SUBIECTELE LA FIZIOLOGIA PLANTELOR

PENTRU EXAMENUL DE STAT/agro, 2015

1.Fiziologia plantelor tiina funcionalitii plantelor. Obiectul de studiu i direciile de dezvoltare
ale fiziologiei plantelor.
Fiziologia vegetal este o ramur a tiinelor biologice care se ocup cu studiul proceselor vitale din plante.
Termenul de fiziologie i are originea n limba greac, de la cuvintele physis = natur i logos =
tiin.fiziologia vegetal este o tiin biologic fundamental, care studiaz mecanismele ce controleaz
modul de organizare i funcionare a organismelor vegetale.La nivelul societii umane, plantele prezint o
importan deosebit deoarece, prin intermediul agriculturii, ofer sursa de hran i alte mijloace necesare
traiului i posibilitatea crerii unui ambient favorabil. .Fizilologia plantelor contribuie la utilizarea nsuirilor
genetice favorabile, n special de productivitate i rezisten la stress n ameliorarea plantelor, la
valorificarea nsuirilor pedologice i agrochimice ale solurilor n procesele de nutriie a plantelor de cultur
etc.Pe drept cuvnt, fiziologia vegetal este considerat "mecanica fin a agriculturii raionale" obiectul de
cercetare, Fiziologia vegetal se afl n relaii cu tiinele biologice cum sunt Morfologia i antomia
plantelor, Sistematica, Ecologia i Geobotanica, existnd o strns interrelaie ntre structura i funcia
plantelor, precum i ntre funciile organismelor vegetale i mediul lor natural de via.
2.Fiziologia celulei vegetale. Structura i funciile componentelor celulare.
Celula vegetal reprezint unitatea structural i funcional a organismelor ncadrate n Regnul Plante.
Forma celulelor este diferit, dar dimensiunile sunt de regul microscopice.
O celul vegetal este format din perete celular, membran, citoplasm i nucleu
Peretele celular. Reprezinta, alaturi de plastide si vacuole, element structural caracteristic celulei vegetale.
Compozitia chimica a peretelui celular difera cu specia de planta, vrsta si functia celulei, fiind realizata din
trei categorii de substante: - substante cristaloide- matrix, substante ncrustante
Membrana celulara. Este pelicula lipoproteica de la periferia citoplasmei, cu structura moleculara
complexa si dinamica. Prezinta conexiuni cu celelalte componente ale citoplasmei. Structura ei de baza este
asemanatoare celei a membranelor ce compartimenteaza spatiul intern celular si delimiteaza diferite
organite.
Citoplasma reprezint mediul intracelular, situat ntre membrana celular i nucleul unei celule, constituind
masa fundamental a acesteia. n citoplasm se afl organite comune,
precum ribozomii, mitocondriile, aparatul Golgi
Nucleul. La nucleul din interfaza s-au evidentiat: nvelis nuclear din doua membrane de tip mozaic fluid,
considerat drept o portiune specializata, diferentiata local a reticulului endoplasmic ; carioplasma care este
substanta fundamentala, alcatuita din fibrile proteice interconexate si care include cromatina; cromatina care
reprezinta forma interfazica, despiralizata a cromozomilor; nucleolii alcatuiti mai ales din proteine si care
reprezinta locul de sinteza a ARNr
3.Structura protoplasmei. Membranele biologice, structura i funciile lor.
4. PROTOPLSM Substan complex de baz a celulei vii, n care au loc procesele vitale. Protoplasma
Membrana celulara este structura celulara ce delimiteaza si compartimenteaza continutul celular. Reprezinta
o bariera selectiva pentru pasajul moleculelor si ionilor .
Rolul membranei celulare :- transportul de substante -asigura homeostazia -protejeaza spatiul celular
-confera forma celulei -mentine echilibru osmotic -permeabilitate selectiva -participa in cadrul proceselor
metabolice -permite comunicarea bidirectionala intre celule si exterior -ajuta la locomotia celulei.
Membranele biologice sunt compuse din lipide ,proteine , lipite intre ele prin legaturi necovalente .Exista si
cantitati mici de carbohidrati care este legata de lipide si proteine prin legaturi covalente . Lipidele formeaza
la nivelul membranei baza structurala a acesteia iar proteinele sunt responsabile de functiile active ale
membranelor.
Membranele sunt organizate la nivel molecular ca si model mozaic fluid modificat .Aceasta fiind
interpretarea noua amodului de organizare calulara.
Toate membranele din toate celulele au aceeasi grosime si 7-7,5nm.
Compozitia chimica a membranei celulare :apa 20-30% lipide 40-45% proteine 50-55%glucide 1-10%
Stratul lipidic -structura de baza a unei membrane biologice este bistratul lipidic .Lipidele la nivel
membranar sunt amfipatice :au un cap hidrofil sau polar si o coada hidrofoba sau non-polara .Capul este
orientat spre interior iar coada spre exterior. Lipidele au rol de bariera.

4.Ptrunderea ionilor prin membranele biologice. Transportul pasiv i activ.

Efectuarea transportului prin membrane sauprin plasmalema este asigurata de proprietatea membranelor de
permeabilitate selectiva. Se disting mai multe tipuri de transport, in funcie de:consumul
energetic:Ptrunderea substanelor solvite n celula vegetal se realizeaz printr-un transport pasiv i printrun transport activ.
Transportul pasiv
Transportul pasiv are loc prin fenomene fizice, n conformitate cu gradientul de concentraie pentru
substanele lipsite de sarcini electrice i cu gradientul de sarcin electric pentru substanele ncrcate
electric (ioni). Transportul pasiv este bidirecional i se desfoar prin fenomenele de difuziune simpl i
difuziune facilitat.
Difuziunea simpl. Intensitatea cu care substanele solvite difuzeaz de la o zon la alta depinde de
diferena de concentraie.Deoarece bariera de membran are un caracter lipidic (bistratul fosfolipidic),
moleculele liposolubile trec mai rapid. Coeficientul de permeabilitate reflect n general solubilitatea n
lipide a moleculelor ce difuzeaz.
Difuziunea facilitat. Bistratul lipidic al membranelor celulare este impermeabil pentru substanele
moleculare hidrosolubile (de exemplu zaharuri) i pentru cele ncrcate electric (ioni). S-a artat ns c ionii
ptrund n celule mult mai rapid dect le permite difuziunea simpl prin bistratul lipidic.. Aceasta faciliteaz
difuziunea prin membrane a substanelor solvite hidrosolubile i a ionilor ncrcai electric. Fenomenul a
fost denumit difuziune facilitat.Cercetrile au artat c membranele celulare conin un mare numr de
proteine care funcioneaz ca proteine de transport. Aceste proteine sunt de dou tipuri, i anume: transportori sau crui, care leag substana de transportat pe o parte a membranei, o transport prin
membran, o elibereaz pe partea opus, apoi revine la poziia iniial; se presupune c mecanismul de
funcionare const ntr-o modificare de conformaie a proteinei;
- proteinele de canal, care formeaz canale proteice umplute cu ap, iar difuzia prin canal depinde de gradul
de hidratare a ionului.
La celulele vegetale au fost descoperite n membrane numeroase canale pentru ionii K+,
Cl-, Ca2+, dar sunt sugerate i canale pentru ionii organici. Canalele proteice funcioneaz ca nite pori, care
pot fi deschise sau nchise. Difuziunea substanelor poate avea loc numai cnd poarta este deschis.
Deschiderea canalului poate fi determinat de prezena ionului sau ca rspuns la un potenial de membran
de o anumit mrime.
Cercetarea transportului pasiv al ionilor prin membrane a fost efectuat prin studii de electrofiziologie.
Transportul ionilor prin membrane stabilete un curent electric. Curenii creai sunt de ordinal picoamperilor
(pA = 10-12A) i pot fi msurai cu microelectrozi. Primele experiene au fost efectuate prin introducerea
electrodului direct n celul. Rezultatele au msurat activitatea concomitant a mai multor canale din
plasmalem i tonoplast.
Transportul activ
Transportul (absorbia) activ() se realizeaz mportiva gradientului de concentraie (chimic) sau a
gradientului de sarcin electric (electrochimic), fiind dependent de energia metabolic. Transportul activ
este unidirecional, de la exterior la interiorul celulelor i determin absorbia unor molecule sau ioni n
celule, chiar i atunci cnd concentraia acestora n mediu este foarte sczut.
Transportul activ al substanelor se face prin proteine de transport, i anume transportori proteici i canale
transmembranare.
Transportul unui singur compus se numete uniport.
Transportul a doi compui se numete cotransport;
acestea poate fi : n acelai sens simport,
n sens opus antiport.
Energia pentru transportul activ provine din hidroliza ATP sintetizat n cloroplaste i mitocondrii sub
aciunea enzimei ATP-az din membranele citoplasmatice

5.Ptrunderea apei prin membranele biologice. Difuziunea i osmoza. Celula ca sistem osmotic.

ntre celula vegetal i mediul extern exist un permanent schimb de substane i energie. n cadrul acestui
schimb, celula absoarbe din mediu ap, substane minerale i energie luminoas i cedeaz de asemenea ap,
substane minerale i energie caloric.
Difuziuneaeste fenomenul de interptrundere omogen a dou substane, de concentraii diferite, puse n
contact direct. Difuziunea se datorete energiei cinetice moleculare.
Legile difuziunii se refer la sensul i viteza de difuziune. Sensul difuziunii este de la mediul cu o
concentraie mai mare spre mediul cu o concentraie mai mic, pn la egalizarea concentraiei. Viteza de
difuziune este invers proporional cu mrimea particulelor care difuzeaz.
n plante difuziunea determin ptrunderea apei i substanelor minerale prin membrana celular, precum i
ptrunderea gazelor CO2 i O2 n ostiolele stomatelor, camera substomatic i spaiile intercelulare din
celulele mezofilului.
Osmoza este fenomenul de amestecare a dou soluii de concentraii diferite separate printr-o membran
semipermeabil sau fenomenul de ptrundere a solventului unei soluii printr-o membran semipermeabil.
Osmoza este un caz particular de difuziune. Ca i difuziunea, osmoza se realizeaz pn la egalizarea
concentraiilor, dar contrar difuziunii, osmoza se efectueaz de la soluia mai diluat spre soluia mai
concentrat, deoarece ptrunde numai apa. Osmoza se datorete unei fore numit for sau presiune
osmotic. Valoarea acesteia depinde de diferena de concentraie dintre cele dou soluii.
Osmoza poate fi pus n eviden cu ajutorul unui dispozitiv numit osmometrul Pfeffer.
6.Rolul apei n viaa plantei. Coninutul i starea apei n plante.
Rolul apei n viaa plantei. Apa este un compus indispensabil vieii plantelor, avnd un rol fiziologic esenial.
La nivel celular, apa reprezint mediul de dispersie al coloizilor plasmatici, mediul optim al reaciilor
biochimice vitale. Prin imbibiia protoplasmei, a vacuolelor i a peretelui celular, apa asigur turgescena,
starea fiziologic normal a celulelor.
n plant apa joac un rol termoreglator: prin circulaia ei n organismul vegetal, apa micoreaz temperatura
acestuia, iar prin procesul de transpiraie evit supranclzirea plantelor.
n nutriia mineral a plantelor apa, asigur solubilizarea compuilor minerali,favorizeaz absorbia i
transportul elementelor minerale.
n fotosintez, apa controleaz difuzia CO2 i O2 prin micrile de nchidere i deschidere a stomatelor; fiind
optic vid, este transparent pentru razele luminoase ale spectrului solar.
De asemenea, ofer sursa de hidrogen necesar reducerii CO2 n biosinteza glucidelor.
n procesele de metabolism, apa condiioneaz activitatea enzimatic. Apa ia parte la procesele anabolice de
biosintez, prin reaciile de polimerizare i n procesele catabolice de degradare, prin reaciile de hidroliz a
substanelor organice.
n procesul de cretere, apa particip n special n elongaia celular, asigurnd realizarea volumului normal
al esuturilor i organelor plantei.Ca factor climatic, apa deine i un important rol ecologic, i anume
controleaz repartizarea vegetaiei pe glob.Fiind n contact permanent cu aerul atmosferic, n general
deficitar n vapori de ap, plantele sufer permanent pierderea apei prin procesul de transpiraie. ndeplinirea
rolului apei n organismul vegetal este posibil numai prin permanenta absorbie de ctre plante din mediu,
n special din sol. Aceasta stabilete un flux permanent de ap de la sol, prin plant, n atmosfer, o
continuitate sol-plant-atmosfer. Este confirmat astfel idea c plantele nu exist izolat, ci sunt integrate n
mediul lor de via. Absorbia, transportul i eliminarea apei de ctre plant reprezint cele trei componente
ale regimului de ap al plantelor.Coninutul de ap al plantelor-Coninutul de ap al plantelor variaz n
funcie de o serie de factori cum sunt: specia, organul, esutul, vrsta i starea fiziologicDintre esuturi,
coninutul cel mai ridicat de ap l au meristemele, parenchimurile i vasele liberiene, iar cel mai sczut,
esuturile mecanice i protectoare. Organele tinere, n cretere activ, au un coninut mult mai ridicat de ap
dect organele btrne sau aflate n starea de repaus .Coninutul de ap din plante nregistreaz o dinamic
diurn i sezonier.n corpul plantelor apa se gsete n general n dou stri, lichid i gazoas. n timpul
iernii, la temperaturi foarte sczute poate exista i n stare solid (ghea).
A) Apa lichid reprezint componenta principal a tuturor celulelor, fiind prezent n cantitate maxim n
vacuole i minim n organitele celulare. Ea se gsete sub form de ap liber i ap legat.
Apa liber este reinut cu fore slabe de coloizii plasmatici; este prezent n peretele celular, vacuole,
citoplasm, vase conductoare i circul n plant, fiind mobil. Apa liber asigur turgescena celulelor i
circulaia substanelor i particip n procesele metabolice.
nghea la temperaturi de 0 -10C i este pierdut prin transpiraie la temperaturi normale.

