DUE I PARTEA GENERALA

1. Introducere
a. Originile ideii de unitate la nivel european: contextul aparitiei
comunitatilor europene/a uniunii europene, aparitia comunitatilor
europene si a uniunii europene
b. Dezvoltarea constructiei europene
Dimensiunea calitativa (perfectionarea institutiilor comunitare si
a constitutiei comunitare in general)
Dimensiunea cantitativa (extinderea comunitatilor europene/a
uniunii europene prin aderarea unor noi state)
c. Caracteristicile comunitatilor europene/ale uniunii europene

2. Ordinea juridica a uniunii europene

a. Notiunea
b. Principiile care guverneaza ordinea juridica a UE
c. Izvoarele dreptului UE
Izvoare primare
Izvoarele derivate
Acordurile
internationale
(externe)
ale
comunitatilor
europene/ale uniunii europene
Izvoare complementare
Izvoare nescrise
d. Aplicabilitatea dreptului uniunii europene in dreptul intern al statelor
membre
Aplicabilitatea directa
Aplicabilitatea prioritara

3. Sistemul institutional al uniunii europene

a. Criteriile care diferentiaza institutiile UE de organele, oficiile si
agentiile acesteia
b. Principiile care guverneaza activitatea institutiilor UE
c. Parlamentul european, consiliul european, comisia europeana,
sistemul jurisdictional al uniunii europene (CJUE) curtea de

justitie, tribunalul, tribunalele specializate (tribunalul functiei

publice)
d. Banca centrala europeana si curtea de conturi competenta,
organizare, functionare
e. Organele, oficiile si agentiile uniunii europene

AUGUSTIN FUEREA MANUALUL UNIUNII EUROPENE, ED. A V-A, ED.

UNIVERSUL JURIDIC, BUCURESTI 2011
TRATATELE
FUNDAMENTALE
ALE
UNIUNII
EUROPENE
COORDONATA AUGUSTIN FUEREA, ED. CHBECK, BUCURESTI 2013

Introducere
Ideea de unitate la nivel european
In doctrina domeniului exista mai multe opinii cu privire la plasarea in
timp a originilor unei astfel de idei.
Istoricii se impart in 3 mari categorii conform lui Charles Zootbil
(constructia europeana, trecut, prezent si viitor):
1. Un prim curent situeaza originea unei astfel de idei in Antichitate.
2. Un al doilea curent identifica unele evenimente care au avut loc in
Europa occidentala chiar cu originile unei astfel de idei. Retinem campaniile lui
Napoleon, care intre altele au urmarit si conotatii integratoare. De altfel,
Napoleon, cu prilejul ultimei infrangeri (Waterloo 1815) spunea Europa statelor
unite se va realiza, si asta nu oricum, ci prin forta imprejurarilor.
3. Cel de-al treilea curent situeaza originea unei astfel de idei in prima
jumatate a sec. XX, perioada care a fost esentialmente marcata de cele doua
razboaie mondiale. La cel de-al treilea curent de opinie se raporteaza si juristii. In
1923, contele austriac de Kalergi a propus infiintarea statelor unite ale Europei
(SUA, reich-ul german si cantoanele elvetiene). In 1929 ministrul de externe
francez, sprijinit de catre omologul sau german, in cadrul societatilor natiunilor a
lansat idea realizarii unei Europe unite.
Contributii ale romanilor Nicolae Titulescu a detinut de doua ori
consecutiv presedintia natiunilor unite. Apelul esperando pornit din Romania in
anul 1934, in 10 puncte fiind cu trimitere la Europa natiunilor unite. In 1942, o
contributie a romanilor este data de lucrarea lui Petre Georgescu intitulata
Omul de maine. Prin lucrarea sa, acesta opereaza cu certitudini.

