Sunteți pe pagina 1din 4

Ceasul i evoluia timpului

Nu cred ca poate trece o zi, fara sa ne aruncam privirea macar


o data catre ceas. Drept urmare, nu cred ca ne putem imagina
existenta noastra, daca nu atasam alaturi si un ceas, indiferent de tipul sau
de marca acestuia.
Instrumente de cunoastere a momentului zilei au existat inca din
antichitate. Vechile civilizatii, masurau timpul in functie de deplasarea
Pamantului: anul si luna dupa miscarea sa de revolutie in jurul Soarelui (in
decurs de 365 de zile), iar impartirea zilei dupa miscarea de rotatie a
Pamantului in jurul axei sale (in 23 ore, 56 min, 4 sec).
inca din anul 3500 i.d.C. (inainte de Cristos), egiptenii au fost primii care au
impartit ziua in segmente si au construit ceasul solar obeliscul. Orele
erau determinate dupa modul in care se miscau, pe pamant, umbrele facute
de lumina solara. Asta ii ajuta sa evalueze in ce perioada a zilei se aflau. Dea lungul timpului, cadranele solare au evoluat catre forme mai elaborate.
Un alt model primitiv de masurare a timpului a fost clepsidra,
care astazi a ajuns obiect de decor. Este formata dintr-un vas din sticla, cu
doua compartimente. Cel de sus avea o cantitate de apa, nisip sau de
mercur, care pica, intr-o cantitate am putea spune etalonata, in
compartimentul de jos, intr-un anumit interval de timp. Aceste modele de
ceasuri cu apa au fost printre primele ce nu depindeau de observarea
corpurilor ceresti. in jurul anului 325 i.d.C., grecii au inceput sa foloseasca
modelele de ceasuri cu apa si de la ei vine denumirea de clepsidra.
Aceasta a fost folosita in Europa, pana in secolul al XIV-lea, cand unii istorici
apreciaza ca in casele personalitatilor acelor vremuri ar fi aparut si
primele
ceasuri.
De altfel, istoria consemneaza faptul ca, inca de prin anul 1280, a
fost inventat in Anglia un ceas cu roti. Astfel de mecanisme au functionat in
manastirile si in catedralelel timpului. insa, italienii se pot mandri cu primul
ceas
public,
realizat
la
Milano,
in
1335.
O alta data importanta in evolutia ceasornicelor este 1427, cand Heinrich
Arnold a inventat o serie de componente absolut necesare bunei functionari
ale unui ceas evoluat, inclusiv arcul special, ce se utilizeaza si in zilele
noastre.
De pilda, urmarind istoria ceasului, distingem urmatoarele categorii:
1. Ceasuri solare, care indica timpul solar adevarat, ce se pot imparti
in cadranul solar si gnomon-ul;
2. Clepsidre cu nisip sau cu apa;
3. Lumanare gradata;
4. Ceasuri mecanice, care la randul lor pot fi ceasuri cu pendul (ce

utilizeaza un pendul gravitational), ceasuri cu pendul de torsiune si ceasuri


cu balansier (care utilizeaza un pendul elastic);
5. Ceasuri electromecanice;
6. Ceasuri electronice, care in ciuda numelui masoara timpul pe
baza unui fenomen mecanic: vibratia unui cristal de cuart;
7. Ceasuri atomice (extrem de precise), care utilizeaza oscilatiile
produse de un dispozitiv de tip laser.
Pe de alta parte, dupa utilizare si forma, ceasurile pot fi:
- Ceasuri de turn (orologii);
- Ceasuri de perete (cu pendula);
- Ceasuri desteptatoare (asa-numite de masa);
- Ceasuri de buzunar;
- Ceasuri de mana;
- Ceasuri pentru jocul de sah (ceasuri duble);
- Ceasuri de atentionare (care semnaleaza doar trecerea unui anumit
interval de timp si care sunt utilizate in laboratoare de cercetare stiintifica,
in cabinete de tratamente medicale sau in bucatarie);
- Ceasuri pentru scufundatori (rezistente la presiuni mari si asigurate contra
patrunderii apei in interiorul mecanismului);
- Ceasuri pentru piloti (rezistente la acceleratii gravitationale si la presiuni
scazute ale aerului);
- Ceasuri astronomice.

Ceas electronic de mn
mecanic de mn

Ceas

Ceas de buzunar

Ceas mecanic

de camer

Ceas de camer din lemn


cu pendul

Ceas

Ceas cu cuc
Cldire cu ceas