Sunteți pe pagina 1din 6

Formele activitatii infractionale

Infractiunea cunoaste 2 faze:


- faza interna
- faza externa
Faza interna cuprinde 3 etape:
- aparitia idei infractionale
- deliberarea (dupa aparitia idei analizeaza conditiile de savarsire a
infractiunii)
- luarea hotararilor
Faza externa (punerea in aplicare) cuprinde mai multe etape:
- actele de pregatire
- tentativa
- fapta consumata
- fapta epuizata
Din punct de vedere al sanctionarii etapa interna nu prezinta
importanta.
Din punct de vedere penal prezinta importanta:
- actele preparatorii
Actele preparatorii sunt acte materiale licite sau ilicite prin care se
pregateste executarea hotararii de a savarsi o infractiune.
De exemplu prin care se faciliteaza savarsirea infractiunii sau acte
prin care se savarseste ascunderea.

Aceste acte prin care se faciliteaza sunt posibile numai la


infractiuni intentionate sau praeteintentionate.
Actele preparatorii se realizeaza cu intentie si nu trebuie sa faca
parte din activitatile care intra in elementul material al infractiunii.
Daca actele preparatorii sunt realizate de o alta persoana decat
preparatorul acestea pot constitui acte de complicitate.
Actele preparatorii sunt anterioare inceperii executarii hotararii de a
incepe o infractiune si in principiu nu constituie o infractiune pedepsibila
la aceasta.
Pregatirea savarsirii unei infractiuni nu este incriminata.
In mod exceptional sunt situatii in care actele de pregatire sunt
asimilate tentativei.
De exemplu in cazul infractiunilor contra sigurantei statului
Mai sunt situatii in care sunt infractiuni de sine statatoare
Exemplu: detinerea de instrumente pentru falsificarea de valori.
Distinctia dintre acte de pregatire si acte de executare se realizeaza
prin analiza dinamicii actului de conduita a aptitudinii actului savarsit de a
reliefa rezolutia infractionala.
De asemenea luand in calcul identitatea actului de conduita
actiunea sau inactiunea incriminata de norma penala ce constituie
elementul material al unei infractiuni.
Actele de executare a infractiunii
Tentativa consta in punerea in executare cu intentie a hotararii de a
savarsi infractiunea care este intrerupta sau nu isi produce urmarea
socialmente periculoasa prevazuta de lege.

Tentativa nu este posibila la infractiuni omnistive proprii i la


infractiuni de obicei.
Modalitatile tentativei
- in functie de stadiul de realizare a activitatii infractionale avem
tentativa imperfecta si tentativa perfecta. (s-a dus pana la capat)
- in functie de cauzele care conduc la neproducerea rezultatului
avem:
a) tentativa proprie
b) tentativa relativ improprie
c) tentativa absolut improprie
Tentativa proprie se caracterizeaza prin acea ca mijloacele folosite
de faptuitor erau periculoase.
Tentativa relativ improprie se caracterizeaza prin punerea in
executare a hotararii de a savarsi infractiunea, executare care este realizata
in intregime, dar producerea rezultatului nu a fost posibila datorita
insuficientei mijloacelor folosite.
Tentativa absolut improprie se caracterizeaza prin punerea in
executare a hotararii de a savarsi infractiunea, executare care este dusa
pana la sfarsit, dar rezultatul nu se produce datorita modului gresit de
concepere al infractiuni.
Tentativa absolut improprie nu se pedepseste.
Incriminarea si pedepsirea tentativei
Codul penal roman a adoptat sistemul incriminarii limitate.