Apa legat este reinut cu fore puternice de coloizii plasmatici, nu este mobil, nu asigur turgescena
celulelor i circulaia substanelor i nu particip n procesele metabolice. Apa legat nghea la temperaturi
mai sczute de -10C i se evapor numai la temperatura de 100C.
Raportul dintre apa legat i apa liber asigur supravieuirea plantelor la condiiile de stres, de exemplu
nghe, secet, salinitate. n aceste condiii coninutul de ap liber scade, iar apa legat mrete rezistena
biologic la deshidratare. Astfel, n timpul iernii apa legat reprezint 54% din apa total n ramurile
plantelor lemnoase i 35% din apa total n frunzele aciculare de pin.
B) Apa gazoas este apa care se elimin n procesul de transpiraie sub form de vapori n spaiile
intercelulare i prin ostiolele stomatelor.
7.Sistemul radicular ca organ specializat pentru absorbia apei. Transportul radial al apei. Presiunea
radicular. Fenomenele de lcrimare i gutaie.
Rdcina ca organ de absorbie a apei. Plantele prezint un organ specializat la funcia de absorbie a apei,
care este rdcina. La plantele terestre rdcina absoarbe apa din sol, ndeplinind n acelai timp i funcia de
fixare a plantei.
Ramificarea rdcinii. Absorbia optim a apei din sol este favorizat de caracteristicile morfo-anatomice i
fiziologice ale rdcinii.
Mrirea suprafeei de absorbie, realizat prin mrirea suprafeei de contact cu particulele solului se face prin
proprietatea rdcinii de a se ramifica. Astfel, rdcina principal, provenit din radicula embrionului se
ramific n rdcini secundare, teriare . Plantele in functie de specie pot avea radacini : pivotante
fasciculate rmuroase.
Perii absorbani. Dei este puternic ramificat, rdcina prezint o zon specializat la funcia de absorbie a
apei care este vrful rdcinii. Acesta se extinde pe o lungime de 4-7 mm n zona apical a tuturor
ramificaiilor rdcinii.
Zonele vrfului rdcinii sunt: piloriza, vrful vegetativ, zona neted, zona perilor absorbani i zona aspr.
Vrful rdcinii reprezint zona de cretere n care au loc cele trei etape de cretere celular: n zona
meristematic are loc diviziunea, n zona neted - alungirea, iar n zona perilor absorbani are loc
diferenierea celulelor rdcinii n rizoderm, scoar i cilindru central. Zona perilor absorbani reprezint
zona rdcinii specializat la funcia de absorbie a apei. Perii absorbani sunt celule ale rizodermei puternic
alungite, cu lungimea de 0,115 mm i diametrul de 10 . Perii sunt unicelulari, au o membran subire,
alctuit din caloz i substane pectice, cu o mare capacitate de gelificare i aderen la sol i cu o mare
permeabilitate. Citoplasma reprezint un strat periferic, subire n care se gsete nucleul cu poziia apical.
Coninutul celulei este ocupat de o vacuol mare, cu suc vacuolar concentrat, n care apa este absorbit prin
fenomenul de endosmoz.Perii absorbani mresc suprafaa rdcinii.
Creterea perilor absorbani este influenat de coninutul de ap i elemente minerale din sol. Durata de
via a perilor absorbani este scurt, de 2-3 zile, dar poate ajunge la 10 sptmni la grul de toamn.
Funcia de absorbie a apei n zona perilor absorbani este favorizat de structura anatomic a rdcinii din
aceast zon, difereniat n parenchim absorbant la nivelul scoarei i n vase conductoare lemnoase la
nivelul cilindrului central.
Ascensiunea apei n plant se efectueaz cu ajutorul unor fore fiziologice, care sunt presiunea radicular i
fora de aspiraie a frunzelor i a unor fore fizice, care sunt fora de coeziune a moleculelor de ap, forele
de capilaritate i de imbibiie a vaselor lemnoase.
Celulele endodermului au pereii parial ngroai cu suberint, o substan hidrofob ce constituie o barier
n circulaia apei prin spaiul apoplastic; ca urmare apa circul radial numai prin membranele citoplasmatice
ale celulelor endodermului.
Presiunea radicular este numit foramotrice inferioar. Ea reprezint fora activ a rdcinii capabil s
pompeze continuu apa n corpul plantelor. Valoarea presiunii radiculare este n medie de 1 atm. la plantele
ierboase i de 1-3 atm. la plantele lemnoase.Se consider c presiunea radicular i are originea n structura
rdcinii i n absorbia activ a elementelor minerale din sol. Vasele lemnoase, localizate n cilindrul central
sunt nconjurate de endoderm. Absorbia i acumularea ionilor minerali n vasele lemnoase mrete
potenialul osmotic al sucului de xilem i determin absorbia apei prin endosmoz. Pereii ngroai cu
suberin ai celulelor endodermului mpiedic revenirea apei n scoar, ca urmare apa circul n rdcin
numai n sens centripet.ntr-un anumit sens, rdcina poate fi comparat cu un osmometru, n care celulele
endodermului constituie o membran selectiv permeabil, iar ionii minerali acumulai n xilem reprezint
substana solvit ce confer un caracter hipertonic soluiei interne. Ct timp rdcina acumuleaz ioni n

xilem, ea va funciona ca o pomp aspiro-respingtoare, ce va pompa apa n plant n sens

ascendant.Presiunea radicular poate fi pus n eviden prin fenomenele de plns sau lcrimare a plantelor
i de gutaie.Lcrimarea plantelor const n eliminarea apei sub form de picturi, din organele rnite.
Gutaia const n eliminarea apei sub form de picturi din organele ntregi, n special prin frunze, n
condiiile n care atmosfera este saturat cu vapori de ap. Gutaia poate fi observat n vrful frunzelor la
plante cultivate n ghivece, introduse sub un clopot de sticl. Att n cazul provocrii plnsului ct i al
gutaiei, la plante este mpiedicat procesul de transpiraie.
Durata de timp ct funcioneaz presiunea radicular variaz n funcie de specie. La plantele ierboase
anuale presiunea radicular poate fi activ chiar pe toat durata perioadei de vegetaie, dar valoarea ei scade
la sfritul acesteiaPresiunea radicular prezint valori relative reduse, care sunt suficiente pentru
ascensiunea sevei brute la plantele ierboase, dar insuficiente la plantele lemnoase; ea asigur numai 16% din
ascensiunea necesar sevei la arbori.
8.Transpiraia, rolul ei fiziologic. Transpiraia stomatal. Transpiraia cuticular.
Importanta transpiratiei la plante.Transpiratia este importanta in primul rand pentru supravietuirea plantelor,
este cruciala pentru absorbtia substantelor nutritive din sol si pentru fotosinteza (cel mai important pentru
schimbul de oxigen si dioxid de carbon). Cu alte cuvinte, plantele transpira si prin pierderea apei isi iau
dioxid de carbon din atmosfera.Transpiratia este benefica pentru mentinerea temperaturii plantelor si pentru
racorirea lor in conditii de caldura. Rata transpiratiei la plante si numarul de stomate sunt direct
proportionale intre ele. Cantitatea de apa pierduta depinde de temperatura atmosferica, de intensitatea
luminii, de umiditate, de vant, de apa din sol si de dimensiunea plantei. Se pretinde ca volumul maxim al
apei absorbite de radacini se pierde prin transpiratie.
Transpiraia stomatal este cea mai rspndit i se realizeaz prin stomate, n special n frunze. Stomatele
sunt formaiuni epidermice alctuite din dou celule reniforme puse fa n fa ntre care exist o
deschidere numit ostiol. Pereii interni, care delimiteaz ostiola sunt ngroai, iar cei externi, dinspre
celulele epidermice sunt subiri. Spre deosebire de celulele epidermice care nu conin cloroplaste, celulele
stomatice conin cloroplaste. Sub celulele stomatice se gsete o camer substomatic, care este n legtur
cu spaiile intercelulare din mezofilul frunzei. La plantele din familia graminee, celulele stomatice au form
de haltere.
Transpiraia stomatal se desfoar n dou faze. n prima faz are loc procesul fiziologic de eliminare a
apei din celulele mezofilului n spaiile intercelulare. n a doua faz au loc procesele fizice de difuziune a
vaporilor de ap prin ostiole i evaporare la suprafaa frunzei, ca urmare a deficitului hidric din aerul
atmosferic. Difuziunea vaporilor de ap prin ostiole este ns controlat de plant prin micrile de nchidere
i deschidere a stomatelor.
Transpiraia cuticular se efectueaz prin cuticula frunzelor. Are n general valori sczute, deoarece cuticula
de pe peretele extern al epidermei este impregnat cu substane grase, hidrofobe, reprezentate de o reea de
cutin mbibat ntr-un matrix de ceruri, care reduce evaporarea apei I protejeaz frunzele mpotriva ofilirii.
Transpiraia cuticular este mai ridicat la organele tinere. Astfel, la frunzele tinere poate atinge 35-50% din
transpiraia total, pe cnd la frunzele btrne atinge doar 3-5%. De asemenea, la plantele de umbr sau din
zone umede transpiraia cuticular este mai intens dect la cele de soare sau de deert.
n general, transpiraia cuticular nu depete 10% din transpiraia total a plantei. O frunz de alun pierde
prin cuticul 1 mg ap, n timp ce prin stomate pierde 81 mg. La mesteacn transpiraia cuticular atinge 3%
din cea stomatal.

9.Influena factorilor interni i externi asupra transpiraiei. Mersul diurn al transpiraiei. Indicii
transpiraiei.
Temperatura aerului. Procesul de transpiraie ncepe la 0C. La arborii i arbutii semperviresceni din zona
temperat, transpiraia nu nceteaz nici la temperaturi sub 0C, dar este mult ncetinit. Transpiraia se
intensific prin creterea temperaturii pn la 40 C. La stejar, prin ridicarea temperaturii de la 20Cla 40 C
transpiraia crete de 5 ori. Temperatura optim pentru plante este de 25C-30C, cnd deficitul hidric creat
nu este duntor plantei. ntre 30-40C transpiraia este reglat prin nchiderea stomatelor pe cale
fiziologic, iar ntre 40-48C, transpiraia nceteaz datorit coagulrii protoplasmei. Frunzele moarte pierd
apa prin evaporare.

Temperatura acioneaz asupra transpiraiei prin creterea deficitului de vapori din atmosfer, a temperaturii
frunzelor i a permeabilitii protoplasmei pentru ap.
Intensitatea transpiraiei se afl n relaie direct cu deficitul hidric al aerului atmosferic. Prin scderea
gradului de saturaie n vapori al aerului, crete deficitul hidric i respectiv intensitatea transpiraiei. n aerul
saturat n vapori de ap, transpiraia este foarte redus sau chiar lipsete. Transpiraia decurge intens, fr
efecte duntoare la umiditatea aerului de 60-80%, cnd deficitul nu depete 40-50%.
Luminainflueneaz transpiraia n mod direct i indirect. Efectul direct se datorete energiei calorice, care
intensific transpiraia. La lumin direct transpiraia crete de cteva ori, iar la lumin difuz numai cu 3040%. Efectul indirect se datorete aciunii luminii asupra nchiderii i deschiderii stomatelor i asupra
permeabilitii protoplasmei. Dintre diferite radiaii ale spectrului solar, radiaiile albastre, indigo i violet
sporesc intensitatea transpiraiei de 1,5 ori fa de radiaiile roii i galbene.
Presiunea atmosferic. Transpiraia se intensific prin scderea presiunii atmosferice. La plantele alpine,
transpiraia este mai intens dect la plantele de es datorit valorilor sczute ale presiunii atmosferice.
Curenii de aer. La intensitate moderat, vntul intensific transpiraia cu cca. 100%; Prin deplasarea
vaporilor de ap, vntul mrete deficitul hidric n zona frunzelor. La intensitate mare a vntului , stomatele
se nchid, iar transpiraia scade.
Vntul rece mrete umiditatea n spaiile intercelulare i reduce transpiraia; vntul cald deshidrateaz
puternic frunzele provocnd uscarea lor sau a plantei.
Vntul influeneaz mai mult transpiraia stomatic dect pe cea cuticular. La mesteacn, mrirea vitezei
vntului sporete transpiraia stomatelor cu 140%, iar pe cea cuticular numai cu 25%.
n timpul zilei, transpiraia este de 10-12 mai intens dect noaptea, fiind favorizat de temperatura ridicat,
lumina intens i umiditatea relativ a aerului.
La plantele bine aprovizionate cu ap intensitatea transpiraiei crete de diminea, atingnd maximum la ora
13-14, dup care scade spre sear. n condiii de secet intensitatea transpiraiei prezint dou maxime i
anume: dimineaa, la orele 9-10 i dup amiaza la orele 14 i un minim la orele 12-13, datorat nchiderii
hidroactive a stomatelor.
Dinamica sezoniereste evident la plantele perene lemnoase, arbori i arbuti, transpiraia fiind mult mai
redus iarna dect n timpul sezonului de vegetaie.
Plantele cu frunze cztoare transpir iarna prin ramuri, muguri etc. Plantele sempervirescente transpir
iarna i prin frunze, dar intensitatea transpiraiei este mult mai redus dect n timpul verii. Astfel la pin,
frunzele transpir de 300 - 400 ori mai puin iarna dect vara.
n timpul sezonului de vegataie procesul de transpiraie este maxim primvara, iar n a doua perioad a
acestuia, n timpul verii i toamnei intensitatea transpiraiei scade
10.Circulaia apei n sistemul: sol plant aerul atmosferic. Forile motrice de circulaie
a apei.
Plantele subacvatice pot absorbii apa prin toata suprafata corpului. La celelalte plante se diferentiaza
structuri specializate pentru absortie numite perisori absorbanti. Ei sunt niste prelungiri ale celulelor
rizodermei. Se formeaza prin diferentiere celulara in apropierea varfului radacinii. Pe masura ce radacina
creste, varful radacinii se departeaza de locul unde se afla acel perisor. Cu timpul, el imbatraneste si se rupe.
Deci, radacina formeaza permanent perisori absorbanti noi.
Mecanismul de aborbtie a apei-Absorbtia apei se bazeaza pe un fenomen fizic numit osmoza: in principiu
o solutie mai concentrate absoarbe apa dintr-o solutie mai diluata atunci cand intre ele se afla un perete
semipermeabil. In cazul radacinii, cele doua solutii sunt: sucul vacuolar din celulele epidermice si solutiile
din sol. Membrana semipermeabila este membrana celulelor rizodermei. Apa patrunde in celulele vegetale
ca si cum ar fi sputa de o forta care se numeste forta de suctiune.
Apa se afl ntr-o permanent circulaie n natur. n ceea ce privete relaia plantelor cu apa, ele absorb ap,
o conduc, o consum (n fotosintez) o elimin. Apa este o necesitate vital pentru plante, iar plantele
contribuie la circuitul acesteia. La muchi, absorbia apei se realizeaz prin toat suprafaa corpului. La
cormofite, dei orice celul cu perei subiri poate permite trecerea apei, organul specializat pentru absorbie
este rdcina.La nivelul rdcinii, zonele active n procesul de absorbie sunt zonele tinere, prevzute cu
periori absorbani. Perii absorbani sunt celule modificate, alungite, ale rizodermei care ptrund printre
particulele de sol, fiind n direct contact cu apa. Dei rdcina cu perii si absorbani asigur necesarul de
ap al plantei, i alte zone pot participa la absorbie. Condiia principal este ca zona respectiv s aib
celule cu perei subiri, nelignificai. Deoarece rdcina este principalul organ cu rol n absorbia apei de