Contextul aparitiei comunitatilor europene/a Uniunii Europene

Este dat de sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, cand pericolul unei
a treia conflagratii mondiale era evident. Intr-un astfel de context, luand in calcul
pierderile materiale si umane generate de cele 2 conflagratii, sefii de stat si de

guvern din Europa occidentala au ajuns la concluzia potrivit careia obiective in

comun pot fi realizate si altfel decat pe calea armelor, prin infiintarea
organizatiilor internationale.
Asa a fost posibila aparitia ONU pe fondul falimentului Societatii
Natiunilor. Apar si alte organizatii internationale: Consiliul Europei (1949),
NATO si tratatul de la Varsovia, apare in plan economic Uniunea Vamala a
statelor membre ale beneluxului care a fost luata drept model si varianta de
urmat pentru comunitatile europene.

Aparitia comunitatilor europene

In anul 1950, Jean Monnet a fundamentat teza realizarii controlului
international asupra productiei de carbune si otel din Franta si Germania, statele
care influentau evolutia in materie. Prin realizarea controlului international se
dorea conversia productiei de razboi intr-o productie de pace. In mod corelativ
se intentiona inlaturarea dezastrelor de dupa cele 2 razboaie mondiale si
realizarea bunastarii popoarelor statelor Europei occidentale.
Ideea fundamentata de catre Jean Monnet a fost lansata public in acelasi an
pe 9 mai de Robert Schuman care era ministrul afacerilor externe din Franta. O
astfel de lansare publica s-a facut prin intermediul unei declaratii care continea
planul privitor la infiintarea primei comunitati europene Comunitatea
Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO/CECA). Declaratia este cunoscuta
sub denumirea de declaratia Schuman, planul Schuman.
Ziua de 9 mai a dobandit atunci tripla semnificatie istorica ziua Europei,
ziua victoriei (capitularea Germaniei, 1945), 1877 ziua independentei de stat a
Romaniei.
Planul Schuman nu producea efecte juridice, acesta era numai de natura sa
orienteze conduita subiectelor de drept carora li se adresa. Din aceste
considerente, la plan adera pe langa Franta si Germania, alte 4 state: Italia si
Benelux. Cele 6 state fondatoare au semnat la Paris in data de 18 aprilie 1951
Tratatul de instituire a CECO. Tratatul a intrat in vigoare la data de 23 iulie 1952
pentru o perioada de 50 de ani, motiv pentru care la data de 23 iulie 2002 tratatul
si-a incetat efectele si prima comunitate europeana si-a incetat eficienta.
In anul 1956, politicianul belgian Paul Henry Spaak a elaborat raportul cu
privire la infiintarea a inca 2 comunitati europene: Comunitatea Economica
Europeana (CEEA) si EURATOM.
Raportul Spaak, in mod similar planului Schuman nu producea efecte
juridice, motiv pentru care aceleasi 6 state fondatoare CECA au semnat de data
aceasta la Roma in 25 martie 1957 2 tratate: tratatul de instituire a CEA si tratatul
de instituire EURATOM. Cele 2 trate au intrat in vigoare in ianuarie 1958 pentru
o perioada nedeterminata, motiv pentru care si in prezent produc efecte, fiind
succesiv modificate.

Pentru a exista si pentru a functiona, cele 3 comunitati europene au

infiintat institutii in 4 mari domenii:

Domeniul decizional
Domeniul executiv
Domeniul controlului politic
Domeniul jurisdictional

Institutiile infiintate prin tratatele de la Roma sunt diferite sub aspectul

denumirii lor de institutiile infiintate prin tratatul de la Paris. Cele infiintate prin
tratetele de la Roma se simplifica si se uniformizeaza.
Din motive de coerenta si celeritate, innstitutiile similare din cadrul celor 3
comunitati europene au fuzionat, dand nastere unor institutii unice comune
pentru cele 3 comunitati europene. Institutiile nou rezultate duc la indeplinire
atributii/competente inscrise in cele 3 tratate institutive. Fuziunea s-a realizat
gradual incepand din anul 1958 cu institutiile jurisdictionale, a continuat in anul
1960 cu institutiile controlului politic si s-a desavarsit in anul 1965 cu institutiile
executive si decizionale prin tratatul de la Bruxelles, cunoscut sub denumirea de
tratatul de fuziune.