Pedeapsa pentru tentativa la o infractiune este cuprinsa intre


jumatatea minimului special si jumatatea maximului special prevazute de
lege pentru infractiunea consumata, fara ca minimul sa fie mai mic decat
minimul general.
Daca pedeapsa pentru infractiunea consumata este detentiunea pe
viata, pedeapsa pentru tentativa va fi inchisoarea de la 10 la 25 de ani.
Sanctionarea tentativei in cazul persoanei juridice
In cazul persoanei juridice, tentativa se sanctioneaza cu amenda
cuprinsa intre minim special si maximul special al amenzii prevazute de
lege pentru infractiunea consumata, reduse la jumatate.
La aceasta pedeapsa se poate adauga una sau mai multe pedepse
complementare.
Cauze de nepedepsire a tentativei:
- desistarea
- impiedicarea producerii rezultatului
Desistarea consta in renuntarea voluntara si definitiva de catre
faptuitor la continuarea actelor de executare a infractiunii incepute inainte
de terminarea executarii actiunii si de descoperirea faptei.
Prin descoperirea faptei se intelege cunoasterea faptei de catre
autoritati.
Desistarea poate avea loc in cazul infractiunilor care pot fi savarsite
in forma tentativei intrerupte.
In cazul participatiei penale este necesar ca toti autorii sa se fi
desistat. Nu se poate considera desistare daca faptuitorul a amanat

continuarea actelor sau a insarcinat o alta persoana cu realizarea acestora


sau daca nu a mai putut continua actele de executare independent de vointa
lui.
Daca se desisteaza autorul acest lucru profita atat lui cat si
complicilor, insa instigatorul va raspunde pentru instigare neurmata de
executare.
Instigatorul se pedepseste doar daca a reusit sa il convinga.
Daca actele indeplinite de autor pana in momentul desistarii
constituie infractiune se aplica pedeapsa numai pentru acea infractiune.
Exemplu: patrunderea in locuinta
Impiedicarea producerii rezultatului consta in impiedicarea
voluntara si eficienta de catre faptuitor a producerii urmarii socialmente
periculoase a faptei care altfel sar fi produs dupa executarea in intregime a
activitatii infractionale si inainte de descoperirea faptei.
Exemplu: punerea unei bombe in masina
Il sun pe proprietarul masinii, ii salvez viata, dar bomba tot se
declanseaza insa am salvat viata persoanei.
Daca autorul a impiedicat producerea rezultatului aceasta profita i
complicelui insa instigatorul raspunde pentru instigare neurmata de
executare.
Forma consumata a infractiunii
Infractiunea consumata reprezinta forma perfecta a infractiunii in
raport cu fazele desfasurarii activitatii infractionale.
Este forma infractiunii cu cel mai ridicat grad de periculozitate fata
de celelalte forme anterioare intalnite in actele de pregatire si tentatia.

Infractiunea consumata atrage intotdeauna raspunderea penala.


Infractiunea de fapt consumat este infractiunea al carui rezultat se
produce odata cu executarea in intregime a elementului material al laturii
obiective.
Infractiunea consumata inglobeaza si tentativa acelei infractiuni.
In cazul infractiunilor de rezultat consumarea are loc in momentul
producerii rezultatului socialmente periculos.
In cazul infractiunilor de pericol consumarea se produce in
momentul savarsirii actiunii sau inactiunii prevazute de lege.
Infractiunea fapt epuizat sau forma epuizata
Acest moment este situat dupa ce s-a consumat si se caracterizeaza
prin acea ca din cauza continuarii activitatii infractionale sau agravarii
rezultatului se produc noi urmari ale infractiunii.
Exemplu: infractiuni continue continuate de obicei
Infractiunea continua se caracterizeaza prin prelungirea in chip
natural a actiunii sau inactiunii dupa consumare pana la interventia unei
forte contrare. Acestea pot fi permanente si succesive si presupun o durata
in timp.
Infractiunea continuata reprezinta savarsirea mei multor acte
materiale la anumite intervale de timp in baza aceleiasi rezolutii
infractionale de catre acelasi subiect.
Infractiunea progresiva re.prezinta acea infractiune a carui efect,
dupa savarsire, se sporesc idependent de actiunea faptuitorului
In functie de momentul epuizarii se determina legea mai favorabila
sau gratierea.