Poezia este unealta cunoasterii.

O intimitate insingurata care uneste poetul cu

obiectul dorintei sale.Sa atinga cu ochiul acele treceri gradate de la lumina la
umbra .Constructia zgomatelor si murmurelor ce ajung pina la poet in chip
nedeslusit,o descoperire a sunetelor ce trec indiferent pe linga noi ceilalti,
multi si profani .Aluat framintat cu grija celui ce da trup unei ipoteze
fulgurante, mergind in forma iluziilor lor.Nu e usor sa vietuiesti sub aripile
desfacute ale pasarilor, sa simti cum ti-se topesc in palma membrele
insectelor in perioada cea mai clocotitoare a patimilor omenesti.
Poetul este in stare sa introduca trasaturile inimii in ritmurile inimii
articulate.Suferintele unei inimi pe care marginile realului nu sint capabile sa
o inteleaga .Chinuri ce sint scrise pe aripi ce bat, pe flori ce se deschid , pe
sini ce abia mijesc.Misterul gindirii articulate sub povara oboselii, inamolinduse sub predica sentimentala.Poezia este regasirea izvoarelor virgine ale
emotiilor naturale dincolo de aluviunile amestecate ale sentimentelor.Poetul
are puterea de-a opri sau isca fulgere, de-a face sa tisneasca izvoare din
nisipul deserturilor.Viata ca lumina unui fulger ,betia simturilor ce intilnesc
prospetimea apelor si a verdetii . Setea sau dezgustul poetilor de singe
nelinistea lor in fata femeii, a barbatului.
Amaraciunea de-a fi necunoscut si bucuria de-a fi inteles.Revolta impotriva
oricarei limitari, a oricarei constringeri.Refuzul sau consimtamintul, influenta
aerului respirat, a hranei digerate asupra sanatatii sale.Veghea si somnul ,
calmul sau mihnirea .Miinile poetului pot invia tencuiala zidurilor ce dau sa se
usuce.In tonuri severe ,este confruntat cu cea mai vaga si plutitoare dintre
visari .Intr-o voluptate speciala , ramine ca un miop peste hirtia sa care
corespunde simturilor intime ale speciei si ale individului.Acolo gasim
catifeaua corolei , stralucirea carapacei scarabeului , materia lichida ce
modeleaza propria noastra forma.Acele schimbari prelungite de voluptate si
suferinta.Imperecherea .Pragul casei poetului capata forma gindurilor
sale.Plin de cearcane ,un tors mustind de seva , spiritul circulind inlauntrul
materiei, smulgind privirii fisii de carne insingerate si palpitind.Tulburatoarea
cruzime.Poezia poate fi chiar tristetea virtutii intr-o reculegere severa a unei
inimi solitare.Poetul o umple cu vuietul sau .Ea nu isi va putea supravetui
siesi, decit cerindu-ne sa-i adapostim pasii ratacitori Inteligenta scufundata in
betii inspaimintatoare a indoielii, inocenta foamei, incrincenarea
dorintei,cadentele secrete , cutele fetii.Poezia este o simfonie imbogatita de
numarul instrumentelor, legata de trupul poetului ca un parazit.
Poete, daca esti intreg si viu ,VORBESTE!!!