Dezvoltarea constructiei comunitare/europene

Exista 2 dimensiuni: calitativa (perfectionarea institutiilor comunitare),
cantitativa (extinderea comunitatilor europene/a UE prin aderarea unor noi
state).
Dimensiunea calitativa cunoaste 3 etape, dupa cum urmeaza:
a. Crize si esecuri
b. Reflectii cu privire la posibilitatea depasirii lor
c. Texte de drept pozitiv care au rolul de a revizui sau dezvolta prevederile
initiale ale tratatelor institutive
Crize si esecuri.
In dezvoltarea constructiei europene au fost inregistrare mai multe crize si
esecuri. Retine insa atentia criza provocata de politica scaunului gol practicata de
Franta in perioada iulie 1965 ianuarie 1966, criza care a fost solutionata prin

compromisul de la Luxemburg. Prin tratatele institutive, statele membre ale

comunitatilor au decis ca in prima etapa a constructiei comunitare (pana in 1965),
hotararile sa fie adoptate cu unanimitate de voturi.
O astfel de decizie se intemeia pe caracterul eterogen al nivelurilor de
dezvoltare economica, sociala din statele membre dupa cele 2 razboaie mondiale.
Decidentii au apreciat ca pana in 1965 astfel de diferente ar fi fost posibile sa se
diminueze si pe cale de consecinta sa se treaca la sistemul votului majoritar.
Esecuri: comunitatea politica, militara.
Compromisul pestelui Oslo, compromisul de la Ioanina ia sfarsit odata
cu tratatul de la Nisa.
Reflectii cu privire la posibilitatea depasirii crizelor si a esecurilor
Au existat mai multe astfel de reflectii, pe masura crizelor inregistrate de
comunitatile europene (au caracter abstract). Ele au rolul de a orienta conduita
subiectelor de drept carora li se adreseaza. Dobandesc forma si continutul
rapoartelor, sintezelor, textelor premergatoare adoptarii normelor cu forta
juridica obligatorie.
Texte de drept pozitiv
Tratatul de la
modificatoare(1965).

Bruxelles

este

prima

norma

de

drept

pozitiv

Tratatele bugetare 1970 (parlamentul a fost implicat in procedura

bugetara), tratatul financiar 1975 (resursele comunitatii, curtea de conturi)
Modificarile intervenite in materie financiara succesiv in anii 1970-1975
(infiintarea institutiei delegatilor pentru conturi.
Actul unic european (1986-7 s-a mentionat pentru prima data notiunea de
cooperare politica), tratatul de le Maastricht (1992 a instituit Uniunea
Europeana), tratatul de la Amsterdam (1997-1999), tratatul de la Nisa (2001
reforma institutionala care punea capat compromisului de la Ioanina, pregateste
UE pt valurile de extindere), tratatul de la Lisabona (2007-2009), tratatele de
aderare a statelor la comunitatile europene/UE.

DIMENSIUNEA CANTITATIVA ADERAREA UNOR NOI STATE

De la inceput au fost inregistrate doar cereri de aderare si nicio solicitare
de renuntare la statutul de stat membru al CE/UE. Tratele institutive si cele
modificatoare pana la lisabona nu au prevazut in continutul lor o astfel de
situatie.
Extinderea s-a realizat gradual, cele 6 state fondatoare 9 10 12 15
25 27 28 de state. Celor 28 de state li se alatura statele candidate (Turcia,
Islanda?). Se adauga si statele potential candidate (Bosnia Hertegovina,
Muntenegru, Serbia), cu statut special Kosovo, Macedonia cu raportare la Grecia.

CARACTERISTICILE COMUNITATILOR EUROPENE

SI ALE UNIUNII EUROPENE
-

Asociatie economica integrata;

Organizatie internationala;
Structura institutionala proprie, originala.