ctre plante; n funcie de forele care se manifest la acest nivel, absorbia poate fi considerat activ sau
pasiv.Absorbia activ se produce prin aciunea unei fore numit presiune radicular. La plantele bine
aprovizionate cu ap i n condiii fiziologice normale, n rdcina lor se dezvolt o presiune pozitiv care
face ca apa s fie absorbit de rdcin i condus prin tulpin pn la frunze.Absorbia pasiv este datorat
forei de suciune a frunzelor. Termenul de pasiv arat lipsa de implicare a rdcinii; dovada acestui tip de
absorbie este supravieuirea plantelor tiate puse cu tulpina n ap.Datorit transpiraiei de la nivelul
frunzelor, apare un deficit de ap care se transmite n lungul vaselor de lemn din nervurile frunzelor prin
tulpin i rdcin, pn la periorii absorbani. La nivelul acestora fora transmis de la frunze determin
absorbia continu a apei i conducerea ei prin plant pn la frunze.
11. Fotosinteza. Frunza ca organ al fotosintezei. Cloroplastele ca organite specializate ale fotosintezei.
FOTOSINTEZA-este pocesul fiziologic in care plantele verzi sintetizeaza substantele organice formate din
CO2, H2O cu ajutorul transformari lumini in energie chimica elimininduse O2.
IMPORTANTA FOTOSINTEZEI-1) fotosinteza este singurul proces fiziologic prin care se sintentizeaza
substante organice asimilabile pentru toate organismele vii.
2)purifica atmosfera prin consumul de CO2 si degajarea de CO2
3) mentine o concentratie de CO2 in atmosfera si CO2 in acvatic
4) dealungul istoricul planeteiprin intermediu plantei fotosinteza a determinat stocare energiei imense solare
sub forma de petrol gaze carbune depozitat in scoarta terestra
Frunza ca organ al fotosintezei.
Frunza indeplineste mai multfunctii- 1.este un organ al fotosintezei indeplineste functiia de nutritie a plantei
cu carbon. 2. Este organ al transpiratiei care regleaza evaporarea apei. 3. Este organ al sintezei secundare a
glucidelor proteinilor lipidelor compusilor organici. 4. La unele plante ca organ de depozitare asubstantelor
organice de rezerva.
Ca organ specializat sa efectueze fotosinteza si poseda un sir de adaptari pentru desfasurarea acestui proces.
1. Limbul frunzei are o suprafata mare si o grosime mica care permite captarea lumini solare si absorbtia co2
din aer. 2. Epiderma cu somate prin care se face schimbul de gaze dintre frunze si mediul inconjurator.3. in
partea intereioara se gaseste nietofilul care este; a) tesut polisaptic- format dintrun srtat de cloroplaste
alungite amplasate compact. B) tesut lacunos- format din cloroplaste cu volum mare forma ovala sau cubica
asezate neregulat continind mult spatiu intercelular prin care se face schimbul de gaze intre planta si
mediu.4. sunt ampasate nervuri care transporta saruri minerale necesare pentru desfasurare fotosintezei prin
ele are loc transportul substantelor organice sintetizate catre alte organe a frunzei. Co2 nimereste mai inti in
spatile intercelulare ->cloroplaste parenchimatice cloroplaste->cloroplaste. Caile principale sunt ostiolile
care depinde de ele cantitatea de co2 dupa cum ele se deschid, deoarece depinde de lumina si umeditate. In
lipsa lor ostiolele se inchid si difuzia de co2 se opreste. Deci are loc mai intii in orificile cloroplastelor
stomatice-> spatiiintercelulare-> tesut lacunos si polisadic-> citoplasma-> cloroplaste unde are loc
fotosinteza.
Cloroplastele ca organite specializate a fotosintezei.
Cloroplastele sunt organite ale celulei in care are loc transformarea energiei solare in energie chimica ele pot
avea forma ovala sferica discoidala. Structura cloroplastei a fost stabilita la microscopul electronic si este
alcatuita din; avelopa are o membrana dubla care determina forma si dimensiunile ei inauntru se gaseste
sistemul de structruri membranare care sunt confundate in stroma sau matrice.
Cloroplastele sunt
organite specializate, cu rol n procesul de fotosintez;
rspndite n toat masa citoplasmei;
prezente doar n celulele vegetale.
12.Pigmenii fotoasimilatori, starea lor n cloroplaste. Metodele de extragere i separare a lor.
Pigmentii fotosimilatori sunt: 1.pigmenti clorofilieni- clorofila A si B. 2. Pigmenticarotenoizi, carotine si
xantofile.3.Pigmenti sunt plasati in cloroplaste la nivelul tilocoidelor granale fiind dispusi in lamele. Toti
pigmenti sunt niste compusi organici care absorb razele de lumina din spectru vizibil. Culoarea lor depinde
de razele de lumina pe care le reflecta sau care trebuie sa fie absorbita. Exemplu pigmenti in cloroplaste nu
absorb raze verzi din spectru lumini. Complexul dintre pigmenti fotosintetici si membranele fosfoliproteice
ale gamei formeaza unitati sferice- coantozoni. Extragerea se face cu solventi organici: alcoal etilic, metilic,
eter, clorotorm.

Metoda sorby-krauss- etragerea alcoolic a pigmentilor dintro eprubeta cu benzina. Dupa agitarea
amestecului se separa: solventul benzina sau pigmenti verzi si carotina, solventul alcool cu xantofilele.
Metoda titraxel- saponificarea clarofililor dintrun extract alcoolic cu o solutie de hidrogen. NaOH sau
Ba(OH)2 separarea clorofilei saponificate prin filtrare iar apoi separarea pigmentelor galtoni prin
solubifizare, diferentiata in benzina si alcool.
Metoda cromatografiei pe hirtie in coloana sau in strat subtire consta in antrenarea pigmentilor in actiunea
unui solvent organic si separarea lor pe baza absorbtiei diferentiate pe unele medii inerte. Pigmenti se separa
pe baza diferentei de culoare.
13.Pigmenii clorofilieni. Compoziia chimic i structura clorofilei. Proprietile optice.
Are la baz inelul porfirinic, acelasi care st i la baza hemului, ns ca ion central este magneziul.Proprieti
ale clorofilelor- sunt compui labili, microcristalini, insolubili n ap dar solubili n solveniorganici: alcool,
- au capacitatea de a absorbi selectiv radiaia luminoas, prezentnd unspectru de absorbie caracteristic cu
dou maxime, unul n roui cellalt n albastru.-Culoarea verde (clorofila a verde albstruie i clorofila b
verde-glbuie) estedatorat faptului c razele verzi nu sunt absorbite, ci reflectate.-Spectrul de absorbie al
clorofilei b este asemntor celui al clorofilei a,numai c benzile sale de absorbie sunt deplasate spre
dreapta. n felulacesta, se lrgete domeniul de absorbie utilizat n fotosintez, ntructclorofila b este un
pigment accesoriu ce i transfer energia absorbit,aa cum se va vedea, ctre clorofila
- sunt fluorescente (au proprietatea de a modifica lungimea de und aradiaiilor luminoase)
- au proprieti fotooxidative, fiind capabile de reacii fotochimice.
14.Biosinteza clorofilei dependena procesului de factorii interni i externi.
Biosinteza clorofilei cuprinde 3 etape principale:a) I etapa- din compusii organici initiali- acetat si glicina se
formeaza de porfobilinogen.b) II- sinteza din patru inele pirolice a unei moleculde de protopoferin;c) III- in
formarea transpiratiei magnezioporfirinelorin clorofila. Biosinteza proteici depinde de factori interni si
externi: 1)prezenta plastidelor, 2)lumina- in lipsa luminii plantele nu inversesc,3) temperatura pentru
formarea clorofilei este nevoie de temperatura anumite specifica fiecarei plante, orz secara la temperatura 0
+4grad celsius.4)oxigenul,5)saruri de Fe ,Na,Mg,Mn,S,Mg,N intra in compozitia corofileri, iar Fe,Mn si S
au rol de catalizatori in reactiile de oxido-reducere, le se gasesc in strome, cloroplastelor unde formeaza
molecule mici apoi dau nastere la molecule complexe de clorofila, in lipsa lor acestor elementele apre boala
cloroza,6) Zaharurile la frunza etiolate de griu sau alte plante care contin zahar in apa distilata inversesc, iar
care nu contin zahar nu inversesc.Acumularea clorofilei depinde de intensitatea luminii.
15.Organizarea pigmenilor n cloroplaste, rolul lor n absorbia luminii. Fotosistema I i fotosistema
II
Pigmenii fotosintetizatori sunt:
pigmenii clorofilieni;
pigmenii carotenoizi;
pigmenii ficobilinici.
Pigmenii absorb cuante de lumin stabilind premisa esenial pentru desfurarea procesului de fotosintez.
Rolul pigmenilor n fotosintez a fost pus n eviden cnd s-a demonstrat c procesul se desfoar numai
la lumin i n prile verzi ale plantelor.
n procesul de adaptare la condiiile de mediu, plantele i-au elaborat un sistem de pigmeni capabili s
utilizeze radiaiile care se gsesc din belug n mediul de via.
n fotosintez pot fi utilizate nu doar radiaiile absorbite de clorofil, ci i cele absorbite de carotenoizi.La
plantele care prin fotosintez produc O2, numai clorofila a este n stare s transmit energia luminoas
necesar reaciilor care duc la reducerea CO2 n fotosintez.
Energia luminoas absorbit de ceilali pigmeni nu poate fi utilizat dect dac, n prealabil, a fost transmis
clorofilei a. Energia luminoas absorbit de clorofila b i de ficobiline este n ntregime transferabil
clorofilei a.Pigmenii galbeni au rol n aprarea celulelor mpotriva efectelor fotooxidrii. Orict de variat ar
fi acest echipament de pigmeni, compoziia lui este unitar i const n: 1-2 clorofile i mai muli pigmeni
suplimentari.Clorofila se gsete n toate organismele autotrofe, inclusiv la unele bacterii.Cantitatea de
clorofil a depinde de condiiile mediului nconjurtor. Clorofila a este o substan organic n compoziia
creia intr magneziul, iar formula brut este: C55H72O5N4Mg.Clorofila b se gsete n cloroplaste
mpreun cu clorofila a. Ea lipsete la algele brune, albastre, roii i la diatomee. Clorofila b are urmtoarea

formul brut C55H70O6N4Mg.Proporia dintre clorofila a i clorofila b n frunzele plantelor este constant.
Procesele din membranele tilocoidale se desfasoara in doua etape care se interconditioneaza;
Fotosistemul I este reprezentat de clorofila cu o structura aparte(clorofila A1) care absoarbe lumina cu o
lungime de unda de 700 Nm. La absortia luminii fotosistemul I transfera electronii unui acceptor inca
neidentificat A1. Electronii trec prin diverse sisteme redox si ajung in cele din urma, impreuna cu protonii
din fotoliza la NADP pe care il convertesc in INNADPH+H+, necesar etapei de intuneric.
Fotosistemul II este reprezentat de moleculele de clorofila A2 capabile de a absorbi lumina cu o lungime de
unda de 600 Nm. La absortia luminii fotosistemul II transfera electronii unui sistem de factori redox si in
final clorofilei A1.
Clorofila A2 preia electronii rezultati din fotoliza. Energia eliberata de electroni in lantul transportor de
electroni este inmagazinata in molecula de ATP, care urmeaza a fi utilizata in etapa de intuneric.
16.Faza de lumin a fotosintezei. Fotofosforilarea.
Fotosinteza cuprinde doua faze majore, strans legate intre ele, faza de lumina si faza de intuneric.
Faza de lumina
Reactiile de lumina au loc in membrana tilcoidelor si au mai multe etape strans
dependente unele de altele. Ele sunt:
- absortia cuantelor de lumina de catre molecula de clorofila. Ca urmare a acestui proces, are loc o crestere a
nivelului energetic al unui electron pe cuanta de lumina absorbita.
- preluarea si conducerea mai departe a electronilor cu energie inalta printr-un sistem de factori ce se
activeaza in lant.
- fotosinteza: ca urmare a deficitului de electroni creat in molecula de clorofila se realizeaza descompunerea
apei celulare in electroni, protoni si oxigen.
- legarea electronului eliberat in urma lantului transportor de electroni si a protonilor eliberati din fotoliza la
coenzima NADP cu formarea agentului reducator
NADPH + H + -- legarea energiei eliberate sub influenta luminii in ompusul
ATP, cu inalt continut energetic.
Reactia de lumina I si reactia de lumina II
Procesele din membranele tilocoidale se desfasoara in doua etape care se interconditioneaza;
Fotosistemul I este reprezentat de clorofila cu o structura aparte(clorofila A1) care absoarbe lumina cu o
lungime de unda de 700 Nm. La absortia luminii fotosistemul I transfera electronii unui acceptor inca
neidentificat A1. Electronii trec prin diverse sisteme redox si ajung in cele din urma, impreuna cu protonii
din fotoliza la NADP pe care il convertesc in INNADPH+H+, necesar etapei de intuneric. Fotosistemul II
este reprezentat de moleculele de clorofila A2 capabile de a absorbi lumina cu o lungime de unda de 600
Nm. La absortia luminii fotosistemul II transfera electronii unui sistem de factori redox si in final clorofilei
A1. Clorofila A2 preia electronii rezultati din fotoliza. Energia eliberata de electroni in lantul transportor de
electroni este inmagazinata in molecula de ATP, care urmeaza a fi utilizata in etapa de intuneric.
Transformarea energiei luminoase n energie chimic(fotofosforilarea)
Reaciile de lumin continu n aceast etap i se materializeaz prin: fotofosforilarea ciclic,
fotofosforilarea aciclic i fotoliza apei. C a u r m a r e a f o t o e x c i t r i i , e l e c t r o n u l
p r s e t e m o l e c u l a d e c l o r o f i l , intrnd ntr-un lan de transportori de electroni. Energia lui va fi
eliberat treptat i, n bun msur, va fi transformat n energie chimic i stocat ca atare att n glucoz
ct i n ATP. Prin urmare, energia pe care o folosete celula este cea eliberat de electronii
energizai n urma interaciunii lor cu fotonii i a absorbiei energiei acestora. Simultan, de cte ori
scderea potenialului lor este mai mare d e c t 7 - 8 0 0 0 c a l / m o l , i a n a t e r e o m o l e c u l d e
ATP, p r i n f o s f o r i l a r e a u n e i molecule de ADP. Fotofosforilarea ciclic. n acest tip de reacie,
clorofila este cuplat cu un sistem de captare i transfer al electronilor fotoexcitai, n aa manier nct,
dup cedarea lor i parcurgerea lanului de transportori care efectueaz acest transfer,clorofila rectig
electronul i revine la starea fundamental. Aceast stare a foster dobndit prin recombinarea
electronului (agent reductor) i a golului de unde a plecat iniial (agent
oxidant).Fotofosforilarea aciclic A c e a s t c a l e n c e p e s i m i l a r f o t o f o s f o r i l r i i
ciclice: clorofila a este i l u m i n a t i a b s o a r b e e n e r g i a , i a r e l e c t r o n i i e i
e n e r g i z a i s u n t p r e l u a i d e feredoxin.Fotoliza apei-Aparatul fotosintetic dispune de un
sistem enzimatic suplimentar care acioneaz asupra moleculei de ap pe care o scindeaz, cu punerea
n libertate a oxigenului molecular i a unor ioni de H+. n f o t o l i z a a p e i i a r e o r i g i n e a H +

u t i l i z a t n f a z a d e n t u n e r i c p e n t r u reducerea CO2, precum i O2 eliberat n schimbul gazos

fotosintetic. Din granele cloroplastelor, O2 d i f u z e a z n c i t o p l a s m , u n d e e s t e d i z o l v a t n
a p , t r e c e n spaiile intercelulare n stare gazoas i se elimin n mediul extern, prin osteolele deschise
ale stomatelor.
17.Tipul fotosintetic C3 de asimilare a CO2 (ciclul Calvin).
Acest ciclu are loc in faza de intuneric.
1.reactia de carboxilare-consta in fixarea CO2 atmosferic pe un acceptor organic si incorporarea lui intr-o
substanta organica.Acceptorul de CO2 este pentoza 1,5ditosforibuloza .Fixarea 1 molec CO2 cu enzima
ribulozo 1,5 difosfat carboxilaza (RUBISCO).La sfirsitul acestei etape se formeaza 2 molecule de acid 3fosfogliceric care se mentine citeva secunde si este primu compus stabil a fotosintezei.
2.Reactii de oxido-reducere a C cu ajutorului H+ si energiei acumulate in faza de lumina inmagazinata
energii in moleculelor organice si sinteza produsilor primari ai fotosintezei.Acidul 3-fosfogliceric de redus
la aldehida 3-fosfogliceric sub actiunea enzimii 3-fosfoglicerat de hidrogenoza cu ajutorul NADPH2 si
ATP(daca este nimerit de surplus de energie)formati in faza de lumina. NADPH2 reducatorul direct de CO2
in fotosinteza. Aldehida 3-fosfoglicerica este o trioza si este cel mai simplu compus glucidic.In rezultatul
unor reactii si cu ajutorul enzimei se formeaza glucoza.Pentru sintaza 1 molecula glucoza este necesar 6
molecule de CO2 :18 ATP si 12 NADPH2.
3.Reacti de regenerare.Constau in refacere acceptorului CO2.Au la baza formarea unor compusi intermediari
4 atomi de carbon fosforici.
18.Tipul fotosintetic C4 de asimilare a CO2 (ciclul Htch i Slck).
Sa stabilit ca acest proces fotosintetic caracterizeaza gramineile de origine tropicala si subtropicala ca si
plantele care traiesc in zonele deertice si semideertice denumite convitional de tip C4 intrucit primii
produsi stabili formati dupa cuplarea CO2 sunt produsii alcatuiti din 4 atomi de carbon.n procesul de
asmilaie clorofilian a plantelor C4 sunt implicate dou categorii de celule fotosintetice existente n frunzele
lor; aceste celule difer ntre ele prin organizarea lor structural i biochimic (celulele mezofilului i
celulele tecii perivasculare). Datorit prezenei acidului fosfo-enol-piruvic (PEP) i PEP-carbo-xilazei din
citoplasma celulelor mezofilului, are loc la lumin, n urma unui proces decarboxilare, o fixare primar a
CO2 atmosferic de ctre PEP, reacie activat de PEP-carboxilaza, cu formarea acidului oxalacetic.Acidul
oxalacetic migreaz n cloroplast, unde este convertit n acid malic i aspartic. Acetia odat formai
migreaz prin plasmodesme n celulele tecii asimilatoare i ptrund n cloroplastele acestui esut. Aici, acidul
aspartic este convertit n acid malic, iar ntreaga cantitate de acid malic este convertit, tot n aceste
cloroplaste, n acid piruvic, cu punerea n libertate a CO2. CO2 eliberat se integreaz de aici nainte n irul
de reacii caracteristice ciclului Calvin, ncepnd cu formarea APG (acid fosfogliceric) i sfrind cu
biosinteza glucidelor, care se desfoar ns numai n cloroplastele din celulele tecii perivasculare.n ceea
ce privete soarta acidului piruvic rezultat din convertirea acidului malic, se constat c n realitate el
constituie o regenerare a acidului piruvic, precursor al PEP. Odat regenerat, acidul piruvic migreaz din
celulele perivasculare n celulele mezofilului, unde sub aciunea unei enzime (piruvatfosfokinaza) i n
prezena ATP este convertit n acid fosfoenolpiruvic(PEP), intrnd astfel ntr-un nou ciclu C4.
19.Dependena fotosintezei de intensitatea i componena spectral a luminii.
Lumina reprezint sursa de energie care determin n mare msur desfurarea fotosintezei. Fotosinteza
ncepe la o lumin slab, dar este mascat de respiraie i abia la o iluminare de 100 500 luci ea depete
acest stadiu i devine aparent. Ca factor extern, lumina, influeneaz fotosinteza prin intensitate i
compoziie. n natur intensitatea luminii se schimb n limite foarte largi. La mijlocul zilelor de var ea
ajunge la 100000 luci.n timpul nopii scade la 0 sau cteva zecimi de luci.Grosimea stratului de aer i de
nori influeneaz intensitatea luminii. Fotosinteza crete n intensitate pn la 50000 luci i rmne
constant pn la 100000 luci, dup care scade datorit vtmrii protoplasmei celulare.La plantele verzi
intensitatea fotosintezei e mare la razele roii din spectrul luminii.
.
20.Dependena fotosintezei de cantitatea de CO2 din aer.

