie cnd la radio s-a
anunat ca n America, Naiunile Unite, ntr-un loc numit Lake Success,
hotrser sa ne lase sa cream Statul evreiesc, chiar daca era un stat foarte
mic divizat n trei pari. Tata a venit acas de la doctorul Buster, unde se
adunaser sa asculte la radio ce se mai spunea despre rezultatul votului de la
Naiunile Unite, apoi s-a aplecat i m-a mngiat pe faa cu mana sa calda:
Trezete-te. Nu dormi.
Cu aceste cuvinte a tras cearaful i s-a urcat n pat lng nune
complet mbrcat (el cel care insista cu atta strictee ca nu ai voie sa te sui
n pat n hainele de zi). A stat n linite cteva minute, nc mngindu-mi
faa, iar eu abia daca mai ndrzneam sa respir i, dintr-o data a nceput sa
vorbeasc despre lucruri pe care nu le spusese n casa nainte, deoarece era
interzis, lucruri despre care tiam ca nu aveai voie sa ntrebi i cu asta basta.
Nu puteam s-l ntreb pe el, nici pe mama i erau o grmad de subiecte
despre care cu cat se vorbea mai puin cu att era mai bine i iat ca toate
astea au luat sfrit. Cu o voce ntunecata mi-a spus cum a fost cnd el i
mama erau vecini cnd erau copii ntr-un mic ora din Polonia. Cum brutele

care locuiau n acelai bloc i insultau i-l bteau cu slbticie deoarece toi
evreii erau bogai, lenei i iscnsii. i cum o data l-au dezbrcat n clasa cu
fora, n faa fete-lor, n faa mamei, ca sa rada de el indc era circumcis. i
chiar tatl lui, adic bunicul, unul dintre bunicii care, mai trziu, a fost omort
de Hitler, a venit, ntr-un costum cu o cravata de mtase, sa se plng
directorului, nsa n timp ce pleca, ticloii l-au prins i l-au dezbrcat i pe el
cu fora, n clasa, n faa fetelor. i tot cu o voce ntunecata, Tata mi-a spus:
Dar de acum ncolo va exista un Stat evreiesc. i, dintr-o data m-a
mbriat, nu uor, ci aproape violent. Dincauza ntunericului i-am lovit cu
mana fruntea i n loc de ochelari mana mea gsise lacrimi. Nu l-am vzut
niciodat pe tata plngnd, nici nainte de noaptea aceea i nici dup. De
fapt, nici mcar atunci nu-l vazu-sem, l vzuse doar mana mea.
Aceasta este povestea noastr: vine din ntuneric, hoinrete i se
ntoarce n ntuneric. Ls n urma o amintire n care durerea se amesteca cu
rasul, cu prerea de rau, cu uimirea. Crua cu gaz trecea dimmeaa,
vnztorul de gaz sttea n vrf, cu friele atamand lejer n mini, sunnd din
clopoel i cntndu-l calului sau un cntec n idi de mult uitat. Ucenicul de
la bcnia frailor Sinopsky avea o pisica ciudata care-l unna peste tot i nu-t
scapa din ochi. Domnul Lazarus, croitorul de la Berlin, un om care ddea din
cap i clipea, i scutura capul incredul: cine a mai auzit sa existe o pisica
credincioasa? A spus: Poate ca este un Geist, un spirit. Doctoria Magda
Gryphius, pe cnd era necstorit, s-a ndrgostit de un poet armean i s-a
dus dup el n Famagusta, n Cipru. Civa ani mai trziu s-a ntors, aducnd
cu ea un aut i uneori ma trezesc n toiul nopii i-l aud, un fel de oapta
interioara care mi spune: Niciodat nu uita asta, acesta este miezul lucrurilor, totul este doar o umbra.
i care ar opusul a ceea ce s-a ntmplat cu adevrat?
Mama obinuia s-mi spun: Opusul a ceea ce s-a ntmplat e ceea ce
nu s-a ntmplat. lar tata: Opusul a ceea ce s-a ntmplat este ceea ce se
va ntmpla. o data, paisprezece ani mai trziu, I-am pus aceasta ntrebare
Yardenei, cnd ne-am ntlnit din ntmplare ntr-un mic restaurant pescresc,
n Tiberias, pe malul marii Galileea. n loc s-mi rspund, a izbucnit n rasul
ei luminos, acel ras care le este propriu fetelor crora le place sa e fete i
care tiu foarte bine ce este posibil i ce este interzis. Aprinzndu-i o igara,
a rspuns: Opusul a ceea ce s-a ntmplat este ce s-ar putut ntmpla daca
n-ar existat lacrimi i teama.
Aceste cuvinte ale ei m-au dus cu gndul napoi la sfritul acelei veri,
la sunetul clarinetului, la cei doi tai ai lui Chita, care au continuat sa
locuiasc acolo dup ce mama lui a murit, la domnul Lazams care cretea
gini pe acoperi i care civa ani mai trziu s-a hotrt sa se
recstoreasc i-a fcut un costum din trei piese de un albastru nchis i nea invitat pe toi la o masa vegetariana, dar n acea seara dup nunta i dup
petrecere, s-a aruncat de pe acoperi, la numrul 4479 i la pantera din
subterane, la Ben Hur i la racheta pe care n-am trimis-o niciodat la Londra,
dar i la obionul albastru care nc mai plutete pe rau n cltoria lui
circulara napoi nspre moara. Care este legtura? E greu de spus. Dar

povestea n sine? I-am trdat din nou spunnd povestea? Sau este invers: ia trdat daca nu a spus-o?

SFRIT