1. Asociatie economica integrata. In primul rand, argumentele de text

denumirile tratatelor de instituire a comunitatilor europene (CECO, CEE etc).
Obiectivul urmarit initial era conversia productiei de razboi intr-o productie de
pace, care urmarea inlaturarea dezastrelor si realizarea bunastarii populatiei
statelor membre.
Comunitatile europene reprezinta rezultatul punerii in comun de catre
statele membre a teritoriilor proprii, cat si a economiilor existente pe aceste
teritorii. In fapt, reprezinta o arie geografica unica cunoscuta sub denumirea de
piata interna, unica, formata din ariile geografice ale tuturor statelor membre.
Numara peste 500 mil de locuitori.
O astfel de piata a fost posibila prin adoptarea unor masuri de natura
multipla, dintre care au dominat cele de natura administrativa, adaugandu-li-se
si masuri de natura preponderent juridica cum ar fi:
- inlaturarea barierelor vamale si a tarifelor adiacente acestora dintre
statele membre si inlocuirea lor cu tariful vamal comun (TVC) dintre statele
membre si terti;
- desfiintarea ajutoarelor de stat de orice fel acordate intreprinderilor
neperformante, fapt care contribuie la sporirea spiritului concurential la nivelul
statelor membre UE;
- inlaturarea discriminarilor de natura publica sau privata intemeiate pe
cetatenie/nationalitate care ar conduce la limitarea concurentei in cadrul UE
(persoane fizice si persoane juridice libera circulatie).
2. Organizatie internationala. Comunitatile europene au luat fiinta in
temeiul acordului de vointa liber exprimat de catre statele membre prin
intermediul reprezentantilor special desemnati sa participe la negocierea si
incheierea tratatelor de instituire. Ca instrumente juridice, acestea sunt tratate
multilaterale, dar din punctul de vedere al dreptului intern sunt acte

fundamentale de tipul constitutiilor, acestea reprezentand ceea ce este Carta

pentru ONU, pactul pentru NATO sau statutul pentru Consiliul Europei.
Comunitatile europene/UE sunt organizatii internationale regionale
europene, deschise posibilitatii aderarii tuturor statelor europene, avand
caracter inchis si supranational.
Organizatii regionale europene deschise posibilitatii tuturor statelor
europene. In ce priveste Turcia, aceasta intra in statutul partii europene, motiv
pentru care si partea turca din Cipru va dobandi un asemenea statut. Sunt
deschise posibilitatii aderarii statelor europene sub conditia indeplinirii a 4
categorii de cerinte:
1. De natura politica
2. De natura militara
3. De natura juridica
4. De natura economica
Cerintele de natura politica. Existenta in statul candidat la aderare a unei
democratii de tip pluripartid, respectarea drepturilor omului in statul candidat la
aderare (inclusiv respectarea drepturilor minoritatilor nationale) + rezolvarea
problemei copiilor institutionalizati. Aderarea Romaniei la Consiliul Europei in
1993 si stat parte la CEDO in 1994 confirma indeplinirea de catre Romania a
conditiilor politice.
Cerintele de natura militara. Cuantificate in exigenta potrivit careia statul
candidat la aderare trebuie sa fie un stat furnizor de securitate, iar nu numai
consumator. Aderearea Romaniei la NATO in 2004 contribuie la consolidarea
statutului de stat furnizor de securitate.
Cerintele de natura juridica. Se exprima prin angajamentul asumat de
statele candidate de a aplica direct, imediat si prioritar dreptul UE in dreptul
intern. Acestea au fost indeplinite de Romania prin revizuirea Constitutiei din
anul 2003 (in special art. 148, 149).
Cerintele de natura economica. Aceste cerinte au fost indeplinit si
confirmate in anul 2004 prin dobandirea de catre tara noastra prin raportul de
tara a statutului de stat cu economie de piata functionala, capabil sa faca fata
presiunilor determinate de concurenta existena la nivelul UE. Exista 4 cerinte
(criterii de convergenta) pentru trecerea le EURO: inflatie (3% din PIB), deficit
bugetar (3% din PIB), nivelul dobanzilor pentru creditele acordate (7-9% DAE),
datoria statului catre populatie (60% din PIB).