n compoziia aerului, CO2 particip numai cu 0,03 %. CO2 din aer provine din: respiraia plantelor i
animalelor, fenomene vulcanice i arderea combustibililor.Concentraia CO2 se menine constant datorit
fotosintezei. n decursul a 24h, concentraia CO2 n aer scade puin peste zi din cauza fotosintezei, iar
noaptea crete uor din cauza respiraiei organismelor.n decursul anului concentraia CO2 n aer crete puin
la nceputul primverii i toamnei din cauza respiraiei intense a microorganismelor din sol i a reducerii n
intensitate a fotosintezei. Vara are loc o scdere a concentraiei CO2 din cauza intensitii mari a
fotosintezei.Din aerul inconjurtor, CO2 ptrunde n funze prin epiderm i ostiolele stomatice i ajunge n
camerele stomatice. De aici prin spaiile intercelulare ajunge la celulele palisadice ale frunzei i apoi la
cloroplaste unde este utilizat n fotosintez.Plantele submarine iau CO2 din ap n care se gsete dizolvat
sub form de acid carbonic.
Din ap moleculele de CO2 i H2CO3 strbat epiderma, spaiile mari intracelulare, membranele celulelor i
ajung n citoplasm la cloroplaste,Creterea concentraiei de CO2 de la 0,03 % la 10 15 % determin
creterea intensitii fotosintezei cu 2 5 % dup care scade datorit aciunii toxice a acestuia asupra
citoplasmei.Limita inferioar a concentraiei CO2 din aer la care are loc fotosinteza e cuprins ntre 0,08
0,11 %.
21.Influena temperaturii i apei asupra fotosintezei.
Temperatura influeneaz n special faza de ntuneric, iar optimul termic caracterizeaz fiecare specie de
plante. Temperatura optim a fotosintezei variaz ntre 25- 30 C.La plantele de origine nordic (cartoful),
temperatura optim a fotosintezei variaz ntre 25 30 C, iar la cele de origine sudic (roii, castravei),
temperatura este de 35 40 C.Limita inferioar a temperaturii la care are loc fotosinteza este situat la cele
mai multe plante n jurul valorii de 0 C, iar la conifere, fotosinteza poate avea loc i la temperaturi mai joase
precum -6 C.Apa este absolut necesar ca materie prim pentru sinteza zaharurilor n meninerea activitii
normale a celulelor, organelor asimilatoare, citoplasmei i enzimelor. Fotosinteza crete proporional cu
coninutul de ap pn la 70 % din greutatea proaspt; peste aceast cantitate de ap, intensitatea
fotosintezei scade progresiv din cauza greutii de difuziune a gazelor n urma micorrii spaiilor
intercelulare.La deficite mari de ap are loc o cretere a vscozitii citoplasmei celulare, enzimele
acioneaz n sens hidrolizant, intensitatea respiraiei crete, iar gradul de deschiderea stomatelor se
micoreaz.Dac cantitatea de ap scade foarte mult, atunci se va reduce i intensitatea fotosintezei.
22.Influena substanelor minerale asupra fotosintezei.
Srurile de amoniu, sulfat, azotat, fosfat, au o influen pozitiv asupra fotosintezei, dar numai n
concentraii optime. La concentraii mai mari dect optimul, are loc scderea n intensitate a fotosintezei, cu
att mai accentuat cu ct concentraia este mai mare. Aciune de inhibare se datoreaz n special
deshidratrii citoplasmei.Srurile minerale acioneaz att asupra fotosintezei n general, i a sintezei unor
aminoacizi n special, ct i asupra mririi suprafeei foliare.Lipsa azotului , magneziului, fierului impiedica
formarea clorofilei, frunzele se imbolnavesc de cloroza.
23. Sinteza, transformarea i circulaia substanelor organice n plante.
n urma procesului de fotosintez n plantele verzi se acumuleaz o serie de substane care sunt
transportate spre zonele de cretere pt. sporirea n greutate i volum a organelor vegetale. O parte din aceste
substane organice se consum n procesul de respiraie, iar restul se depun n organele de rezerv i fructe.
Aceste substane organice se mpart n 2 grupe :-substane organice plastice i substane organice energice.
Cea mai mare parte a substanelor plastice sunt formative (de constituie) i particip la alctuirea
structural a componentelor celulei. Ca exemple : nucleoproteinele, lipoproteinele i celulozele. O alt parte
din substanele plastice se depun n diferite organe ca substane de rezerv, fiind utilizate la formarea noilor
organe. Amintim : amidonul, hemiceluloza, zaharoza, proteinele simple i grsimile.
ntre substanele plastice i cele energetice nu exist o separare, ele putnd face parte fie dintr-o grup, fie
din cealalt. Pe lng aceste substane, n plante, n urma diverselor transformri se pot forma i unele

substane ca : alcaloizii, fitoncidele, acizii organici, glicozizii, care ndeplinesc diferite funcii n plant,
printre

care

funcia

aprare.

de
Dintre

toate

substanele produse prin fotosintez, glucidele (n special hidraii de carbon) formeaz aproximativ 2 treimi,
iar restul fiind alte substane organice, mai ales cele cu azot. n plante glucidele sunt substane n care
proporia carbon /oxigen /hidrogen este de 1 la 1 la 2 i alctuiesc substanele de baz ale esuturilor de
susinere i ale tuturor celulelor vegetale. Dintre glucide, MONOGLUCIDELE sunt ntlnite n toate
organele plantelor sub form de pentoze i hexoze.
Pentozele trec uor n forme polimere i se gsesc n plante sub form de riboz, xiloz i arabioz. Aceste
pentoze nsoesc celuloza n membranele celulare i se ntlnesc n pectine, hemiceluloze i mucilagii.
Hexozele din aceasta grup amintim: glucoza, manoza i galactoza. Din grupa cetohexozelor fac parte
fructoza i sorboza.
Glucoza se gsete n fructele coapte i n nectarul florilor.
Manoza se gsete n stare liber i intr n alctuirea mucilagiilor i a lemnului moale de conifere.
Galactoza nu se ntlnete n stare liber n natur, iar aceasta servete la sinteza lactozei i a rafinozei din
seminele de in.
Fructoza este prezent n fructele crnoase ale pomilor i arbutilor fructiferi.
Sorboza servete la sinteza acidului ascorbic.
OLIGOGLUCIDELE sunt tot glucide alctuite din 2-8 molecule de hexoze. Amintim: maltoza, celobioza,
lactoza, zaharoza i trehaloza.
Maltoza este prezent n germenii de orz ncolit, n lstarii de cartof, n frunzele unor plante i n nectarul
florilor.
Celobioza este prezent n plantele tinere, n seva unor arbori i n multe microorganisme.
Lactoza rezult din galactoz i glucoz i este prezent n florile i fructele unor plante tropicale, iar sub
influena unor bacterii are loc o fermentaie lactic prin care lactoza trece n acid lactic.
Zaharoza este prezent n fructe, frunze, semine, rdcinile de sfecl de zahr, tulpinile de trestie de zahr
i n sorgul zaharat.
Trehaloza este prezent n unele ciuperci i n drojdia de bere.
Triglucidele rafinoza este prezent n seminele de bumbac i n rizomii speciilor de flori de gentiana.
POLIGLUCIDELE sunt formate dintr-un numr mai mare de 8 molecule de monoglucide, iar aceste
poliglucide n plante prezint rolul fiziologic de a alctui scheletul rigid al membranelor celulare.
Amidonul se gsete n semine, n unele fructe neacide, n tuberculii i n rizomii anumitor plante. n cazul
plantelor lemnoase, amidonul se gsete n cantiti mari n tulpini, ramuri, rdcini.

Celuloza are rol de substan formativ i constituie partea principal a pereilor celulari i asigur scheletul
rigid al organismului plantelor.
Hemiceluloza nsoete celuloza n toate esuturile din semine i tulpini lemnoase (25-30 % din suprafaa
lemnului).
Glicogenul este prezent ca substan de rezerv la ciuperci i n boabele de porumb zaharat.
Substanele pectice, prin hidrolizare, dau xiloza, galactoza, arabinoza, acidul acetic, alcoolul metilic,
acidul galacturonic, proces care are loc n fructele n curs de maturizare, supramaturare, precum i n timpul
prelucrrii fibrelor de in i cnep ; la procesul de fermentare a tutunului.

24.Importana fotosintezei n formarea productivitii plantelor. Fotosinteza i recolta.

Deseori confundam productvitatea fotosintezei si recolta. Productivitatea fotosintezei si recolta sunt doua
notiuni diferite insa sint strins legate intre ele. Plantele formeaza o recolta mai mare cu cit ele dispun de o
capacitate fotosintetica mai mare insa nu tot ce se produce in fotosinteza reprezinta recolta. O data cu
sentitizarea substantelor organice are loc si procesul de oxido-reducere a lor in respiratie. In respiratie se
consuma o buna parte de substantele organice sintetzate in procesul de fotosinteza.RAF- reprezint regiunea
spectrului electromagnetic care induce fotosinteza i include radiaiile cu lungimea de unda cuprins ntre
400-700nm.Absorbia radiaiilor din spectrul vizibil se realizeaz cu viteze mari,apropiate de viteza luminii
si variaz in functie de lungimea de und.n funcie de intensitate luminii, cloroplastele se deplasaseaz
aezndu-se cu axul longitudinal sau transversal pe directia sursei de radiatie.Cloroplastele fixate de
citoschelet se deplaseaza in lungul moleculelor deactina, spre zonele cu intensitate luminoasa
optima.Receptia radiatiilor luminoase de catre frunze este dependent si de indicele suprafetei foliare, care
reprezinta raportul dintre suprafata organelor asimilatoare si suprafata solului acoperita de acestea.
Recolta este raportul dintre fotosinteza si respiratie la care se adauga perderile determinate de alte
cauze. Totui cu cit productivitatea fotosntezei va fi mai mare cu atit recolta va fi mai mare si invers. Deci
daca vrem sa marim recolta trebuie de sporit productivitatea fotosintezei prin sporirea suprafetei
asimilatoare, asigurarea unei inalte intensitati fotosintezei in perioada de vegetatie a plantelor. Recolta, este
un rezultat nu numai al activitatii fotosintetice a plantelor, ea se datoreste si actiunii complexe, reciproce
dintre planta, sol,substante nutritive cu factorii climatici, genetici, fito-sanitari si tehnologici.Formarea
recoltei se afla sub permanenta supraveghere a omului, care depune o activitate productiva creatoare, n
vederea dirijarii si conducerii stiintifice a procesului de productie. Recolta este de fapt masa biologica utila,
pe care o consuma omul si animalul domestic. Ea este principala, sub forma de boabe (gru,
porumb),radacini (sfecla de zahar), seminte (floarea soarelui), tuberculi (cartoful),fibre (inul si cnepa), de
frunze verzi sau uscate si secundara cum ar fi paiele (de cerealele paioase), cocenii (la porumb), tulpinile (la
floarea soarelui), frunzele (la sfecla de zahar) care sunt valorificate n zootehnie. De asemenea este o
diferenta ntre productia recoltata din teren, la cereale de exemplu, si productia fizica, dupa ce a fost sortata
si curatata de diferite amestecuri n localuri specializate.
25.Respiraia plantelor. Definiie i importana. Tipurile de respiraie.
Respiratia plantelor este numit procesul fiziologic unde substantele organice sunt descompuse vii pe cale
enzimatic prin reactiile de oxido-reducere cu eliberarea de Oxigen. Importanta are loc in schimb permane
de gaze dintre plante i mediu inconjurator, absortie oxigen i elimenare de bioxid de carbon. Se degaja
energie chimica Cl, se utilizeaza in sinteza sunstantele organice iar aproximativ 50% se transforma in
energie calorica. Se formeaza diferiti acizi organici ca produi intermediari care servesc pentru biosinteza
aminoacizilor acizilor grasi. Se degajeaz CO2 ce este utilizat in procesul de fotosinteza .Se formeaza apa
endogena care este folosita in procesele metabolice cind nimerete in condiii de seceta , protejeaz plantele
de ofelire(uscare).Tipurile de respiratie:Respiratia aerob este modul de respiratie a plantelor superioare. Ea
const in oxidarea completa a substantelor organice, cu ajutorul oxigenului atmosferic pana la CO2, H2O si
energie.Respiratia aeroba utilizeaza pentru degradarea substantelor organice oxigenul din atmosfera sau apa.
In acest caz, oxidarea substratului respirator este completa, eliberand intreaga cantitate de energie

