alt nume? Oricum nu are cine s m mai strige acum. Numai eu am rmas.. Au plecat cu toii. Nevast-mea, Ileana, a plecat acum vreo 7 ani. Nimeni nu tie unde, dar toi tiu c a plecat. tiu c o s se ntoarc. Eu tiu. O aud uneori noaptea n vis cum mi opte te la ureche: "Nu mai dureaz mult. Voi veni dup tine.". Eu tiu! i copiii... Doamne, copiii! Cine tie ce-o mai fi cu ei? i ei au disprut. Dar nu pe rnd; ci aa.. toi deodat. Ca s nu plng de mai multe ori; s trag un bocet i acela s fie zdravn. S-au dus spre locuri mai bune.. Spre locuri unde pot fi ei nii. i le dau dreptate. Eu unul dac a fi putut pleca, a fi fcut-o, numai s scap de nenorociii acetia care mi-au ters amintirile i mi-au bgat toate minciunile lor pe gt. M-AU DISTRUS!!! Cine sunt eu? Ion.. Nici eu nu mai tiu cum. Aveam odat o familie fericit; o soie, Ileana, pe care o iubeam enorm i care ma iubea la rndul ei. Oh, Doamne, mi cer mii de scuze! Iar v plictisesc cu povetile mele. Iertare.. Asta este tot ce mi-a mai rmas. Nu-mi mai amintesc nimic altceva, aa c mi spun povestea oricnd pot, ca s n-o uit. Oare cum ar fi s uit? S triesc doar n prezent? S nu m mai gndesc la ce a fost? Ar fi mult mai bine... N-ar mai fi nicio urm de tristee sau de regret sau de nimic. NIMIC. Asta ar fi. Nimic. Eu a fi un nimic. Nu a ti cine sunt i ar trebui s m ncred n oameni. Oamenii sunt cei mai ri; nu te poi ncrede n ei. Asta o tiu tot de pe propria piele, cci vine din cnd n cnd la mine n odaie o duduie care-mi spune mereu c trebuie s uit. O ntreb ntotdeauna: DE CE? i ea niciodat nu-mi rspunde, cci nici ea nu tie ce s-mi zic. tie doar c trebuie s m conving c nu e bine s fiu eu. Sper c nu v plictisesc... Dar dac v-a plictisi, nu m-ai mai asculta, nu-i aa...? Oh, Doamne... i parc o aud din nou cum mi spune: "Ion, ce mai faci, Ion? Pregatete-te cci vin acum". i parca o i vd cum se apropie i-mi mngie faa. i parc...