3. Structura institutionala proprie originala.

Este una atipica nonclasica. La nivelul UE se face dinstinctie intre institutii,
organe, oficii si agentii. Deosebirea se intemeiaza pe criteriul participarii la
decizie. Astfel, institutiile participa direct la procesul decizional, in timp ce
organele, oficiile si agentiile au un caracter tehnic, participand la:
-

Pregatirea procesului decizional

Asigurarea continuitatii activitatilor desfasurate de catre institutiile UE
care nu au functionare permanenta (intre reuniuni/intre sesiuni cazul
Parlamentului European, al Consiliului)
Participa la urmarirea (monitorizarea) aplicarii deciziilor adoptate de catre
institutiile UE

Institutiile sunt: Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul [],

Comisia Europeana, Banca Europeana etc. Organele au de regula denumirea de
comitete (ex. comitetul reprezentantilor permanenti COREPER, comitetul
regiunilor, comitetul economic si social ECOSOC mic).
Unele organe tehnice auxiliare detin un astfel de statut numai tranzitoriu,
in sensul ca in timp acestea dobandesc statutul de institutii ale UE. Ex Curtea
de Conturi, care, ca si Banca Centrala Europeana au aparut pentru a indeplini un
obiectiv formulat la nivelul UE prin tratatul de la Maastricht (1992-1993)
realizarea uniunii economice si monetare. Prin acest tratat, Curtea de Conturi a
trecut din categoria organelor tehnice in categoria institutiilor UE. Partea
monetara a obiectivului a impus ca in prima etapa a trecerii la moneda unica
(1993-1995) sa se infiinteze Comitetul Monetar. In cea de-a doua etapa (19961998), CM si-a schimbat denumirea in Institutul Monetar European. Incepand cu
1999 asistam la infiintarea BCE, odata cu trecerea la euro ca moneda scripturala.
Agentii: agentia europeana a drepturilor omului etc.
Ordinea juridica a UE, ca si institutiile UE imprumuta caracteristici pe care
le intalnim atat la statele membre, cat si la organizatiile internationale,
nesuprapunandu-se peste niciuna dintre ordinile juridice mai sus precizate.
Caracterul atipic se concretizeaza in aplicarea imediata, directa si
prioritara a dreptului UE in dreptul intern al statelor membre.

ORDINEA JURIDICA A UE
Notiune. Ordinea juridica a UE reprezinta acel ansamblu de norme care
guverneaza raporturile stabilite intre CE/UE si:
Statele membre. Romania a dobandit un astfel de statul la 1 ian 2007 prin
intrarea in vigoare a tratului de aderare, ratificat prin legea 157/2005. Inainte de
1 ianuarie 2007, Romania a avut statutul de stat in curs de aderare (incepand cu
25 aprilie 2005). Inainte de aceasta data, statutul a fost acela de stat candidat (1
ian 2000 17 decembrie 2004) declansat de inceperea negocierilor in vederea
aderarii. Anterior, statutul a fost acela de stat asociat in baza acordului european
instituind o asociere intre Romania si CE pe de o parte si statele membre ale
acestora pe de alta parte, acord semnat in 1993 (1995) statut detinut intre 19951999. Raporturi intre UE si alte state, persoane fizice, juridice.
Date fiind diversitatea si complexitatea normelor care compun ordinea
juridica a UE, in doctrina si practica domeniului au fost cautate si identificate o
serie de criterii de clasificare, respectiv de principii care sa guverneze ordinea
juridica a UE.
In ce priveste principiile, 2 sunt relevante:
-

Principiul incorporarii (asimilarii) dreptului UE de catre dreptul intern al

statelor membre. Acesta isi gaseste concretizarea in aplicarea imediata si
directa a dreptului UE in dreptul intern al statelor membre.
Principiul prioritatii (al preeminentei, al prevalentei) dreptului UE in raport
cu dreptul intern al statelor membre.