inmagazinata de acesta, finalizandu-se prin formarea dioxidului de carbon si a apei, produsi lipsiti de
energie.Respiraia anaerob ea decurge in celula plantelor in conditii nefavorabile , n lipsa oxigenului,
respiratia anaeroba poate sa aduca la moartea plantelor deoarece in aceste condiii n celule se acumuleaza
alcool, ce are o influienta negativa asupra celulelor.
26.Chimismul respiraiei. Glicoliza faza anaerob a respiraiei. Importana fiziologic.
Respiraia constitue un complex de reacii de oxidare reducere, la plante respiraia decurge n 2 faze. I-faz
are loc fr prezena a O2 i este numit glicoliz. II-faz este obligatorie prezena O2 i este numit ciclu
Creps. Glicoliza reprezint totalitatea de reacii biocimice pe parcursul crora are loc transformarea
glucozei n 2 molecule i acid piruvic, iar celula se mbogaete cu energie. Glucoza se formeaz n procesul
de fotosintez.La glicoliz are loc transformare moleculelor de glicoliz n 2 molecule de acid piruvic. n
alt etap ca podui interni se formeaz acid fosfoglicerat i aldehida fosfogliceric ce pot fi utilizate ca
substan primar, n biosinteze acizilor nucleici, proteine, lipide, glucide.n alt etap se transform energia
n 8 molecule de ATP, glicoliza este etapa pregtitoare a respiraiei ce decurge n citoplasm. Respiraia
anaerob se petrece n celulele plantelor cind nimeresc in condiii nefavorabile de lung durat (sol compact,
inundaii) are loc fermentaia alcoolic n celule se acumuleaz n cantiti mari de alcool etilic ce poate
duce la moartea celulei, esuturilor sau a plantelor n ntregime.
27.Ciclul Krebs (ciclul acizilor di- i tricarbonici). Rolul lui fiziologic.
Ciclul krebs numit i ciclul acidului citric, dup numele primului produs rezultat,ciclul Krebs (CK)
furnizeaz electroni energizai i protoni care vor reduce oxigenul atmosferic i vor elibera energie;
n metabolismul energetic, CK nu ndeplinete direct o funcie energogen (n secvena de reacii nu se
produce ATP); el pregtete materialul protoni i electroni care va determina sinteza de ATP n cadrul
prii finale a respiraiei (lanul respirator).CK funcioneaz asemeni unui cuptor n care se consum
compui metabolic i se produce continuu ioni de H+ i electroni. Combustibilul acestui cuptor este o
molecul simpl, alctuit din doi atomi de carbon i anume acidul acetic. Acesta nu intr ca atare n ciclu, ci
activeaz sub forma unei combinaii cu coenzima A(CoA), acetil-CoA. Acest statut activat i permite s intre
n CK, unde va produce substraturi reduse care furnizeaz ioni de H+ i electroni energizai. Localizarea
CK . Enzimele aferente ciclului sunt dispuse n matrixul mitocondriei i sunt insolubile. Reaciile CK .
Ciclul ncepe odat cu transferul acetilului de la acetil-CoA unui alt acceptor, respectiv acidul oxalacetic. n
urma acestui transfer enzimatic,ia natere acidul citric care este primul produs al acestui ciclu.Ceilali
produi care apar n ordine, dup acidul citric, sunt: acidul cis- aconitic, acidul izocitric, acidul cetoglutaric,
acidul succinic, acidul fumaric i acidul malic. Acesta din urm, cednd a patra pereche de atomi de
hidrogen,regenereaz acidul oxalacetic care, primind un alt acetil poate rencepe ciclul.Eficiena energetic a
CK . Urmrind secvena de reacii a CK, se observ c nu intr fosfai i nu se produce ATP, ceea ce denot
c el nu ndeplinete direct funcii energogene. n schimb, CK pregtete materialul care va determina
sinteza de ATP n etapa imediat urmtoare a procesului respirator.La fiecare rotaie a CK se consum o
molecul de acid acetic i se produc 2 molecule de CO2 i 4 perechi de atomi de hidrogen care reduc 3
molecule de NADni o molecul de FAD. n plus, se reface acceptorul de acetil, respectiv acidul oxalacetic
28.Influena factorilor ecologici (temperatura, apa, coninutul O2 i CO2) asupra respiraiei.
Respiratia este importanta in viata plantelor, in primul rand prin energia pusa in libertate din oxidarea
substantelor organice si, in al doilea rand, prin produsii intermediari si finali care se formeaza in cursul
procesului. Energia care se elibereza este folosita in diferitele sinteze organice, in absorptia si conducertea
substantelor, in crestere, pentru mentinerea viabilitatii protoplasmei, in miscarile plantei etc.. Respiraia
incepe de la 0 grade se intensific cu creterea temperaturii i devine maxim la 35grade, ele sunt optime n
intervalul de minim i optim. Asupra respraiei se manifest conform legii Vant Hof dac este o cretere a t
de la 10grade. determinnd o dublarea intensitii de respiraie.Umeditatea n sol creterea umeditii
determin scderea intensitii respiraiei i invers n coninutul ridicat de ap n sol determin reducerea
respiraiei aerobe prin reducerea CO2 si apariia respiraiei anaerobe. n aer umed determin scderea
intensitii respiraiei prin inchiderea hidropasiv a stomatelor concentraia de CO2 si O2. Respiraia
maxim a concentraiei de 10-20 % de CO2 sub 3%de O2 respiraia aerob este nlocuit cu cea anaerob.
Cu scdera O2 crete CO2 datorit respiraiei rdcinilor plantelor i a respiraia microorganismelor crete
concentraia de 12-15% CO2 repiraia se nhib.

29.Rolul respiraiei n adaptarea plantelor la condiiile nefavorabile de existen.

29. .
30.Nutriia mineral (radicular) a plantelor. Macro- i microelementele necesare plantelor.
Nutritia minerala a plantelor este un proces fiziologic de aprovizionare a plantelor cu substante nutritive.
Acest proces are loc la plantele talofite, prin toata suprafata talului, iar la plantele cormofite, doar prin
sistemul radicular si prin frunze. Substantele nutritive absorbite din mediu pot fi anorganice (adica minerale)
sau organice. Plantele verzi absorb in mod predominant substantele minerale, din care, prin asimilatie
clorofiliana, sunt sintetizate substantele organice. Lor li se alatura si bacteriile chemoautotrofe, lipsite de
pigmenti asimilatori, dar capabile sa sintetizeze substante organice din cele anorganice. Toate se numesc
plante autotrofe. Restul plantelor lipsite de pigmentii asimilatori sunt incapabile sa sintetizeze substante
organice din cele minerale, si de aceea, ele utilizeaza substante organice existente in mediul lor de viata.
Aceste plante se numesc heterotrofe. Elementele chimice, din nutritia plantelor cu substante anorganice sau
cu substante organice, devin elemente de constitutie ale unor substante care participa la structura
protoplasmei si a peretilor celulari. De asemenea, aceste elemente intra si in structura chimica a unor
substante energetice, dintre care cele mai importante sunt hidratii de carbon, grasimile si proteinele, care
prin degradare aeroba sau anaeroba, furnizeaza energia necesara proceselor vitale. Proportia cantitativa a
elementelor chimice din corpul plantelor variaza, iar acestea sunt impartite conventional in macroelemente,
a caror cantitate variaza intre 0,01 si 10% din substanta uscata, microelemente, a caror cantitate variaza intre
0,00001 si 0,001% din substanta uscata si ultramicroelemente, a caror cantitate este mai mica de 0,00001 din
substanta uscata. Macroelementele sunt :C, O, H, N, P, K, Ca, S, Mg, Na, Cl si Si, iar microelementele sunt
Fe, Mn, B, Sr, Cu, Zn, Ba, Ti, Li, I, Br, Al, Ni, Mo, As, Pb, Va, Rb, si altele. Cand in nutritia plantelor
lipseste sau este insuficient un element chimic necesar, apar boli fiziologice, insotite de incetinirea sau
oprirea cresterii radacinii, a tulpinii, a frunzelor, sau a fructelor.
31.Rolul fiziologic al macroelementelor (P, S, K, Ca, Mg .a.) n viaa plantelor. Simptomele de
caren.
Multe macroelemente sunt absolut necesare pentru cresterea si dezvoltarea normala a plantelor. Acestea sunt
N, P, K, Ca, S si Mg. La anumite grupe de plante se mai adauga si Na, Cl si Si.Azotul este un element
plastic. El intra in structura moleculelor de nucleoproteine, protidelor protoplasmatice, lipoproteinelor din
citomembrane, in structura apoenzimelor, a coenzimelor, a vitaminelor B1, B6, B12, a hormonilor vegetali, a
pigmentilor fotosintetici (clorofile si ficobiline) si a stearidelor vegetale. Carenta azotului in nutritia
plantelor duce la ingalbenirea frunzelor la incetinrea sau oprirea cresterii acestora. Excesul de azot duce la
prelungirea perioadei de vegetatie, la formarea abundenta a frunzelor si la marirea sensibilitatii la boli.
Azotul poate fi luat de plante din sol, din apa, din atmosfera si chiar din corpul altor organisme.Fosforul este
absorbit din mediu sub forma de ioni PO3- , ajunge in celula fara a fi redus si intra in compozitia unor
compusi organici de mare insemnatate fiziologica. El participa la alcatuirea fosfoprotidelor si fosfolipidelor
din protoplasma si nucleu, fosfolipidelor din graunciorii de amidon si aleurona, lecitinelor din
citomembrane, fitinei si a nucleotidelor, cu grupe macroergice de ~ P(ADP, ATP). Fosforul intra in
compozitia unor coenzime. El indepialineste rolul energetic central in reactiile de sinteza si de oxidare
biologica. El participa in fotosinteza, glicoliza, ciclul Krebs, sistemul Redox al lantilui respirator, etc.
Fosforul favorizeaza de nutritie, de crestere, de inflorire si fructificare, depunrea hidratilor de carbon in
fructe, sfecla de zahar, tuberculi. Micsoreaza consumul specific de apa al plantelor. Fosforul se acumuleaza
in organele tinere si in seminte.Carenta- In lipsa lui, plantele raman mici, radacinile sunt lungi si rare, tulpina
rigida, frunzele verde-inchis, pana la albastru-verde, luand de multe ori o culoare rosie sau
purpurie.Potasiul este un element indispensabil pentru metabolismul plantei, participand in sinteza
aminoacizilor si a proteinelor. El actioneaza ca un element biocatalizator, stimuland numeroase procese
fiziologice. El regleaza absorbtia azotului de catre plante, prelucrand nutritia amoniacala, oxidarea
amoniacului, iar in cazul nutritiei nitrice, reducerea nitratilor. Potasiul stimuleaza functionarea unor enzeme
care participa in procesul de respiratie si in metabolismul hidratilor de carbon, in metabolismul azotului si
sinteza vitaminelor. El stimuleaza si sinteza clorofilelor si intensitatea fotosintezei. Sporeste capacitatea
plantelor de a absorbi apa, si de a rezista la ger si seceta. El favorizeaza intensificarea acumularii glucidelor
in planta. Potasiul circula foarte rapid in xilemul plantei sub forma de ioni. Se acumuleaza mai ales in
tesuturile tinere cu metabolism intens si crestere rapida, dintre care varfurile vegetative, cambiul si

periciclul. Toamna, inainte de caderea frunzelor, potasiul migreaza din ele in ramuri sau tulpina. Carenta
potasiului in nutritia plantelor diminueaza cresterea si dezvoltarea lor. Se produce o brunificare si rasucire a
frunzelor. Se deregleaza metabolismul, scade intensitatea fotosintezei, a protosintezei. Se diminueaza
cantitatea amidonului si proteinelor, se micsoreaza rezistenta la boli, iar la anumite specii pe fata inferioara a
frunzelor apar pete albe, galbene, brun-roscate sau brune.Calciul este absorbit de plante sub forma de
cationi(Ca2+ ). El este acumulat in protoplasma, vacuole, cloroplaste, mitocondrii. Calciul are un rol
important in desfasurarea mitozei cu implicatii in organizarea cromozomilor. El intra in structura chimica a
enzimelor lipaza, esteraza, colinestraza. Calciul indeplineste rol activator al enzimelor argininchinaza,
adenozinfosftaza, adenilchinaza. El joaca un rol important si in fixarea sarcinilor negative la suprafata
protoplasmei. Impreuna cu potasiul, calciul participa la mentinerea echilibrului hidric celular. El este
antagonist al ionilor Al2+ Mg2+, Zn2+, Fe2+,K+,Na+,NH+,Al3+ , inlaturand actiunea lor vatamatoare, in caz de
exces. Calciul neutralizeaza acizii organici si stimuleaza formarea perilor absorbanti pe radacina. Carenta
calciului in nutritia plantei se manifesta prin oprirea cresterii, prin rasucirea frunzelor tinere, care capata o
culoare verde deschis, varful vegetativ uscandu-se, radacinile ramanand scurte, groase, cu varfurile uscate.
Excesul de calciu in plante determina imbatranirea prematura, iar excesul de calciu in sol produce
insolubolizarea borului, soldata fiziologic cu aparitia clorozei la frunze.
Sulful este absorbit de plante sub forma de ioni SO2- , compusi organici cu sulf, ca cistina. Cerinte
mari
de sulf au ceapa, usturoiul, mustarul, telina, floarea soarelui, si rapita. In organismul plantei
cantitati mai mari se acumuleaza in semintele de mustar negru, in bulbul de ceapa si in cel de usturoi. Sulful
intra in constitutia chimica a unor aminoacizi, a unor enzime si a unor coenzime. Insuficienta sulfului in
nutritie produce incetinirea si apoi oprirea din crestere. Frunzele se ingalbenesc si apare o imbatranire
prematura.Magneziul este un element absolut necesar plantelor, indispensabil formarii clorofilei, in procesul
de sinteza a glucidelor, lipidelor si proteinelor. El este un activator al multor enzime necesare respiratiei,
activator al enzimelor ce participa in sinteza ARN si AND. Insuficienta magneziului in nutritie se manifesta
prin aparitia unei coloratii galbene-portocalii, pe marginea frunzelor sau aparitia unor pete clorotice de
culoare verde-inchis pe lamina cloriara.Sodiul se afla in cantitati mai mari in algele marine si in plantele
superioare de saraturi (halofite). El este schimbabil cu alti cationi, cum ar fi Ca2+ , sau K+ . Sodiul are ca
functie mentinerea presiunii osmotice in celule. Insuficienta sodiului la plantele halofile se manifesta prin
culoarea deschisa a frunzelor, aproape alba, prin aparitia de pete necrotice.Clorul este un element prezent in
toate plantele. El se acumuleaza in cantitati mai mari in algele marine, in ferigi si i plantele halofile. Plantele
superioare il iau din sol prin sistemul radicular si din atmosfera in stare gazoasa, prin stomatele frunzelor.
Insuficienta in nutritie determina cloroza frunzelor la tomate, ondularea marginilor frunzelor si inhibarea
cresterii radacinilor, dereglarea metabolismului plantelor.
32.Rolul fiziologic al microelementelor (Fe, Cu, Zn, Mo, Mn, B .a) n viaa plantelor. Simptomele de
caren.
Microelmentele sunt prezente in cantitati mici in corpul plantelor. Prezenta lor este insa absolut necesara.
Ele intervin in metabolismul general, in cresterea si dezvoltarea plantelor, in procesele de imunitate. Lipsa
unui microelement poate fi corectata prin adaugarea lui in mediu.Borul are un rol fiziologic multiplu,
participand in metabolismul plantei, ca anion si formand esteri fiziologici activi. El stimuleaza absorbtia
unor macro- si microelemente. Insuficienta lui in nutritie provoaca cloroza, rasucirea si deformarea frunzelor
superioare, moartea prin uscare a mugurilor terminali, oprirea proceselor de crestere si dezvoltare, aparitia
de pete brune sau negre in interiorul fructelor sau a unor organe.Ferul este utilizat de plante sub forma de
saruri feroase si ferice . El este absorbit de plantele terestre prin sistemul radicular, iar de plantele acvatice,
submerse prin intreg corpul lor sub forma de ioni. Carenta ferului in corpul plantei determina ingalbenirea
frunzelor si incetinirea cresterii.Cuprul intra in compozitia chimica a multor substante. El constituie
componentul metalic al fenoloxidazei, lactazei, ascorbic-acid-oxidazei. Continutul cuprului in plante variaza
de la urme, pana la 46 p.p.m. Carenta cuprului apare mai ales pe terenurile mlastinoase. Aceasta se manifesta
prin vestejirea si decolorarea pana la o noanta alba a frunzelor tinere.Zincul este indispensabil pentru plante.
El este absorbit de acestea din mediul de viata, sub forma de ioni. El este raspandit la plantele inferioare
(alge si ciuperci) si la plantele superioare. Zincul intra in structura chimica a enzimelor carbohidraza,
fosfataza si numeroase dehiodrogenaze. Carenta lui in corpul plantelor se manifesta prin reducerea cresterii
plantelor, dispunerea in rozeta a ramurilor si frunzelor terminale, patarea cu galben a frunzelor. Vita de vie,
inul, hameiul ricinul si porumbul sunt sensibile la lipsa din nutritie a zincului. Graul, secara, ovazul si
mazarea sunt mai putin sensibile.

33.Rolul fiziologic al azotului n viaa plantelor. Formele accesibile de asimilare a azotului.

In natura azotul se intilneste ca compus organic mineral si gazos. Cu toate formele de azot plantele folosesc
direct, numai azotul mineral din nitrati si nitriti si saruri aminoacide C:NH4CO3, NH4Cl azotul minim
alcatuieste 1-2% din cantitatea totala de azot din natura. Azotul organic poate fi folosit numai din formele
unei dizolvari in apa uree, asparagina,arginina. Celelate substane de azot organic pot fi folosite prin
mineralizare lor.Azotul nuclear in atmosfera se afla intr-o cantitate de 70-80% din volumul aerului. Azotul
este un gaz inert si inactiv. Azotul are un rol plastic intra in componenta proteinelor si metabolic enzime. El
participa in fotosinteza, respiratie, crestere, reproducere si fructificare.
34.Asimilarea i transformarea compuilor azotoi n plante. Reducerea nitrailor. Asimilarea
amoniacului.
Azotul din plant este elementul fundamental cu rol plastic de construcie n constituia plantelor. El se
gsete sub form de combinaii proteice, aminoacizi, acizi nucleici, clorofil etc. Azotul-Este unul dintre
elementele nutritive cele mai importante pentru plante. Este de fapt un macroelement cu rol fiziologic in
viata plantelor, fara de care frumusetea si sanatatea acestora ar avea de suferit.
Azotul intra in ciclul biologic fundamental prin intermediul plantelor, ce il extrag direct din
pamant.Absorbtia acestui element direct din pamant din partea plantelor se poate face doar daca azotul se
prezinta sub forma de ioni nitrici sau ioni de amoniu. In mod obisnuit, azotul se afla in mare parte sub forma
gazoasa.Pentru a fi utilizat, azotul trebuie sa fie fixat: procesul de fixare se efectueaza in mod fundamental
prin intermediul microorganismelor ce transforma azotul gazos in ioni nitrici sau ioni de amoniu.Unele
microorganisme ce iau parte la procesul de fixare a azotului traiesc in simbioza cu unele plante, cum ar fi
leguminoasele, ce primesc azotul de la bacteriiile prezente in jurul radacinilor lor. Cultivarea acestor plante
contribnuie la imbunatatirea solului, marindu-i fertilitatea.Ionii de amoniu de azot odata fixati de catre
microorganisme devin disponibili pentru plante, altfel raman in sol, fiind disponibili pe termen lung. Azotul
sub forma de ioni nitrici este nociv pentru om, precum si pentru ecosistemul raurilor si al lacurilor.De unde
reiese importanta de a utiliza corect produsele de azot care sa se adauge unui sol acolo unde acest element
este carent, dar cu multa atentie atribuita dozelor recomandate pe ambalajul produsului.
Azotul este indispensabil dezvoltarii viguroase a plantelor. Pe de o parte stimuleaza formarea masei
vegetative, iar pe de alta atribuie plantei acel colorit sanatos, de verde inchis. Azotul este prezent in
ingrasamantul pentru plante asociat cu alte macroelemente, cum sunt fosforul si potasiul, formand clasicul
ingrasamant NPK. Spre exemplu, redam o compozitie azotata a unui ingrasamant in pulbere solubula NPK
20.20.20: Azotul (N) total 20%, din care: azot nitric 5%, azot amoniacal 6,4%, azot ureic 8,6%.
35.Noiuni generale despre creterea, dezvoltarea i ontogeneza plantelor.
Creterea este procesul de mrire stabil i ireversibil a volumului i greutii celulelor, esuturilor i
organelor plantei, datorit sporirii continue a cantitii de substan uscat, ca urmare a unor procese
biosintetice, de transformare i depunere a substanelor organice proprii.
Creterea este procesul fiziologic care surprinde aspectul cantitativ dinviaa individului vegetal, aspect care
se refer la mrirea stabil i ireversibil a greutii i dimensiunii celulelor, esuturilor, a organismului
vegetal luat ca ntreg.Creterea este continu i se deruleaz pe ntreg intervalul de via al plantelor, ntruct
la nivelul tuturor punctelor de cretere (vrful rdcinii, vrfultulpinii, muguri, cambiu i felogen) se
pstreaz esuturi meristematice active, acror funcie se leag de formarea de noi i noi organe ale plantelor.
esuturile meristematice funcioneaz permanent atta timp ct triete organismul vegetal. n procesul de
cretere fiziologic, embrionul seminei ajunge ladimensiuni tot mai mari, dar nu mai poate s revin la
mrimea pe care o aveainiial n interiorul seminei.Exist situaii cnd creterea n dimensiune nu este
nsoit i de o creteren greutate. Este cazul seminelor germinate la ntuneric din care rezult plantule cu
volum sporit, dar cu o greutate sczut. n celulele acestor plantule predomin procesele catabolice n
detrimentul celor de sintez (anabolice) care practic sunt nule n lipsa luminii.n viaa individului vegetal, pe
lng aspectele cantitative datorate sporirii continue a cantitii de substan uscat, n urma proceselor de
sintez,transformare i depunere a materialului organic, intervin i aspecte calitative;acestea in de saltul care
conduce la mplinirea ciclului ontogenetic al plantelor, cnd la nivelul organismului matur apar toate
organele vegetative i generative. Saltul calitativ sau dezvoltarea, presupune apariia organelor de
reproducere, nflorirea i fructificarea organismului vegetal. Dei creterea i dezvoltarea sunt dou aspecte
ale unui proces unic, se poate distinge i o variaie n ritmul creterii sau al dezvoltrii. Astfel, o ncetinire n

ritmul de dezvoltare poate s fie nsoit de o sporire considerabil a maseivegetale, deci de o cretere
puternic..ntruct pe parcursul intervalului de via, organismul vegetal trece prinetape distincte (germene,
plantul, plant matur, plant cu flori i fructe), putemspune c el se afl ntr-o continu cretere i
dezvoltare, cu specificarea cdezvoltarea este ciclic iar indivizii noi care apar nu fac altceva dect s
repeteciclul vital.
36.Etapele de cretere celular. articulariti de cretere la diferite organe.
Organele de crestere prezinta tesuturi meristematice cu o intensa activitate fiziologica. In zonele de crestere
se observa multiplicarea activa a celulelor, urmata de cresterea in volum a celulelor nou formate si apoi de
diferentierea lor morfoanatomica si functionala.
Procesul de crestere celulara are loc in trei etape:
Etapa cresterii embrionare sau de diviziune are loc in tesuturile meristematice, in care principala
functie fiziologica a celulelor este diviziunea. Prin acest proces celulele se inmultesc marindu-si numarul,
dar nu si dimensiunile. Celulele au dimensiuni mici si o membrana celulozica subtire; raportul nucleoplasmatic esteridicat, nucleul are pozitie centrala, iar vacuolele sunt mici si numeroase, raspandite in
protoplasma.
Activitatea fiziologica de formare a protoplasmei consta in primul rand in proteosinteza intensa, favorizata
de prezenta acizilor nucleici, a unui echipament enzimatic bogat si a unor hormoni stimulatori din grupa
auxinelor si citochininelor.
Etapa cresterii prin extensie celulara, de alungire sau elongatie are loc in zonele cu pozitie
subterminala. Prin acest proces celulele care si-au incetat diviziunea isi maresc volumul pana la limitele
normale, in special prin alungire.
Marirea volumului se face pe baza patrunderii apei in celule prin fenomenul de osmoza. Vacuolele mici
isi maresc volumul si fuzioneaza intr-o singura vacuola, dispusa central. In sucul vacuolar se acumuleaza
glucide solubile, acizi organici si saruri minerale. Nucleul ia o pozitie periferica, iar citoplasma apare ca un
strat periferic ce captuseste membrana.
Ca urmare a cresterii in volum a protoplasmei are loc cresterea in suprafata a membranei celulare,
celulozice prin procesul de interpatrundere sau intus-susceptiune. Acest proces consta in intercalarea in
spatiile structurii reticulate a membranei celulozice de noi fibrile de celuloza produse de protoplasma
si este favorizat de prezenta acizilor nucleici si a unor hormoni stimulatori din grupa auxinelor si
giberelinelor. Auxinele determina largirea ochiurilor din reteaua celulozica, care devine laxa si depune noi
fibrile celulozice, iar membrana se reface.
Etapa diferentierii celulare. Din etapele anterioare rezulta celule identice ca forma si functii, care in
etapa de diferentiere se specializeaza morfo-fiziologic, rezultand tesuturi si organe.
Protoplasma sufera transformari importante prin aparitia unor organite de tipul plastidelor (verzi, rosiiportocalii, incolore), cu functii fiziologice distincte, de fotosinteza, depozitare etc. Membrana celulara creste
in grosime prin depunerea de celuloza, cutina, lignina, suberina etc. Fenomenul de depunere sau apozitie are
loc in sens centrifug la tesuturile acoperitoare sau in sens centripet la tesuturile conducatoare lemnoase sau
mecanice.

Sensul diferentierii organelor este controlat de raportul unor hormoni endogeni din grupa auxinelor si a
citochininelor. Auxinele dirijeaza rizogeneza, respectiv formarea radacinii, pe cand citochininele
caulogeneza, respectiv formarea tulpinii. Diferentierea celulara este stimulata de aparitia hormonului
inhibitor acid abscisic si de lumina.
37.Influena factorilor externi (lumina, temperatura, apa, nutriia mineral) asupra creterii
plantelor.
Temperatura este unul dintre cei mai importani factori climatici care influeneaz creterea plantelor i
controleaz rspndirea vegetaiei pe glob. Temperatura acioneaz asupra plantelor prin punctele cardinale
de minim, optim i maxim specifice fiecrei plante. ntre limitele de minim i maxim se afl valorile
preferendumului termic, iar n afara punctelor cardinale, creterea plantelor este oprit. Temperatura optim
asigur creterea organelor plantei cu o intensitate maxim i este cuprins n general ntre 18-37C, funcie
de specie.
Ritmul de cretere al plantelor este influenat de raportul dintre temperatura zilei i a nopii, fenomen numit
termoperiodism. La Pinus taeda, creterea cea mai activ are loc atunci cnd diferena dintre temperatura
zilei i a nopii este mai mare, ceea ce se explic prin originea sa n zonele nordice, unde se realizeaz aceste
condiii.
Lumina manifest asupra creterii plantelor o aciune direct i o aciune indirect.
Aciunea direct este manifestat prin intensitatea i calitatea luminii i prin durata zilnic de iluminare,
numit fotoperioad.
Intensitatea luminii condiioneaz parcurgerea normal a tuturor fazelor de vegetaie, deci i a creterii
plantelor. n funcie de acest factor, plantele sunt adaptate la diferite intensiti de lumin i se clasific n
plante iubitoare de lumin sau heliofile i plante iubitoare de umbr sau ombrofile.
legume din sere s-a constatat c sticla reine radiaiile ultraviolete i infraroii.
Durata de iluminare zilnic sau fotoperioada influeneaz de asemenea, creterea plantelor. n general,
creterea este stimulat de condiiile de fotoperioad lung, numite de zi lung de 14-18 ore i este inhibat
de condiiile de fotoperioad scurt numite de zi scurt de 10-12 ore de iluminare zilnic. Din aceast cauz,
creterea plantelor anuale, bienale sau a lstarului plantelor perene are loc n timpul primverii i verii i
nceteaz la nceputul toamnei.
Aciunea indirect a luminii asupra creterii rezult din participarea luminii ca surs de energie n sinteza
substanelor organice, n fotosintez. Produii fotosintezei, reprezint substratul material pe baza cruia are
loc creterea.
Apa este un alt factor climatic care controleaz rspndirea vegetaiei pe Glob, deoarece este indispensabil
vieii plantelor. Ca i ali factori climatici, apa exercit asupra creterii plantelor un efect morfogenetic,
creterea fiind dirijat de cantitatea de ap din mediu. La nivel celular, apa asigur creterea prin extensie a
celulelor. Creterea i morfologia rdcinii depind de cantitatea de ap din sol, iar creterea i morfologia
organelor aeriene depind de cantitatea de ap din aerul atmosferic.
Coninutul de ap din mediu acioneaz asupra creterii plantelor conform punctelor cardinale, minim, optim
i maxim. n afara valorilor de minim creterea este oprit. Valorile optimului sunt n general de 50-60%
umiditate relativ a aerului (Milic i colab., 1982) i 60% din capacitatea total pentru ap n sol (Parascan,
1967). Peste valorile de maxim, creterea plantelor este de asemenea oprit

38.Fitohormonii cu efect stimulator de cretere (auxine, gibereline, citochinine), rolul lor fiziologic.
Auxinele--- Exercita actiuni fiziologice de crestere si dezvoltare si metabolism stimuleaza alungirea
celulelor in concentratie ridicate, scazute duce la dividerea lor, stimuleaza germinatia semintelor retine
procesele de inbatrinire a tesuturilor ea se intilneste in radacina cotilidoane muguri Frunze unde se
sintetizeaza , are influenta asupra fotosintezei la inmultirea celulelor atrag subst. nutritive sunt folosite in
pomicultura viticulture si ca erbicide.
Giberelinele--- Este o subst foarte activa ce se datoreaza la o ciupercagiberela fugicura se sintetizeaza
din frunzele tinere in semintele germinale muguri. Actiunea sa este stimularea germinarii semintelor
cresterea tulpinei in lungime frunzelor , fructificarea, inflorirea, raportul dintre female si mascule,