Referitor la clasificare, exista mai multe astfel de criterii de clasificare,

ierarhizare, respectiv sistematizare a normelor ordinii juridice. Criteriul general
acceptat este acela al fortei juridice a normelor de drept al UE. Potrivit acestuia,
exista 5 mari categorii de izvoare:
1. Izvoare primare (principale)
*principiile generale de drept
2. Izvoare derivate (secundare) cele mai numeroase
3. Acordurile internationale/externe
4. Izvoarele complementare

5. Izvoarele nescrise

Izvoarele primare, originare, dreptul primar

Sunt edictate si adoptate de catre state ca subiecte de drept international in
temeiul suveranitatii de care dispun. Acestea au forta juridica fundamentala,
constitutionala, de la care nu se poate deroga decat prin intermediul unor norme
cu forta juridica similara. Acestea se impart in 2 categorii:
1. Tratele de instituire a CE:
- tratatul de instituire a CECO, semnat de catre cele 6 state fondatoare
(Franta, Germania, Italia, BENELUX) la Paris la 18 aprilie 1951, intrat in vigoare
la 23 iulie 1952, pentru o perioada de 50 de ani, motiv pentru care la 23 iulie 2002,
tratatul si-a incetat efectele si pe cale de consecinta si prima CE si-a incetat
existenta.
- tratatele de instituire a CEE si a Comunitatii Europene a Energiei
Atomice (EURATOM) semnate de catre aceleasi 6 state fondatoare CECO la
Roma la 25 martie 1957, intrate in vigoare in ianuarie 1958 pentru o perioada
nedeterminata. Aceste tratate nu si-au incetat efectele, dar au fost permanent
modificate.
2. Tratele modificatoare:
- tratatul de la Bruxelles din 1965;
- tratatele instituind modificari bugetare 1970, financiare 1975 (crearea CC);
- actul unic european 1986-1987 (consacra cooperarea politica intre statele
membre, se oficializeaza institutia Consiliului European (uniunea sefilor de stat
si de guvern), se instituie noi competente ale comunitatilor (politica de mediu,
cercetare, sociala), se pun bazele Tribunalului de prima instanta);
- tratatul de la Maastricht 1992-1993 (CJ devine Curtea Europeana de
Justitie, se bun bazele BCE, PE este asociat la procedura legislativa alaturi de
Consiliul, apar noi politici in materia educatiei, culturii, se instituie cetatenia
europeana care confera drepturi cetatenilor statelor membre, se consacra
Uniunea Economica si Monetara, se desavarseste realizarea pietei interne, se
instituie Uniunea Europeana si CE structurata pe cei 3 piloni);

- tratatul de la Amsterdam 1997-1999 (se instituie un spatiu de libertate,

securitate si justitie, se comunitarizeaza domenii precum viza, azilul, imigratia,
cooperarea in materie civila din pilonul al III-lea, acquisul Schengen se
comunitarizeaza, e introdus in corpul tratatelor, devenind DUE, se instituie
functia de inalt reprezentant pentru afaceri externe si politica de securitate,
consacra principiul egalitatii intre femei si barbati pentru remunerare);
- tratatul de la Nisa 2001-2003 (se eficientizeaza sistemul jurisdictional, se
creeaza Tribunalul functiei publice, se realizeaza o ampla reforma a modului de
organizare si functionare a institutiilor Uniunii, luandu-se in considerare ampla
extindere din anul 2004, 1 comisar/stat membru, se extinde votul cu majoritate
calificala la numeroase domenii);
- tratatul de la Lisabona 2007-2009 (art. 13 TUE lista cu institutii, apare
functia de presedinte al CE, art. 2-6 prevad o lista cu competente, UE cu
personalitate juridica, dispare impartirea pe piloni);
- tratatele de aderare a statelor la CE/UE conexiune cu pct. 3;
3. Tratatele de aderare extinderea UE
4. Carta drepturilor fundamentale a UE
Proiect lansat in iunie 1999 (Koln), proclamata in decembrie 2000,
modificata in decembrie 2007, dobandeste aceeasi forta juridica cu cea a tratatelor
institutive in 2009 (Lisabona).