stimuleaza transpiratia si fotosinteza si respiratia, si sporeste continutul de acizi nucleic, o larga aplicare o
are in fitotexnie.
Citochininele--- denumirea vine de la proprietatea de a stimula diviziunea celulelor se sintetizeaza in
meristemul apical al radacinei are actiune asupra sintezei de ARN, ADN , Si a proteinelor, are loc alungirea
celulelor stimuleaza germinarea semintelor, infloritul plantelor, maresc rezistenta la frig si la supstante
chimice in doze toxice influenteaza dezvoltarea axilemului formarea mugurilor adventivi pe tulpina sau
radacina se formeaza pigmenti clorofilieni si acizi nucleici, capacitatea de atractie a supstantelor nutritive,
39.Fitohormonii cu efect inhibitor de cretere (acidul abscizic, etilen), rolul lor fiziologic.
acidul abscisic este un inhibator natural important, larg raspandit in organismele vegetale, care, impreuna cu
substantele stimulatoare de crestere, in special cu auxinele, giberelinele si citochininele, regleaza procesele
de crestere si dezvoltare ale plantelor Aceste inhibtor engogen are o activitate biologica foarte puternica.
Este initiatorul si ,,controlorul proceselor de imbatranire la plante. Inhiba cresterea si dezvoltarea plantelor,
grabeste abcizia sau caderea fructelor si a frunzelor , determina repausul mugurilor si al semintelor,
inchiderea si deschiderea stomatelor etc. Inhinba biosinteza acizilor nucleici si a proteinelor. Opreste
germinatia semintelor si pornirea mugurilor in vegetatie
Fitohormonii auxinici au un rol multiplu si complex in organismele vegetale si indeplinesc numeroase
functii biologice. Auxinele actioneaza in toate etapele de crestere si dezvoltare ale plantelor.. In organismele
vegetale auxinele se acumuleaza mai mult in tesuturile si organele cu activitate biochimica si fiziologica mai
intensa, cum sunt: mugurii foliari si florali, frunzele tinere, varfurile tulpinilor si a radacinilor, polen,
seminte imature, ovar fecundat, cotiledoane etc., predominant in partea aeriana a plantelor.
Auxinele franeaza caderea frunzelor si a fructelor, sunt implicate in corelatiile dintre diferite organe si
tesuturi. Caderea frunzelor si a fructelor se produc in perioadele in care continutul auxinelor endogene scade
foarte mult.
Citokininele sunt fitohormoni care deriva de la adenina. Ei au un rol foarte important in stimularea
diviziunii celulelor vegetale mature nemeristematice.
Cresterea si dezvoltarea plantelor este influentata de fitohormoni si de numerosi alti compusi
fitoregulatori, care stimuleaza sau inhiba cresterea si dezvoltarea organismelor vegetale.
Citokininele sunt fitohormoni care au in organismele vegetale un rol multiplu si complex. Ele au
numeroase functii prin care influenteaza crestereasi dezvoltarea plantelor, luand parte in toate fazele
importante ale acestor procese; de la germinare, la maturare, imbatranire si moartea plantelor. Reglarea
proceselor metabolice de crestere si de dezvoltare a organismelor vegetale se realizeaza prin influenta ce o
au citokininele asupra metabolismului acizilor nucleici, a biosintezei proteinelor, influentei asupra activitatii
enzimelor, cat si prin translocatia si acumularea compusilor anorganici si a celor organici rezultati in urma
proceselor de biosinteza.
Etilenul este primul fitohormon gazos cunoscut pana in prezent, cu un larg spectru de actiune biochimica si
fiziologica asupra proceselor de crestere si dezvoltare ale plantelor.
Pe baza a numeroase si variate date experimentale s-a stabilit ca etilenul are in organismele vegetale un rol
multiplu si complex. In functie de concentratia sa, de relatia doza raspuns, etilenul determina actiuni de
stimulare sau de inhibare a diferitelor procese biochimice si fiziologice din plante. Prezinta de asemenea
interrelatii sinergice sau antagonice cu ceilalti fitohormoni, participand activ la reglarea endogena a cresterii
si dezvoltarii plantelor. Dintre principalele functii ale etilenului, care cintribuie la reglarea unor procese
biochimice si fiziologice la plante se pot mentiona coacerea fructelor, senescenta (imbatranira) , abscizia
frunzelor si a fructelor, epinastia frunzelor, strangerea carceilor, elonagrarea, hipertrofia, expansiunea
frunzelor, inductia inflorescentei , expresia sexului, exudatia, inhibarea cresterii si ingrosarea radacinilor si a
tuplinilor, inhibarea fiviziunii celulelor si a biosintezei acizilor nucleici etc.
40.Substanele fiziologic active. Aplicarea lor n agricultur.
Retardantii fac parte dintre compusii chimici de sinteza cu ajutorul carora oamenii pot sa influenteze si chiar
sa dirijeze procesele de crestere, dezvoltare si de fructificare a plantelor. Ei au actiune complexa si specifica
asupra diferitelor organe si tesuturi ale plantelor. Sbstantele retardante determina o franare (reducere)
temporara a cresterii organelor vegetative, in special a tulpinilor si a lastarilor laterali, stimuland in acelasi
timp, in majoritatea cazurilor inflorirea si fructificarea, obtinandu-se importante sporuri de productie , atat
sub aspect calitativ, cat si cantitativ. Franarea cresterii tulpinilor si a lastarilor se realizeaza prin reducerea
intensitatii diviziunii celulare si a elongatiei celulelor din tesuturile meristemice subapicale. Retardantii se

deosebesc de inhibitori prin faptul ca ei ,,nu blocheaza ireversibil procesele metabolice vitale ale plantelor,
nu provoaca malformatii la nivelul diferitelor organe vegetative sau reproductive, iar variabilitatea intregii
plante nu este diminuata. Inhibitorii de crestere pot actiona atat asupra plantelor intregi, cat si numai
asupra unor organe si tesuturi , determinand inhibarea unor importante procese metabolice, dintre care
mentionam : biosinteza acizilor nucleici, biosinteza si degradarea proteinelor, fotosinteza cloroplastelor,
respiratia celulelor, fosforilarea oxidativa etc, precum si procesele fiziologice de organogeneza, diviziunea si
alungirea celulelor, germinarea semintelor, pornirea si deschiderea mugurilor, incoltirea cartofilor etc.
Tratamentele cu inhibitori se fac atat in vivo, pe planta integrala sau pe anumite parti ale acesteia , cat si in
vitro, pe sectiuni din diferite organe si tesuturi ale plantelor, culturi de celule si tesuturi.
Retardantii dupa absorbtie se acumuleaza in tesuturile tinere, in special in cele meristemice din zonele de
crestere si in nodurile tulpinilor. Actiunea lor de inhibare a diviziunii si alungirii celulelor din tesuturile in
care se acumuleaza se manifesta pana cand enzimele din frunze sau alte organe si tesuturi metabolizeaza
retardantii si-i transforma in compusi inactivi sau in produsi finali de metabolism, care vor fi eliminati din
plante. Retardantii acioneaza eficient la un nu,ar mult mai mare de plante dicotiledonate, in comparatie cu
cele monocotiledonate. Actiunea lor principala, caracteristica , consta in reducerea inaltimii tulpinilor si a
lastarilor prin scurtarea lungimii internodurilor, mentionandu-se pozitia verticala a plantelor.Numerosi
retardanti maresc rezistenta plantelor la actiunea nefavorabila a unor factori fizico-chimici si biologici. Ei
maresc rezistenta plantelor la actiunea bolilor si a numerosi daunatori , la actiunea toxica a unor produse
fitofarmaceutice si a unor metale grele. Un rol insemnat revine unor retardanti in marirea rezistentei
plantelor la ger si iernare, seceta si arsita, exces de umiditate si inundatii, in soluri saraturate etc.
41.Fenomenele legate de cretere: corelaia, regenerarea, polaritatea.
Regenerarea este procesul fiziologic care se refer la capacitatea unor poriuni desprinse de pe o plant, de a
reface n ntregime planta respectiv. Fragmente mici de tipul: tulpini cu muguri, rdcini, frunze, calus i
cellule individualizate sunt apte s formeze esuturi i organe cu funcii bine definite, regenernd astfel
ntregul organism vegetal.
. Regenerarea este folosita si de om pentru inmultirea artificiala a unor plante specii aparte.
Tipurile de regenerare -1 Fiziologica
2 Traumatica.
a) Regenerarea fiziologica- este conditionata de diferite clase. Aspectul de restabilire, partile uzate normal.
Cicatrizarea ranilor, tesaturile traumate. Se diferentiaza, apoi clasele se divid si se formeaza felogeni din
ele si apar tesutul de planta. Organogeneza- conditioneaza deformarea cahisului, clasa diferentiata se divide
neorganzat apoi apare tesutul calus, uneori pot sa se formeze radacin, tulpini, plane. Embriogeneza
somatica- se formeaza din unele celule de calus, embrioni somatici din ele se dezvolta un organ intreg.
Reconstituirea partilor plantelor fara formarea calusului ele formeaza lastari adventivi din clasa epidermei,
apare la o oarecare departare de la suprafata ranei
b) Regenerarea traumatica la nivelul merestemelor.1 Reconstituirea meristemelor apicale. La dispicarea
calusului de crestere longitudinii de fiecare jumatate pot aparea apexe aparte.
2
Organogeneza din rudimentul preexistent- regenerarea plantelor, continutul cresterii mugurilor dorminzi
unde sunt inlaturati cei apicali. 3 Organogeneza din rudimenti adventivi formati din noua butasi din tulpinile
plantelor formeaza radacini adventive datorita deviderii percolinale a claselor in cambiu sau periciclu.
.
42. Noiune de repaus. Tipurile de repaus i rolul lor n adaptarea plantelor.
Cresterea plantelor are loc pe parcursul vetii lor. Se opserva plante cu intensitate mare de crestere mai mica
sau latenta.Schimbarile sezoniere din timpul anului actioneaza asupra vetii plantelor perene. Astfel in zonele
cu clima temperata intensitatea cresterii coincide cu incalzirea primaverii si in a 2 jumatate a verii, spre
toamna plantele isi incetinesc cresterea si cad in stare latenta. Starea latenta- este reactia de adoptare a
plantelor la conditile nefavorabile de mediu extern formate in procesul evolutiei indelungate. Se
caracterizeaza prin scaderea intensitatii proceselor vitale sub actiunea factorilor nefavorabile. Plantele trec
perioada latenta sub forma de seminte, muguri, bulbi, rizomi. Plantele perene sub forma de muguri, tesuturi
cambiale, seminte. Se disting urmatoarele tipuri de stari latente
1 Repauz fortat- cresterea prita din cauza
unor conditii externe nefavorabile, dar poate fi reluata la aparitia conditilor favorabile. 2 Repauz fiziologiccresterea este oprita de factorii interni si nu poate fi reluata.

43.Dezvoltarea plantelor. Etapele dezvoltrii plantelor.

Creterea este procesul de mrire stabil i ireversibil a volumului i greutii celulelor, esuturilor i
organelor plantei, datorit sporirii continue a cantitii de substan uscat, ca urmare a unor procese
biosintetice, de transformare i depunere a substanelor organice proprii.
Creterea este procesul fiziologic care surprinde aspectul cantitativ dinviaa individului vegetal, aspect care
se refer la mrirea stabil i ireversibil a greutii i dimensiunii celulelor, esuturilor, a organismului
vegetal luat ca ntreg.Creterea este continu i se deruleaz pe ntreg intervalul de via al plantelor, ntruct
la nivelul tuturor punctelor de cretere (vrful rdcinii, vrfultulpinii, muguri, cambiu i felogen) se
pstreaz esuturi meristematice active, acror funcie se leag de formarea de noi i noi organe ale plantelor.
esuturile meristematice funcioneaz permanent atta timp ct triete organismul vegetal. n procesul de
cretere fiziologic, embrionul seminei ajunge ladimensiuni tot mai mari, dar nu mai poate s revin la
mrimea pe care o aveainiial n interiorul seminei.Exist situaii cnd creterea n dimensiune nu este
nsoit i de o creteren greutate. Este cazul seminelor germinate la ntuneric din care rezult plantule cu
volum sporit, dar cu o greutate sczut. n celulele acestor plantule predomin procesele catabolice n
detrimentul celor de sintez (anabolice) care practic sunt nule n lipsa luminii.n viaa individului vegetal, pe
lng aspectele cantitative datorate sporirii continue a cantitii de substan uscat, n urma proceselor de
sintez,transformare i depunere a materialului organic, intervin i aspecte calitative;acestea in de saltul care
conduce la mplinirea ciclului ontogenetic al plantelor, cnd la nivelul organismului matur apar toate
organele vegetative i generative. Saltul calitativ sau dezvoltarea, presupune apariia organelor de
reproducere, nflorirea i fructificarea organismului vegetal. Dei creterea i dezvoltarea sunt dou aspecte
ale unui proces unic, se poate distinge i o variaie n ritmul creterii sau al dezvoltrii. Astfel, o ncetinire n
ritmul de dezvoltare poate s fie nsoit de o sporire considerabil a maseivegetale, deci de o cretere
puternic..ntruct pe parcursul intervalului de via, organismul vegetal trece prinetape distincte (germene,
plantul, plant matur, plant cu flori i fructe), putemspune c el se afl ntr-o continu cretere i
dezvoltare, cu specificarea cdezvoltarea este ciclic iar indivizii noi care apar nu fac altceva dect s
repeteciclul vital.
44.Influena factorilor externi asupra dezvoltrii plantelor. Fotoperiodismul. Vernalizarea.
Cresterea plantelor este influentata de o serie de factori ai mediul extern care sunt: lumina, temperature, forta
de gravitatie, umiditatea, nutritia mineral, substantele fiziologic active,cimp magnetic, etc . Aceste produc o
serie de schimbari in diferite procese biochimice si biofizice din protoplazma :
- Lumina--- influenteaza fotosinteza si direct respiratia . se produce un dezechilibru in crestere in caz de
lipsa acestui factor este present fenomenul de etiolare, plantele sunt lipsite de clorofila ce da o culoare
galbena palida lumina influenteaza respiratia, formarea tuberculelor, florilor, sexului, caderia frunzelor are
loc diferentierea tuturor tesuturilor din planta exista plante heleofile si scefile rezistente la umbra o
compozitie diferita a gazelor si luminei intense produce modificari: 1 incetineste ritmul de crestere 2
grabeste etapele de crestere, trecerea.
Temperatura influenteaza pozitiv asupra cresterii plantelor in limite optimale temperature de zero grade
este minima la care plantele cresc.
Umiditatea--- plantele sunt foarte sensibile la insuficienta de apa. Scaderia umiditatii duce la ofelirea
plantelor ca rezultat stagneaza cresterea (nu are loc dividerea si alungirea celulelor)
Nutritia minerala--- elementele minerale cum sunt aot potasiu zing mangan molibden , fosfor,k, joaca un
rol primordial in reglarea si stimularea plantelor , in cazul fenomenului de carenta. Plantele incetinesc
cresterea pina la stagnare.
Lumina manifest asupra creterii plantelor o aciune direct i o aciune indirect.
Aciunea direct este manifestat prin intensitatea i calitatea luminii i prin durata zilnic de iluminare,
numit fotoperioad.
Intensitatea luminii condiioneaz parcurgerea normal a tuturor fazelor de vegetaie, deci i a creterii
plantelor. n funcie de acest factor, plantele sunt adaptate la diferite intensiti de lumin i se clasific n
plante iubitoare de lumin sau heliofile i plante iubitoare de umbr sau ombrofile.
legume din sere s-a constatat c sticla reine radiaiile ultraviolete i infraroii.
Durata de iluminare zilnic sau fotoperioada influeneaz de asemenea, creterea plantelor. n general,
creterea este stimulat de condiiile de fotoperioad lung, numite de zi lung de 14-18 ore i este inhibat
de condiiile de fotoperioad scurt numite de zi scurt de 10-12 ore de iluminare zilnic. Din aceast cauz,

creterea plantelor anuale, bienale sau a lstarului plantelor perene are loc n timpul primverii i verii i
nceteaz la nceputul toamnei.
Aciunea indirect a luminii asupra creterii rezult din participarea luminii ca surs de energie n sinteza
substanelor organice, n fotosintez. Produii fotosintezei, reprezint substratul material pe baza cruia are
loc creterea.
-Fotoperiodismul- este reactia plantelor la o anumita lungime a perderelor de iluminare in timpul zilei. In
procesul de dezvoltare fotoperiodismul este un fenomen prin care plantele infloresc numai daca au suferit o
anumita durata de timp.
Vernalizarea Trecerea plantelor de la etapa vegetala la etapa generativa este conditionata de actiunea
temperaturii scazute, pozitiv. Vernalizarea plantelor anuale este evidentiata la plante anuale de toamna, este
germinatia la sfirsitul toamnei. Vernalizarea in stadiu de rezistenta si rezistenta peste earna sub forma de
planta, cerealiere de toamna. Vernalizarea la temperatura de 0-70C durata depinde de rigine, solurile folosite
pot fi de la 20-85 zile. Prin vernalizare forma de toamna devine forma de primavara daca germineaza la
temperatura de 0-20C. Plantele leguminoase si florile in faza 1 intii de dezvoltare la temperaturi scurte si
germinarea la temperaturi de 18-210C. Vernalizarea la plante bienale ele vernalizeaza in forma avansata de
crestere si in al 2 an formeaza tulpini flori. Pentru a putea preciza atit plantele anuale si bienale trebue sa
depaseasca faza juvinila si sa intre in faza de competenta. Zona de percepere a temperaturii scazute este in
tesutul merestemelor din embrionul semintei sau meristemele active de pe tulpina. Transmit stari de
vernalizare de la clasa mana la fica, in timpul vernalizarii in clasa de crestere in volum a nucleului numarul
de nucleoloi si mitocondri. Din punct de vedere fizico chimic scade PH celular.
45. Germinaia seminelor. Factorii germinrii. Metabolismul germinrii.
Germinaia este un proces fiziologic de trecere a unui germen de la viaa latent la viaa activ i care duce
la naterea unei plante sau a unui organ vegetal.n interiorul seminei se afl embrionul, din care va lua
natere noua plant. Smna nmagazineaz hrana pentru a ajuta planta s creasc. Ea se desprinde de
planta-printe cnd este uscat. Astfel smna este protejat de mucegai i devine mai uoar. O smn
uoar poate fi dus de vnt pe distane mari, pentru a ajunge pe un sol n care s aib condiii de cretere.
Odat ajuns pe sol, ea absoarbe ap, se umfl i se deschide pentru ca noua plant s poat crete. Acest
proces se numeste germinaie. Accilerarea germinarii-Cnd plantele ncep s creasc, ele transform hrana
nmagazinat n semine n substane care formeaz rdcina, tulpina i frunzele. Viteza cu care se produc
aceste schimbri este determinat de cldur. Dac seminele sunt pstrate la temperaturi ridicate, ca acelea
dintr-o ser, aceste transformri se produc mai repede, iar smna va germina n curnd. Seminele plantate
i inute la temperaturi mai reci au nevoie de mai mult timp de a rsri. Facultatea germinativ msoar
capacitatea seminelor de a germina, exprimat prin procentul numeric de semine germinate normal n
condiii optime i ntr-un timp stabilit pentru fiecare specie n parte (ex. la cereale dup 7 zile, la sfecl dup
10 zile, etc.).
Facultatea germinativ este influenat de condiiile de cultur, faza de recoltare, modul de uscare i pstrare
a seminelor.Limita maxim a facultii germinative este 100 (adic, din 100 de semine plantate germineaz
toate 100). Limita minim pentru gru i orez este 85, iar la legume este de 50.
Germinarea seminelor reprezint un ansamblu de modificri morfologice anatomice,biochimice i
fiziologice complexe, care permit trecerea embrionului de la starea de repaussau de via latent la starea de
via activ. Pentru germinare, seminele trebuie s posede o anumit capacitate sau facultate germinativ,
ce este condiionat de o serie de factori interni i externi (umiditatea solului, aeraia solului, temperatura
acestuia etc.). In cursul germinrii are loc degradarea substanelor de rezerv din semine, pe cale
enzimatic. Dup natura substanelor de rezerv seminele pot fi grupate in amidonoase(reprezentate prin
cele care conin in proporie mare hidrai de carbon), oleaginoase (care conin in proporie mare lipide) i
albuminoase (care conin proteine in proporie mai mare). In timpul proceselor de degradare a acestor
substane de rezerv, substanele cu greutate molecular mare se transform in substane cu greutate
molecular mic, solubile in ap, ele fiind utilizate in procesele de cretere ale embrionului. Amidonul din
semine este degradat sub aciunea enzimelor specifice (hidrolaze i fosforilaze) pan la glucide simple.
Acestea se oxideaz i dau natere la ATP.
Lipidele se transform sub aciunea lipazei in glicerin i acizi grai. Glicerina se transform
in zaharuri, iar acizii grai intr in ciclul acizilor tricarbaxilici in procesul de respiraie a embrionului.
Proteinele de rezerv (grunciorele de aleuron) sunt hidrolizate de ctre proteaze i sunt