Izvoarele derivate
Sunt edictate si adoptate de catre institutiile UE in existenta si functionarea
lor. Sunt denumite si actele juridice ale UE. Caracterul derivat este dat de
raportarea lor la izvoarele primare. Caracterul derivat obliga la conformitatea lor
cu izvoarele primare. In cazul in care conformitatea nu exista, partile interesate
pot ataca la CJ un astfel de act prin intermediul actiunii in anulare.
Primul aspect referitor la obligativitatea normelor se refera la:
1. Subiectele de drept intern carora li se adreseaza. Astfel, exista izvoare
derivate obligatorii pentru subiectele de drept intern din toate statele membre,
dar exista si izvoare derivate care sunt obligatorii pentru subiectele de drept din
anumite state membre.
2. Cat de mult obliga norma. Exista astfel norme de rezultat si mijloace si
norme de mijloace. Exista norme care obliga atat in ce priveste rezultatul de
atins, dar obliga si in ce priveste mijloacele, dar exista si norme care obliga doar
in ce priveste rezultatul, lasand la dispozitia statelor mijloacelor de folosit.
3. Transpunerea/netranspunerea. Normele cu cea mai mare forta juridica
(regulamente) nu se transpun, sunt de directa aplicare. Exista si norme care nu
sunt de directa aplicare, trebuie transpuse (directiva) si obliga doar cu privire la
rezultat.
1
2
3

Competente exclusive ale UE

Competente partajate intre UE si statele
membre
Competente de sprijin, coordoare si plm

Regulamentul este similar legii din dreptul intern. Acesta opereaza prin
generalizare. Orice aplicare incompleta este interzisa. Din primul punct de
vedere, regulamentul este obligatoriu pentru subiectele de drept intern din toate
statele membre. Regulamentul este de directa aplicare, adica acesta este si o
norma de rezultat, si de mijloace. Pe cale de consecinta, regulamentul nu se
transpune in ordinea juridica interna.
Directiva urmeaza tehnica legii-cadru completata cu decretele de aplicare.
Este o norma de aplicare in 2 trepte. Ca regula generala, directiva este obligatorie
pentru subiectele de drept intern din anumite state membre. Pe cale de exceptie

insa, directiva se poate adresa si subiectelor de drept intern din toate statele
membre, dar cand se intampla acest lucru, specifica in continutul ei acest lucru.
Din cel de-al doilea punct de vedere, spre deosebire de regulament, directiva este
obligatorie numai cu privire la rezultatul de atins (norma de rezultat), adica
obliga statele numai cu privire la scopul urmarit, iar nu si cu privire la mijloacele
folosite in acest sens. Pe cale de consecinta, directiva nu este de directa aplicare,
ci se transpune in ordinea juridica interna a statelor membre.
Directiva poate produce efecte directe cand sunt indeplinite 3 conditii:
A expirat perioada de transpunere
Unele reglementari pe care le contine directiva au ramas netranspuse
Reglementarile ramase netranspuse contin drepturi/obligatii pentru
particulari
Decizia este obligatorie pentru destinatarii desemnati. Din primul punct
de vedere, decizia, asemenator directivei (ca regula generala) si spre deosebire de
regulament, este obligatorie numai pentru subiectele de drept intern din anumite
state membre. Din cel de-al doilea punct de vedere, decizia asemantor
regulamentului, spre deosebire de directiva, este obligatorie atat cu privire la
rezultatul de atins, cat si in ce priveste mijloacele folosite in acest sens. In mod
corelativ, decizia asemanator regulamentului, spre deosebire de directiva, este de
directa aplicare, nu se transpune in ordinea juridica interna.
Recomandarea si avizul nu sunt obligatorii (ca regula generala). In cazul
in care recomandarea contine obligatii in sarcina partilor, aceasta le obliga si
poate face obiectul actiunii in anulare. Uneori, acestea pot avea caracter prealabil
adoptarii normelor cu forta juridica obligatorie. Este cazul avizelor (facultative,
consultative, conforme). Aviz conform cel dat de PE privitor la aderarea
Romaniei la UE (13 aprilie 2005). Aviz consultativ in materie bugetara de la
Curtea de Conturi.