descompuse in substane din ce in ce mai simple; peptide, aminoacizi, amide, amoniac. Amoniacul
se reutilizeaz la sinteza de aminoacizi, care constituie materialul de baz pentru sinteza de noi
molecule de proteine.
Se consider c germinaia se desfoar pan in momentul apariiei clorofilei, cand planta
incepe s relizeze reacii de fotosintez i devine autotrof fotosintetizant, independent din punct de vedere
trofic.
46.Factorii care provoac stresul. Fiziologia stresului. Reaciile plantelor la factorii stresogeni.
. Fiziologia stresului. STRESUL este un factor (sau ansamblu de factori) de mediu care provoac o reacie
anormal; (p. ext.) ansamblul reaciilor fiziologice prin care planta rspunde unui agent stresant, ncercnd
s se apere i s-i menin echilibrul de baz.
Una din principale cauze care diminueaz recoltele o reprezint factorii de stres abiotic, care pot produce
scderi ale produciei ce pot atinge uneori nivelul de 70% (S u l e s c u i colab., 1996).O modalitatea
sigur pentru diminuarea acestor pierderi o reprezint crearea de cultivare rezistente la factori de mediu
nefavorabili.
Factorii care provoaca stresul sunt:
a)Temperaturile prea mici si ari (stres termic) -Scderea temperaturilor sub 0C conduce n cele mai
multe cazuri la nghearea extracelular. Membrana plasmatic formeaz o barier mpotriva cristalelor
crescnde de ghia, determinnd micarea apei n afara celulei, datorit
potenialului chimic mai sczut al gheii n comparaie cu cel al apei. Stresul
generat de aceast deshidratare celular indus de nghe este foarte sever i
celulele plantelor vor pierde cea mai mare parte a apei active din punct de
vedere osmotic.
b) Secet (stres hidric)- in conditiile R.M. acesta este foarte fregvent, caci pentru a produce produse agricole
este necesar o cantitate imensa de apa.
c)Soluri salinizate, acide, -Multe zone ale globului sunt afectate de salinitate, estimndu-se totodat c
o treime din terenurile irigate sunt n prezent afectate de salinitate.
d) Bolile.
47.Influena insuficienei apei asupra plantelor. Fenomenul de ofilire. Adaptarea plantelor la
insuficiena apei.
Ofelirea temporara- este provocata de seceta atmosferica se incalzesc puternic frunzele sub actiunea radiatiei
solare, transpiratia se intensifica, apare un dezechilibru intre absorbtii si transpiratie, celulele epiderme perd
apa, stomatele se deschid. Ofelirea este temporara si poate fi de citeva ori pe zi, dar spre seara organelor
plantelor revin la starea de turgescenta. Ofelirea temporara inchide stomatele la ameaza si impedica
patrunderea lui CO2, in frunze se diminueaza intensitatea fotosintezei. Ofelirea temporara apare cind este
seceta atmosferica se suprapune peste cea pedologica si actioniaza concomitent peste plante. Dificitul de apa
nu se mai restabileste in timpul noptii, plantele rezista la seceta pot arde o cantitate de apa fara sa sufere prea
mult in timp ce plantele sensibile produce dereglari ale procesului fiziologic. Deficitul fizic reduce cresterea
in special in faza de alungire. Plantele au coeficient de respiratie mai mare si acumuleaza zaharul. Sinteza
proteinelor este inhibata in timpul deshidratarii, celulele sufera diferite leziuni. La pomi se reduce
intensitatea fotosintezei si suprafata foliara
48.Rezistena plantelor la secet. Particularitile fiziologice ale plantelor rezistente la secet.
Rezistena plantelor la secet
Plantele rezistente la secet poart numele de plante xerofile. Rezistena lor este asiguratde anumite nsuiri
morfo-anatomice i fiziologice care constituie caractere de xeromorfism.Din punct de vedere morfologic,
caracterele de xeromorfism se manifest prin dezvoltareaputernic a sistemului radicular i reducerea
organelor aeriene, pentru a realiza un echilibru ntreabsorbia apei i transpiraie. n condiii de
deert, suprafaa foliar se reduce pn la formarea unor epi, iar funcia asimilatoare este preluat de
tulpini, de exemplu la cactui.Din punct vedere anatomic organele plantelor prezint un esut numit
parenchim aquifer, cuo mare capacitate de reinere a apei. Frunzele prezint modificri secundare
ale membraneireprezentate de cutinizare i cerificare, precum i stomate mici, aezate n cripte.Din punct

de vedere fiziologic, celulele esuturilor dein o presiune osmotic foarte ridicatdeterminat de acumularea
unor substane osmotic active i conin mucilagii cu o mare capacitatea d e r e i n e r e a a p e i . n c e l u l e
a r e l o c o m r i r e a r a p o r t u l u i d i n t r e a p a l e g a t i a p a l i b e r i o reducere a intensitii
transpiraiei. S u p r a v i e u i r e a p l a n t e l o r d e d e e r t n t i m p u l s e c e t e i s e f a c e p r i n
u t i l i z a r e a a p e i d i n p a r e n c h i m u l a c v i f e r, s p o r i r e a p o t e n i a l u l u i o s mo t i c
i s c d e r e a i n t e n s i t i i t r a n s p i r a i e i . L a Tillandsia utriculata, plant de tip CAM, meninerea ridicat
a potenialului hidric al frunzelor se efectueaz prin elascititatea membranelor celulare.
Seceta induce scderea absorbiei CO2 atmosferic n timpul nopii. n plante se acumuleaz ns acidul
malic care permite utilizarea CO2 prin tipul fotosintetic CAM. Cercetri recente demonstreaz
mecanismul de rezisten la secet al plantelor cultivate, relevnd tot mai intens participarea
hormonului inhibitor de retere acidul abscisic (ABA).Mecanismul de aciune fiziologic a ABA n mrirea
rezistenei la secet la gru i porumb const n controlul conductanei stomatale, respectiv a
nchiderii i deschiderii stomatelor nfrunze, stimularea biosintezei prolinei i
aminobutiratului, substane implicate n tolerana lacondiiile de stres, precum i n controlul
biosintezei ARN-m i a unei proteine specifice n rezistena la secet.
Diferite cercetri experimentale relev mrirea rezistenei la secet a plantelor printratamente cu
retardanii CCC, paclobutrazol i uniconazol. Mecanismul de aciune a retardanilor const n protejarea
punctelor de cretere i stimularea sintezei ABA. C o n i n u t u l d e A B A
e n d o g e n i n t e r v i n e n s p o r i r e a r e z i s t e n e i l a s e c e t i l a p l a n t e l e lemnoase.La mr,
coninutul de ABA crete n frunze prin expunere la secet, micornd absorbia CO2,
fotosinteza i transpiraia, iar la piersic intervine n reglarea conductanei stomatale n condiii
de disponibilitate difereniat a apei n sol.L a v i a d e v i e , AB A c o n s t i t u i e u n s e mn a l t r a n s mi s
d e r d c i n i l a l s t a r u n d e r e d u c e fotosinteza i transpiraia prin micorarea conductanei stomatale.
La Sedum telephinum, reacia ecofiziologic la secet const n trecerea plantei de la tipulfotosintetic C3
la tipul CAM. Acest mecanism sporete eficiena folosirii apei, sporind potenialulde pstrare a acesteia de la
4 la 77 % din transpiraia total.n timpul ciclului vital apar perioade de sensibilitate ridicat, numite
perioade critice pentru ap,de exemplu perioada de cretere vegetativ i nflorirea.
49. Rezistena plantelor la temperaturi sczute. Rezistena la frig i ger. Clirea plantelor.
Rezistenta plantelor la frig este atunci cind plantele pot suporta temperaturi de pina la 0 C , adica sub
nivelul de zerom biologic care are o valoare de 4 C. Temperaturile sczute pozitive sunt cuprinse ntre 0
-10 C, constituind aa numit zon dercire. Ele au efecte negative la plantele termofile, de origine tropical
i subtropical.Perturbrile metabolice datorate rcirii se manifest n general la temperaturi cuprinse ntre1
i 15C, care persist de la cteva ore la cteva zile. La temperaturi de 10 -12C apare oreducere a
permeabilitii membranelor celulare i o ncetinire a micrii protoplasmei.Aceste modificri se datoreaz
gelificrii membranelor biologice i scderii intensitiirespiraiei aerobe, respectiv a sursei de energie ca
urmare a opririi reaciilor de oxido-reducere dinmitocondrii.Modificrile metabolice induse pot fi reversibile
atunci cnd sunt cauzate de o expunere descurt durat la rcire. Ele sunt caracterizate prin modificri
reversibile la nivelul membranelor.Expunerea prelungit la rcire provoac modificri ireversibile,
caracterizate prin cretereaireversibil a permeabilitii protoplasmei, care intensific ieirea substanelor
solubile iacumularea de produi toxici.Aciunea duntoarea a temperaturiilor sczute pozitive se manifest
prin fenomenul deofilire i prin apariia leziunilor de rcire. Ofilirea sub aciunea frigului se datorete unui
dezechilibru ntre absorbia apei prinrdcini i transpiraia prin frunze. Ea nu poate fi ndeprtat prin
udare, ci numai prin nclzireasolului.Ofilirea provoac la plante vtmri numiteleziuni de rcire. Leziunile
de rcire pot fidirecte i indirecte.Leziunile directe apar cnd planta este rcit brusc. n urma unui "oc
rece" are loccreterea brusc a permeabilitii protoplasmei celulare care determin ieirea apei i
asubstanelor solubile, n special a potasiului din celule.Leziunile indirecteapar n urma rcirii lente datorit
unor perturbri metabolice, de naturbiochimic i fiziologic. Intervalul de temperaturi sczute pozitive
cuprinse ntre 0-10C cuprinde zona de rcire, n care au loc fenomene biofizice de nghe i fenomene
biochimice cu efect celular asupra metabolismului.
Temperaturile sczute negative ncepnd de la 0C cuprind zona de suprarcire, care este mprit n
subzone. Cele mai duntoare sunt temperaturile cuprinse ntre 5 , -50C. Are loc deshidratare putrnica a
protoplasmei si presiunea ghetii asupra plantei. Rezistena plantelor la ger i iernare este asigurat de
procesul de clire. n timpul clirii, ncelule au loc anumite modificri biochimice i fiziologice.Acumularea
glucidelor.nc din primele zile ale procesului de clire n celulele plantelor ncepe acumularea unor

substane protectoare, mai ales glucide solubile, care provin fie dinamidonul hidrolizat, fie din fotosintez.
La plantele ierboase, acumularea glucidelor solubile seface ndeosebi n nodurile bazale ale tulpinii i n
organele subterane de repaus, mai puin nfrunze i foarte puin n rdcini. Concentraia de glucide solubile
crete toamna pe msur ceplantele se clesc i scade primvara pe msur ce plantele se declesc.
Glucidele solubile pot spori rezistena la ger pe dou ci:- prin efect osmotic, fenomen care const n
acumularea de glucide solubile n vacuol,mrind concentraia sucului celular i cobornd punctul de nghe
al acestuia;-prin efect metabolic, deoarece fiind metabolizate n protoplasm, glucidele producmodificri
protectoare importante, care sporesc supravieuirea la temperaturi cu mult mai sczutedect se realizeaz
prin efectul osmotic.n procesul de clire, acumularea glucidelor solubile determin inactivarea auxinelor,
ceeace duce la diminuarea procesului de cretere nainte de venirea iernii.
50.Influena excesului de sruri n sol asupra plantelor. Particularitile fiziologice a plantelor
rezistente la srturare.
Solurile cu concentraie ridicat de sruri se numesc soluri salinizate. Acumularea de srurin sol este
duntoare plantelor deoarece mrete concentraia soluiei solului i perturb procesulde absorbie
radicular, precum i datorit efectului toxic asupra plantelor.Concentraia ridicat de sruri din sol inhib
germinaia seminelor i morfogenezasistemului radicular al plantelor. Cea mai mare sensibilitate o prezint
plantele tinere.Sub aciunea concentraiei ridicate de sruri, plantele sufer modificri morfo-anatomice
ifiziologice care constituie caractere de halomorfism.La nivel celular, concentraia mare de sruri provoac
o aciune toxic asupra protoplasmei manifestat prin dereglarea structurii submicroscopice a cloroplastelor.
esuturile plantelor devinsuculente, n vacuole se acumuleaz glucide solubile i ioni minerali care mresc
presiuneaosmotic.La organele aeriene are loc micorarea suprafeei foliare, ngroarea cuticulei i a
esutuluipalisadic al frunzelor, modificarea dimensiunii celulelor stomatice. Pe frunze apar pete necroticesau
arsuri. Are loc reducerea diametrului i nlimii tulpinii i lignificarea esuturilor.n esuturi este
intensificat activitatea enzimelor hidrolizante. Proteinele sunt hidrolizate laaminoacizi, care prin
dezaminare dau NH3. Aciunea toxic a NH3 este neutralizat prin sintezaunor noi aminoacizi sau a unor
amide, de exemplu asparagina i glutamina.Ali produi toxicisunt putresceina i cadaverina, precum i
H2O2.
Efectul salinitii asupra plantelor floricole se manifest prin indisponibilizarea apei, aanumita "
secet fiziologic ", care const n dificultatea rdcinii de a absorbi apa la o presiuneosmotic extern
ridicat. n acelai timp se intensific ptrunderea diferiilor ioni minerali nplante, n special Na+i Cl-, care
manifest antagonism ionic i toxicitate.